Injecția intradermică reprezintă administrarea de soluții

medicamentoase în derm cu ajutorul unui ac adaptat la seringă care traversează

zone lipsite de foliculi piloși.

Scop
 Explorator: reacții la tuberculină , IDR Casoni (chist hidatic), diverși
alergeni;
 Terapeutic: anestezie locală, desensibilizări.

Locuri de elecție pentru injecția intradermică

e aleg regiunile în care reacţia locală determinată de injecţia intradermică poate fi
bine observată cu ușurință. Se preferă regiunile anatomice puţin pigmentate, slab
cheratinizate, cu pilozitate redusă.

Se aleg zone lipsite de foliculi piloși, în special:

 fața anterioară a antebrațului

 faţa externă a brațului sau a coapsei

 orice loc care necesită anestezie locală;

Resorbția soluției medicamentoase administrate intradermic este foarte lentă

Materiale necesare
 Taviță renală

 Tampoane sterile și alcool

 Mănuși de unica folosință

 Seringă sterilă (seringă de 1 ml cu ac fin cu vârf tăiat scurt)

 Substanța de injectat

 Ser dizolvant

 Ac steril pentru injectare (27 G)

 Ac pentru încărcarea subsțanței în seringă

 Plasturi

Pregătirea pacientului pentru injecția intradermică

 Se verifică identitatea pacientului;

 Se explică tehnica și necesitatea acesteia;

 Se obține consimțământul acestuia și colaborarea;

 Se poziționează pacientul cât mai comod, în funcție de zona unde va fi

injectat;

 Se asigură intimitatea;

 Se cercetează zonele de elecţie: regiunea anterioară a antebraţului, faţa

externă a braţului şi a coapsei;

 Stabiliţi locul pentru injecţie evitând zonele pigmentate, decolorate sau

infectate.

Tehnica
 Se verifică prescripția pacientului;

 Pentru anestezie se alege orice zonă pentru care e necesară anestezia (în
prealabil se face 
testarea sensibilităţii organismului la anestezie )
 Asistentul medical se spală pe mâini și îmbracă mânușile de unică folosință;
 Se dezinfectează tegumentul prin mișcări circulare din interior spre exterior
şi se aşteaptă evaporarea;

 Se încarcă substanța de injectat în seringă, pregătind-o pentru administrare; 

 Se montează acul pentru injectarea substanței în derm;

 Se aleg zone fără foliculi piloși, de regulă fața anterioară a brațului;

 Seringa se ține cu mana dreaptă între police, index și degetul mediu și se

introduce într-un unghi de 10-15 grade față de planul cutanat ;

 Se pătrunde în grosimea dermului cu bizoul acului îndreptat în sus,

tangențial pe suprafața pielii, și se injectează lent substanța cu policele mâinii
drepte;

 Se observă la locul de injectare formarea unei papule, cu aspect de coajă de

portocală cu diametrul de 5-6 mm și înălțime de 1-2 mm la 0,1 ml de substanță
injectată;

 Se retrage acul brusc fără a se aplica tampon la locul puncției;

 Nu se tamponează cu alcool!
  Pentru testarea la tuberculina nu se dezinfectează cu alcool.

Reorganizarea locului de muncă

 Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU;

 Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor;

 Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: nume, prenumele asistentei

care a efectuat injecția, data și ora administrării; tipul soluţiei administrate,
doza.

Îngrijirea ulterioară
 Se informează pacientul să nu se spele pe acea zonă și să nu o comprime.

Accidente / incidente
 Revărsarea soluției la suprafața pielii deoarece s-a intrat cu bizoul în
direcție greșită;

 Lipsa formării papulei dacă soluția se duce sub derm pentru ca s-a introdus
prea profund; 

 Lipotimie;

 Stare de șoc si reacție alergică generalizată din cauza substanței injectate. În

caz de șoc anafilactic se intervine cu hemisuccinat de hidrocortizon;   
 Atingerea unui vas sanguin. În acest caz va apărea sânge pe seringă la
aspirație;

 Înțeparea unui nerv. În acest caz pacientul va resimți durere vie si intensă;

 Ruperea acului în cazuri rare;

 Infecții locale în cazul nerespectării regulilor de asepsie si antiseps

Puncția rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac subţire în spaţiul

subarahnoidian, printre vertebre.

Scop
 Explorator:
o Măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.
 o Recoltarea lichidului pentru examen macroscopic şi de laborator.

o Injectarea substanţelor radioopace pentru examenul măduvei.

 Anestezic:
o Introducerea substanţelor anestezice –rahianestezia.

 Terapeutic:
o Evacuarea pentru decomprimare în cazul sindromului de
hipertensiune intracraniană.

o Administrarea de medicamente.

Indicaţii puncția rahidiană

 Boli inflamatorii ale sistemului nervos central – meningită, encefalită
 Scleroză multiplă

 Hemoragie subarahnoidiană

 Tumori cerebrale

 Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic.

Locul puncţiei
 Puncţia lombară →  L3/L4 – L4/L5 
 Pentru aceasta se va alege ca reper anatomic linia orizontală care uneşte
cele două creste iliace (linia Tuffier), care corepunde apofizei interspinoase L4

Materiale necesare
 Câmpuri sterile;

 Mănuşi sterile;

 Alcool, tinctură de iod;

 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei;

 Trocar şi seringi sterile;

 Ace sterile pentru puncţie lungi de 8-10 cm, subţiri cu bizou scurt;

 Medicamente – soluţii anestezice;

 Manometru Claude (pentru măsurarea presiunii L.C.R);

 Materiale necesare pentru recoltări: eprubete sterile;

 Soluții pentru injectat (dacă este cazul);

 Tăvițe renale;

 Comprese sterile

Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.

 Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea patului, cu

coapsele flectate pe abdomen, bărbia în piept.
 Sau poziţie şezând cu bărbia în piept, capul în flexie maximă,  braţele pe
genunchi, spatele arcuit în vederea unei deschideri cât mai mari a spaţiilor
interspinoase. Această poziţie poate fi menţinută de un asistent medical plasat
în faţa bolnavului.
 Se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul procedurii
să nu se mişt

Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical;

 Se spală şi se dezinfectează mâinile ;

 Se îmbracă mănuşi de protecţie sterile.
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia pătrunzând cu acul cu mandren
perpendicular pe linia mediană, în mijlocul spaţiului interspinos;

 La scoaterea mandrenului se observă scurgerea picăturilor de LCR pe ac;

 Se recoltează LCR  în eprubete sterile pentru analiză/ se introduce

medicația (după caz);

 Se retrage acul și se aplică un pansament steril la locul puncției.

Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei:



o Asigură poziţia bolnavului. Dezinfectează locul puncţiei;

o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul

funcţie de scopul urmărit;

o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii;

o Serveşte manometrul Claude;

 o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele
recoltate;

o Aplică un pansament la locul puncţiei;

o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul,

eventualele incidente şi accidente.

Îngrijiri după tehnică

 Se asigură repaus la pat 24 ore în poziţie decubit dorsal fără pernă 6 ore;

 După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.

 Se supraveghează funcţiile vitale;

 Se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;

 Se informează medicul în cazul apariţiei de vărsături, greţuri, cefalee;

Incidente şi accidente
 Sindrom postpuncţional – ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii – datorat
scăderii presiunii LCR

 Lipotimie mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la care

puncţia se realizează în şezând

 Lichid sanguinolent pe ac – prin lezarea unui vas din plexul peridural;

 Durere violentă în membrele inferioare, determinată de atingerea unei

rădăcini nervoase cu vârful acului.

 Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei

cervicale când s-a executat puncţia sub occipital.

 Şoc reflex – poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar.

 Scurgere foarte lentă a LCR prin pătrunderea insuficientă a acului în spaţiul

subarahnoidian – impune împingerea uşoară a acului.

 Puncţia “albă” (nu apare LCR): cauzele pot fi poziţia necorespunzătoare a

pacientului, obstruarea acului cu un fragment tisular, obstacol osos, lungimea
insuficientă a acului, direcţia lateral a acestuia, hipotensiunea marcată a LCR;

Observaţii
 Materialele se aleg în funcţie de scopul puncţiei.

 Asistenta menţine pacientul în poziţie în timpul puncţiei.

 Examinarea macroscopică se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul,
presiunea lichidului – normal lichidul este limpede, clar ca apa de stâncă, se
scurge picătură cu picătură. În stări patologice, lichidul cefalorahidian poate fi
hemoragic, purulent, iar viteza sa de scurgere poate creşte.

 După câteva picături de sânge apare lichid clar – se recoltează lichid

limpide pentru examene citologice, biochimice, bacteriologice fără a-l
suprainfecta.

 Nu se evacuează cantităţi mari de lichid.

 Mandrenul acului trebuie menţinut steril până la terminarea tehnicii.

 În cazul evacuărilor mari de lichid – se aşează în poziţie Trendelenburg .

 Nu se modifică poziţia bolnavului în timpul tehnicii → pericol de rupere a
acului sau traumatizare a substanţei nervoasă.

Spălătura auriculară reprezintă spălarea conductului auditiv

extern prin introducerea unui curent de lichid.
Scop
Terapeutic
 îndepartarea secretiilor (puroi, cerumen)
 îndepartarea corpilor straini
 tratamentul otitelor cronice.
Materiale necesare pentru spălătura auriculară
 Seringa Guyon
 Comprese de tifon, tampoane de vata sterile
 Tavita renala
 Lichide de spalatura: solutii antiseptice la 37 grade C sau solutii
medicamentoase 
 Sort, musama, prosop, aleza
Pregatirea pacientului
 Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;
 Se obtine consimtamantul si colaborarea.
Important!
 În cazul dopului de cerumen, cu 24 de ore înainte de a efectua spălătura
auriculară se va instila în conductul auditiv extern – de 3 ori – soluţie de
bicarbonat de sodiu în glicerină 1/20 sau apa oxigenata
 În cazul dopului epidermic se va instila soluţie de acid salicilic 1% în ulei
de vaselină.
 În cazul corpurilor străine hidrofile (boabe de legume şi cereale) se va
instila alcool.
 În cazul insectelor vii se fac instilaţii cu ulei de vaselină, glicerină  sau se
aplică tampon cu alcool, eter – cu efect narcotizant.
Tehnica
 Se aşază bolnavul în poziţia şezând, protejat cu prosop, muşama şi şorţ.
 Se spală şi se dezinfectează  mâinile asistentei.
 Se îmbracă şorţul de protecţie.
 Se aşează tăviţa renală sub urechea bolnavului care înclină capul spre tăviţă
şi o susţine.
 Se verifică temperatura soluţiei de spălare.
 Se cere bolnavului să-şi deschidă gura  – prin aceasta conductul se lărgeşte
şi conţinutul patologic se îndepărtează mai uşor.
 Cu mâna stângă se trage pavilionul urechii în sus şi înapoi, iar cu mâna
opusă se injectează sub jet lichidul de spălătură în conduct – spre peretele
postero-superior şi se aşteaptă evacuarea.
 Se repetă operaţia de câteva ori – până se obţine lichid curat.
 Se usucă conductul cu câteva tampoane de vată.
 Se îndepărtează tăviţa renală
 Se controlează lichidul de spălătură.
 Se verifică prezenţa corpului străin în lichidul de spălătură.
 Se spală şi se dezinfectează mâinile.
 Se usuca conductul auditiv prin introducerea unui tampon
 Se aseaza pacientul in decubit dorsal timp de 30 minute.
Accidente / Incidente
–          Presiunea mare a jetului, temperatura mai scăzută sau mai crescută a
lichidului de spălătură determină apariţia accidentelor → vărsătură, lipotimie,
traumatizarea timpanului, nistagmus.

Pregătirea preoperatorie generală constă în:

 examenul clinic și paraclinic
 pregătirea psihică a pacientului

 îngrijiri igienice

 urmărirea funcțională, vitală și vegetativă

 observarea schimbării în starea bolnavului

 regimul dietetic preoperator.

Examenul clinic
 Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar
și pune în evidență starea fiziologică a bolnavului dând totodată posibilitatea
depistării unor deficiențe ale organismului și ale unor boli însoțitoare. El este
completat de examinări paraclinice.

Pregătirea psihică
 Bolnavul este informat despre necesitatea intervenției chirurgicale, riscul,
eventualele complicații;

 Se fixează data intervenției;

 Se suprimă tot ceea ce ar putea produce bolnavului stare de neliniște.

Bolnavului i se creează o stare de confort psihic, oferindu-i-se un mediu
ambiant plăcut.

 I se asigura legătura cu aparținătorii.

 Teama de spital, de anestezie sau de operație fac ca pacienții să fie anxioși

și deprimați. Asistentul medical trebuie să fie empatic în comunicarea cu
pacientul pentru a reduce disconfortul psihic creat de teama de operație sau
de anestezie.

 Se obține consimțământul scris al pacientului cu privire la intervenție.

Consimțământul este responsabilitatea medicului care efectuează
intervenția, iar asistenta medicală trebuie să se asigure că pacientul a înțeles
informațiile primite.

 La indicația medicului, se pot administra sedative în seara dinaintea

intervenției pentru diminuarea anxietății și pentru o odihnă adecvată.

ngrijiri igienice
 Daca starea bolnavului o permite, bolnavul va fi îndrumat, ajutat să facă
duș, urmat de igiena cavității bucale, îngrijirea părului, tăierea unghiilor.

 În cazul bolnavilor nedeplasabili, toaleta va fi făcută la pat.

Urmărirea funcțiilor vitale și investigațiile paraclinice
înainte de operație
 măsurarea și notarea temperaturii;
 măsurarea și notarea pulsului;
 observarea și notarea respirației;
 măsurarea și notarea T.A.;
 evidența diurezei;

 observarea scaunului;

 se cântărește pacientul (necesar pentru dozarea medicației);

 se verifică obligatoriu pentru toate intervențiile chirurgicale: grup  sanguin,

factor Rh, hemograma, glicemie, uree, creatinină, probe hepatice, factori de
coagulare, sumar de urină;
 se efectuează electrocardiogramă și radiografie toracică;
 se atașează toate rezultatele la dosarul medical (F.O.) al pacientului.

Pregătirea preoperatorie din preziua operației

Pregătirea generală
 asigurarea repausului fizic, psihic și intelectual;

 asigurarea alimentației necesare, alimente ușor digerabile;

 începând cu ora 21 în seara dinaintea operației se va sista aportul de

alimente și lichide;

 se interzice fumatul sau consumul de băuturi alcoolice în preziua operației;

 se va efectua evacuarea intestinului, clisma evacuatorie (dacă nu sunt

contraindicații) în seara dinaintea intervenției sau și în dimineața intervenției
dacă aceasta se efectuează la nivelul tubului digestiv;
 asigurarea igienei corporale. Se va efectua baie sau duș pe regiuni la pat.

Pregătirea locală
 se curăță pielea pe regiuni. Dacă în zona în care se va interveni chirurgical
este piele cu păr, se rade cu grijă o suprafață largă (20-25cm), evitându-se să se
producă mici leziuni (pot fi poartă de intrare pentru germeni, sau zonă
dureroasă la efectuarea dezinfecției);

 nu se vor folosi creme depilatoare deoarece pot produce iritații locale;

 se degresează pielea cu comprese sterile;

 se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);

 se acoperă câmpul operator, la indicația medicului.

Pregătirea preoperatorie din dimineața intervenției

o  se întrerupe alimentația și hidratarea. Bolnavul nu mănâncă cel puțin 12
ore înaintea intervenției chirurgicale;

o se supraveghează funcțiile vitale;
o se comunică medicului eventualele modificări patologice ale funcțiilor
vitale, tuse, menstruație, etc.
o  îmbrăcarea se face cu cămașă de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru
bărbați)

o protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon și puse
în noptiera bolnavului;

o bijuteriile vor fi predate familiei sau administrației spitalului;

o îndepărtarea lacului de pe unghii și a rujului de pe buze (prezența lor face

dificilă depistarea semnelor de cianoză la nivelul extremităților);
o se vor îndepărta lentilele de contact (dacă este cazul);

o se va cere pacientului să își golească vezica urinară. Bolnavul va avea o

micțiune voluntară sau se efectuează sondaj vezical;
o se transportă pacientul la sala de operație cu un mijloc adecvat de transport,
însoțit de asistenta medicală și de toate documentele administrative (foaie de
observație, investigații, consimțământ).
o transportul către sala de operație nu va fi făcut mai devreme pentru a se
evita stresarea pacientului;

o egătirea preoperatorie – Sinteza pașilor

o Cu câteva zile înainte de operație
o – pregătirea psihica și obținerea consimțămantului scris
– duș cu săpun dezinfectant
– măsurarea funcțiilor vitale
– epilarea regiunii operatorii
o Seara dinaintea operației
– dus cu săpun dezinfectant
– inspectarea integrității tegumentului
– badijonarea regiunii operatorii cu alcool iodat sau betadina
– clisma evacuatoare
– oprirea alimentației și hidratării
o În ziua operatiei
– duș
– badijonarea regiunii operatorii
 – premedicație în funcție de indicație
– schimbarea lenjeriei de corp
– măsurarea funcțiilor vitale
– verificarea foii de observație și însoțirea la sala de operație.

Toracocenteza sau puncţia pleurală reprezintă
stabilirea unei legături între cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul
unui ac.
oracocenteza este o procedură invazivă, prin care se îndepărtează lichidul sau
aerul din cavitatea pleurală (membrana seroasă care acoperă plămânii) în
scop diagnostic sau terapeutic. 
Se execută de către medic!
Scop
 Explorator:
o Se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului în cavitate.

o Recoltarea lichidului pentru determinări cantitative şi calitative.

o Stabilirea diagnosticului.

 Terapeutic:
o Evacuarea lichidului din cavitate.

o Administrarea de medicamente (introducere topică de substanțe

medicamentoase).

Indicaţii
 Boli inflamatorii sau tumorale pulmonare

 Insuficienţă cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală

(hidrotorax)

 Când lichidul pleural depăşeşte 1500 ml şi exercită o presiune asupra inimii

şi plămânului

 Evacuarea unor colecții intrapleurale mari: hematom masiv posttraumatic,

pleurezie serofibrinoasă abundentă nerezolvată medical, pleurezie purulentă
Contraindicaţii
 Tulburări de coagulare a sângelui – hemofilie.
 Tratament cu anticoagulante

 Colecții închistate paramediastinale sau paravertebrale

 Suspiciune de anevrism de aortă

Locul de elecție puncţiei

 Spaţiul 7-8 intercostal pe linia axilară posterioară, pe marginii superioară a
coastei.

 Se evită regiunea cardiacă, vârful axilei şi portiunea toracală de sub coasta

IX (risc de pătrundere în peritoneu).

Materiale necesare
 Aleze, câmp chirurgical

 Mănuşi de unică folosință sterile

 Antiseptice: Alcool, betadină

 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei

 Soluţii anestezice – Xilină 1-2%

 Trocar, ace şi seringi sterile

 Medicamente – Atropină, morfină, tonice cardiace, soluţii anestezice

 Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid

acetic glacial, pipete

 Eprubete sterile pentru examene bacteriologice și vase colectoare pentru

lichid

 Cilindru gradat

Comprese sterile, leucoplast

Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează;

 Se administrează cu 30 de minute 1 fiolă Atropină – pentru a scădea

excitabilitatea generală a nervului pneumogastric la recomandarea medicului;
 Ne se administrează medicatie sedativă – benzodiazepine sau opiacee –
datorită riscului de detresă respiratorie, în special la vârstnici;

 Se asigură poziţia şezând la marginea patului, cu mâna de partea puncţie

ridicată peste cap până la urechea opusă sau se aşază pe un scaun cu spătar,
antebraţele fiind sprijinite pe spătarul scaunului;

 Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă, la

marginea patului, cu spatele la operator şi brațul de partea bolnavă ridicat
deasupra capului;

 Indiferent de poziție, ridicarea braţului și apneea la sfârşitul unui inspir

profund în momentul puncţionării determină lărgirea spaţiilor intercostale,
facilitând execuţia manevrei.

Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentei medicale;

 Se spală şi se dezinfectează mâinile. Se îmbracă mănuşi de protecţie

 Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei;

 Se aşază câmpul chirurgical în jurul toracelui, sub locul puncţiei;

 Medicul execută anestezia locală (dacă e necesar) şi puncţia;

 Cu acul montat la seringă, sau cu un robinet cu 3 căi interpus între ac și

seringă (dacă se face evacuarea colecției lichidiene ), se pătrunde brusc,
perpendicular, prin piele, razant cu marginea superioară a coastei;

 Pentru analiza biochimică, bacteriologică, citologică se aspiră 20-30 ml  de

lichid;

 că puncția e evacuatorie se atașează la acul de punctie sau trocar, prin

intermediul robinetului cu trei căi după închiderea lui, un tub de dren
racordat la un recipient de colectare; se evacuează maxim 1200 ml/ședință;

 Se retrage acul și se aplică la locul puncției un pansament steril.

Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei
pleurale


o Pe toată durata manevrei, o asistentă medicala se va plasa în fața

pacientului, supraveghindu-l;

o Protejează lenjeria de pat şi de corp;

 o Asigură poziţia bolnavului;

o Dezinfectează locul puncţiei;

o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul;

o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii;

o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele

recoltate;

o Măsoară cantitatea de lichid evacuată;

o Examinează macroscopic lichidul;

o Execută reacţia Rivalta (se picură 1-2 picături de lichid de cercetat în

paharul cu apă distilată + 1-2 picături de acid acetic glacial);

o Aplică un pansament la locul puncţiei;

o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul,

eventualele incidente şi accidente în foaia de observație sau în dosarul de
îngrijire;

o Etichetează eprubetele cu lichidul recoltat și transporta la laborator;

o Îndepărtează materialele folosite respectând precauțiunile standard.

Îngrijiri după tehnică

 Se asigură repaus la pat;

 Se supraveghează funcţiile vitale;
 Se va urmări apariţia tusei,  durerilor toracice, dispneei,
transpirației, cianozei, tahicardiei, setei, secrețiilor bronșice sau hipotensiunii
arteriale și se va anunța medicul dacă acestea survin.
 După puncție e recomandată radiografia toracică.
Accidente și incidente
 Hemoragii intrapleurale, rupturi pleuropulmonare;

 Lipotimie, colaps;

 Accese de tuse – prin iritaţie pleurală;

 Edem pulmonar acut – prin evacuarea prea rapidă a lichidului; cu dispnee,

cianoza, tuse, expectorație rozată spumoasă, raluri subcrepitante „în valuri”,
semne de insuficiență cardiacă;
 Pneumotorax – prin rănirea plămânului cu acul → se întrerupe puncţia;
 Sincopa vagală manifestată prin bradicardie – hipotensiune reflexe urmate
de pierderea cunoștintei;

 Hemototax secundar lezării vaselor intercostale;

 Hemoragii interne cu soc hemoragic secundare lezării ficatului sau splinei,

cu hemoperitoneu sau hemoragii intraparenchimatoase

 Infectare (transformare in pleurezie purulenta), din cauza nerespectării

regulilor de asepsie.

bservaţii
 Lichidul pleural poate fi seros, serocitrin, tulbure (purulent sau chilos),
hemoragic sau serosanguinolent.

 Reacţia este + când lichidul pleural este bogat în albumine – exsudat;

reacţia este negativă când lichidul rămâne limpede – transsudat (cauzat de
tulburări circulatorii).

 Aspirarea lichidului pleural se poate face alternativ cu două seringi de 20

ml.

 Aparatele aspiratoare adaptate la ac asigură o tehnică mai sigură şi mai

puţin traumatizantă.

 Nu se evacuează mai mult de 1000-1200 ml.

 Nu se evacuează complet lichidul pleural pentru a împiedica formarea

aderenţelor