Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
1
Turliuc V. , Cocriş V. : “Monedă şi credit” , Editura Ankarom , Iaşi , 1998 , p. 190
6
BĂNCI DE Depozite
COMPENSARE
Interbănci
Credite pe termen
Credite
la cerere scurt la
cerere
Efecte Bonuri de
Obligaţii pe
comerciale tezaur
termen scurt
vânzări pe
contul guvernului
Comercianţi BANCA
ANGLIEI
9
Mişcarea instrumentelor
negociabile
Fluxul monetar
2
Basno C. , Dardac N. , Floricele C. : “Monedă , credit , bănci” , Editura Didactică şi pedagogică A.
Bucureşti , 1995
14
STATUL
STATUL
Relaţii directe
AGENŢI
AGENŢI
ECONOMICI
ECONOMICI
Intermediarul
bancar
POPULAŢIA
POPULAŢIA
ACTIVE PASIVE
22
cooperare etc.
V. Casele de titluri sau băncile de 144 - - -
afaceri
TOTAL 2063 - 100 100
(expresii procentuale)
Tabel 2.5.
ACTIVE PASIVE
Rezerve 2 Depozite la vedere 18
Numerar 3 Depozite stabile
Disponibilităţi la bănci 2 Depozite din economii 17
Titluri de stat şi ale agenţilor Depozite mici (sub 100.000)
guvernamentali 13 la termen 19
Titluri administraţie locală şi Depozite mari (peste 100.000)
alte titluri 6 la termen 15
Credite Împrumuturi 24
- pentru comerţ şi industrie 19
- ipotecă 24
- de consum 11
- interbancare 6
- alte credite 7
Alte active 7 Capital 7
Total 100
în care nrA
nrB - numărul
hârtiilor de valoare
33
…
deţinute de tipul A , B , … , Z
nrZ
şi cA
cB - cursul
hârtiilor de valoare deţinute
…
de tipul A , B , … , Z
cZ
4,75
Pr et _ actiune _ SICAV curs_ SICAV curs_ SICAV
100
3
Cezar Basno , Nicolae Dardac , Constantin Floricel : “Monedă , credit , bănci” , Editura Didactică şi
pedagogică RA , Bucureşti , pag. 305
46
4
Ştefan Dumitrescu : “Plăţile fără numerar” , Editura Cartea Românească , Bucureşti , 1931
48
Banca C 40 15 - 20 10 85
Banca D 5 20 30 - 40 95
Banca E 100 50 35 25 - 210
Total
operaţiuni 220 125 90 115 170 720
creditoare
Total
operaţiuni 220 125 90 115 170 720 -
creditoare
Total
solduri 40 - 5 20 - - 65
creditoare
C 15 5 20 - 20
D 8 20 28 -27 1
E 13 -40 -27 + 27 -
Total 44 0 44 0 44
În cadrul acestui tabel devin distince cele două etape conclusive ale
compensaţiei : soldul provizoriu la Casa de Compensaţie şi soldul final la
Casa de Compensaţie .
Soldul provizoriu la Casa de Compensaţie (III) se determină pentru fiecare
bancă prin însumare algebrică :
Sold iniţial (I) la Casa de Compensaţie + Sold din compensare (II)
Astfel , în cadrul acestei etape intermediare se pun în temă băncile
deficitare (în cazul nostru B + E) de necesitatea de a acoperi şi respectiv de a
găsi resursele acoperitoare ale soldului provizoriu din compensare .
În timpul afectat , în medie 3 ore , cum rezultă din practica ţărilor
dezvoltate , băncile solicitate vor contracta băncile partenere , intermediarii
sau Banca de Emisiune , pentru a găsi resursele necesare .
De regulă aceste resurse se obţin prin credite acordate pe diferite termene
(24 ore ; 3 zile ; 7 zile ; etc.) .
În exemplul de mai sus am considerat că băncile solicitante vor avea drept
furnizori de resurse , obţinute prin credite , partenerii situaţi în vecinătatea
lor . Astfel , banca B va solicita împrumutul de 23 băncii A. Operaţia este
exprimată de coloana IV unde banca A a fost notată cu + 23 , respectiv cu
plusul de resurse ce i-a revenit , iar banca B cu – 23 , respectiv cu suma cu
care i-a fost diminuat disponibilul .
Acelaşi regim l-au avut băncile D şi E , banca E a împrumutat de la banca
D suma de 27 , fapt ce a fost reprezentat cu + 27 în poziţia sa , ca expresie a
plusului de resurse ce le-a obţinut . Pe de altă parte banca D a dat ca
împrumut resurse şi deci I s-au diminuat disponibilităţile , fapt notat cu – 27 .
56
Agenţii care sunt în căutare de lichidităţi oferă active celor care sunt în
căutare de utilizări pentru disponibilităţile lor . Unele operaţiuni se fac fără
suport expres . Se întâlnesc operaţiuni în alb (eu blanc) , operaţiuni de
remiteri de lichidităţi ce se fac fără contrapartidă , fără garanţie . Unica lor
bază este încrederea în debitor .
Totuşi , operaţiunile cele mai fregvente se întemeiază pe titluri de creanţă .
Aceste titluri fac obiectul unor cesiuni ferma , caz în care ele sunt vândute
definitiv , sau obiectul unor presiuni .
Cea mai cunoscută tehnică a creditării creanţelor comerciale o reprezintă
operaţiunea de scontare .
Scontarea reprezintă cesiunea cambiei către un alt beneficiar în schimbul
valorii actuale a cambiei 5.
Necesitatea acestei operaţiuni apare când beneficiarul cambiei (care
urmează ca la scadenţă să încaseze valoarea integrală a creanţei) având nevoie
urgentă de lichidităţi , cedează acest drept de creanţă , de regulă băncii . În
urma scontării , el este îndreptăţit să primească valoarea actuală a cambiei
care se calculează :
Va = Vn - S , în care :
Va – valoarea actuală a
cambiei ;
5
C. Basna, N. Dardac, C-tin Floricel : “Monedă, credit, bănci” Editura Didactică şi Pedagogică ,
Bucureşti, 1993,,pag. 205
60
Vn – valoarea nominală a
cambiei ;
S – scontul , respectiv
dobânzile pentru
perioada de la scontare până la scadenţă .
Scontarea prezintă următoarele trăsături :
- cedarea cambiei prin scontare are caracterul de act de vânzare – cumpărare
în sensul că se cedează şi se preia dreptul de a beneficia de suma prevăzută în
cambie ;
- scontarea cambiei este o operaţiune specială , în sensul că fiecare din
beneficiarii care au recurs la scontare şi deci a cedat prioritatea cambiei ,
rămâne obligat la plata sumei din cambie , în condiţiile în care trasul sau alţi
participanţi la procesul cambiei n-au putut plăti . Se manifestă astfel o
caracteristică specifică , răspundere solidară a tuturor semnatarilor cambiei la
plata sumei respective ;
- scontarea cambiei reprezintă o operaţiune de creditare prin faptul că se
referă la transferul unui instrument de credit , dar şi că determină plasarea
resurselor de creditare a unei bănci pe un anumit termen , cu asigurarea
încasării dobânzii aferente .
Prin scontare creditul comercial se transformă în credit bancar . În urma
scontării beneficiarul iese din raportul de credit anterior , obligaţia trasului de
a plăti fiind înlocuită prin bani efectivi , pe care bancherul îi avansează . Pe de
altă parte , trasul angajat iniţial într-o operaţiune comercială devine în urma
scontării debitor al băncii comerciale .
Băncile efectuează şi alte operaţiuni cambiale pentru a se proteja împotriva
unor riscuri . O astfel de operaţiune este pensiunea .
61
Pensiunea este operaţiunea prin care banca presa cambiile pe care le vinde
beneficiarul , cu condiţia răscumpărării lor de către acesta la termenele
convenite .
Operaţiunile de pensiuni pot fi de 24 de ore , reînnoibile sau pentru o
durată fixă , de exemplu de 7 zile .
Aceste operaţiuni se desfăşoară , în mod frecvent , în relaţiile băncilor cu
firmele mari şi îndeosebi între bănci . Efectele ce fac obiectul unei pensiuni
rămân de regulă la beneficiar , iar banca cumpărătoare primeşte angajamentul
de răscumpărare , emis de beneficiar , şi borderoul efectelor respective .
Caracteritic şi celorlate pieţe , mecanismul pieţei monetare vizează profitul
. Intermediarii urmăresc acumularea de lichidităţi la costuri cât mai reduse
încercând să le plaseze sub formă de credite remunerate cât mai bine .
Un rol esenţial în derularea operaţiunilor pe această piaţă îl joacă nivelul
actual al ratei dobânzii şi mai ales anticipaţiile privind evoluţiile viitoare ale
acesteia . Operatori pieţei arbitrează între diferitele scadenţe ale titlurilor şi
diferitele rate ale dobânzii la instrumentele utilizate .
În ultimii 10 ani , piaţa monetară a cunoscut un proces de transformare
prin “deschiderea” acesteia . Acest fenomen se caracterizează prin
posibilitatea ce se oferă tuturor agenţilor care dispun de capitaluri pe termen
scurt de a le oferi celorlalţi agenţi care au nevoie de lichidităţi pe termen scurt
. Deschiderea pieţei monetare este o invenţie franceză şi s-a manifestat ca o
reacţie împotriva excesivei compartimentări a pieţei banilor .
Piaţa monetară a devenit în Franţa şi în alte ţări accesibilă intrepinderilor ,
trezoreriei statului şi tuturor instituţiilor financiare . Unii dintre aceşti agenţi
au primit dreptul de a emite instrumente financiare pe termen scurt
negociabile .
Noile instrumente ale pieţei financiare se concretizează în :
62
În Franţa , volumul titlurilor publice este relativ mai redus decât în ţările
anglo-saxone , deci importanţa operaţiunilor de open-market este mai mică .
Totuşi , în ultimii ani , Franţa a restrâns intervenţiile de infuenţare a stării de
lichiditate prin reescont , a amplificat rolul operaţiunilor de open-market , fără
însă a anula specificitatea sistemului financiar francez .
Banca Franţei intervine pe piaţa interbancară prin trei tehnici diferite:
- tehnica cererilor de ofertă de lichidităţi ;
- tehnica pensiunilor pe 7 zile ;
- tehnica operaţiunilor de vânzări , cumpărări şi pensiuni zilnice.
Tehnica cererilor de ofertă de lichidităţi este o modalitate prin care băncile
formulează cereri de credite . Banca centrală propune băncilor comerciale şi
altor bănci să-şi procure lichidităţi , adică să estimeze nevoile lor de credite .
Băncile sunt în situaţia de a prezenta nevoile lor de lichidităţi pe scadenţe
şi nivele de dobânzi . Rata dobânzii pe piaţa monetară nu este stabilită decât
după centralizarea cererilor şi ofertelor de lichidităţi.
Un al doilea procedeu de intervenţie a băncilor de emisiune este al
pensiunilor pe 7 zile a bonurilor de tezaur şi a efectelor pe termen mijlociu .
Aceasta este o operaţiune de reglementare de către banca centrală la
solicitarea băncilor eşalonul , faţă de care Banca Franţei îşi manifestă acordul
în mod automat . Operatorii principali ai pieţei (OPP) sunt intermediari
obligatorii pentru aceste operaţiuni . Rata dobânzii la care se face refinanţarea
prin procedeul pensiunilor este superioară celeia practicate în cazul
cumpărărilor ferme .
În fine , un al treilea procedeu de acţiune a băncii centrale pe piaţa
monetară este cel al operaţiunilor de vânzări , cumpărări , luări şi puneri în
pensiune zilnice . Rata dobânzii pe piaţa monetară este o rată dependentă de
ofertele şi cererile care se exprimă pe piaţa interbancară . Această rată nu este
unică , ci diferenţiată . Banca Franţei are toată libertatea de a interveni într-un
69
7
Vasile Turliuc , Vasile Cocriş : “Monedă şi credit” , Editura Ankarom , Iaşi , 1998 , pag. 203
75
unde S – solvabilitatea ;
Cp – capitalul propriu ;
Tp – total pasiv .
Solvabilitatea , adică capacitatea generală a societăţii de a transforma
activele sale în “cash” pentru plata tuturor datoriilor este foarte bună .
P 656,9
Rcp 100 100 9 ,85
Cp 6671,1
Bibliografie
1997