Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea Personajului Mara.

Mara este personajul protagonist din romanul cu același nume scris


de Ioan Slavici care a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român,
membru corespondent al Academiei Române. A fost remarcat in
literatură prin modul incomparabil prin care prezintă idealurile satului
ardelenesc, Călinescu spunând că este un „instrument de observație
excelent” al mediului rural, oferind în operele lui studiile sale despre
comportamentul oamenilor în funcție de stratificarea socială în cele mai
mici detalii atât din punct de vedere vestimentar cât și a vorbirii și
gesturilor.
În operă este prezentată viața Marei, o tânără văduvă rămasă cu doi
copii precum și parcursul perioadei când copii trec o nouă treaptă din
viață întâlnidu-se cu obstacolele care îi fac capabili să își resolve singuri
problemele și să îndure orice necaz.
Prin personajul Mara, Slavici a oglindit aspectele unei femei singure
puternice pline de ambiție care dorește doar ce este mai bun pentru copii
săi.
Mara este un personaj individual, pur fictiv, caracterizat complez atât
fizic cât și moral reprezentând tipul general-uman.
Numele „Mara” vine din limba ebraică având la bază cuvântul
„marah” care înseamnă „amar”. Reprezentând în mod subtil viața pe
care o are personajul.
În mod direct, vedem portretul fizic, prezentat la inceputul romanului
sugerând masivitate, stabilitate, fiind un factor de echilibru:“Muiere
mare, spatoasa si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vint. Mara sta
ziua toata sub satra, in dorul mesei de poame si de turta dulce”.
Sufletul vaduvei, cu cei doi copii, este dominat de doua pasiuni:
dragostea pentru copii si dragostea pentru bani. Văzând principiile sale
din viață putem deduce faptul că este grijulie, iubitoare și responsabilă,
gândidu-se la viitorul copiilor săi.
Caracterizarea indirecta, care se desprinde din fapte, vorbe, gesturi si
relatia cu celelalte personaje scoate la iveala trasaturile ei morale. Scena
in care Mara discuta cu Maica Aegidia, pentru primirea Persidei la
manastire pentru mai putini bani, rezultand zgarcenia, disimularea și
curajul protagonistei. Scena in care Mara o paraseste pe Persida, care
abia nascuse, amintindu-si ca lasase usa descuiata, este semnificativa
deoarece din ea rezulta frica rațională de a nu fi jefuită.
Mara este mamă singură dar puternică, capabilă să își ducă scopurile la
bun-sfârșit indiferent de sacrificiile pe care trebuie să le facă.
În text, Mara este în relații care diferă de la personaj la personaj. Ea
mai poate fi asociată cu Căprioara din schița lui Emil Gârleanu intitulată
„Căprioara” prin faptul că ea își sacrifică propriile puteri pentru ca ai ei
copii să aibă o viață și o educație mai bună.
Mara poate fi luată ca un exeplu și o sursă de sinspirație pentru părinții
care întâmpină greutăți în educarea și creșterea copiilor având un impact
educativ deosebit pentru mulți cititori.
Analizand romanul Mara, Nicolae Iorga scria că titlul potrivit al
romanului ar fi fost "Copii Marei ". Nicolae Monolescu considera că
titlul ales de Slavici se justifică pe deplin, "Persida insăşi nefiind decat o
Mara juvenilă….". In roman, copii Marei, Persida şi Trică, nu sunt ceea
ce, in mod normal, poartă numele de personaje secundare. Dacă Mara
este un personaj stabil, care nu se modifică de-a lungul romanului, ci
doar reacţionează faţă de anumite evenimente, Persida e un personaj care
evoluează.