Instrumente de evaluare a nivelului de performanţă

Diverse instrumente care pot măsura nivelul de performanță al competențelor elevilor

Dezvoltarea Competențelor de Evaluare are la bază trei etape:

- stabilirea obiectivelor de evaluare sau a competențelor de evaluat;

- stabilirea metodelor și a instrumentelor de evaluare, precum și a baremelor de notare și a

criteriilor de evaluare;

- acordarea notelor.

Metode de evaluare:

- probe orale;

- probe scrise;

- probe practice.

Metode complementare de evaluare/moderne:

Scop: măsurarea unor competențe ce țin de domeniul afectiv, greu

cuantificabile prin metode tradiționale de evaluare, iar potențialul
formativ rezidă în interiorizarea actului educativ.

Observarea sistematică a elevilor se poate face prin fişa de evaluare, unde sunt înregistrate date
factuale despre evenimente mai importante în legătură cu elevii care întâmpină dificultăţi (observarea se
limitează doar la câteva comportamente), fie prin scara de clasificare (scara lui Likert), prin care
comportamentele elevilor sunt clasificate după un  număr de categorii:

În ce măsură a participat elevul la discuţii?

În ce măsură răspunsurile sale au fost legate de temă?
În ce măsură se exprimă deschis şi coerent?

niciodată             rar             ocazional          frecvent            întotdeauna

Pot fi evaluate concepte şi capacităţi, atitudinea elevului faţă de sarcina dată şi comunicarea.

Investigaţia reprezintă o activitate pe care elevul o desfăşoară într-o oră în vederea rezolvării unei
situaţii complicate, pe baza unor instrucţiuni precise. Aceasta poate fi individuală sau de grup şi începe,
se desfăşoară şi se termină în clasă. Investigaţia presupune obiective care urmăresc:

– înţelegerea şi clarificarea sarcinilor;

– aflarea procedeelor pentru găsirea informaţiilor;
– formularea unor ipoteze de lucru;
– testarea acestor ipoteze;
– schimbarea planului de lucru, dacă aceasta se impune;
– scrierea unui scurt raport privind investigaţia.
Prin investigaţie se pot urmări caracteristicile personale ale elevilor: creativitatea, iniţiativa, cooperarea şi
participarea la activitatea de grup, preluarea iniţiativei în cadrul grupului, flexibilitatea etc.

Metodele alternative sau complementare de evaluare,  care sunt:

-observarea sistematică a elevilor;

-investigaţia;
-proiectul presupune două etape: portofoliu și autoevaluarea
-portofoliul;
-referatul;
-autoevaluarea.

PROIECT

Ca şi în cazul altor metode alternative de evaluare şi în cazul proiectului trebuie avut în vedere o serie de
determinanţi, precum: vârsta elevilor, motivaţia acestora pentru un anumit domeniu de cunoaştere,
varietatea experienţelor de învăţare pe care elevii le-au acumulat în timp, rezistenţa acestora la efort.

Proiectul stă la baza formării deprinderilor de muncă în echipă, dezvoltă spiritul de colaborare, oferă
şansa participării fiecărui elev la activitate, trezeşte interes pentru cercetare, estompează egoismul şi
egocentrismul, valorifică potenţialul fiecărui elev, creează cadrul necesar pentru a compara şi a învăţa de
la ceilalţi.

 Etape posibile în realizarea unui proiect (adaptat după C. Ulrich):

1. Alegerea temei
2. Stabilirea obiectivelor
3. Planificarea activităţilor:
• distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului (în cazul unui proiect care se realizează în
grup);
• identificarea surselor de informare;
• stabilirea şi procurarea resurselor (materialelor) necesare;
• stabilirea unui calendar al desfăşurării activităţilor (analiza şi distribuirea realistă a timpului
necesar);
• alegerea metodelor ce vor fi folosite.

  4. Cercetarea sau investigarea propriu-zisă ( care se derulează de regulă pe o perioadă mai mare
de timp)
5. Realizarea produselor finale (rapoarte, poster, articole, albume, hărţi, cărţi etc.)
6. Prezentarea rezultatelor/transmiterea acestora celorlalţi colegi sau/şi altor persoane (elevi din
şcoală, profesori, membri ai comunităţii etc.)
7. Evaluarea cercetării/activităţilor derulate (individual sau în grup, de către cadrul didactic sau
de către potenţialii beneficiari ai proiectului/produselor realizate.

Prin metoda proiectului pot fi evaluate capacităţi şi aspecte diverse precum: alegerea metodelor de
lucru, utilizarea bibliografiei, utilizarea materialului şi a echipamentului, acurateţea tehnică,
corectitudinea soluţiei, generalizarea problemei, organizarea materialului în raport, calitatea prezentării,
acurateţea figurilor.
Metodele de instruire directă care se bazează pe manuale, expuneri şi evaluări tradiţionale nu
funcţionează prea bine în cadrul unui proces de instruire deschis, interdisciplinar, caracteristic învăţării
pe bază de proiecte. Profesorii mai degrabă „antrenează” şi „modelează” şi vorbesc mai puţin. Profesorii
se pot afla în situaţia de a învăţa ei înşişi alături de elevi pe măsură ce proiectul se desfăşoară.

Elevii pot să aleagă atunci când este vorba de conceperea propriului proiect, ceea ce le permite să-şi
urmărească interesele şi să-şi manifeste curiozitatea. Răspunzând propriilor întrebări, elevii pot investiga
subiecte care nu au fost identificate de profesor ca obiective ale procesului de învăţare

Să lucrezi într-un grup reprezintă o competenţă pentru viaţă şi o parte importantă a unui mediu de
învăţare bazat pe proiecte. Elevii lucrează în grupuri de cooperare pentru activităţi de brainstorming,
discută, oferă feedback, îndeplinesc sarcini sau folosesc în comun resurse. Această provocare poate fi
abordată în mai multe feluri. Oferindu-le elevilor posibilitatea de a realiza sarcini specifice, personalizate,
în cadrul grupului şi prin includerea evaluărilor din partea colegilor sau a unor liste personale de
verificare, elevii devin responsabili pentru munca lor şi contribuţia proprie adusă la activitatea şi
rezultatele grupului.