Rolul psihologului în procesul dezvoltării educației

incluzive
Submitted by tatiana.prodan on Wed, 12/19/2018 - 17:53
Activitatea psihologului din instituţiile de învăţământ general constituie în
contextul Educaţiei Incluzive, o activitate de suport complexă şi sistematică,
orientată spre asigurarea dezvoltării psihice şi personalităţii progresive a
copiilor. Capacitatea sistemului educaţional de a răspunde intereselor tuturor
categoriilor de beneficiari, inclusiv, a copiilor cu CES, este o condiţie
importantă a educaţiei de calitate. În conformitate cu Codul educaţiei al
Republicii Moldova, nr.152 din 17 iulie 2014, art. 53 (3), specialistul psiholog
se înscrie în categoria de personal didactic (în educaţia timpurie, în
învăţământul primar, gimnazial şi liceal, în învăţământul special).
Psihologul este un specialist în psihologia educaţională care
analizează/examinează problemele specifice mediului şcolar; explică şi
promovează înţelegerea procesului de dezvoltare a copilului şi a relaţiilor
dintre acest proces, comportament şi învăţare; selectează, administrează şi
interpretează instrumente de evaluare psihologică; elaborează şi
implementează programe individualizate/de grup cu caracter preventiv
şi/sau de intervenţie; oferă consiliere psihologică specializată în domeniul
educaţional. Activitatea de suport a psihologului constă în prevenirea,
identificarea şi intervenția psihologică în vederea dezvoltării personalității
armonioase a copilului, oferind asistenţă specializată copiilor, cadrelor
didactice şi cadreclor de conducere, părinţilor/reprezentanţilor legali, alţi
actori implicaţi în procesul educaţional.
Direcţii de activitate:
În vederea realizării acestui obiectiv major, specialistul psiholog îşi
organizează activitatea prin următoarele sarcini de bază:
1. Activităţi de prevenţie/profilaxie care presupune prevenirea dificultăților în
dezvoltarea copilului prin identificarea factorilor de risc care ar favoriza
apariția problemelor în procesul de dezvoltare şi crearea condițiilor
favorabile pentru această dezvoltare; asigurarea suportului necesar
cadrelor didactice şi cadrelor de conducere în desfășurarea unui proces
educațional eficient şi dezvoltarea relațiilor constructive cu copii,
părinții/reprezentanții legali, ceilalți actori; elaborarea recomandărilor în
vederea dezvoltării personalității copilului, care să reflecte particularitățile
individuale şi de vârstă ale copiilor, modalități adecvate de dirijare a
activității didactice din instituție; asigurarea unui parteneriat eficient cu
familia, în vederea formării competențelor parentale, construirii unor relații
pozitive și constructive între părinte-copil, părinte-cadru didactic.
2. Activităţi de evaluare psihologică şi psihodiagnoză care presupune analiza
auto/sesizărilor din partea copiilor, cadrelor didactice, cadrelor de
conducere, părinților/reprezentanților legali, alți actori implicați în procesul
educațional; selectarea instrumentelor de evaluare în funcție de vârsta şi
particularitățile de dezvoltare ale copilului, scopul şi obiectivele evaluării;
interpretarea calitativă şi cantitativă a rezultatelor obținute în urma
evaluării psihologice şi stabilirea acțiunilor de intervenție în corespundere
cu necesitățile copilului; întocmirea Raportului de evaluare
psihologică/Notelor informative la solicitarea administraţiei instituției,
Comisiei multidisciplinare intrașcolare; realizarea reevaluării copiilor în
 vederea constatării dinamicii în dezvoltarea copilului şi/sau proiectarea
unor noi acțiuni de intervenții.
3. Activităţi de intervenţie psihologică, care presupune consilierea psihologică şi
activităţi de dezvoltare personală:
1. Consilierea psihologică prevede realizarea ședințelor de consiliere
psihologică cu copiii în vederea prevenirii şi diminuării abandonului,
inadaptării în procesul educațional, depășirii unor situaţii conflictuale,
optimizării comunicării, relațiilor interpersonale etc., ședințe de consiliere
psihologică cu părinții/reprezentanții legali ai copilului în vederea prevenirii
şi diminuării dificultăților de învățare, relaționare, comportament,
dezvoltarea abilităţilor parentale etc.; ședințe de consiliere cu cadrele
didactice şi cadrele de conducere în vederea stabilirii
dificultăților/problemelor specifice vârstei, grupei/clasei de copii,
particularităților individuale de dezvoltare a copilului, identificării cauzelor
acestora şi implicarea în soluționarea lor etc.
2. Activităţi de dezvoltare personală care prevăd selectarea şi elaborarea
programelor de intervenţie per diverse domenii de dezvoltare (cognitiv,
comunicare, socio-emoţional, comportament adaptativ etc.) şi
implementarea programelor de intervenţie în vederea dezvoltării
proceselor psihice; formării competenţelor pro-sociale – de comunicare,
colaborare/cooperare, negociere, relaţionare, adaptare la situaţiile
solicitante ale vieţii, rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor; dezvoltării
capacităţilor individuale de autocunoaştere, autoevaluare şi dezvoltare
personală, depăşirii situaţiilor de criză, conflict şi risc etc
Sarcini importante:
Psihologul îşi desfăşoară activitatea în baza unui plan elaborat şi coordonat
cu responsabilul de activitatea psihologilor, aprobat de către directorul
instituţiei de învăţământ. În activitatea sa, ţine cont de actele normative
existente şi completează sistematic documentaţia în corespundere cu
cerinţele şi recomandările de rigoare. Spaţiul în care îşi desfăşoară
activitatea (CREI, cabinet specializat) este amenajat conform necesităţilor şi
recomandărilor. Una din atribuţiile prioritare a psihologului este să ofere
asistenţă specializată copiilor cu cerinţe educaţionale speciale,
părinților/reprezentanților legali, cadrelor didactice şi cadrelor de conducere,
contribuind la dezvoltarea integră a personalității copilului. Totodată,
psihologul prin activităţile ce le desfăşoară contribuie la crearea unui climat
psihologic favorabil în instituție, pentru realizarea activităților de suport
pentru copil, familie, cadre didactice etc. Psihologul este membru al Comisiei
multidisciplinare intrașcolare (CMI) şi contribuie la organizarea unui proces
educațional incluziv, asigurând dreptul la educaţie de calitate pentru toţi
copiii. La necesitate ori solicitare, psihologul participă ca membru în
diverse comisii create în cadrul instituţiei de învăţământ şi/sau în afara ei, cu
acordul managerului instituţiei de învăţământ. Pentru a facilita procesul
educaţional al copilului, psihologul ca membrul al echipei PEI, acumulează şi
comunică echipei informații cu referință la punctele forte, necesitățile,
interesele şi caracteristicile specifice ale elevului. Printre alte atribuiţii de
bază ale psihologului se înscriu: sesizarea cazurilor de abuz, neglijare,
exploatare, trafic al copiilor şi realizarea activităţilor de suport (prevenţie şi
intervenţie) în cazurile de abuz, neglijare, exploatare, trafic al copiilor;
 elaborarea recomandărilor pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale şi
familiile acestora, cadrelor didactice şi de conducere privind oportunitatea
dezvoltării competențelor și/sau soluționarea de conflicte etc.; organizarea
evenimentelor de informare, formare, comunicare şi sensibilizare publică în
domeniile ce se înscriu în aria sa de activitate; informarea administrației
instituției, părinților/reprezentanților legali, alte instituții/structuri de
protecție a copilului cu privire la problemele identificate, care prezintă risc
pentru integritatea fizică și psihică a copilului, în conformitate cu legislaţia în
vigoare; elaborarea şi administrarea bazei de date şi monitorizarea la nivel
instituțional a situaţiei tuturor copiilor, beneficiari ai serviciului psihologic.
Reuşita intervenţiilor specializate în asistenţa copiilor este direct
proporţională cu capacitatea specialiştilor de a se autoinstrui şi dezvolta
continuu, precum şi formarea competenţilor profesionale la cerinţele actuale.
Principiile fundamentale în exercitarea profesiei de psiholog, denumite şi
principii deontologice, au caracter etic profesional, acestea reprezentând
prevederi obligatorii sau recomandări pentru comportamentul şi atitudinea
psihologilor în exercitarea actului profesional.
 
Acte legislative şi normative recomandate:
1. Codul educației al Republicii Moldova, nr.152 din 17 iulie 2014.
2. Codul de etică al cadrului didactic, aprobat prin ordinul ME nr. 831 din
07 septembrie 2015.
3. Metodologia de evaluare a dezvoltării copilului, aprobată prin ordinul
ME nr. 99 din 26 februarie 2015.
4. HG nr. 270 din 08 aprilie 2014 cu privire la aprobarea Instrucțiunilor
privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea,
evaluarea, referirea, asistenţă şi monitorizarea copiilor victime şi potențiale
victime ale violenței, neglijării, exploatării şi traficului.
5. HG nr.732 din 16 septembrie 2013 cu privire la Centrul Republican de
Asistenţă Psihopedagogică şi Serviciile raionale/municipale de asistenţă
psihopedagogică.
6. Legea nr.140 din 14 iunie 2013 cu privire la protecția specială a
copiilor aflați în situații de risc şi a copiilor separați de părinți.
7. Legea nr.45-XVI din 01 martie 2003 cu privire la prevenirea şi
combaterea violenței în familie.
8. Legea nr. 60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a
persoanelor cu dizabilități.
 
Surse bibliografice recomandate:
1. Beşleagă D., Mazîlu L., Moraru E., etc., Psihoprofilaxia – direcţie de
activitate a psihologului şcolar din instituţiile de învăţământ preuniversitar,
Ghid practic, Tipografia „Sirius”, Chişinău, 2009.
2. Bolboceanu A., Bucun V., Rusnac V., Asistenţa psihologică în educaţie:
practici naţionale şi internaţionale, Editura „Print-Caro”, Chişinău, 2013.
3. Bucun N., Paladi O., Rusnac V., Evaluarea pentru educaţia incluzivă a
copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară mică, Tipografia „Sirius”, Chişinău,
2013.
4. Ghidul animatorului, 855 de Jocuri şi Activităţi, UNICEF, Chişinău,
2005.
5. Savca L. (coord.)., Psihoteste, Instrumentariu pentru examinarea
experimentală a capacităţilor intelectuale Volumul I, (Ghid pentru
psihologi), Tipografia „Univers Pedagogic”, Chişinău, 2008.
6. Savca L. (coord.)., Psihoteste, Instrumentariu de studiere a
personalităţii şi relaţiilor cu alţii, Volumul II, (Ghid pentru psihologi),
Tipografia „Univers Pedagogic”, Chişinău, 2008.
7. Savca L. (coord.)., Perciun N., Aspecte ale psihocorecţiei, Chişinău,
2003.
8. Savca L., Psihologia personalităţii în dezvoltare, Chişinău, 2003.
9. Perciun N., Diminuarea agresivităţii la preadolescenţi: Ghid pentru
psihologi, cadre didactice, părinţi, Chişinău, 2013.
10. Platon ., Serviciul psihologic şcolar, Editura Epigraf, Chişinău, 2001.
11. Ştefăneţ D. (coord.)., Ghid metodologic, Organizarea activităţii
serviciului de asistenţă psihologică, Centrul Metodic Municipal, DGETS,
Chişinău 2011.
12. Ştefăneţ D., Cordineanu A., Moraru E., etc., Particularitățile adaptării
școlare a elevilor din clasele gimnaziale, Ghid metodologic, Centrul Metodic
Municipal, DGETS, Tipografia „Sirius”, Chișinău, 2014.
13. Ştefăneţ D., Raru O., Lungu T., etc., Adolescentul merge după
soare, Ghid de dezvoltare personală, Ministerul Educaţiei, Centrul de
Excelenţă în Economie şi Finanţe, Tipografia „Totex-Lux”, Chişinău, 2016.
14. Ştefăneţ D., Mazîlu L., Catlabuga L., etc., Particularitățile adaptării
școlare a elevilor claselor primare la condiţii noi educaţionale, Ghid
metodologic, Centrul Metodic Municipal, DGETS, Tipografia „Sirius”,
Chișinău, 2013.
15. Vîrlan M., Direcţiile de activitate ale psihologului şcolar, Centrul ed. al
UPS „Ion Creangă”, Chişinău, 2005.
16. Vrăjmaş E., Oprea V. (coord.)., Set de instrumente, probe şi
instrumente pentru evaluarea educaţională a copiilor cu dizabilităţi, Editura
MarLink, Bucureşti, 2003