Sunteți pe pagina 1din 2

APELE CONTINENTALE SI OCEANICE

B. Apele continentale: subterane si ghetarii

1. Apele subterane- sunt apele situate în interiorul scoarței terestre. S-au format prin
infiltrarea în scoarța terestră a apelor provenite din precipitații, din topirea zăpezilor și a
ghețarilor, a apelor de suprafață.
Infiltrarea este posibilă datorită alcătuirii scoarței terestre din roci permeabile, adică roci
care permit trecerea apei prin ele (de ex., nisipul, pietrișul, calcarul – prin crăpături, etc.). Există
și roci impermebile (cea mai cunoscută este argila, care odată îmbibată cu apă, se umflă și nu
mai permite trecerea apei).
După adâncimea la care se găsesc, apele subterane se împart în două categorii:
1. ape freatice, situate la adâncimi de până la 40 de m. Din ele se alimentează fântânile;
2. ape de adâncime, situate la adâncimi mai mari de 40 de m.

Apele subterane ies la suprafața scoarței terestre printr-un punct numit izvor. Izvoarele
sunt de mai multe categorii:
1. izvoare arteziene – atunci când apele subterane se găsesc între două straturi de roci
impermeabile, ape este sub presiune și tâșnește până la suprafață;
2. izvoare termale – când apa are temperaturi mai mari de 20o C;
3. izvoare minerale – apa conține o cantitate de săruri; când conține gaze, se numesc
borvizuri;
4. gheizere – sunt țâșniri de apă fierbinte și vapori de apă, la diferite înălțimi și la anumite
intervale de timp. Se formează numai în regiunile vulcanice. Cei mai cunoscute regiuni cu
gheizere sunt în S.U.A. (Parcul Yellowstone), Islanda și Noua Zeelandă.
5. vulcanii noroioși – sunt țâșniri de apă și argilă, care se formează în regiunile unde există
și gaze naturale. La noi în țară sunt în zona Buzăului, la Pâclele Mari și Pâclele Mici.

2 Ghețarii sunt cele mai mari acumulări de apă solidă de pe Terra. Se formează în regiunile
în care ninge foarte mult, iar zăpada nu reușește să se topească în totalitate de la un an la altul.
Astfel, zăpada adunată an de an în straturi se transformă (datorită greutății stratelor de
deasupra), mai întâi, într-o zăpadă grăunțoasă (numită f i r n), și apoi în gheață.

Tipuri de ghețari:

1. ghețari montani – se formează în regiunile montane. Este alcătuit din:


a. circ glaciar – depresiune în formă de căldare (se mai numește chiar și căldare
glaciară), în care se adună zăpada, care se va transforma, treptat, în gheață. Sub acțiunea de
eroziune a gheții, circul se lărgește treptat, căpătând aspectul unei depresiuni;
b. limba glaciară – gheața care se scurge din circul glaciar; pe aceasta se formează
crăpături numite crevase.
c. vale glaciară – drumul pe care se deplasează gheața; are forma literei „U”, spre
deosebire de cea a unui râu, care seamănă cu litera „V”);
d. morene – materialele (nisipuri și pietrișuri) pe care le erodează, le transportă și le
depun ghețarii.

*** ca și apa lichidă, și cea solidă modelează relieful prin procesele de eroziune, transport și
acumulare.

2. ghețari de calotă – se formează în regiunile polare (Oceanul Arctic, Groenlanda, Antarctida)


- ocupă suprafețe foarte mari și au grosimi până la 4 500 m (de aceea, se mai numesc și
ghețari continentali);
- la contactul cu apa, din ei se por rupe bucăți mari de gheață, numite iceberguri sau
aisberguri (,,munți de gheață”), care sunt foarte periculoase pentru navigație (vezi
TITANICUL).

* atunci când suprafața mărilor polare îngheață complet, gheața formată poartă numele de
banchiză. Prin spargerea banchizei se formează sloiuri, care îngreunează navigația.