Care este importanța jocului liber?

Jocul liber poate avea o serie de beneficii pentru copii, printre care:

1)  Gândirea altfel

Unul dintre avantajele jocului liber este acela că copiii sunt încurajați să gândească
singuri și să vină cu idei creative. Fără că un adult să-i spună regulile jocului sau
cum să joace, copiii sunt liberi să nască idei și să practice rezolvarea
problemelor. În jocul liber, copiii pot fi provocați să dezvolte o soluție unică, cum
ar fi de exemplu, să între în pielea unui narator pentru o scenă de joc la care
participa.
Ei vor trebui să se gândească la modalități de a rezolva provocările cu care se
confruntă. Acest lucru îi încurajează pe copii să învețe și să se dezvolte singuri, iar
supravegherea va permite unui adult să intervină dacă oricare dintre soluțiile pe
care le aplică, încalcă regulile privind siguranța locului de joacă. În timp ce jocul
structurat are reguli clare și, de obicei, și un sistem de recompense pentru a
încuraja concurența, jocul liber încurajează copiii să dezvolte aceste reguli și să se
răsplătească singuri; copiii sunt liberi să-și creeze propriile reguli și jocuri. În loc
să folosească leagănul pentru scopul pentru care a fost creat, de exemplu, își pot
crea propriul joc care implică joc imaginar.
Unul dintre modurile în care joacă încurajează creativitatea, este solicitarea
copiilor să apeleze la experiențele trecute și să le folosească în moduri noi. Dacă un
copil a învățat în sala de clasă să-și facă prieteni prin punerea de întrebări, de
exemplu, poate începe interacțiunea cu un prieten nou pe terenul de joacă, punând
întrebări.
Această gândire diferită încurajează copiii să se bazeze pe experiențele lor. Pe
măsură ce învață această abilitate, ei învață să adapteze creativitatea la o varietate
de medii, inclusiv la clasă.
2) Jocul liber înseamnă mai puțină structură, astfel încât copiii să coopereze
mai mult
Fără activitățile structurate definite de adulți, copiii trebuie să colaboreze pentru
rezolvarea problemelor și pentru a se juca împreună. Cu jocul structurat, părinții și
alți adulți pot încuraja copiii să coopereze și să se înțeleagă. Fără această
contribuție parentală, copiii trebuie să decidă singuri cum să coopereze și cum să
lucreze împreună. Indiferent dacă încearcă să învețe cum să urce pe pereții de
alpinism sau să-și dea seama cum să facă o activitate, fără adulți adulți, copiii au
tendința de a lucra împreună pentru a veni cu idei.
3) Dezvoltarea abilităților de conducere
În jocul structurat, părinții sau adulții sunt liderii. În jocul liber, copiii trebuie să se
transforme în lideri sau să împartă rolurile de conducere după cum este necesar.
Liderii se nasc pe terenul de joacă.
Jocul liber încurajează, de asemenea, conducerea prin dezvoltarea inteligenței
emoționale și îi ajută pe copii să vadă importanța comunicării pentru influența
socială. Dacă copiii doresc să se joace cu alții pe terenul de joacă, trebuie să fie
capabili să-și comunice ideile despre jocuri și să-i atragă pe alții să vadă regulile în
felul lor. Acest lucru poate ajuta copiii să învețe cum să conducă prin exemplu și să
comunice eficient.
4) Creativitate mai mare
Jocul liber încurajează copiii să-și creeze propriile jocuri și să-și structureze
propriile activități.
Importanța jocului liber și nestructurat pentru
copii
Importanța jocului liber și nestructurat pentru copii
Copiii beneficiază foarte mult de timpul liber pe care îl au în viziunea părinților
lor, dar au o anumită independență în rezolvarea problemelor și determinarea
modului în care jocul se desfășoară.
Dezvoltarea copiilor prin joaca structurată și nestructurată
Jocul structurat este un fel de joc în care există în mod obișnuit un lider adult și un
mod specific, planificat în care jocul se va desfășura. De exemplu, cursurile
organizate de sport sau de dans sunt structurate.
Jocurile de masă (boardgames), cu reguli specifice și instrucțiuni cu un adult care
se joacă sau supraveghează este, de asemenea, un exemplu de joc structurat.
Copilul dvs. poate beneficia de găsirea activităților corecte de joc structurat, dar ar
trebui să fie completat cu oportunități de joc nestructurat. Acestea sunt tipurile de
activități care sunt în mod obișnuit direcționate de către copii, fără obiective sau
direcții stabilite de adulți.
Beneficiile jocului nonstructurat pentru copii
De ce este important jocul nestructurat în aer liber? Există atât de multe beneficii.
Iată care sunt câteva dintre acestea:
o Copiii au nevoie de mai multă activitate fizică. Multe surse sunt de
acord că copiii de astăzi sunt prea sedentari. În plus față de 20-30
de minute de activitate fizică structurată zilnică, copiii trebuie să
primească zilnic cel puțîn 60 de minute de activitate fizică
nestructurată, iar mai mult este chiar mai bine.
o Jocul nestructurat în aer liber oferă oportunități de a dezvolta
abilități de funcții executive. Competențele funcției executive au fost
 comparate cu un sistem de control al traficului aerian în fiecare
dintre corpurile noastre. Aceste abilități esențiale de viață ne ajută
să ne amintim informațiile, să eliminăm distragerile, să schimbăm
viteza atunci când este necesar și și să susțină concentrarea în timp.
o Printre numeroasele beneficii ale jocului imaginar, este acela că îi
ajută pe copii să-și dezvolte aceste abilități de execuție. Copiii
dezvoltă reguli pentru scenariile imaginare pe care le creează, își
amintesc și încearcă idei complexe, aplică regulile scenariilor pe
măsură ce merg și își reglează comportamentul reciproc. Având în
vedere timpul, copiii pot extinde jocul imaginar timp de câteva ore.
o Copiii care se joacă în mod regulat în aer liber sunt mai puțin
susceptibili de a avea miopie (Shephard, 2015). Soarele și lumina
naturală ajută copiii să aibă o vizibilitate mai bună la distanță.
o Competențele sociale sunt îmbunătățite. Există multe abilități
diferite pe care copiii le învață din activitățile nestructurate. Copiii
care au oportunități de a lucra împreună cu colegii lor spre un scop,
învață abilități de prietenie cum ar fi munca în echipă, rezolvarea
problemelor, îngrijirea și cooperarea, toate abilitățile critice pentru
școală și viață.
 

Copiii de astăzi au timpul rezervat unei game de activităţi bogate, conform preocupării
crescute pentru diversitate educaţională a societăţii contemporane; iar atunci când un copil
intră în programul școlar poate fi și mai ocupat. De fapt, programul copilului poate fi uneori 
copleșitor. Însă timpul liber este important pentru copii, mai ales când intră în pubertate și
adolescență. ,,Prea mult” timp liber poate deveni problematic pentru comportamnetul
copilului, ȋn relaţie cu propria persoană şi relaţional, de aceea este important pentru şcoală şi
părinți să se asigure că există un echilibru între activitățile programate și timpul personal
pentru copil.

Un indicator al faptului că un copil are prea multe activităţi programate, este acela că nu pare
să poată ține pasul cu responsabilitățile specifice vȃrstei.

Ȋn a evalua timpul liber al copilului, este necesar să luăm ȋn considerare cȃteva

aspecte:

- deseori ȋn zilele prezente, rezervarea timpului liber pentru copii este adesea trecută cu
vederea
- părinții au adesea cele mai bune intenții, însă mulți părinți ajung să programeze excesiv
timpul de responsabilităţi şcolare sau de activităţi de dezvoltare  a copiilor, de programe cu
activități extracurriculare, voluntariat și alte solicitări.

Motivele care stau la baza tendinței de supra-programare a timpului copiilor sunt

numeroase. Unii părinți doresc pur și simplu să ofere copilului oportunități pe care nu le-a
avut niciodată. Alții speră să-și facă copiii mai competitivi și mai bine pregătiți pentru o
experiență de liceu de succes și nu numai.
- deși este important pentru un copil să urmărească interese, hobby-uri sau pasiuni, este
de asemenea important pentru copii să învețe cum să se bucure de timpul fără program
prestabilit, un timp pe care, preluȃnd limbajul adulţilor, pȃnă şi unii copii ajung să ȋl
numească ȋn mod eronat, timp ,,mort”.
- studiile arată că acei copii suprasolicitați cu activităţi programate se simt adesea copleșiți și
presaţi ( inclusiv copiii care ajung să fie la fel de interesaţi cum sunt părinţii lor de activităţii
extratimp şcolar) ceea ce poate duce la o serie de probleme, inclusiv probleme de
comportament și provocări emoționale. Cu alte cuvinte, copiii supra-programati pot fi
stresati.

- este important ca un părinte să reziste la nevoia de a-şi  înscrie copilul la fiecare activitate
disponibilă sau ca un cadru didactic să reziste la nevoia de a programa cȃt mai multe activitti
de ȋnvăţarecu copilul, fără a-I permite copilului să aibă timp pentru el ȋnsuşi.

 O modalitate de a rezista acestei nevoi generate de solicitările crescute ale societăţii,

de creşterea fluxului informational şi de competitivitatea crescută a existenţei, este ca, ȋn
schimb, să ȋnvăţăm copilul să-și prioritizeze interesele. Făcând acest lucru, ȋl ȋnvăţăm
abilitatea de a lua decizii și că timpul de dez-angajare ȋn activităţi ar trebui să fie, de
asemenea, o prioritate de luat în considerare.
- copiii au nevoie de timp pentru a gȃndi şi a reflecta.
Școala poate fi stresantă dacă luăm ȋn considerare toate provocările și obstacolele cu care se
poate confrunta un elev: colegi agresivi, sau conflictuali, bullying; creșterea
responsabilităților pentru teme; presiunea pentru a excela și a fi competitiv; probleme de
prietenie; ȋndrăgostirea; pubertatea, etc.. Toate aceste provocări necesită timp din partea
copilului pentru a le procesa, a le ȋnţelege, a le accepta, a reacţiona la ele, deci pentru a găsi
modalități de a le gestiona.

Permițându-i copilului să aibă timpul liber să se gândească ȋl va ajuta să pună totul în

perspectivă și să meargă mai departe. A permite copilului timpul să se gândească, de
asemenea, oferă ocazia adulţilor să vorbească și să lucreze cu elevul asupra problemelor
împreună, de asemenea copiii pot avea timp să ȋmpărtăşească emoţii şi gȃnduri cu
semenii lor, astfel ajungȃnd să se ȋnţeleagă şi să se accepte mai bine. Dacă elevul este
nevoit să se grăbească de la o responsabilitate la alta, conversațiile pot fi scurte și
concentrate, concise, raţionale. Timpul liber permite copilului să se deschidă către un prieten,
un adult sau către un alt membru al familiei.         

- copilul are nevoie de timp să se relaxeze

Adulții înțeleg nevoia de a se relaxa după o săptămână stresantă de muncă. Dacă ați avut o
săptămână foarte încărcată, probabil că doriți doar să mergeți acasă și să priviți puțin la
televizor sau să faceţi o baie. La rȃndul său, după o săpttămȃnă cu activităţi programate,
copilul s-ar putea simți la fel. Timpul liber permite copilului să nu facă nimic altceva
decȃt să se relaxeze sau să poată experimenta ceva nous au ce  așteaptă cu nerăbdare
toată săptămâna.
- copilul are nevoie de timp pentru a-şi imagina şi a visa la lucruri şi la situaţii dorite, cu ochii
deschişi
Visarea este ceva pentru care copiii sunt adesea criticați, dar copiii ar trebui să facă această
acţiune, doar că nu ȋn orele de clasă. Visarea le permite copiilor să se gândească la un
viitor posibil pentru ei înșiși, să ia în considerare toate posibilitățile care le sunt în față,
ȋnsă nu poţi visa la cȃt de multe lucruri poţi să faci dacă nu ai timp liber pentru asta.

Situaţia ȋn care un adult nu mai poate să evolueze pentru că este prea prins ȋn sarcinile
de uzură zilnică, este similar cu situaţia ȋn care un copil nu-şi mai poate dezvolta abilităţile
multiple şi creativitatea deoarece energia sa este prinsă neȋntrerupt ȋn activităţi pre-
programate, pre-standardizate.
În timp ce jocul de ,,se făcea că” este important pentru copii mici și preșcolari, ȋntȃlnirile,
emoţiile de ,,a plăcea pe cineva”, ȋndrăgostirea, sunt importante pentru puberi și adolescenți.
Atunci cȃnd permitem copilului timpul să se gândească la viitorul său, el dezvoltă atitudini şi
abilităţi asupra cărora putem fi surprinşi de rezultate.
- timpul liber îi face pe oameni fericiți
Studiile arată că, în general, oamenii sunt mai fericiți în weekend, adică atunci cȃnd
oamenii ajung să-și aleagă propriile activități, să petreacă timp cu oamenii care le plac și să se
distanțeze de uzura şi presiunea zilelor săptămânii.

Copiii ȋşi rezervă – dacă li se permite – timpul de weekend pentru joacă, principala
formă de timp liber recomandată ȋn dezvoltarea echilibrată a copiilor.

Jocul și timp liber

Principala ocupație a copilului este jocul. Copiii învață și practică noi abilități, își fac prieteni
și experimentează prin joc un sentiment de sine, de a se percepe şi gestiona pe sine, o formă
predefinită a echilibrului de sine a adultului de mai tȃrziu.

Există o serie de moduri diferite de a gândi și de a defini jocul. Jocul poate fi împărțit în mai
multe tipuri:
- explorativ
- funcțional / manipulativ
- activ / energetic
- social
- fantezia (,, se făcea că…” ), ȋn imaginaţia copilului

Jocul explorativ

Copiii explorează lumea prin joc. Prin jocul explorator învață despre lume și despre efectul
pe care îl pot avea asupra mediului. Acest tip de joacă începe de la începutul vieții unui copil
și este unul dintre primele tipuri de joacă pe care le experimentează.
Jocul explorator implică copilul folosind toate simțurile sale.
Aceștia vor examina obiectele, privind, atingând (cu mâinile și gurile), ascultându-l și
mișcându-l pentru a afla cum pot influența lumea din jurul lor. Acest tip de joc ar include
nisipul, apa și jocul fără reguli standard.
Jocul de explorare timpurie
Încă din primele săptămâni ale vieții bebelușilor, ei încep să învețe prin jocul explorator.
Este important ca bebelușii să aibă posibilitatea de a explora folosindu-și toate simțurile.

Jocul explorator este atunci când copiii își folosesc simțurile mirosului, gustului și atingerii
pentru a explora și descoperi textura și funcția lucrurilor din jurul lor. Această formă de joc le
permite să înțeleagă experiențe noi.
Jocul explorator este una dintre cele mai timpurii forme de joc și este puternic legat de
dezvoltarea copilului. Acest tip de joc este foarte fizic în perioada fragedă, deoarece bebelușii
își folosesc întregul corp pentru a-și explora noul mediu. Copiii încurajați să exploreze în
mod liber sunt susceptibili de a continua să exploreze ca mod de a învăța mai multe despre
mediul din jurul lor. Ei devin studenți încrezători, competenți, care fac descoperiri și pun
întrebări.
De exemplu, copiii învață despre diferitele caracteristici ale formelor pe măsură ce
construiesc cu blocuri; aceasta continuă să devină o strategie cheie de învățare pentru
înțelegerea geometriei și a altor concepte matematice precum volumul, greutatea, lungimea,
tiparele și numerele.
Părinții pot încuraja jocul explorator oferind mai multe oportunități pentru acest tip de joc în
fiecare sesiune, inclusiv o gamă largă de resurse naturale în timpul jocului și încurajând activ
copiii lor să investigheze și să experimenteze resursele disponibile.

Cȃteva sugestii de joc explorator se pot regasi aici: https://www.youtube.com/watch?

v=tKjMPaHXpQA&feature=emb_title

https://www.youtube.com/watch?v=Uc2MWKXzIVQ
https://www.youtube.com/watch?v=Cih4U17ph8A

Jocul functional sau manipulativ

Copiii învață despre obiecte și utilizarea lor prin jocul funcțional. Utilizează jucării sau
obiecte în modul în care sunt destinate prin construcţia lor. Dacă spre exemplu, vor rostogoli
o bilă și vor stivui blocuri, tipul acesta de joc poate fi descris și ca joc manipulativ. Un copil
își folosește mâinile pentru a manipula jucăriile și obiectele şi astfel, pentru a afla cum să le
folosească. Aceasta include:

- jocul de construcție,

- artele, meșteșugăritul

- utilizarea instrumentelor (de ex. a foarfecelor), aceasta ajută la dezvoltarea coordonării

ochilor şi mȃinilor.

- jocul cu tehnologie

Orice acțiune repetitivă pe care copilul o găsește plăcută este considerată joacă funcțională.
Aruncarea obiectelor, deschiderea și închiderea lucrurilor, stivuirea blocurilor și apoi lovirea
lor, umplerea și aruncarea containerelor, împingerea unei jucării înainte și înapoi și lovirea
obiectelor sunt toate exemple de joc funcțional. Natura repetitivă a acestui joc este modul în
care copiii învață despre lume. Învață despre proprietățile obiectelor fizice și despre cauza și
efect. Aceste simple descoperiri îi pregătesc pentru învățarea unor abilități mai complexe
ulterior. De asemenea, copiii își dezvoltă abilitățile motrice brute și fine prin practică și
câștigă încredere pe măsură ce dezvoltă noi abilități.

Jocul de manipulare timpurie

Jocul manipulativ în etapele incipiente de vȃrstă este despre învățarea folosirii mâinilor.
Abilitățile motrice fine se dezvoltă printr-o serie de etape diferite, de la conștientizarea
senzorială la manipularea și utilizarea instrumentelor. Aceste competențe sunt esențiale
pentru dezvoltarea altor activități de viață de zi cu zi. Câteva activități de joacă pentru a ajuta
copilul să-și dezvolte aceste abilități esențiale: atinge – apucă – dă drumul; depărtarea
degetelor; culegerea obiectelor cu degetele, ca o pensetă; utilizarea ambelor mȃini simultan, a
turna, a vărsa obiecte, apă, etc.

Atingerea, apucarea și eliberarea obiectelor dezvoltă abilități motorii fine fundamentale. Este
important să dezvolți aceste abilități din timp, deoarece acestea constituie baza pentru a
dezvolta abilități motorii fine complexe și participarea la activitățile de viață de zi cu zi care
se dezvoltă ulterior, la vȃrste mai mari. Astfel, activitatea cu degetele dezvoltă capacitatea de
a mișca fiecare deget pe rând. Sugarii mută toate degetele la unison. Pe măsură ce se
dezvoltă, copiii învață să miște degetele individual. Această abilitate este
foarte importantă în dezvoltarea abilităților motrice fine astfel contribuie la dezvoltarea unei
creșteri eficiente de creion, tastând pe tastatură, cântând lainstrumente muzicale, legând
pantofi și alte nenumărate alte abilități de viață zilnică.

                                             
Dezvoltarea abilităţii de atingerere și apucare a obiectelor este influențată de interesul
crescând al copilului pentru obiecte și de dorința crescȃndă de a le atinge. A apuca obiecte
dezvolta ulterior abilitatea de a ţine un crion, a coase sau a ȋncheia un nasture, a ridica o
monedă, etc.  
A vărsa apă, a răsturna obiecte: copiilor le place să plaseze obiecte în containere și să le
golească, deoarece acest  lucru îi ajută să își dezvolte abilitățile de a da drumul din mȃnă
obiectelor și să-și perfecționeze abilitățile de coordonare ochi-mână.

Jocul de construcție implică manipularea uneia sau mai multor piese de joc pentru a crea ceva
nou. Aceasta poate implica o varietate de metode - stivuirea, lipirea, punerea la un loc,
eliminarea lucrurilor, sortarea sau modelarea, etc.

Sursa: https://parenting.firstcry.com/articles/constructive-play-why-it-is-important-in-early-
childhood/

Jocul de construcție dezvoltă toate tipurile de abilități și comportamente;

- Aptitudinile motrice necesare creării și manipulării elementelor.
- Abilități de imaginație.
- Abilități de planificare și de elaborare a ideilor;
- Capacitatea de a încerca și de a testa idei.
- Perseverență atunci când lucrurile nu funcționează.
- Atunci când joci cu alții, abilități de preluare şi de colaborare.

Jocul incluzȃnd tehnologie

Există avantaje în utilizarea tehnologiei atât pentru joc cât și pentru învățare. Utilizarea
tehnologiei  poate ajuta copilul ȋn dezvoltarea unor aptitudini şi abilităţi cum ar fi:
creativitatea, rezolvarea problemelor, stimularea vizuală a gȃndirii, și poate face învățarea
distractivă. Utilizarea tipului potrivit de tehnologie / jocuri / activități poate sprijini
dezvoltarea învățării și abilităților copilului, inclusive: abilități motrice fine, numărarea /
ȋnvăţarea formelor / recunoașterea culorilor, coordonarea ambilor ochi, citirea, scrierea,
planificarea, rezolvarea problemelor etc.

Arte și Meşteşuguri
Participarea la activități de artă și meşteşugărit poate ajuta copilul în multe feluri. Activitățile
de artă și meserii pot ajuta la dezvoltarea imaginației și creativității copilului, abilitățile de
planificare, abilităţile de organizare și abilitățile motrice fine.

Jocul activ / energicdificile abilitățile cu mingea au nevoie de multă practică, astfel încât
este necesar să se varieze activitățile pe care le încercă, astfel încât să nu se plictisească.
Activităţile trebuiesc finalizate întotdeauna cu o notă pozitivă, cu aceasta asigurȃnd un
anumit succes pentru a evita frustrarea. S-ar putea să fie nevoie să facilitați activitatea cu
mingea pentru a le permite să aibă succes.
- a ȋnvăţa să mergi cu bicicleta
A merge cu bicicleta este o sarcină complexă care implică echilibru, abilități motorii și
abilități vizuale. Poate fi util să înceapă cu o bicicletă de echilibru iar dacă elevul continuă să
găsească această provocare plăcută, consultați desi această tehnică necesită timp, copilul are
un sentiment de realizare  la stăpânirea fiecărui pas ȋnvăţat.
- a ȋnvăţa să sări
Copiii învață să sară înainte de a putea păşi sau ocoli. Saltul este o abilitate dificilă de învățat.
Implică picioarele și brațele simultan, ele îndeplinesc sarcini diferite în același timp. Ritmul
și sincronizarea sunt extrem de importante. Unii copii consideră că este mai ușor sau mai
atractiv să învețe să sară pe loc, în timp ce alții consideră că este mai ușor să învețe să sară în
mișcare (de exemplu, cȃnd merg pe jos). Copiii învață cel mai bine atunci când participă la
activități cu un anumit tip de provocare, nu prea ușoare sau prea dificile. Menținerea activă
fizic a copilului aduce multe avantaje pentru sănătate. Pentru copii, activitatea fizică regulată
este importantă pentru creștere, pentru a avea oase și mușchi puternici, menținerea unei
greutăți sănătoase și crearea încrederii lor. Mai jos găsiţi sugestii de activităti de joc active:
Jocul social
Jocul social începe devreme ȋn viaţa copilului, cu zâmbetul, imitația și clasicul joc cu
bebelusii ,,bau!”. Copiii apoi învață să împărtășească sunete şi jucării în timpul jocului cu
alții și continuă să dezvolte abilități sociale care implică a acţiona cȃnd ȋţi vine rȃndul și
respectarea regulilor. Pe măsură ce copiii cresc și își dezvoltă jocul se trece de la jocul solitar
la cel paralel (unde copiii se joacă alături, dar nu unul cu celălalt), apoi la jocul social (unde
copiii împărtășesc și interacționează direct).
Pentru tineri, o cantitate semnificativă din timpul lor liber presupune petrecerea timpului cu
prietenii în activități pe care le place să facă împreună. Este posibil să nu perceapă acest lucru
drept „joc”, dar este totuși clasat ca interacțiune socială.
Jocul social este orice joacă în care copiii de aceeași vârstă interacționează între ei. Acţiunea
jocului este structurată (în sensul că există reguli de urmat) și poate încorpora elemente de
fantezie sau imaginație. De exemplu, doi copii care se joacă în casă sau un grup de copii care
joacă un joc de etichetă sunt ambele exemple de joc social.

Jocul social începe în vârstă preșcolară și este crucial pentru dezvoltarea abilităților sociale și
pentru stabilirea prieteniei. Prin jocul social, copiii învață cum să împărtășească, să
coopereze, să se transforme și să exprime emoții. Jocul social promovează și activitatea fizică
și raționamentul moral.

                        

Sursa: https://www.nhsggc.org.uk/kids/life-skills/play-leisure/social-play/

Jocul social plasează copilul ȋn trei tipuri de ipostaze: spectator, competitor şi collaborator.

- copiii se angajează în joc ȋn ipostaza de spectator atunci când nu participă activ, dar observă
cu atenție alți jocuri pentru copii. Cel mai adesea este observat la copii mici, dar nu numai;
copiii care se angajează în joc ca spectator învață observând.
Beneficii: ȋnvață prin observație, dobândește abilități lingvistice prin ascultare și învățare
Exemplu: observă - şi caută informaţii - cu interes pentru a vedea cum se joaca alti copii, dar
nu participa
- copiii se angajează în joc ȋn ipostaza de competitor  atunci când învață să joace jocuri
organizate cu reguli clare și orientări clare cu privire la câștig și pierdere. Voleiul,  şotronul,
șarpe și scări, fotbalul, etc. sunt toate formele de joc competitiv.
Beneficii: ȋnvață să se joace după reguli, ȋnvață să-și aștepte rândul; ȋnvață să lucreze în
echipă
Exemple: jocuri de masa, jocuri în aer liber, precum tenis de masă, badmington și curse cu
rolele, cu bicicleta, cu tehnologie, etc.
- copiii se angajează în joc ȋn ipostaza de collaborator deorece pe măsură ce copiii cresc,
abilitățile lor sociale se dezvoltă și în cele din urmă învață să coopereze, să interacționeze și
să se joace împreună. Jocul de cooperare este atunci când copiii se angajează în muncă în
echipăpentru a atinge un scop comun.
Beneficii: ȋnvață să împărtășească și să-i înțeleagă pe semenii săi, dezvoltă abilități de
comunicare; ȋnvață valoarea muncii în echipă;  ȋşi dezvoltă auto-exprimarea, ȋmbunătățește
încrederea
Exemple: construirea de forme ȋn nisip împreună, etc.

Jocuri de fantezie - un cumul de tipuri de joc: jocul de pretindere, jocul imaginar şi

jocul symbolic.

  

Sursa: https://www.aliexpress.com/item/32981057523.html?
src=bing&albslr=228671536&isdl=y

http://www.bettinarae.com/diy-kids-play-tent/

Prin jocul de prefacere, copiii învață să se exprime și să exerseze roluri adulte și culturale.

Copiii încep prin a se preface că fac activități de zi cu zi, apoi participă și se joacă cu figuri /
păpuși / jucării. Apoi leagă jocul de pretindere în secvențe de acțiune și se alătură în cele din
urmă jocurilor cu alți copii.
Tipuri:
 - activități de fiecare zi: bebelușii și copiii mici încep să se prefacă să folosească obiecte
pentru scopul lor dat, de ex. ei se vor preface că beau dintr-o ceașcă sau vor folosi o perie
pentru a-și peria părul. Încep apoi să se prefacă cu alte obiecte. O banană ar putea fi un
telefon în jocul lor.
Oferirea copilului de  mult acces la obiecte de zi cu zi ajută la dezvoltarea abilităților lor
de joc prefăcut. Uneori este important ca adultul să lase copilul să ȋl ajute cu activitățile de zi
cu zi.
- jocul cu păpuși / figuri de acțiune. Copiii mici încep apoi să se joace cu păpuși, jucării și /
sau figuri de acțiune. Din nou, aceasta începe adesea cu ele, copiind activități de zi cu zi, de
ex. hrănirea bebelușului, îmbrăcarea păpuşelelor, etc.
- secvențe de acțiune. Simplele secvențe de joc de pretenție devin mai complexe și copiii
încep să se joace prin secvențe de acțiune. De exemplu, ,,gătind” ceaiul sau cina și utilizȃnd
spaţiul cu jucăriile lor.
- lumea imaginară. Copiii încep să se poată preface cu alți copii, avȃnd o înțelegere comună a
lumii imaginare și fiecare își asumă un rol în interiorul acelei lumi.

Prin jocul dramatic / fantezie, copilul care iubește să se joace de-a mascatul, gătitul cu haine,
de-a doctoral sau ,,la restaurant’, realizează o joacă de tip dramatic sau fantezie. Prin acest tip
de joc, imaginația copilului nu numai că obține un antrenament, dar copilul învață cum să se
transforme, să coopereze, să împărtășească și să lucreze la dezvoltarea limbajului. Prin
intermediul jocului de rol, copiii pot de asemenea să învețe despre funcționarea în
comunitatea mai mare.

Prin jocul simbolic copilul dezvoltă abilităţi emoţionale şi creative. Acest tip de joc poate fi
vocal (cântec, glume, rime), arte grafice (desen, colorat),  sau creare de muzică. Acest tip de
joc are ca beneficii: dezvoltarea şi exersarea auto-exprimării, explorarea de idei noi,
învațarea emoțiilor, şi îi ajută pe copii să învețe să-și dezvolte abilități în exprimarea și
explorarea experiențelor, ideilor și emoțiilor lor.

Experimentarea acestui tip de joc este importanta pentru dezvoltarea emoţională personală
(inteligenţa emoţională) şi dezvoltarea relaţională (inteligenţa socială)

BIBLIOGRAFIE  SI  RESURSE  WEB

         https://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-photos-kids-play-time-blocks-
image20043308

         http://bigeducationape.blogspot.com/2012_05_08_archive.html

         https://www.youtube.com/watch?v=tKjMPaHXpQA&feature=emb_title
Semnificaţia şi importanţa jocului la
copiii preşcolari!
InStilulMeu 16 februarie 2012
DISTRIBUIE
Ne amintim adesea de perioada copilăriei când cea mai mare parte a
timpului era alocată jocului; joc de orice fel, singuri sau cu parteneri. 
Credeam că aşa cum părinţii merg la servici, jocul este
responsabilitatea noastră, a copiilor şi trebuie să nu neglijăm această
activitate indiferent că suntem bolnavi, plictisiţi sau că nu am mâncat
încă. Vă invit să aflăm împreună cele mai importante semnificaţii ale
jocului care asigură o dezvoltare emoţională optimă pentru copilul
dumneavoastră.
Prin joc copilul îşi dezvoltă inteligenţa şi limbajul. Este cea mai veche şi
mai folosită metodă de învăţare în prezent. Grădiniţele şi chiar unele şcoli
din România accentuează în ofertele lor de prezentare faptul că actul
educativ se face într-o atmosferă relaxată, de joc, stimulându-se astfel
interesul, dar şi atenţia copiilor, gradul de absorbţie al cunoştinţelor fiind
mai mare în comparţie cu modelul clasic, promovat de şcoală românească.
Prin joc învaţa să se raporteze la alţii şi să devină sociabili. Jocul de rol
pune copii în situaţia de a imita anumite persoane din propria proximitate,
adulţii din jurul lor de cele mai multe ori, ceea ce oferă posibilitatea
părinţilor de a afla modul în care copilul percepe comportamentul
persoanei pe care o imită. Spre exemplu, dacă urmărim jocul copilului
nostru “de-a mama şi de-a tata” cu copilul vecinilor, el fiind mama, să
spunem, vom vedea cum se va machia, va avea pantofi cu toc imaginari,
dar şi cum mama ţipă la copil sau la tată, cum trânteşte uşile etc. Avem
astfel un real instrument de evaluare al propriului comportament. De
asemenea, jocul cu păpuşile sau marionetele pun copilul în diverse situaţii
sociale care apoi vor fi transpuse în contexte concrete de viaţă.
Jocul elimina stresul, stimulează creativitatea şi rezolvarea de
probleme. Reprezintă o modalitate importantă de exprimare a trăirilor
interioare, a fricilor, a temerilor, sentimentelor, emoţiilor, îngrijorărilor,
furiei, a aşteptărilor, a dorinţelor şi mergând până mai departe a traumelor
trăite de copii. O modalitate de rezolvare a conflictelor emoţionale şi a
traumelor, o modalitate de rezolvare a problemelor. Să ne imaginăm
următoarea situaţie: Daniel, în vârstă de 3 ani se teme foarte tare de câini.
Jucându-se cu marionetele, el poate crea o scenă în care are faţă în faţă un
câine şi tot imaginativ îşi crează şi mecanismele de apărare astfel încât
această frică să nu se mai manifeste. Să spunem că în jocul lui el va fi leul
cel viteaz care îl sperie pe câine şi nu se teme de acesta. Astfel, când va fi
pus în situaţia reală de a avea  faţa în faţă un câine, Daniel nu va mai fi aşa
speriat şi va ştii că poate trece peste această teamă, aşa cum a mai făcut-o
o dată în timpul jocului.
Implică efort  fizic. O caracteristică importantă a jocului, având în vedere
problemele de greutate întâlnite din ce în ce mai des şi la copiii din
România. Plecând de la proverbul “o minte sănătoasă într-un corp sănătos”
aş putea spune “emoţii pozitive şi echilibrate într-un corp sănătos”.
Deşi  joaca este “munca copilului”, este foarte importantă şi  participarea
activă a adulţilor. Acest lucru, pe lângă faptul că poate genera cunoştinţe
noi pentru copil, are şi un rol de cunoaştere părinte – copil, întărind
totodată relaţia dintre aceştia.

Articol scris de Carmen Buterchi – Psiholog

De ce este bună „plictiseala”?

În era tehnologiei şi a internetului, permitem din ce în ce mai puţin copiilor

să-şi manifeste creativitatea şi spiritul inovator, iar în absenţa jocului pe calculator, aceştia declara
prea repede că s-au plictisit. Paradoxal sau nu, „plictiseală” joacă un rol vital în educaţia copiilor. În
momentele de plictiseală create de singurătate sau de absenţa stimulilor externi, copiii creează jocuri
din orice au la îndemână: creioanele stau în picioare şi devin personaje, obiectele de îmbrăcăminte
devin peisaje, o măzgăleală prinde viaţă într-o poveste inventată etc. În plus, în solitudine copilul îşi
dezvoltă gândirea şi imaginaţia prin simplă analiză (joacă cu ideile) a evenimentelor pe care le-a trăit,
prin restructurare şi reorganizare lor, prin fantasmare în dialoguri cu diferite persoane reale, personaje
din poveşti sau chiar imaginare. În absenţa sentimentului de plictiseală, copilul nu are şansă să-şi
dezvolte toate aceste abilităţi, ci dimpotrivă îşi cultivă nevoia de diversitate continuă şi imediată, iar
sentimentul de nemulţumire nu va întârzia să apară.

Primul inhibator al jocului era până acum aproximativ 10 ani televizorul întrucât privitul la televizor
este o activitate pasivă şi necreativă. În ultimii ani locul televizorului a fost luat de calculator şi tabletă,
dar şi de supraaglomerarea copilului cu programul de după-şcoală sau alte activităţi. Desigur că nu
vom pleda aici pentru lipsa activităţilor, fiecare joacă rolul ei în dezvoltarea copilului, însă insistăm
asupra faptului că momentele de aşa-numită plictiseală în lipsa oricărui stimul extern (incluzând aici
familia şi grupul de prieteni) sunt la fel de importante şi nu trebuie devalorizate sub nicio formă.

Recomandări pentru părinți

Recunoaşterea importanţei jocului în vieţile copiilor este un pas foarte important, iar Înalta Comisie a
Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului a declarat in 1989 ca „jocul” este un drept fundamental al
oricărui copil. Din păcate, statisticile arată ca în ultimii 25 de ani, timpul petrecut de copii jucându-se a
scăzut din ce în ce mai mult. Efectele acestei descreşteri în timpul de joacă şi creşteri în timpul
 petrecut academic, sunt surprinzătoare pentru mulţi oameni şi deloc pozitive: de la depresie, la
anxietate şi stres, ceea ce conduce la boli cronice la vârste fragede.
Academia Americana a Pediatrilor susţine că jocul este cel care ajută dezvoltarea abilităţilor sociale ale copiilor,
abilităţi vitale în societate: lucrul in echipă, a împărţi, a negocia, a rezolva conflicte şi a fi auto-didact. De
asemenea, Academia Americana a Pediatrilor face o serie de recomandari pentru orice părinte ce doreşte să
readucă echilibrul în viaţa copilului său:
 Permiteţi copilului să se joace nestructurat pentru a-şi pune în valoare creativitatea, puterea
de reflexie şi să se relaxeze
 Încercați sî ânfrânați reacția imediată de a vă ajuta copilul atunci când este în dificultate. Da-
ți-i timp să gândească și să găsească singur soluții, însă nu exagerați. Este important copilul să știe
că dvs reprezentați o resursă valoroasă, dar și că el este capabil să se descurce singur.
 Încurajaţi copii să se joace activ, alergând, căţărându-se, în locul distracţiei pasive, de tipul
televizor sau computer
 Cumpăraţi pentru copii dumneavoastră jucării „adevărate”, care să le pună la lucru imaginaţia
si creativitatea
 Petreceţi timp liber, neplanificat şi nestructurat cu copii dumneavoastră
 Permiteţi copiilor să participe la alegerea activităţilor extracuriculare
Nici o extremă nu va fi benefică pentru dezvoltarea copiilor, deci recomandarea mea finală ar fi să
încercăm mereu să găsim un echilibru între joc liber, structură şi disciplină, pentru a-i pregăti pe cei
mici pentru încercările vieţii.