Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COLOCVIU-HISTOLOGIE
1.Mezoteliu (Epiteliu simplu pavimentos)
Localizare:
Esofag – Stomac (Linea Zetta)
Epiteliul stratificat pavimentos necornificat- acopera suprafata corneei, tapeteaza
cavitatea bucala, a esofagului, a vaginului, portiunile terminale ale uretrei,
6
Componente:
A. Esofag – Epiteliu stratificat pavimentos necornificat :
1. Membrana bazala
2. Stratul bazal
3. Stratul intermediar spinos
4. Stratul superficial (stratul celulelor aplatisate).
Componente:
1.Membrana bazala
2.Epiteliocitul bazaL
3.Epiteliocitul intercalar
4.Epiteliocitul ciliat
5.Exocrinocitul calciform
6.Cilii
Localizare: Trahee, Căile respiratorii, canalul epididimar, epiteliul canalului
deferent
9
Origine(embriologia): Ectoderm
Colorație: hematoxilina-eozina
1.Membrane bazala
2.Stratul bazal
3.Stratul Spinos
4.Stratul Granular
5.Stratul Lucid
6.Stratul Cornos.
Origine(Embriologia): Ectoderm
Coloratie: Van Gieson
majoritatea celulelor din straturile epidermului sunt constituite din keratinocyte,
care sintetizeaza si acumuleaza keratine)
Stratul bazal- este format din celule prismatice cu citoplasma bazofilă (deţin
aparat proteosintetic bine dezvoltat). În stratul bazal se conțin cellule-stem, care
asigură regenerarea epiteliului. Pe măsura înmulțirii celulelor, ele se deplasează
din stratul bazal în straturile superioare.
Stratul spinos- Stratul spinos este format din câteva rânduri de celule poliedrice
legate intre ele cu un număr mare de desmozomi, cea ce le conferă un aspect
―spinos‖ în preparatele histologice
Stratul granular- este constituit din 2-4 rânduri de celule aplatizate, în
citoplasma cărora se conţin granule de keratohialină care se colorează intens
bazofil.
Stratul lucid- se constitutie din cellule plate, datorita eleidinei,citoplasma lor
reflecta lumina. Eleidina= keratohialina+ tonofibrile.
Stratul cornos- este bine pronuntat numai in epidermul de pe pielea degetelor,
palmelor si a talpilor. Este format din numeroase rânduri de scuame cornoase –
structuri postcelulare poliedrice, aplatizate, lipsite de nuclee şi organite, cu
plasmalemă îngroşată şi umplute cu keratină matură .
Origine: Ectoderm
Coloratie: hematoxilina-eozina
Straturi:
bazal, intermediar si superficial
Componente:
1.Eritrocit
2.Neutrofil nesegmentat
3.Neutrofil segmentat
4.Granulocit euzinofil
5.Limfocit
6.Monocit
19
7. Trombocit.
20
21
22
Origine: Mezenchim
23
Coloratie: Romanovski-Gimza
Localizare: in singe
Eritrocitele colorate de eozina in roz – au forma unui disc biconcav, partea
centrala e mai subtire, nu se coloreaza atit de intensiv.
Neutrofilele segmentate- citoplasma lor este stravezie, de culoare roza si contine
o granulatie abia deslusita
Granulocitele eozinofile – au citoplasma oxifila pronuntata, in care sunt incluse
granule mari cu dimensiuni egale de culoare rosie. Nucleul lor e constituit din 2
segmente, dar pot fi si 3.
Bazofilele – Se intilnesc rareori, au nucleu palid, care nu e segmentat definitiv.
Citoplasma lor contine granule mari , violete. Au dimensiuni de 8-10 microni.
Limfocitele – prezintă o familie de leucocite agranulare, similare după
caracteristicele lor morfologice, dar diferite din punct de vedere funcţional. În
sângele periferic constituie 20-35% din toate leucocitele şi realizează în organism
protecţia imună – un mecanism specific de apărare faţă de macromolecule şi
structuri corpusculare străine sau proprii, dar modificate. Nucleul este sferic,
situat central, are un aspect intens cromatic. Cromatina este bine condensata, de
aceea pe preparate nucleul are o culoare violet-inchisa. Limfocitele mici, medii si
mari se deosebesc prin dimensiuni. Citoplasma putin abundenta, are un aspect
palid bazofil, in ea se pot evidentia granulatii fine, azurofile.
Monocitele – prezinta cele mai mari dimensiuni 15-25microni , acestea mai
frecvent pot fi vizualizate la periferia preparatului. Aceste celule mari poseda
citoplasma bogata in care este inclus nucleul pisiform slab colorat. Forma este
ovoida, dar poate fi si rotunda, este mai palid colorat decit la limfocit, cromatina
fiind dispusa in blocuri fine. Citoplasma mai abundenta decit a limfocitului, si are
culoare albastra-cenusie. Contine granulatii fine, greu vizibile.
Trombocitele – au dimensiuni mici, dispuse in grupuri, culoare slab violeta. Pe
frotiu sunt raspindite in grupuri, printre celelalte elemente figurate. Au
dimensiuni 2-4 microni, forma ovoida, cu margine rotungite, in structura lor se
distinge o zona centrala, cromomerul colorat violet si o zona periferica –
hialomerul de aspect azurofil.
24
Funcția(sangelui) :
1.transport
2.trofica
3.respiratie 4.mentinerea homeostaziei 5. Protecție
Origine: Mezenchim
Coloratie: hematoxilina ferica
Fibroblastul
Fibroblastele sunt cele mai numeroase celule în ţesuturile conjunctive, sunt
responsabile de sinteză componentelor organice ale matricei intercelulare, au
26
Macrofagul
Celulă cu funcţie fagocitară. provin din monocite după migrarea acestora în
ţesutul conjunctiv din vasele sanguine. Macrofagele sunt fagocite prezente în
toate ţesuturile şi organele. Ele pot să existe în una din aceste două stări
reversibile: Celule aflate în repaus si cellule active.
Funcţiile macrofagelor: 1) recunoaşterea, înglobarea şi digestia celulelor lezate,
infectate, tumorale şi moarte, componentelor substanţei intercelulare,
materialelor exogene şi microorganismelor;
Adipocitul
Celulă care stochează lipide
Localizare: Tesut adipos, tesut conjunctiv lax, membrane seroase
Tipuri de adipocite: Alb-galben sau unilocular ;Brun sau multilocular
Participă la termogeneză – eliberare de căldură.
Fibre de collagen
Cele mai numeroase. Groase, lungi, sinuoase. Polifibrilare. Neramificate,
neanastomozate. Formează fascicule. Durată de viaţă dependentă de tipul
ţesutului (5 şi 300 de zile). Degradate de colagenază
Fibrele elastice
Localizare: ţesuturi cu capacitate de distensie reversibilă. Funcţii: adaptare
mecanică şi menţinerea homeostaziei. Constituent de bază: elastina
Monofibrilare, ramificate şi anastomozate: reţele. Aceeaşi grosime dea lungul
fibrei, variabilă de la o fibră la alta. Numeroase: vase sanguine, plămîn,
ligamentele coloanei vertebrale, derm. Fibrele imature – elauninice şi oxitalanice
Fibrocitul
Mai mic decît fibroblastul .Alungit, fuziform. Nucleu heterocromatic. Citoplasmă
acidofilă cu puţine organite. Prelungiri rare şi scurte. Mai puţin sau deloc activ în
sinteză. Poate redeveni fibroblast
Functia:
Formeaza stroma organelor în special, septuri interlobulare şi septuri între
straturile şi tunicile organelor,
umple spaţiile între elementele funcţionale ale altor ţesuturi,
însoţeşte vasele şi nervii,
formează tunicile submucoase, adventicea şi capsula unor organe.
28
Componente:
1.Fascicule colagene
2.Nucleele celulelor tesututlui conjunctiv
3.Adipocite
Ţesutul adipos alb este format din adipocite uniloculare si constitue aproape
tot ţesutul adipos al organismului. Participă la captarea din sânge, sinteza,
31
Ţesutul adipos brun este format din adipocite multiloculare si la nou născut
participă la termoreglare. La adult ţesutul adipos brun îl întâlnim într-o cantitate
neînsemnată în mediastin, de-a lungul aortei şi sub piele între omoplaţi. Acest
ţesut deține numeroase capilare sanguine care formează o reţea deasă printre
adipocite.
Functia:
- energetică (trofică);
- de suport,
-de protecţie şi plastică.
- de termoizolare (păstrare a căldurii)
- generarea căldurii
- reglatoare (în procesele de hemopoieză)
- de depozitare (vit. A,D,E,K, estrogeni)
- endocrină
– estrogeni şi hormonul, reglator al consumului de alimente – leptina.
32
Ligamentul elastic este constituit din fibre elastice groase, printre care sunt
situate fibre subţiri de colagen şi fibrocite.
Componente:
39
1.Fibre reticulare
2.Celule reticulare
3.Limfocite
Origine: Mezenchim
Coloratie: hematoxilina-eozina
Componente:
Pericordul,
40
controblastul, condrocitul tinar, grupul izogen de condrocite, matricea teritoriala a celulelor, matricea
interteritoriala.
41
Controblaste- reprezinta cellule tinere de o forma plata, care au capacitatea de proliferare si de sinteza
a substantei intercelulare a certilajului. Este bine dezvoltat REG, REA si AG. In procesul de dezvoltare se
transforma in condrocite.
Condrocite reprezinta principalul tip de celule ale tesutului cartilaginous, ele au forma rotunda, ovala
sau poligonala, sunt situate in cavitati speciale in subst. intercelulara izolat sau in grupuri.
Grupul izogen de condrocite grupuri de celule situate intr’o cavitate comuna, se deosebesc 3 tipuri de
celule. 1. Se caracterizeaza prin raportul nucleoplasmatic marit, dezvoltarea elementelor vacuolare ale
complexului lamellar, in citoplasma sunt prezente mitocondriile si ribozomii liberi. 2. Se caracterizeaza
prin scaderea raportului nucleo-citoplasmatic, micsorarea sintezei de AND, dezvoltarea intense a REG. 3.
Difera prin cel mai mic raport nucleo-citoplasmatic si REG bine dezvoltat.
Pericondru- capsula care acopera la exterior cartilajul in dezvoltare si este constituit din stratul extern
fibros si intern condrogen.
Origine: Mezenchim (În mezenchimul embrionului, în locul viitorului cartilaj, celulele mezenchimale se
rotunjesc, proliferează intens şi formează aglomerări dense – insule condrogene. În cadrul insulei
celulele mezenchimale comitate se diferenţiază în precondroblaste, apoi condroblaste.)
Coloratie: hematoxilina-eozina
Localizare :Se întâlneşte în cartilajele costale, pe suprafeţele articulare, în septul nazal, cartilajele
laringelui, traheii, bronhiilor mari, formează scheletul fătului. Cel mai des acoperit cu pericondru.
Coloratie: orceina
Una din particularitatile principale ale cartilajului
elastic este prezenta in substanta intercelulara atit a
fibrelor de colagen cit si a fibrelor elastice, nu are loc
calcifierea. Fibrele elastice strabat substanta
intercelulara in toate directiile. Condrocite mari,
grupe izogene coronare. Matrice redusă faţă de
hialin. Are pericondru
14.Osteogeneza directa
Coloratie: hematoxilin-
eozina
Formeaza: formarea
oaselor plate ale craniului,
claviculelor, maxilei şi a
falangelor distale ale
degetelor
45
Osteocitele- cellule osoase, care au pierdut capacitatea de diviziune, sunt cellule cu prelungiri, au un
nucleu compact, relative mare si o citoplasma slab bazofila. Nu s’a indentificat prezenta centriolilor. Mai
mici decît osteoblastele
Osteoblast- cellule tinere, care creeaza tesutul osos, sunt de forma variata: cubica, piramidala. Nucleul
are o forma rotunda sau ovala, este situate excentric, contine unul sau mai multi nucleoli. Este present
REG, mitocondrii AG.
Funcţiile osteoblastului sunt: sinteza componentelor organice ale matricei – colagen tip I, tip V,
cantităţi mici de proteine noncolagenice – osteonectina, sialoproteine, osteocalcina, osteopontina,
fosfoproteine, care sunt esenţiale în procesul de mineralizare, proteoglicani, glicoproteine. secreţia de
citochine, factori de creştere, enzime – fosfatază alcalină, colagenază.
Osteoclastele- sunt cellule de natura hematogena capabile sa distruga cartilajul calcificat si osul,
citoplasma este slab bazofila, uneori oxifila. Este bogat in lizozomi si mitocondri. REG este slab dezvoltat.
Tesut osos reticulofibros- se observa cavitati osoase sau lacune, de o forma oval-alungita, cu canalicule
lungi anastomozate.
46
15.Osteogeneza indirecta
Componente: : periostul,
inel osos pericondral, os
endocondral: cartilaj calcificat,
osteoblast, osteocit. Maduva
osoasa, zona de: resorbtie,
hipertrofa a cartilajului,
proliferativa, de cartilaj
nemodificat
Coloratie: hematoxilina-
eozina
Formarea: majorităţii
oaselor scheletului.
Origine: pe model de
cartilaj hialin
(endocondrală), începe în
luna a doua de
dezvoltare embrionară
47
48
Componente: Periostul,
lamella circumferintiala externa,
lamelele osteonului, canalul
central al osteonului, lamella
intercalara(intre osteoane),
lamella circumferintiala interna,
osteocit
51
52
Origine: începe în luna a doua de dezvoltare embrionară şi are loc pe două căi: 1) nemijlocit din
mezenchim – osteogeneză directă şi 2) în locul modelului cartilaginos a viitorului os, format prealabil din
mezenchim – osteogeneza indirectă.
Functii: : de suport – de oase se fixează muşchii si alte ţesuturi; de protecţie – formează oasele
craniului, cutiei toracice, bazinului, canalul vertebral – cavităţi cu organe interne; oasele găzduiesc
măduva hematogenă. Ţesuturile osoase constituie principalul rezervor de substanţe minerale al
organismului.
Componente: Fibrele musculare, plasmalema, sarcoplasma, nucleele fibrei musculare, discul izotrop
discul anizotrop, fibrele musculare in sectiune transversal, miofibrilele.
Banda neclara->actina
Fibra musculara- este elementul principal (unitatea structural-funcţională a acestui ţesut) si este formata
din miosimplast (miofibrile,AG, MIOCONDRII) si miosatelitocite (ROL DE REGENERARE)
Miofibrile- organite speciale, fiecare dintre ele fiind inconjurate de REA, printre ele se localizeaza
numeroase mitocondri mari de o forma alungita. Ocupă partea centrală a simplastului.
Fiecare fibră musculară este acoperită de endomiziu – membrana bazală a fibrei şi o reţea de fibre
reticulare, care leagă fibrele musculare învecinate. Mai multe fibre formează un fascicul de fibre,
delimitat de alte fascicule de un sept de ţesut conjunctiv lax – perimiziu.
56
La obiectivul mare se observa bine ca fibra musculara sectionata longitudinal este formata din celule
cardiomiocite in centrul carora este nucleul. La nivelul optic are forma unei linii fine care traverseaza
fibra (discul intercalar). Miofibrilele fibrei musculare cardiace au striatie transversala si sunt constituite
din discuri anizotrope si izotrope. Fibrele musculare cardiace se unesc cu ajutorul anastamozelor. In
sectiuni longitudinala se observa bine ca miofibrilele in cardiomiocite sunt localizate la periferie, cele in
sectiune transversala au forma de puncte intunecate. Prezinta o dubla striatie, similara cu cea a fibrei
musculare striate scheletale, insa nucleul este unic, situat central. Extremitatile acestor fibre sunt
ramificate si legate in sens longitudinal prin discuri intercalare, reprezentate de asocieri de jonctiuni
intercelulare. În cadrul fiecărui disc se conţin trei tipuri de joncţiuni: pe porţiunea transversală – zonula
de aderenţă (locul inserţiei capetelor miofibrilelor cardiomiocitelor) şi desmozomi , care leagă mecanic
celulele , iar pe porţiunea longitudinală – nexusuri, prin care excitaţia este transmisă nemijlocit de la o
celulă la alta. Interstitiul conjunctivo-vascular dintre fibrele cardiace este abundent. Ţesutul muscular
cardiac pe lângă cardiomiocitele lucrătoare, contractile mai conţine cardiomiocite atipice şi
cardiomiocite secretoare. Cardiomiocitele atipice nu se contractă, au capacitatea de a se autoexcita,
formează sistemul excito-conductor al inimii. Cardiomiocitele secretoare sunt dispuse în muşchiul
atriilor, conţin granule de secreţie şi eliberează factorul natriiuretic, care participă la menţinerea
echilibrului hidro-salin în organism.
59
Coloratie: Nissl
Reticulul endoplasmatic rugos este bine dezvoltat, canalele și cisternele lui formează pachete compacte.
La microscopul optic aceste zone(Nissl) apar colorate intens cu coloranți bazici, au aspect de granule sau
aglomerări și creează impresia unei citoplasme „cu pete”‖. Cu cât activitatea sintetică a neuronului este
mai înaltă, cu atât este mai exprimată substanța tigroidă. Acțiuni nefavorabile asupra neuronului duc la
tigroliză (cromatoliză) – micșorarea sau dispariția corpusculilor Nissl.
Localizare: Corpii Nissl se găsesc în corpul celular și în porțiunea inițială a dendritelor, dar
niciodată în axon.
Componente: neuronul:
Pericarion,
prelungiri,nucleu,nucleol,neurofibrile
Componente: Fibra nervoasa mielinica, cilindraxul, stratul mielinic, strangulatia nodulara a fibrei
nervoase, neurolema, incizura mielinica.
68
Functie: prin fibrele nervoase sunt conduse impulsurile nervoase. Mielina are rolul de a izola electric
fibrele nervoase, prevenind pierderea impulsului electric de către axon, în drumul acestuia (impulsul)
de la o celulă nervoasă la alta. Mielina facilitează de asemenea o comunicare bidirecțională între
axon și celula glială
Fibra nervoasa mielinica- se afla atit in component SNC cit si in cel Periferic. Sunt cu mult mai groase
decit cele amielinice.
Cilindraxul- este format din neuroplasma- citoplasma celulei nervoase, care contine mitocondrii.
Suprafata cilindraxului este acoperit de o membrane- axolema- care asigura transmiterea impulsului
nervos.
Stratul mielinic- stratul intern al fibrei ce este alcatuit din din lipide,
Coloratie: hematoxilina-eozina
Localizare: în substanța cenușie a encefalului, măduvei spinării și în sistemul nervos vegetativ.
Functie: Prin fibrele nervoase amielinice impulsul nervos se propagă ca o undă continuă de
depolarizare a axolemei cu o viteză relativ mică – 1-2m/s
Fibra nervoasa amielinica- se afla in componenta sistemului vegetativ, fiecare fibra nervoasa este
acoperita de o membrana bazala. Nu contine mielina
Plasmalema celulei gliale formează o dublicatură, numită mezaxon. Gliocitele succesiv formează un
înveliș continuu pe tot traiectul prelungirii neuronului. În spațiul îngust dintre plasmalemele celulelor (a
lemocitului și a neuronului) circulă lichid tisular. În cadrul fibrei nervoase prelungirea neuronului se
numește cilindru axial (cilindrax), plasmalema cilindraxului – axolemă, iar citoplasma lui – axoplasmă.
Citoplasma gliocitului formează neurilema. În sistemul nervos periferic lemocitele formează la suprafața
fibrei membrană bazală. În sistemul nervos central fiecare oligodendrocit include în citoplasma sa
prelungirile a mai multor neuroni, asemenea fibre nervoase se numesc de tip cablu.
71
Cuprins
1.Mezoteliu (Epiteliu simplu pavimentos) pag.1
2.Trecerea esofagului in stomac pag.2-3
3.Traheea (Epiteliu simplu anizomorf ciliat) pag. 4-5
4.Pielea degetului (Epiteliu stratificat pavimentos keratinizat/cornificat) pag.6-7
5. Glanda tubulara simpla neramificata - Uterul de pisica pag.8
72