Chirurgie OMF :chirurgie parodontala,chirurgie proprotetica

Suport de curs

Chirurgia proprotetica

Cavitatea Orala: - prima parte a tubului digestiv

Functie principala : initierea procesului digestiv, propulsie a bolus alimentar in farinx
Vestibulul Oral - Este limitat exterior de buze si mucoasa obrazului, intern de catre procesele
alveolare si dinti
Cand dintii se afla in intercuspidare vestibulul comunica cu cavitatea orala propriu-zisa prin
comisura intermaxilara( aflata in spatele ultimilor molari
În cazurile care necesită un tratament protetic, de înlocuire a dinților lipsă, există o serie de
tehnici care pot facilita o protezare mai adecvată în ideea refacerii formei și funcțiilor țesuturilor
pierdute. Sunt tehnici menite să faciliteze o protezare de calitate superioară, mult mai
confortabilă pentru pacient din punct de vedere funcțional și morfologic.
Aceste tehnici au o mare diversitate, de la frenoplastii și frenectomii, la grefe de mucoasă sau
țesut conjunctiv, precum și alte multe intervenții ce se adresează părților moi. Țesuturile dure
beneficiază și ele de o serie amplă de intervenții, în funcție de necesități: plastii de adiție osoasă
sau reconstrucții complexe ale procesului alveolar în vederea protezării clasice sau pe implanturi
dentare.
Obraji
• Obrajii sunt o structură musculo-membranoasă și sunt limitați superioară și inferioară de
vestibulul maxilar si mandibular, anterior prin comisia labială și posterior de trigon
retromolar și comisura intermaxilară.
• Suprafața interioară a fiecărei buze este conectat median printr-un pliu membranos,
frenulul labial.
• Frenul labial superior este mai mare decât frenulul labial inferior.

Retrocomisural:
- deschiderea canalului Stenon ( prin care dreneaza glanda parotida) in dreptul molarului 2
superior. Canalul stenon traverseaza muschiul buccinator.

1
Trigonul retromolar

Frenul labial este format dintr-un strat subtire de tesut fibros, acoperit de mucoasa,
inserat la nivelul procesului alveolar. In edentatiile totale sau frontale acesta poate migra pe
creasta si impiedica buna stabilitate a protezei pe campul protetic. In aceasta situatie trebuie
intervenit chirurgical, operatiunea fiind numita frenectomie sau frenoplastie.
Frenectomia este interventia chirurgicala prin care se indeparteaza sau se
repozitioneaza frenul - acel tesut care are rolul de a restrictiona miscarea organelor mobile din
corp. Procedura se poate realiza cu anestezie locala. In cavitatea bucala exista trei frenuri: sub
limba, atasat de planseul cavitatii, intre gingie si buza inferioara si intre gingie si buza
superioara. Frenectomia se poate realiza impreuna cu frenoplastia: metoda chirurgicala de
corectare a frenurilor scurte si subtiri.
In momentul in care frenul lingual sau cel labial este prea scurt, se pot crea o serie de probleme:
alaptarea incorecta a bebelusilor, poate impiedica o pronuntie corecta la copii, sau produce
retractie gingivala la adulti, frenul sublingual poate patrunde in spatiul dintre dintii mandibulari
anteriori, pozitionarea unui aparat ortodontic poate deveni foarte dificila.
Inainte de a realiza o frenectomie, medicul stomatolog va evalua sansele afectiunii de a se
rezolva de la sine. Un copil care pronunta incorect din cauza frenului lingual scurt ar trebui sa fie
consultat intai de un logoped. De multe ori aceste exercitii rezolva problemele de pronuntie.
Frenectomia se realizeaza doar in cazul in care constituie o problema.
Frenul sublingual
Limitarea miscarilor limbii produsa de frenul scurt se numeste anchiloglosia.
Frenectomia linguala este indicata atunci cand frenul prea scurt impiedica pronuntia corecta la
copii, sau cand produce afectiuni si retractie gingivala la adulti si copii. Procedura se poate
realiza prin incizie si suturi, cu ajutorul laserului, sau prin electrocauterizare. Daca frenul este
gros si vascularizat exista posibilitatea unei sangerari mai abundente postoperatorie, insa laserul
si electrocauterizarea elimina riscul sangerarii.
Frenul labial
Atunci cand frenul ce uneste mijlocul buzei de gingia din zona dintilor anteriori se
produce retractia gingiei de pe os si diastema (strungareata). De obicei aceasta problema se
rezolva de la sine la copii, insa daca acest lucru nu se intampla pana la varsta de 8 - 9 ani si

2
diastema pare a fi o problema ereditara, se recomanda frenectomia. Alte indicatii pentru aceasta
procedura sunt cazurile in care frenul impiedica fixarea corecta a aparatului ortodontic sau a
protezei. Frenectomia labiala se poate realiza prin incizie si suturi, cu ajutorul laserului, sau prin
electrocauterizare.
Procedura de frenectomie dureaza aproximativ 10 - 15 minute si se vindeca complet in
cateva saptamani. Disconfortul postoperator va dura 7 - 10 zile, timp in care pacientul trebuie sa
urmeze regimul alimentar si medicatia indicate de catre medicul stomatolog.

Fibromatoza tuberozitara
• Hiperplazie a mucoasei crestei alveolare din regiunea retromolara cauzata de
traumatismele masticatorii.
• Clinic leziunea este asimptomatica, mucoasa are o suprafata neteda de consistenta ferm
elastica si dimensiuni variabile.

Hiperplazia inflamatorie - se mai numste: hiperplazia de proteza, epulis fissuratum

hiperplazie de iritatie produsa prin traumatizarea cronica a mucoasei
Cauzele hiperplaziei gingivală pot fi: o igenă dentară precară, schimbările hormonale,
anumite medicamente şi boli sistemice. Din randul medicamentelor pot fi menţionate
imunosupresoarele, antidepresivele, unele antibiotice (într-o masură mai mică).  Din rândul
bolilor sistematice amintim, boala Crohn, diabetul, leukemia, sida etc. Simptomele hiperplaziei
gingivală este creşterea gingiilor putând acoperi dinţi , durere la muşcatură uneori sângerare.
- Se localizeaza adesea in fundul de sac vestibular in functie de zona expusa
traumatismului cronic
- In fazele initiale atitudinea poate fi conservativa
- In fazele cronice atitudinea este chirurgicala
- Examenul histopatologic este obligatoriu
Prima masura în tratamentul afecţiunii este indetificarea cauzelor principale şi
îndepartarea acestora. Sporirea masurilor igenice orale, folosirea apei de gură, anumite
antiseptic, folosirea aţei dentare şi periajul correct al dinţilor. Medicul poate recomanda
antibiotice pentru a controla infecţia bacteriană orală.
În cazurile severe se poate recurge la îndepărtarea surplusului de ţesut chirurgical. Hiperplazia
gingivală este o afecţiune care trebuie tratată foarte serios deoarece poate duce la pierderea
dinţilor dacă nu este controlată.
Cresterea de volum a gingiei este o trasatura comuna a bolii gingivale. Exista multe
tipuri, care variaza in functie de factorii etiologici si procesele patologice care le produc.

3
 In functie de localizare si distributie, cresterile gingivale sunt:
localizate – limitate la gingia adiacenta a unui dinte sau grup de dinti,
generalizate – cuprind gingia la nivelul intregii cavitati orale, marginale limitate la gingia
marginala, papilara limitate la gingia papilara, difuza implica gingia marginala atasata si papila,
discreta – crestere izolata, sesila sau pediculata, tumor-like.
Gingivite hipertrofice.
Sunt cresteri de volum de natura inflamatorie provocate ca urmare a expunerii prelungite
la placa bacteriana.
Factorii ce favorizeaza acumularea si retentia de placa sunt cei expusi la gingivita
cronica.

Semne clinice – hipertrofia inflamatorie cronica debuteaza sub forma unei usoare
tumefieri a papilei interdentare si/sau a marginii gingivale si in stadiile initiale apare sub forma
unui burelet in jurul coletului dentar care creste in dimensiune pana acopera o portiune din
coroana. Aceasta crestere de volum este in general marginala sau papilara si poate fi localizata
sau generalizata. Cresterea de volum este lenta si nedureroasa pana in momentul in care se
complica – eveniment acut sau traumatism.
Uneori se poate manifesta sub forma unei mase sesile sau pediculate, asemanatoare cu o
tumora, situata fie interproximal fie la nivelul gingiei marginale/atasate.
Frecvent, aceste hipertrofii gingivale apar la respiratorii orali, cand gingia apare rosie,
edematoasa, lucioasa, mai ales la nivelul regiunii maxilare anterioare.
Hipertrofiile inflamatorii acute–abcesul gingival
Abcesul gingival este o leziune localizata, dureroasa cu extindere rapida si cu instalare
brusca.
Localizare – marginea gingivala sau papila interdentara.
Etiologie – rezulta din insamantarea bacteriana profund in tesuturi, atunci cand un corp
strain (fir de periuta, fragmente alimentare, etc) este fortat in gingie.
Evolutie – in 24-48 de ore de la episodul traumatic, leziunea trece de la faza de debut,
manifestata prin edem, roseata, durere, la faza de stare cand colectia purulenta devine
circumscrisa si fluctuenta, cu un orificiu de suprafata prin care poate fi exprimat un exudat
purulent. Dintii adiacenti sunt sensibili la percutie.
Daca nu se intervine terapeutic leziunea poate drena spontan.
Termenul de hiperplazie se refera la cresterea dimensiunii unui organ sau tesut ca urmare
a cresterii numarului de componente celulare. Hiperplazia gingivala neinflamatorie este produsa
de alti factori decat iritantii locali si in majoritatea cazurilor apar fie in urma anumitor terapii
medicamentoase, fie sunt de natura idiopatica.
Hiperplazia gingivala indusa medicamentos

4
 La ora actuala sunt recunoscute trei clase de medicamente ce induc hiperplazii gingivale:
fenitoin, ciclosporina, nifedipin.
Aspecte clinice
Leziunea initiala debuteaza la nivelul gingiei marginale si a papilei interdentare sub
forma unei rotunjimi, pe masura ce conditia progreseaza, aceste cresteri de dimensiune ale
gingiei marginale si papilare se unesc transformandu-se intr-un pliu tisular masiv ce acopera o
portiune considerabila a coroanei si pot interfera cu ocluzia.
Cand este necomplicata de inflamatie leziunea este muriforma, ferma, roz pal, rezilienta,
cu o suprafata fin boselata, si fara tendinta la sangerare. Ea pare a se proiecta de sub marginea
gingivala de care este separata printr-un sant liniar. Hiperplazia este de obicei generalizata la
nivelul intregii cavitati orale insa este mai severa in regiunea frontala maxilara si mandibulara.
Apare numai in relatie cu dintii, si dispare din zonele din care dintii au fost extrasi.
Prezenta acestor hiperplazii interfera cu controlul placii, fapt care face sa se suprapuna o
inflamatie secundara care complica starea de boala.
Trebuie sa se distinga intre cresterea de volum produsa de medicament si de inflamatia
provocata de bacterii.
Modificarile inflamatorii secundare contribuie la marirea de volum a leziunii, produc o
modificare a culorii spre rosu, rosu - albastrui si poate produce o tendinta marcata la sangerare.
Cresterea de volum este esential o reactie hiperplazica initiata de medicament, inflamatia
este un factor secundar care complica starea de boala.
Fibromatoza gingivala idiopatica este o conditie rara de etiologie nedeterminata,
manifestata prin hiperplazii ce afecteaza atat papila interdentara, gingia marginala cat si gingia
atasata, spre deosebire de hiperplazia indusa medicamentos, care este limitata numai la gingia
marginala si la papila interdentara. Afectarea este atat maxilara, cat si mandibulara, vestibular si
oral, uneori putand fi localizata la o singura arcada.
Aspectul gingiei este roz, ferm, cu aspect pavimentos. In cazurile grave, dintii sunt
acoperiti in intregime, hiperplazia proectandu-se in vestibulul oral. Frecvent marginea gingivala
prezinta modificari inflamatorii secundare.
Hipercresteri combinate
Apar atunci cand hiperplazia gingivala este complicata prin modificari inflamatorii
secundare. Hiperplazia gingivala produce conditii favorabile pentru acumularea placii deoarece
se accentueaza adancimea sulcusului gingival si interfera cu masurile eficiente de igiena.
Modificarile inflamatorii secundare accentueaza dimensiunea hipeplaziei gingivale
preexistente, si in multe cazuri aceasta mascheaza trasaturile unei hiperplazii neinflamatorii
preexistente.

Creasta balantă
- Zona de hiperplazie, fara aspect inflamator, localizata de obicei in zone fonte edentate
atat la maxilar cat si la mandibula
- Ca rezultat a unei presiuni continui si indelungate asupra osului datorate unei proteze
incorect adaptate
Creasta de cocoș este denumirea în jargon pentru creasta balantă, o prelungire conjunctivă a
procesului alveolar.
Partea din osul maxilar care înconjoară dinții – procesul alveolar – este în mod normal constituită
majoritar din os. După pierderea dinților și a solicitărilor, procesul alveolar începe să se retragă. Mai întâi
se pierde din lățime, apoi continuă să se retragă și în înălțime – așa numita atrofie a procesului alveolar.

5
 Cât de repede se retrage osul după pierderea dinților este diferit la fiecare și depinde de diferiți
factori; la unii durează luni, la alții ani de zile. Uneori se resoarbe osul foarte repede, mai ales în cazul
protezelor, care se așează în mod general necorespunzător în gură și în cazul extracțiilor traumatice, care
sunt însoțite de distrugeri importante ale țesuturilor. Uneori însă nici nu există un motiv obiectiv pentru
resorbția accelerată osoasă. Osul este înlocuit de țesut conjunctiv, când acesta se resoarbe în mod rapid,
astfel se formează creasta balantă. Creasta balantă nu trebuie confundată cu un fibrom de iritație sub
proteză – acesta ia naștere întotdeauna la o proteză, care se așează necorespunzător doar într-o regiune
redusă ca suprafață.
Plastia șanțurilor periosoase
In urma proceselor de atrofie si resorbtie osoasa accentuata, insertia muschilor priferici si
a mucoasei mobile se realizeaza chiar pe creasta. Interventia chirurgicala presupune adancirea
fundurilor de sac periosoase si extinderea suprafetei osoase. Metodele operatorii sunt
urmatoarele:
            - plastia santurilor periosoase prin deplasarea insertiilor mucoase.
            - plastia santurilor periosoase prin clivaj submucos.
            - plastia santurilor periosoase cu transte epidermice.
            - plastia santurilor paralinguale prin dezinsertia muschiului milohioidian.
            - plastia santurilor perituberozitare.
            - plicaturarea mucoasei palatine.
Interventii chirurgicale de modelare plastica a osului.
- Regularizarea crestei alveolare. La nivelul crestei edentate in urma extractiilor
laborioase sau realizate la intervale diferite de timp, pot apare proeminente osoase neregulate,
unice sau multiple, dispuse de-a lungul crestelor alveolare. Examenul clinic completat de cel
radiologic justifica interventia chirurgicala de modelare osoasa, cu cel mai mic sacrificiu osos
inutil ca obiectiv chirurgical.
- Rezectia modelanta a crestelor alveolare in protruzie. Existenta in regiunile frontale
maxilare si mandibulare a crestelor alveolare subtiri, vestibularizate, cu directie descendenta spre
posterior si care pot veni in contact cu creasta antagonista, sunt defavorabile mentinerii si
stabilitatii protezelor si nu permit montarea pe creasta a dintilor artificiali. Chirurgical se rezeca
portiunea de creasta deformata si se modeleaza un relief osos favorabil protezarii.

Chirurgia parodontală
Indicatii
• eşecul terapiei nechirurgicale – succesul tratamentului convenţional este evaluat după
detartraj şi surfasaj şi înaintea administrării agenţilor antimicrobieni care tind să reducă
inflamaţia şi să mascheze situs–urile unde terapia convenţională nu a dus la rezoluţia
bolii
• reducerea / eliminarea per se a pungii nu este necesară în situs–urile care răspund la
terapia convenţională şi rămân stabile pe durata etapei de evaluare
• pungile mici reprezintă un obiectiv adecvat pentru a facilita terapia de menţinere şi de a
reduce incidenţa recurenţei
Obiectivele terapeutice
• acces pentru debridare radiculară când metodele convenţionale nu sunt eficiente
• restabilirea conturului gingival favorabil
• facilitarea igienei orale

6
 • alungirea coroanei clinice pentru facilitarea suportului odontal necesar restaurărilor
protetice adecvate
• recâştigarea prin proceduri regenerative specifice a parodonţiului distrus
Avantaje
• creşterea vizibilităţii asupra suprafeţei radiculare
• determinarea exactă a prognosticului
• reducerea sau eliminarea eficientă a pungii
• obţinerea unei rate de regenerare crescute a ţesuturilor parodontale distruse
• acces crescut pentru o igienă orală şi un tratament parodontal de menţinere

• INTERVENŢII PENTRU TRATAMENTUL PUNGILOR PARODONTALE:

ú chiuretajul parodontal
ú tehnica ENAP, ENAP–modificată
ú gingivectomia
ú intervenţii cu lambou (Widman modificată)
• CHIRURGIE OSOASĂ:
ú aditivă - restaurarea nivelului osos
ú substractivă - reconturare nivel osos
ú regenerativă - REGENERARE TISULARĂ GHIDATĂ
• CHIRURGIE MUCO–GINGIVALĂ
ú corectarea relaţiei gingie ó mucoasă alveolară

ASPECTE GENERALE
• procedură chirurgicală în câmp închis destinată reducerii / eliminării pungii şi favorizării
unui nou ataşament
• indicată în special pungilor supra–osoase
CONTRINDICAŢII
• ţesut fibros
• pungi profunde
• leziuni de furcaţie
• tratamentul defectelor osoase subiacente

Chiuretajul parodontal

Chiuretajul parodontal se realizeaza cu anestezie locala astfel ca durerea nu este resimtita

de catre pacient. Scopul lui este de a curata zona aflata sub gingie, care nu poate fi igienizata
altfel. Cu ajutorul unor instrumente speciale se curata complet infectia de sub gingie si se
indeparteaza tot tartrul aflat pe radacina dintilor.
Dupa aceasta procedura zona se acopera cu un ciment cu rol antiseptic, care impiedica
patrunderea alimentelor. Acest ciment se indeparteaza dupa 7-14 zile.
De obicei, aceasta interventie se efectueaza in mai multe etape. Aceasta curatare
minutioasa a gingiilor se face in 2, 4 sau 6 etape, cu pauza de minim trei saptamani intre ele.
In cazul unei parodontoze mai evoluate, numai aceste operatii pot curata infectia care se
gaseste sub gingie. Simpla curatare a tartrului, sau aplicarea unor paste cu antibiotice la nivelul
gingiei nu vor conduce la vindecarea bolii.

7
 • CONDIŢII
ú pungi parodontale inactive
ú respectarea ataşamentului parodontal
• INDICAŢII
ú leziuni localizate (dinte / grup de dinţi)
• OBIECTIVE – SCOP CURATIV
ú pungi supra-osoase < 4–5 mm
ú pungi parodontale înguste
ú pro–operator pentru pungi > 5 mm
• OBIECTIVE – SCOP PALEATIV
ú recidivă în terapia de menţinere
ú compromis la pacienţi contraindicaţi inter-venţiilor cu lambou

Tehnica E.N.A.P.
APECTE GENERALE
• tehnică de chiuretaj parodontal
• are ca scop eliminarea peretelui moale al pungii pentru a se obţine un nou ataşament
INDICAŢII pentru
ú pungi supraosoase
ú gingie aderentă
CONTRAINDICATĂ în cazul pungilor infraosoase şi leziunilor interradiculare
AVANTAJE
ú acces direct la suprafeţele radiculare
ú traumatism minim gingival
ú recesiune minimă postoperatorie
nu favorizează un nou ataşament
ENAP
ú incizie cu bizou intern până la fundul pungii
ENAP modificată
ú incizie cu bizou intern până la nivelul crestei
INDICAŢII
ú pungi supra–osoase cu gingie aderentă de înălţime adecvată
CONTRAINDICAŢII
ú pungi infra–osoase
ú leziuni inter–radiculare
AVANTAJE
ú acces, traumatism şi recesiune minimă

Gingivectomie & gingivoplastie

Gingivectomia este o interventie chirurgicala parodontala minora, prin care se excizeaza
pungile parodontale supraosoase si tesutul gingival bolnav din jurul unuia sau mai multor dinti.
In afara pacientilor cu afectiuni parodontale, gingivectomia mai este efectuata in scop estetic -
hiperplazie gingivala, sau pentru a realiza o extractie sau o obturatie. 
Ca procedura parodontala, gingivectoia se realizeaza dupa ce au fost incercate alte
metode nechirurgicale de ameliorare a afectiunii si inainte ca boala sa avanseze pana in punctul
de a pune in pericol ligamentele si suportul osos al dintilor. Gingivectomia se efectueaza sub

8
anestezie locala si se realizeaza cate o jumatate de arcada (8 dinti) in timpul unei sedinte de
aproximativ o ora. 
INDICAŢII
• excizia pungilor supraosoase în condiţiile în care există suficientă gingie ataşată
• reducerea hiperplaziei gingivale
• alungirea estetică a coroanei clinice

CONTRAINDICAŢII
• prezenţa pungilor / defectelor infraosoase
• necesitatea chirurgiei osoase
• dimensiuni inadecvate ale gingiei ataşate
• interferenţe ale inserţiilor frenice, musculare
• coroane clinice lungi

Procedura de gingivectomie 
Pentru inceput se anesteziaza portiunea de gingie pe care se va lucra. Se marcheaza
punga parodontala, apoi se indeparteaza gingia de os, expunandu-se radacina. Rezectia gingiei cu
ajutorul bisturiului trebuie sa se faca aproape de os, la aproximativ 45 de grade fata de dinte si
trebuie sa urmeze anatomia sa naturala. Cu ajutorul chiuretelor se indeparteaza tartrul si se
efectueaza o planare radiculara, eliminandu-se totodata tesutul granular din punga parodontala. 
Se asigura controlarea hemoragiei si aderenta tesutului gingival la dinte (in multe cazuri
nu sunt necesare suturi), apoi se acopera gingia si dintii cu un pansament chirurgical asemanator
unui chit, pentru a-i proteja timp de 7 - 10 zile. In unele cazuri este necesara completarea
gingivectomiei cu o interventie de gingivoplastie - operatie prin care se remodeleaza gingival
gros si inestetic ramas in urma rezectiei, astfel incat sa arata cat mai natural. 
Dupa interventie 
Dupa incetarea efectului anesteziei puteti reveni la activitatea normala. Pe perioada de
vindecare in care purtati pansamentul special veti consuma alimente mai moi si faramitate,
necondimentate, lichide doar incalzite putin, nu fierbinti. Medicul stomatolog va va indica
medicamente analgezice (zona interventiei va fi dureroasa 14 - 48 ore), antibiotice si apa de gura
antiseptica. Se va amana pentru cateva zile periajul dintilor in zona afectata, insa in restul
cavitatii bucale igiena orala continua in mod normal. Se revine la control dupa o saptamana de la
interventie. 

Riscurile gingivectomiei 
Principalul risc al interventiilor parodontale este introducerea infectiei in circuitul
sanguin. Un risc crescut il prezinta pacientii care sufera de boli de inima, au un sistem imunitar
deficitar sau au suferit interventii chirurgicale recente. Din acest motiv se poate urma un
tratament cu antibiotice inainte si dupa procedura. 

Indicatii pentru gingivectomie 

- micsorarea pungilor parodontale supraosoase;
- in cazurile de hiperplazie gingivala;
- alungirea coroanei dentare in scop estetic. 

9
 Contraindicatii pentru gingivectomie 
- in cazul in care sunt prezente pungi intraosoase;
- atunci cand este indicata interventia chirurgicala osoasa;
- daca gingia nu este suficient atasata de dinte;
- atunci cand coroana dintelui este foarte alungita si prin gingivectomie se creeaza un neajuns
estetic.

Intervenţii cu lambou
Tehnica Widman modificată
ASPECTE GENERALE – procedură destinată
• îndepărtării peretelui inflamat al pungii
• asigurării accesului necesar debridării complete a suprafeţei radiculare
• conservării maxime de ţesut parodontal
INDICAŢII – zone cu exigenţe estetice
DEZAVANTAJE
• imposibilitatea eliminării complete a pungii
• cicatrizare cu epiteliu de joncţiune lung

Chirurgie substractivă
• include intervenţii de restaurare a osului alveolar pre–existent, la nivelul existent în
momentul chirurgiei sau uşor apical
• OSTEOPLASTIE: remodelarea osului fără a îndepărta structurile osoase ce susţin
dintele
• OSTEOCTOMIE: remodelarea osului prin îndepărtarea structurilor osase de suport în
scopul corectării defectelor osoase
ALUNGIREA COROANEI CLINICE (ACC)
• tehnică cu lambou repoziţionat apical şi reconturare osoasă
INDICAŢII
ú facilitarea tratamentului leziunilor carioase
ú creşterea suprafeţei de retenţie coronară
ú restabilirea spaţiului minim biologic
ú ameliorare estetică în cazuri de erupţie pasivă deficitară
CONTRAINDICAŢII
ú raport nou coroană / rădăcină defavorabil

Chirurgie aditivă
Material de comblaj
OS UMAN
 autogrefe, extraorale, intraorale
 allogrefe (os proaspat, os liofilizat)

SUBSTITUENTI DE OS
 XENOGREFE
- derivati de HA
- coral
 GREFE ALLOPLASTE

10
 - polimeri
- bioceramice (fosfat tricalcic, HA)
- biovitroceramica (PAW)
- sticla bioactiva PerioGlas
Biogran

Grefa de os este o procedură stomatologică esențială în cazul montării implanturilor

dentare la pacienții care suferă de pierdere osoasă. În absența unei astfel de proceduri, implantul
dentar nu rezistă în timp, întrucât țesutul osos este prea slăbit pentru a-l susține. Iată care sunt
cauzele care duc la reducerea masei osoase a maxilarului și câte tipuri de grefe de os există,
astfel încât să știi la ce să te aștepți!
Cum se efectuează procedura?
Aplicarea grefei de os se realizează printr-o intervenție chirurgicală minoră la nivelul
gingiei. În cele mai multe cazuri, aplicarea acesteia se face simultan cu montarea implantului
dentar, pentru reducerea disconfortului pacientului. Însă procedurile au loc simultan  doar în
cazul în care există suficient volum restant al osului natural. Ulterior, grefa este acoperită cu o
membrană specială, care o fixează în maxilar. La finalul procedurii, gingia secționată este
repoziționată și suturată și se asteaptă osteointegrarea.
Câte tipuri de grefa de os există?
În momentul în care medicul decide ca este nevoie de grefă de os înaintea aplicării
implantului dentar, iți va prezenta o serie de opțiuni pe care să le ai în vedere:
 autogrefa – sau grefa cu os autolog – din țesut osos recoltat de la pacienți, din diverse
zone ale corpului (mandibula, os coxal etc.); sunt considerate cele mai eficiente, cu o
rată crescută de succes;
 alogrefa – care folosește țesut osos donat de la altă persoană, dar care prezintă o rată de
integrare și adaptare ceva mai slabă, dar costuri  mai mari;
 xenogrefe – se folosesc țesuturi osoase de la animale, sunt cunoscute și sub denumirea
de bioos;
 grefe aloplastice – sunt țesuturi osoase artificiale, realizate din materiale sintetice .
Care sunt cauzele care duc la scăderea masei osoase?
Pierderea masei osului maxilar sau mandibular impune necesitatea grefei de os pentru
montarea implanturilor la dinți lipsă. Însă cauzele care duc la slăbirea țesutului și incapacitatea
acestuia de a susține singur implantul sunt variate:
 boala parodontală netratată
 anomaliile congenitale (masa redusă a țesutului osos din nastere)
 pierderea dinților naturali (determina, în timp, pierderea țesutului osos)
 traumatismele ocluzale (presiuni excesive acuzate de dinții superiori pe cei
inferiori în timpul masticației).
Procedura specifica resobtiei care pentru refacerea cantitatii de os necesar se numeste
aditie osoasa sau aditie de os dentar.
Pentru a reconstrui osul, a recastiga trasaturile naturale ale maxilarului si a putea efectua
operatia de implant dentar sunt folosite mai multe tehnici de aditiei osoasa. Unele dintre acestea

11
se pot aplica imediat, deci poti beneficia de zambetul tau natural chiar in aceeasi zi. Altele
necesita interventii repetate ce se intind pe durate lungi de timp de ordinul catorva luni
Pentru a intelege mai bine despre ce este vorba, iti prezentam un caz clasic de edentatie
(lipsa dinte) cu resorbtie si motivul pentru care este necesara o aditie de os dentar.

Bibliografie
1 Silvia Mârţu, Constanţa Mocanu –PARODONTOLOGIE CLINICĂ, Editura “Apollonia”, Iaşi, 2000
2.Dumitriu H. -"PARODONTOLOGIE",Ed. Viata Medicala Românească, 2009
3.Carranza & Newmann-"PERIODONTOLOGY" St. Louis. Mosby 2005
4. Constanţa Mocanu, Maria Vataman ENDODONŢIE CLINICĂ. Editura “Apollonia”, Iaşi, 2000
5.Cherlea Valeriu. „TRATAMENTUL ENDODONTIC” Ed. Naţional, 2008
6.Andrei Iliescu – ENDODONţIE, vol I II, Ed. Medicală 2016
. Maftei, Ion ; Maftei-Golopentia, Ioana Madalina Tehnici chirurgicale in cabinetul de medicina dentara/
Bucuresti, 2008

12