Sunteți pe pagina 1din 13

Vinderea terenurilor forestiere se poate face cu respectarea dreptului de

preempţiune.

DREPTUL DE PREEMPŢIUNE poate fi definit ca un beneficiu, legal


sau convenţional, acordat unei persoane, denumite preemptor, de a cumpăra
un bun cu prioritate faţă de alte persoane, la acelaşi preţ și aceleași condiții.
Dreptul de preempţiunea are două forme: legală şi convenţională.

Vinderea terenurilor forestiere se poate face cu respectarea dreptului de


preempţiune legală
I. Potrivit art. 1.746 din CC terenurile din fondul forestier aflate în
proprietate privată se pot vinde cu respectarea, în ordine, a dreptului de
preempţiune al coproprietarilor sau vecinilor.
Domeniul de reglementare se referă la terenurile proprietate privată ce fac
parte din fondul forestier şi se aplică doar în materie de vânzare. Deci, prin
excepţie, nu se vor aplica în caz de transmitere cu titlu gratuit, e.g. donaţia.
Textul reglementează ordinea de exercitare a dreptului de preempţiune: mai
întâi coproprietarii şi apoi vecinii. Dreptul de preempţiune fiind reglementat prin
prevederile art. 1.730 la 1740 din Codul civil. În ce priveşte dreptul legal de
preempţiune nu este nevoie ca acesta să fie notat în cartea funciară, fiind
astfel opozabil terţilor prin simpla legiferare a acestora.

II. De asemenea, potrivit art. 45 din Codul silvic, coproprietarii şi vecinii


proprietari de fond forestier, persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat,
au un drept de preempţiune, în ordinea prevăzută la art. 1.746 din Codul civil şi în
condiţiile prezentei legi, la cumpărarea de terenuri din fondul forestier aflate în
proprietate privată, la preţ şi în condiţii egale.
Textul legal instituie un drept de preempţiune la cumpărarea unor terenuri
forestiere şi în favoarea persoanelor juridice de drept public.

1
Dreptul de preempţiune se naşte numai în cazul în care titularul dreptului de
proprietate al unui astfel de teren se hotărăşte să-l înstrăineze prin vânzare-
cumpărare şi există numai la preţ şi condiţii egale.
Vânzătorul are obligaţia de a-i înştiinţa în scris pe toţi preemptorii, prin
executorul judecătoresc sau notarul public, despre intenţia de vânzare, arătând
şi preţul cerut pentru terenul ce urmează a fi vândut. În cazul în care coproprietarii
sau vecinii fondului, alţii decât administratorul pădurilor proprietate publică a
statului, nu au domiciliul ori sediul cunoscut, înştiinţarea ofertei de vânzare se
înregistrează la primăria sau, după caz, primăriile în raza cărora este situat terenul
şi se afişează, în aceeaşi zi, la sediul primăriei, prin grija secretarului consiliului
local.
Titularii dreptului de preempţiune trebuie să îşi manifeste în scris intenţia de
cumpărare şi să comunice acceptarea ofertei de vânzare sau, după caz, să o
înregistreze la sediul primăriei unde aceasta a fost afişată, în termen de 30 de zile
de la comunicarea ofertei de vânzare ori, după caz, de la afişarea acesteia la sediul
primăriei.
În situaţia în care terenul ce urmează a fi vândut este limitrof cu fondul
forestier proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale,
exercitarea dreptului de preempţiune al statului ori al unităţilor administrativ-
teritoriale în termenul prevăzut la alin. 7 al art. 45 prevalează în raport cu
dreptul de preempţiune al vecinilor.
Dacă în termenul arătat în alin. 7 al art. 45 nici unul dintre preemptorii nu îşi
manifestă intenţia de cumpărare, vânzarea terenului este liberă. În faţa notarului
public dovada înştiinţării preemptorilor se face cu copie de pe comunicările
făcute sau, dacă este cazul, cu certificatul eliberat de primărie, după expirarea
termenului de 30 de zile în care trebuia manifestată intenţia de cumpărare.
Nerespectarea de către vânzător a obligaţiei prevăzute la alin. 6 al art. 45 sau
vânzarea terenului la un preţ mai mic ori în condiţii mai avantajoase decât cele
arătate în oferta de vânzare atrage anulabilitatea vânzării, deci nulitatea relativă.

2
Dispoziţiile privitoare la exercitarea dreptului de preempţiune se
completează cu prevederile de drept comun. Dreptul de preempţiune fiind
reglementat prin prevederile art. 1.730 la 1.740 din NCC.

Vinderea terenurilor agricole situate în extravilan se poate face cu


respectarea dreptului de preempţiune legală

Potrivit art. 4 din Legea nr. 17 / 2014, Înstrăinarea prin vânzare a terenurilor
agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă
prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările
ulterioare, şi a dreptului de preempţiune, la preţ şi în condiţii egale, în următoarea
ordine:
a) preemptori de rang I: coproprietarii, rudele de gradul I, soţii, rudele şi afinii până
la gradul al treilea inclusiv;
b) preemptori de rang II: proprietarii investiţiilor agricole pentru culturile de pomi,
viţă-de-vie, hamei, irigaţii exclusiv private şi/sau arendaşii. În cazul în care pe
terenurile supuse vânzării se află investiţii agricole pentru culturile de pomi, viţă-
de-vie, hamei şi pentru irigaţii, prioritate la cumpărarea acestor terenuri au
proprietarii acestor investiţii;
c) preemptori de rang III: proprietarii şi/sau arendaşii terenurilor agricole vecine cu
terenul supus vânzării, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la alin. (2) şi (4);
d) preemptori de rang IV: tinerii fermieri;
e) preemptori de rang V: Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe
Ionescu-Şişeşti» şi unităţile de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii,
silviculturii şi industriei alimentare, organizate şi reglementate prin Legea nr.
45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi
Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti» şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din
domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi instituţiile de învăţământ cu profil agricol, în
scopul cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan cu destinaţia strict

3
necesară cercetării agricole, aflate în vecinătatea loturilor existente în patrimoniul
acestora;
f) preemptori de rang VI: persoane fizice cu domiciliul/reşedinţa situat/situată în
unităţile administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau în unităţile
administrativ-teritoriale vecine;
g) preemptori de rang VII: statul român, prin Agenţia Domeniilor Statului.

Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), înstrăinarea, prin vânzare, a


terenurilor agricole situate în extravilan pe care sunt situate situri arheologice
clasate se face potrivit prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea
monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare.
Solicitarea şi utilizarea certificatului de carte funciară în contractele
translative de proprietate privind bunurile imobile şi alte drepturi reale fac pe
deplin dovada bunei-credinţe atât a părţilor din contract, cât şi pentru profesionistul
instrumentator, cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului asupra imobilului
supus vânzării conform descrierii din cartea funciară.
Conform art. 6 din legea nr 17 / 2014, prin derogare de la art. 1.730 şi
următoarele din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare,
vânzătorul înregistrează, la primăria din raza unităţii administrativ-
teritoriale unde se află terenul, o cerere prin care solicită afişarea ofertei de
vânzare a terenului agricol situat în extravilan, în vederea aducerii acesteia la
cunoştinţa preemptorilor. Cererea este însoţită de oferta de vânzare a terenului
agricol şi de documentele doveditoare prevăzute de normele metodologice de
aplicare a prezentei legi.
În termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, primăria are
obligaţia să afişeze timp de 45 de zile oferta de vânzare la sediul său şi, după caz,
pe pagina de internet a acesteia.
Primăria are obligaţia de a transmite structurii din cadrul aparatului central
al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, denumită în continuare structura
centrală, respectiv structurilor teritoriale ale acestuia, denumite în continuare

4
structuri teritoriale, după caz, un dosar care să cuprindă lista preemptorilor,
respectiv copiile cererii de afişare, ale ofertei de vânzare şi ale documentelor
doveditoare prevăzute la alin. (1), în termen de 5 zile lucrătoare de la data
înregistrării cererii.
În scopul unei transparenţe extinse, în termen de 3 zile lucrătoare de la
înregistrarea dosarului prevăzut la alin. (3), structura centrală, respectiv structurile
teritoriale, după caz, au obligaţia să afişeze pe site-urile proprii oferta de vânzare,
timp de 15 zile.
Primăria are obligaţia de a transmite structurii centrale, respectiv structurilor
teritoriale, după caz, dosarul prevăzut la art. 41 alin. (3), în termen de 5 zile
lucrătoare de la data înregistrării documentaţiei.
În termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, primăria are
obligaţia să notifice titularilor dreptului de preempţiune, la domiciliul, reşedinţa
sau, după caz, sediul acestora, înregistrarea ofertei de vânzare; în cazul în care
titularii dreptului de preempţiune nu pot fi contactaţi, notificarea se va face prin
afişarea la sediul primăriei sau pe site-ul primăriei.
În cazul în care suprafaţa de teren care face obiectul intenţiei de vânzare se
află la limita a două teritorii administrative, primăria va înştiinţa autoritatea publică
locală cu care aceasta se învecinează, care la rândul ei va notifica titularii
drepturilor de preempţiune, cu respectarea prevederilor alin. (6).
Titularul dreptului de preempţiune trebuie ca, în termenul de 45 de zile
prevăzut la art. 6 alin. (2), să îşi manifeste în scris intenţia de cumpărare, să
comunice acceptarea ofertei vânzătorului şi să o înregistreze la sediul primăriei
unde aceasta a fost afişată. Primăria va afişa, în termen de 3 zile lucrătoare de la
înregistrarea acceptării ofertei de vânzare, datele prevăzute în normele
metodologice de aplicare a prezentei legi, respectiv le va trimite pentru afişare pe
site către structura centrală, respectiv structurile teritoriale, după caz.
În cazul în care, în termenul de 45 de zile prevăzut la art. 6 alin. (2), mai
mulţi preemptori de rang diferit îşi manifestă în scris intenţia de cumpărare,
la acelaşi preţ şi în aceleaşi condiţii, vânzătorul va alege, cu respectarea

5
prevederilor art. 4, preemptorul, potenţial cumpărător, şi va comunica numele
acestuia primăriei.
În cazul în care, în termenul de 45 de zile lucrătoare prevăzut la art. 6 alin.
(2), mai mulţi preemptori de rang diferit îşi manifestă în scris intenţia de
cumpărare, la acelaşi preţ şi în aceleaşi condiţii, se aplică prevederile art. 4.
În cazul în care, în termenul de 45 de zile lucrătoare prevăzut la art. 6 alin.
(2), mai mulţi preemptori de acelaşi rang îşi manifestă în scris intenţia de
cumpărare şi niciun alt preemptor de rang superior nu a acceptat oferta, la acelaşi
preţ şi în aceleaşi condiţii, se aplică prevederile art. 4.
În cazul în care, în termenul de 45 de zile lucrătoare prevăzut la art. 6 alin.
(2), un preemptor de rang inferior oferă un preţ superior celui din oferta de vânzare
sau celui oferit de ceilalţi preemptori de rang superior lui care acceptă oferta,
vânzătorul poate relua procedura, cu înregistrarea ofertei de vânzare cu acest preţ,
cu respectarea prevederilor art. 4.
Procedura prevăzută la alin. (5) se va desfăşura o singură dată, în termen de
10 zile de la împlinirea termenului de 45 de zile lucrătoare prevăzut la art. 6 alin.
(2).
În termen de 3 zile lucrătoare de la înregistrarea comunicării de acceptare a
ofertei de vânzare, primăria are obligaţia să transmită structurii centrale, respectiv
structurilor teritoriale, după caz, datele de identificare a preemptorilor, potenţiali
cumpărători, în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor legale.
În cazul neexercitării dreptului de preempţiune, potenţialii cumpărători pot
depune la primărie un dosar care să cuprindă documentele doveditoare privind
îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), în termen de 30 de zile de la
expirarea termenului de 45 de zile lucrătoare prevăzut la art. 6 alin. (2).
În cazul neexercitării dreptului de preempţiune, dacă niciunul dintre
potenţialii cumpărători, în termenul legal, nu îndeplineşte condiţiile pentru a putea
cumpăra terenul agricol situat în extravilan, înstrăinarea acestuia prin vânzare se
poate face către orice persoană fizică sau juridică, în condiţiile prezentei legi.

6
Dacă, în termenul de 45 de zile lucrătoare prevăzut la art. 6 alin. (2),
primăria constată că niciunul dintre titularii dreptului de preempţiune nu îşi
manifestă intenţia de a cumpăra terenul, se aplică dispoziţiile art. 41 alin. (3) şi art.
6 alin. (5).
Vânzarea terenului la un preţ mai mic decât cel cerut în oferta de vânzare
prevăzută la art. 6 alin. (1), în condiţii mai avantajoase decât cele arătate în aceasta
ori cu nerespectarea condiţiilor prevăzute la art. 41 atrage nulitatea absolută.
În cazul în care, în termenul de 45 de zile lucrătoare prevăzut la art. 6 alin.
(2), respectiv în termenul de 10 zile prevăzut la alin. (6), vânzătorul modifică
datele înscrise în oferta de vânzare, acesta reia procedura de înregistrare a cererii
prevăzute la art. 6 alin. (1), cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
Înainte de împlinirea termenului prevăzut la art. 6 alin. (2), vânzătorul poate
depune la primăria unde a fost înregistrată cererea de afişare a ofertei de vânzare o
cerere prin care solicită retragerea ofertei. În acest caz, primăria va încheia un
proces-verbal de anulare a procedurii prevăzute de prezenta lege şi va comunica o
copie a acestuia structurii centrale sau structurii teritoriale, după caz, şi Agenţiei
Domeniilor Statului.
În cazul în care, înainte de împlinirea termenului de 45 de zile lucrătoare
prevăzut la art. 6 alin. (2), unul dintre titularii dreptului de preempţiune care şi-au
manifestat acceptarea ofertei înregistrează la primărie o cerere de renunţare la
comunicarea de acceptare, se aplică prevederile art. 4.
Înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan fără
respectarea dreptului de preempţiune, potrivit prevederilor art. 4-42, sau fără
obţinerea avizelor prevăzute la art. 3 şi 9 este interzisă şi se sancţionează cu
nulitatea absolută."
Nerespectarea noilor proceduri legale poate atrage şi amenzi de până la
200.000 lei.
Legea nu se aplică vânzării terenurilor situate în intravilan, nici înstrăinărilor
între rude până la gradul trei, inclusiv.

7
Vinderea terenurilor agricole clasate drept monumente istorice se
poate face cu respectarea dreptului de preempţiune legală

Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice prevede un


drept legal de preempțiune la achiziționarea terenurilor agricole clasate drept
monumente istorice în favoarea Statului Român, prin Ministerul Culturii și
Cultelor și serviciile deconcentrate. Astfel, în cazul în care proprietarii unor
terenuri agricole situate în extravilan declarate monumente istorice intenționează să
le vândă, vor înștiința intenția lor de vânzare către serviciile deconcentrate ale
Ministerului Culturii și Cultelor. Statul, prin structurile sale trebuie să răspundă în
termen de maximum 25 de zile de la data înregistrării înştiinţării. În cazul în care
statul român nu îşi exercită dreptul de preempţiune în termenul de 25 de zile
prevăzut anterior acest drept se transferă autorităţilor publice locale, care îl pot
exercita în maximum 15 zile. După expirarea acestui termen, vânzarea se poate
face liber.
Actele încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 422 sunt
lovite de nulitate absolută.
De altfel, Legea nr. 17 prevede în mod expres că prin excepție de
la prevederile acesteia, înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate
în extravilan pe care sunt situate situri arheologice clasate se face potrivit
Legii nr. 422. Astfel, atât înainte cât și după intrarea în vigoare a normelor
metodologice ale Legii nr. 17, prevederile Legii nr. 422 se vor aplica cu
prioritate în cazul vânzării terenurilor agricole situate în intravilan.

De asemenea, dreptul de preempţiune se poate naşte prin convenţia


părţilor pentru orice categorie de teren, fie intravilan sau extravilan, teren
pentru construcţii sau agricol.
Potrivit art. 1.730 CC, în condiţiile stabilite prin lege sau contract, titularul
dreptului de preempţiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun

8
(alin. 1). Alin. 2 prevede că dispoziţiile prezentului cod privitoare la dreptul de
preempţiune sunt aplicabile numai dacă prin lege sau contract nu se stabileşte
altfel.
Părţile pot deroga de la normele stabilite prin Codul civil numai atunci
când este vorba de un drept de preempţiune convenţională.

Regimul juridic al dreptului de preempţiune convenţional stabilit de


lege este următorul:
• I. Dreptul de preempţiune poate fi exercitat anterior vânzării
• II. Sau poate fi exercitat ulterior realizării operaţiunii de vânzare

Regimul juridic al dreptului de preempţiune stabilit de lege este


următorul:

Condiţiile exercitării dreptului de preempţiune sunt:


- vânzătorul este obligat să notifice de îndată preemptorului cuprinsul contractului
încheiat cu un terţ. Notificarea poate fi făcută şi de acesta din urmă.
- această notificare va cuprinde numele şi prenumele vânzătorului, descrierea
bunului, sarcinile care îl grevează, termenii şi condiţiile vânzării, precum şi locul
unde este situat bunul.
- preemptorul îşi poate exercita dreptul prin comunicarea către vânzător a acordului
său de a încheia contractul de vânzare, însoţită de consemnarea preţului la
dispoziţia vânzătorului.
Dreptul de preempţiune se exercită în termen de cel mult 30 de zile.
Termenul curge de la comunicarea către preemptor a notificării prevăzute la alin.
(1).
- preempţiune poate fi exercitată fie anterior, fie ulterior încheierii vânzării.
Vânzarea bunului cu privire la care există un drept de preempţiune legal sau
convenţional se poate face către un terţ numai sub condiţia suspensivă a

9
neexercitării dreptului de preempţiune de către preemptor (spre deosebire de
legea nr. 54/1998 care nu reglementa această posibilitate).
Anterior, prin efectuarea unei notificări, iar ulterior, prin încheierea unui
contract afectat de condiţia suspensivă, când se aşteaptă îndeplinirea sau nu a
condiţiei, reprezentată de acceptarea sau nu din partea preemptorului. Nu există o
ordine de prioritate între cele două modalităţi, vânzătorul putând îndeplini
formalităţile pentru exercitarea preemţiunii, fie anterior vânzării, fie comunicând
vânzarea sub condiţie suspensivă preemptorului pentru ca acesta să-şi exercite
dreptul.
- termenul în care va urma să se încheie vânzarea, în cazul în care titularul
dreptului de preempţiune nu îşi manifestă intenţia, este un termen rezonabil care să
nu afecteze interesele legitime.
Nu există o ordine de prioritate între cele două modalităţi, vânzătorul putând
îndeplni formalităţile pentru exercitarea preemţiunii, fie anterior vânzării, fie
comunicând vânzarea sub condiţie suspensivă preemptorului pentru ca acesta să-şi
exercite dreptul.

Efectele exercitării preempţiunii sunt:


- prin exercitarea preempţiunii, contractul de vânzare se consideră încheiat între
preemptor şi vânzător în condiţiile cuprinse în contractul încheiat cu terţul, iar
acest din urmă contract se desfiinţează retroactiv. Cu toate acestea, vânzătorul
răspunde faţă de terţul de bună-credinţă pentru evicţiunea ce rezultă din exercitarea
preempţiunii.
- clauzele contractului încheiat cu terţul având drept scop să împiedice exercitarea
dreptului de preempţiune nu produc efecte faţă de preemptor.
Potrivit art. 1.736 atunci când în contractul încheiat cu terţul s-au acordat
termene de plată a preţului, preemptorul nu se poate prevala de aceste termene.
- art. 1.737 prevede că dreptul convenţional de preempţiune în legătură cu un
imobil se notează în cartea funciară (alin. 1).

10
Dacă o asemenea notare a fost făcută, acordul preemptorului nu este necesar
pentru ca acela care a cumpărat sub condiţie suspensivă să îşi poată înscrie dreptul
în cartea funciară, în temeiul contractului de vânzare încheiat cu proprietarul.
Înscrierea se face sub condiţia suspensivă ca, în termen de 30 de zile de la
comunicarea încheierii prin care s-a dispus înscrierea, preemptorul să nu notifice
biroului de carte funciară dovada consemnării preţului la dispoziţia vânzătorului.
Notificarea făcută în termen biroului de carte funciară înlocuieşte
comunicarea prevăzută la art. 1.732 alin. (3) şi are aceleaşi efecte. În temeiul
acestei notificări, preemptorul poate cere radierea din cartea funciară a dreptului
terţului şi înscrierea dreptului său.
Dacă preemptorul nu a făcut notificarea în termen, dreptul de preempţiune se
stinge şi se radiază din oficiu din cartea funciară.
- dreptul de preempţiune este indivizibil şi nu se poate ceda: dreptul de
preempţiune este indivizibil şi nu se poate ceda (art. 1.739). Adică dacă se instituie
în privinţa soţilor, şi doar unul decedează, aceasta înseamnă că dreptul continuă să
existe şi se exercită în totalitate de către soţul supravieţuitor.
- dreptul convenţional de preempţiune se stinge prin moartea preemptorului, cu
excepţia situaţiei în care a fost constituit pe un anume termen. În acest din urmă
caz, termenul se reduce la 5 ani de la data constituirii, dacă a fost stipulat un
termen mai lung (art. 1.740).
- vânzarea poate fi făcută atât sub condiție suspensivă, dar și fără prevederea
acestei condiții, adică o vânzare pură şi simplă, neafectată de această modalitate,
ambele tipuri de vânzării fiind valabile, în raport de părțile semnatare a convenției.
În situația în care preemptorul își exercită dreptul său, acesta având în vedere
dispozițiile art. 1.733 alin. 1 NCC se substituie în temeiul legii în drepturile terțului
cumpărător, terț care în caz că a fost de bună credință (nu a avut cunoștință de
existența dreptului de preempțiune) are dreptul la reparațiile prevăzute de lege în
caz de evicțiune din partea vânzătorului.
- legea mai reglementează situaţia concursului între mai mulţi preemptori şi situaţia
pluralităţii de bunuri vândute (art. 1.734, respectiv 1.735 NCC).

11
În cazul în care mai mulţi titulari şi-au exercitat preempţiunea asupra aceluiaşi
bun, contractul de vânzare se consideră încheiat:
• a) cu titularul dreptului legal de preempţiune, atunci când se află în concurs cu
titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune;

• b) cu titularul dreptului legal de preempţiune ales de vânzător, când se află în


concurs cu alţi titulari ai unor drepturi legale de preempţiune;

• c) dacă bunul este imobil, cu titularul dreptului convenţional de preempţiune care a


fost mai întâi înscris în cartea funciară, atunci când acesta se află în concurs cu alţi
titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune;

• d) dacă bunul este mobil, cu titularul dreptului convenţional de preempţiune având


data certă cea mai veche, atunci când acesta se află în concurs cu alţi titulari ai
unor drepturi convenţionale de preempţiune.
Orice clauză care contravine prevederilor alin. (1) este considerată nescrisă.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 17/2014 terenurile agricole situate în


extravilan pe o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării
Negre, către interior, precum şi cele situate în extravilan la o distanţă de până la
2.400 m faţă de obiectivele speciale pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare
doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naţionale, eliberat în urma
consultării cu organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, prin
structurile interne specializate menţionate la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991
privind securitatea naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare.
Aceste prevederi nu se aplică preemptorilor.
Avizele prevăzute la alin. (1) vor fi comunicate în termen de 20 de zile
lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura şi
alte elemente privind obţinerea avizului specific al Ministerului Apărării Naţionale

12
se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul
neîndeplinirii acestei obligaţii de a emite avizul, se consideră ca fiind favorabil.
Nerespectarea acestora atrage nulitatea relativă a convenției încheiată în
lipsa acestor avize.

13

S-ar putea să vă placă și