În domeniul medical, strategiile ţărilor dezvoltate vizează ca
prioritate de necontestat atingerea unui standard înalt al stării de sănătate a populaţiei. Deşi această prioritate se regăseşteşi în ţara noastră, constatăm că încă există o diferenţă sesizabilă între vorbe şi fapte. Cercetarea ştiinţifică: este necesară în toate compartimentele activităţii umane în care se tinde spre perfecţioare continuă. Este nevoie de autocorectare în îngrijirea pacientului ? Da ! Mai mult ca în oricare domeniu. Trecerea de la rutină la practica bazată pe evidenţa clinică şi dovezi ştiinţifice, presupune informarea continuă şicunoaşterearaţionamenteloractivităţii de zi cu zi. Astfel practicienii îşi pot pune probleme legate de calitatea îngrijirilor acordate. Aceste probleme se pot contura în timp ca teme de cercetare. Cercetare:omul în toate timpurile a avut o curiozitate (în faţaspectactacolului naturii - ce se ascunde în ,,spatele” său, să înţeleagă structura şi componentele lumii, fenomenele naturii, etc). - Caracter nu numai ştiinţific ci şi pragmatic - ex. Emil Cioran – gestul primordial de a mânca din fructul oprit – semnificativ ptcondiţia umană. Cercetare: studiu amănunţit efectuat în mod sistematic, cu scopul de a cunoaşte ceva; investigaţie. Cercetarea fundamentală are scopul de a genera şi oferi informaţii sau teorii şi de a identifica principiile care stau la baza activităţiinursing. Cercetarea fundamentală este întreprinsă pentru acumularea informaţiilor, extinderea bazei de cunoştinţe într-o disciplină, pentru a îmbuntătăţiiînţelegerea sau ajută la formularea sau redefinirea teoriei. De ex. un cercetător poate studia în amănunt comportamentul individului datorat unui stres intens cu scopul de a înţelegeştiinţific modificările induse de acesta, cum ar fi insomnia. Cercetarea aplicată :găsirea soluţiilor la problemele imediate prin aplicarea principiilor teoretice. Cercetarea aplicată se bazează pe găsirea unei soluţii imediate la o problemă existentă. Un alt scop → planificarea sistematică a schimbării într-o situaţia problematică. De ex. poate fi cercetarea aplicată un studiu al eficienţeiintervenţiilornursing specifice pentru a combate insomnia apărută ca urmare a stresului. Cercetarea fundamentală este potrivită pt descoperirea principiilor generale ale comportamentului uman şi procesele biofiziologice, iar cercetarea aplicată este destinată să indice cum aceste principii pot fi utilizate pt rezolvarea problemelor în practica nursing. Ex. în disciplinele medicale datele obţinute pot fi utilizate pentru: - a elucida anumite aspecte din etiologia (cauzele şi factorii ce influenţeazăapariţia diverselor boli) unei boli. - Pentru identificarea persoanelor care sunt supuse unui anumit risc de îmbolnăvire. - A determina nevoile unui grup populaţional, - A stimula interesul public într-o anumită problemă de sănătate publică. - A evalua eficienţa unui program de sănătate în curs de desfăşurare, ş.a. Nursingul: este esenţialşi unic – cuprinde cunoştinţeşi aptitudini specifice conceptelor şi proceselor proprii cât şiintervenţii specifice cu efecte benefice evaluabile. - implică inteligenţă, spirit de observaţie, sensibilitate, înţelegerept cel de alături. Profesiunea de nursing permite celui care o practică: - dezvoltare proprie, - multă satisfacţie (când smulgem disperării sau morţii persoane necunoscute - constituie ,,cauză” pt noi nursele), - f. mult consum de energie. Serviciile de nursing care le acordăm fiinţelor individuale sau grupurilor (preventive sau curative, de susţinere până în ultima clipă a vieţii) → servicii închinate vieţii, stării de bine, sănătăţiişi dezvoltării acesteia. Cercetarea în nursing este o cercetare a aspectelor activităţii profesionale, care ţine de atribuţiileşiresponsabilităţile asistentelor medicale şi are ca scop îmbunătăţirea practicii, educaţieişi administrării serviciilor de nursing.