ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR ARMATE

APROB
Șef catedra Științe umanistice și limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„_____” ____________________________________ ___ 2021

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: FINANȚE PUBLICE

TEMA 1. Conceptul și funcțiile finanțelor publice. Mecanismul financiar

LECŢA 1. 1. Conceptul și funcțiile finanțelor publice. Mecanismul
financiar

Discutat şi aprobat la şedinţa

catedrei Administrație publică,
Proces verbal nr.187 din
25.08.2020

Chişinău, 2021
1
OBIECTIVE:
Studenții vor putea:
 să definească scopul şi obiectivele disciplinei;
 să definească conceptul de finanţe publice;
 să determine funcţiile finanţelor publice;
 să definească noţiunea de mecanism financiar;
 să identifice elementele mecanismului financiar;
DETALII ORGANIZATORICE:
- DURATA: 90 minute;
- LOC DE DESFĂȘURARE: aula ________;
- TIPUL DE LECȚIE: comunicare/prelegere;
- METODE DIDACTICE: expunerea explicativă, conversație;
- MOD DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal;
BIBLIOGRAFIE:
- Constituţia Republicii Moldova aprobată la 29 iulie 1994 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr.1 din 12.08.1994.
- Hîncu R. „Finanţe publice”, Editura ASEM, Chişinău, 1999.
- Manole T. „Finanţe publice” teorie şi aplicaţii, Editura Cartier Chişinău, 1998.
- Ulian G., Doga-Mîrzac M., Rotaru L. Finanţe publice, CEP USM, Chişinău, 2012.
- Văcărel I.. ş.a. “Finanţe publice”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2002.

PLANUL DESFĂȘURĂRII PRELEGERII

I. Secvența introductivă ………………………………………………………. .5 min

II. Secvențe de instruire ………………………………………………………… 80 min
1. Conceptul de finanţe: esenţa şi structura………………………………………… 20 min
2. Funcţiile finanţelor publice şi rolul lor în economia modernă ………………. 20 min
3. Mecanism financiar. Structura şi metode de funcţionare……………………… ..20 min
4. Metodele administrative de gestiune financiară………………………………… .20 min
III. Secvența finală ………………………………………………………………..5 min.

SECVENȚA INTRODUCTIVĂ (5 min)

- Verificarea prezenței;
- Prelucrarea normelor de tehnica securității muncii;

SECVENȚE DE INSTRUIRE (80 min)

- Enunțarea temei prelegerii, obiectivelor didactice;
- Prezentarea modului de organizare a prelegerii;

2
 - Actualizarea cunoştinţelor însuşite anterior, a nivelului de formare a priceperilor şi
deprinderilor sau a modului de îndeplinire a sarcinilor de muncă independentă.

DESFĂȘURAREA PRELEGERII (80 min)

SECVENȚA 1. Conceptul de finanţe: esenţa şi structura
FINANŢELE sunt relaţii economice ce ţin de formarea, distribuirea şi utilizarea
fondurilor băneşti pe baza produsului intern brut, deci finanţele reprezintă procese economice şi
relaţii sociale, tehnici specifice de procurare şi utilizare a resurselor băneşti pentru satisfacerea
nevoilor privind activitatea persoanelor fizice, juridice, inclusiv a statului.
Conceptul de finanţe s-a conturat pe fundalul practicării formelor de exprimare bănească a
diferitelor procese economice, sociale şi în legătură cu apariţia şi dezvoltarea primelor forme
statale de organizare a societăţii. Conţinutul finanţelor reliefează procese de exprimare valorică
şi mişcare a valorii sub formă bănească, pentru satisfacerea nevoilor de desfăşurare a diverselor
activităţi.
Astfel, conceptul contemporan de finanţe publice include:
 relaţiile care exprimă un transfer de resurse băneşti fără contraprestaţie şi cu titlu
nerambursabil;
 relaţiile care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp
determinată, pentru o anumită dobândă (credit);
 relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti obligatoriu sau facultativ în
schimbul unei contraprestaţii care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu
(asigurări) etc.
 relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti obligatoriu sau facultativ în
schimbul unei contraprestaţii care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu
(asigurări) etc.
Conceptul de finanţe poate fi privit sub două aspecte:
- în sens restrâns – vizează operaţiunile, procesele şi relaţiile economice efectuate în
formă bănească, dar desemnând în esenţă procesul de repartiţie al produsului naţional;
- în sens larg – conceptul de finanţe include ansamblul operaţiunilor băneşti legate nu
numai de repartiţia produsului naţional, dar şi de formarea, circulaţia şi consumul
produsului naţional.
Finanţele reprezintă toate relaţiile economice dintre persoanele fizice şi juridice, în măsura
în care se exprimă în formă bănească. Relaţia bani–marfă, marfă – bani include suportul obiectiv
al realizării proceselor financiare, de acumulare a resurselor în formă bănească şi de distribuire,
utilizare a lor. În acest context, banul reprezintă un instrument de utilitate socială, devenit în
prezent un drept de creanţă.
Obiectul de studiu al disciplinei Finanţe publice vizează omul, trebuinţele şi preferinţele
lui, determinările sociale la care este supus. Din acest considerent, Finanţele publice este o
ştiinţă socială. În urma experienţei acumulate şi a cercetărilor efectuate au fost perfecţionate
metodele de lucru folosite în practica financiară. În acest context, se poate vorbi de caracterul
obiectiv al existenţei finanţelor şi drept rezultat apariţia unei ştiinţe care studiază fondurile
publice.
Deci, trebuie să subliniem că obiectul de studiu al Finanţelor publice în linii generale îl
constituie:
– cheltuielile publice pentru furnizarea de bunuri şi servicii şi realizarea transferurilor cu
scop social;
– veniturile publice care au ca sursă principală impozitarea;
– împrumuturile publice şi datoriile publice.
Finanţele publice reprezintă un sistem de relaţii economice prin intermediul cărora se asigură
constituirea şi repartizarea fondurilor de resurse financiare publice necesare dezvoltării economice şi
sociale a ţării, precum şi satisfacerii celorlalte nevoi obşteşti.
3
 SECVENȚA 2. Funcţiile finanţelor publice şi rolul lor în economia modernă
Finanţele publice sînt destinate pentru realizarea unor obiective concrete, care nu pot fi
realizate pe altă cale sau cu alte mijloace. Finanţele publice au următoarele funcţii sociale:
– funcţia de repartiţie;
– funcţia de control.
În funcția de repartiție se produce distribuţia PIB între Guvern şi persoanele fizice şi
juridice; Are loc constituirea şi folosirea fondurilor finanţelor publice
La înfăptuirea funcției de control are loc verificarea exactităţii şi oportunităţii
vărsămintelor în fondurile băneşti, utilizări întemeiate şi eficiente ale acumulărilor băneşti
 Funcţia de repartiţie are două faze: constituirea fondurilor băneşti şi distribuirea
acestora.
Constituirea fondurilor financiare. Prima fază a funcţiei de repartiţie se înfăptuieşte prin
prelevarea de către agenţii economici a impozitelor, taxelor, contribuţiilor pentru asigurarea
socială, a amenzilor, penalităţilor, chiriilor şi veniturilor întreprinderilor publice, veniturilor
din realizarea mijloacelor fixe ale statului, ajutoare, donaţii, împrumuturi etc.
La constituirea fondurilor financiare participă practic toţi agenţii economici rezidenţi,
precum şi persoane nerezidente: întreprinderile cu capital de stat, întreprinderile cu capital privat
sau mixt, instituţiile publice, populaţia etc. Cea mai mare parte a resurselor financiare o
constituie PIB şi într-o măsură mai mică avuţia naţională sau transferurile primite din străinătate.
De asemenea, la constituirea fondurilor financiare cea mai mare parte revine resurselor cu titlu
nerambursabil, obligator şi fără contraprestaţii. O parte mai mică din aceste fonduri e
completată de resursele împrumutate atât din interior, cât şi din exteriorul ţării.
Cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie o reprezintă distribuirea fondurilor. Repartizarea
mijloacelor băneşti din fondurile publice trebuie să se facă după anumite criterii, pe baza
anumitelor tehnici, în dependenţă de importanţa obiectivelor ce trebuie finanţate, deoarece cererea
de resurse financiare este, de regulă, mai mare decât oferta.
Distribuţia resurselor financiare se face în scopul acoperirii cheltuielilor privind
învățământul, sănătatea, cultura, asigurările sociale, gospodăria comunală şi locuinţele, apărarea
naţională, menţinerea ordinii publice, datoria publică. Această repartiţie se face pe beneficiari,
obiective şi acţiuni. Repartiţia sau distribuţia fondurilor se face în scopul acoperirii cheltuielilor
privind plata salariilor, procurării de materiale, plata serviciilor, acordarea subvenţiilor, transferuri
persoanelor fizice (pensii, alocaţii, burse, ajutoare), investiţii capitale etc.
 Funcţia de control a finanţelor publice. Necesitatea funcţiei de control a finanţelor
publice reiese din faptul că fondurile de resurse financiare puse la dispoziţia statului aparţin
întregii societăţi. Societatea este interesată în asigurarea resurselor financiare necesare pentru
nevoile obşteşti. La dirijarea resurselor respective se iau în consideraţie priorităţile stabilite de
organele competitive, maximalizarea eficienţei utilizării resurselor financiare etc.
Deci, funcţia de control se referă la modul de constituire a fondurilor în economie, la
repartiţia acestora pe beneficiari şi la eficienţa cu care unităţile economice cu capital de stat şi
instituţiile publice utilizează resursele de care dispun. Funcţia de control este legată de funcţia de
repartiţie, dar are o sferă de extindere mai largă decât aceasta, deoarece vizează şi modul de
utilizare a resurselor.
Controlul financiar public este exercitat de organe specializate: Ministerul Finanţelor,
Banca Naţională a Moldovei, Trezorerie, Serviciul Fiscal de Stat, Curtea de Conturi, direcţiile de
finanţe ale administraţiilor publice locale, Parlament, Guvern, organe specializate ale
ministerelor, departamentelor, întreprinderilor de stat etc.
Din punct de vedere istoric, cea mai recentă şi cea mai importantă funcţie a statului este cea
de stabilire a economiei, adică susţinerea economiei private pentru a obţine atât folosirea deplină
a resurselor, cât şi un nivel stabil al preţurilor. Practic, politica de stabilizare urmăreşte realizarea
unui compromis rezonabil între două obiective adesea contradictorii: folosirea deplină a forţei de
muncă şi o inflaţie modernă.
4
 SECVENȚA 3. Mecanism financiar. Structura şi metode de funcţionare
Mecanismul financiar este o componentă de structură funcţională a mecanismului economic.
Mecanismul economic reprezintă un ansamblu de procese, tehnici şi instrumente de reglare
a activităţii economico-sociale.
Mecanismul financiar concentrează procesele, tehnicile şi instrumentele de reglare a
activităţii financiare care se concretizează prin operaţiuni şi fluxuri financiar-monetare ce se
derulează în contextul activităţii economico-sociale de ansamblu.
Mecanismul financiar depinde de tipul societăţii care poate fi:
Economia centralizată, socialistă. Mecanismul economic şi financiar presupun în principal
procese, tehnici şi instrumente de reglare de la centru de către stat. Componenţa iniţială pentru acest
tip de mecanism îl prezintă planul unic cu caracter obligatoriu în execuţie.
Pentru mecanismul financiar elementul fundamental reprezintă planul financiar şi formele
specifice de planificare financiară în particular: planificarea fluxurilor de constituire a
fondurilor, de distribuire şi de utilizare a lor .
Economia de piaţă, care se bazează pe aşa-numitele procese de autoreglare, presupune un
mecanism axat pe adaptabilitatea la condiţiile de derulare a fluxurilor financiar-monetare.
În condiţiile creşterii rolului statului în economia de piaţă în conformitate cu doctrinele
economice care acceptă şi argumentează necesitatea intervenţiei statului în economie, se
presupune utilizarea tot mai frecventă a instrumentelor financiar-monetare pentru reglarea
activităţii social-economice.
Deci, mecanismul financiar reprezintă modul de organizare a fluxurilor financiar-
monetare şi mod de constituire, distribuire, utilizare a fondurilor băneşti financiare.
Structura şi metode de funcţionare
Elementele structurale ale mecanismului financiar:
– fondurile financiare;
– pârghiile financiare;
– metodele administrative de gestiune financiară;
– organele cu funcţii în domeniul finanţelor;
– dreptul financiar
Mecanismul financiar reprezintă un ansamblu de metode şi instrumente de natură
financiară reglementate de dreptul financiar şi aplicate în practică de organe cu funcţii în
domeniul finanţelor pentru influenţarea proceselor social-economice

SECVENȚA 4. Metodele administrative de gestiune financiară

Metodele administrative de gestiune financiară includ:

 Previziunea financiară reprezintă activitatea de elaborare a planurilor financiare prin
determinarea volumului resurselor financiare, formelor şi metodelor de mobilizare a lor,
stabilirea indicatorilor financiari, proporţiilor şi mărimii fondurilor de mijloace băneşti, surselor
de formare a lor şi obiectivelor de utilizare. Exemple:
- bugetul de stat;
- bugetul administraţiei centrale;
- bugetul unităţilor administrativ-teritoriale;
- bugetul societăţilor comerciale cu capital de stat;
- devize de cheltuieli a instituţiilor publice;
- planuri de casă.
Metode de previziune financiară :
 metoda de balanţă – întocmirea planului financiar sub formă de bilanţ în care sînt
reflectate veniturile şi cheltuielile.
 metoda bazată pe normative reprezintă determinarea cheltuielilor reieşind din
5
normele şi normativele de cheltuieli.
Instrumentele de previziune financiară:
 proiecte tehnice,
 norme de stoc,
 norme de amortizare,
 norme de asigurare,
 norme de cheltuieli etc.
 Pârghia economico-financiară este un instrument de natură economică sau financiară a
statului care acţionează asupra economiei unei colectivităţi determinate sau a membrilor ei luaţi
în mod individual pentru realizarea unui obiectiv anumit sau stimulând evoluţia în direcţiile
dorite (Schema 1).

PÎRGHII ECONOMICO-FINANCIARE

 Preţ  Impozite  Emisiunea monetară

 Tarif  Taxe  Sisteme de retribuţie
 Cost  Împrumuturi
 Beneficiu (profit)  Sisteme de amortizare
 Subsidii
 Rentabilitate
 Subvenţii  Sisteme de fonduri
 Curs valutar
 Dobânda  Investiţii
 Rata dobânzii  Transferuri
 Rata scontului  Burse
 Amenzi  Pensii
 Penalităţi  Indemnizaţii

Alte pârghii economico-financiare

Schema 1. Definiţia şi tipurile pârghiilor economico-financiare.

Pârghiile financiare pot fi:

 Pârghii financiare ce se bazează pe categoriile specifice finanţelor publice. Se are în
vedere folosirea tehnicilor de prelevare a resurselor financiare la dispoziţia statului şi tehnicilor
de alocare spre utilizare a resurselor financiare ale statului. S-au elaborat variante de ajustare
macroeconomică cu aplicabilitate în numeroase ţări dezvoltate, în principal pe aceste pârghii,
cu suportul în prelevările de către stat şi finanţate de către stat:
Impozitele şi taxele se adaptează în raport cu obiectivele de stimulare economică atât în plan
intern, cît şi în plan extern.
Tehnicile de impozitare, inclusiv de amânare a încasării impozitelor sau de restituire a lor, au
devenit un suport important în realizarea obiectivului de creştere economică, de restructurare şi
modernizare a economiei şi creştere a volumului exportului, stimularea importului de materii
prime pentru produsele destinate exportului, taxe vamale specifice.
Pârghiile de acest fel au ca suport raţional necesitatea armonizării intereselor individuale cu
cele naţionale: (împrumuturi, subvenţii, investiţii, transferuri, burse, pensii, indemnizaţii).
6
  Pârghiile ce se manifestă la nivelul entităților:
- profit;
- rentabilitate;
- preţ, tarif, cost;
- rata dobânzii;
- curs valutar;
- amenzi, penalităţi;
- amortizare;
- sisteme de fonduri.
Instituții și organe cu atribuții în sfera activității financiare reprezintă o altă componentă
structurală a mecanismului financiar denumit în practică aparat financiar bancar.
Aceste instituţii se implică în activitatea financiară în modul cel mai direct îndeplinind
atribuţiuni privitoare la derularea operaţiunilor financiare monetare, începând de la derularea şi
încheind cu controlul efectuărilor.
Instituţiile pot fi divizate în două mari categorii:
 .Nespecializate:
 legislative: parlamentul, consiliile municipale judeţene, săteşti.
 executive: preşedintele, guvernul, diferite ministere, primăriile.
 Specializate:
 la nivel macroeconomic: BNM, BC, companii de asigurare. Ministerul finanţelor cu
toate elementele structurale la nivel central şi în plan teritorial, organe de control
financiar - Curtea de Conturi, Inspectoratele fiscale, Centru Național Anticorupție
(CNA).
 la nivel microeconomic: compartimentele financiare din structura organizatorică a
întreprinderilor şi instituţiilor private şi de stat.
SECVENŢA FINALĂ (05 minute)

- Reamintirea conţinutului temei;

- Prezentarea bibliografiei;
- Evidenţieri;
- Aprecierea ordinii şi disciplinei;
- Sarcina de muncă individuală.
Tema pentru acasă :
 Referate : 1. Finanțele publice și rolul lor în economia modernă
2. Metode administrative ca parte componentă a mecanismului financiar
3. Pârghiile financiare ca metodă de gestiune financiară
4. Controlul financiar, ca metodă de gestiune financiară
 De alcătuit integrame cu cuvintele cheie:
pl. 42 - impozite, penalitate, profit, rentabilitate, repartiție,
pl. 43 - buget, dobândă, amortizare, finanțe, control
Întrebări de autocontrol
1. Definiţi noţiunea şi rolul finanţele publice în concepţiile diferiţilor teoreticieni
2. Denumiţi concepţiile privind finanţele publice; explicaţi ce reprezintă fiecare concept
3. Care sunt funcțiile finanțelor publice?
4. Explicaţi necesitatea metodei de previziune financiară.
5. Descrieţi conceptul de control financiar şi clasificarea acestuia.
6. Definiţi noţiunea de pârghie economico-financiară;

7
Întocmit: dr. prof. univ. Ada ȘTAHOVSCHI