Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BOLILOR ŞI DĂUNĂTORIILOR LA
CULTURA ARBUȘTILOR FRUCTIFERI
2020
1/91
CUPRINS
1. CAPITOLUL 1 3
Importanța culturii arbuştilor fructiferi
CAPITOLUL 2 4
Simptome produse de organismele dăunătoare arbuştilor
fructiferi
2. 2.1. Simptome produse de ciuperci 4
2.2. Simptome produse de bacterii 4
2.3 Simptome produse de virusuri si alte organisme analoage 5
2.4. Simptome produse de insecte, acarieni 6
2.5. Simptome produse de nematozi 6
CAPITOLUL 3 7
Organisme daunătoare la cultura arbuştilor fructiferi
CAPITOLUL 4 10
Fişe pentru recunoaşterea organismelor dăunătoare
4. 4.1. Fişe pentru recunoaşterea organismelor dăunătoare: bacterii,
virusuri, ciuperci 10
4.2. Fişe pentru recunoaşterea organismelor dăunătoare: insecte,
53
acarieni, nematozi
5. CAPITOLUL 5 90
Bibliografie
2/91
CAPITOLUL 1
1. Importanța culturii arbuştilor fructiferi
Fructele arbuștilor fructiferi și căpșunului conţin vitamine, antioxidanţi, glucide în
cantități mai mari decât fructele unor specii pomicole ca: mărul, părul, prunul sau cireşul.
În prezent, sectorul cultivării arbuştilor fructiferi şi căpşunului se confruntă cu un șir de
probleme ce se răsfrâng negativ asupra productivităţii și calităţii fructelor şi anume: lipsa
unui material săditor calitativ cu valoare biologică înaltă, lipsa unei pieţe organizate şi a
relaţiilor coordonate între participanţii de pe piaţă; numărul mic al experţilor şi al
serviciilor de consultanţă în creşterea arbuştilor fructiferi şi căpşunului, nerespectarea
strictă a elementelor tehnologice în procesul de cultivare de către majoritatea
producătorilor, lipsa materialelor informative în domeniul cultivării arbuştilor fructiferi şi
căpşunului, lipsa soiurilor performante și productive care ar corespunde condiţiilor pedo-
climatice, sortimentul de soiuri inregistrate in Catalogul de Stat a Soiurilor de plante.
Pentru ca această cultură să fie rentabilă, cei interesaţi trebuie să consulte specialiştii din
domeniu care cunosc foarte bune însuşirile agrobiologice și productive ale speciilor
bacifere pe care producătorii au hotărat să le planteze şi dispun de material săditor
calitativ.
Obţinerea unei producţii calitative impune şi asigurarea unei protecţii fitosanitare corecte,
ceea ce se poate realiza prin cunoaşterea organismelor dăunătoare, care afectează fiecare
specie.
Gestionarea cu succes a organismelor dăunătoare se asigură prin aplicarea unui program de
protecţie integrată, care include metode biologice, agrofitotehnice, mecanice, fizice şi
chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului integrat al organismelor
dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător sub pragul
economic de dăunare.
Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, care asigură
protecţie faţă de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care reduc
mecanic o mare parte din rezerva biologică a organismelor dăunătoare arbustilor fructiferi
sunt câteva măsuri aplicabile în contextul managementului integrat.
Totusi, tratamentele chimice sunt esențiale pentru sănătatea arbustilor fructiferi. Pe
lângă momentul optim de efectuare a tratamentului, contează la fel de mult și produsele
folosite, astfel încât, combinația optimă a substanțelor active și o tehnologie de protecție
bine pusă la punct pot asigura nu doar o stare fitosanitară buna, ci și recolte de o mai
bună calitate.
O altă verigă care duce la limitarea utilizării nejustificate a produselor de protecţie a
plantelor este monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii
populaţiei, stabilirea speciilor “cheie” care justifică aplicarea tratamentelor şi punerea în
evidenţă a duşmanilor naturali care pot limita nivelul populaţiei de organisme dăunătoare.
Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători se poate realiza
printr-un diagnostic corect al acestora, precum şi al duşmanilor naturali prezenţi în
cultură. Identificarea cu acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială
pentru aplicarea măsurilor în timp util şi eficiente din punct de vedere economic.
3/91
CAPITOLUL 2
4/91
Pătările și arsurile
pe frunze:
- petele sunt mici, roșii-maronii, delimitate de nervuri, au forme neregulate (unghiulare),
uneori hidrozate;
- frunzele cu leziuni grave sunt deseori galbene sau roşcate;
- se măresc şi se contopesc, ocupând întreaga suprafață a limbului ducând la o
brunificare / necrozare a limbului;
- ţesutul necrotic devine fragil, crapă şi frunzele se zdrenţuiesc;
- zonele hidrozate de-a lungul nervurilor la cele mai tinere frunze provenind de la coletul
plantei constituie un simptom tipic pentru o invazie bacteriană sistemică;
- în condiţiile unei umidități relative ridicate (80–100%), petele se acoperă cu un exsudat
lăptos, de culoare crem până la galben, care se usucă şi ia un aspect de crustă.
pe tulpini, rizomi, stoloni, apex:
- pătările au formă de dungi / benzi / striuri brune.
pe colet:
- ţesutul vascular al coletului se dezintegrează, ducând la colapsul vascular al plantei
- pe caliciu, sepale, pețioli, flori:
- pete translucide, respectiv leziuni hidrozate mari, alungite, apoi necrozate.
pe fructe:
- fructele provenite de la flori infectate sunt greu de separat de receptacule.
Exemple: Pseudomonas syringae pv. syringae, Xanthomonas fragariae
Hipertrofiile (gale, tumori)
- sunt produse pe: rădăcini și tulpini
- tumorile pot fi reprezentate de: creşteri mai mult sau mai puţin neorganizate sau
dezorganizate ale ţesuturilor vegetale; proliferări de ţesuturi, malformații;
Exemplu: Agrobacterium tumefaciens, Agrobacterium rhizogenes.
6/91
CAPITOLUL 3.
3.2.1. Ciuperci
7/91
5. Dothidella ribesia –Uscarea ramurilor.
6. Elsinoe veneta f.c Gloeosporium venetum – antracnoza
7. Fabrea earliana –pătarea purpurie a frunzelor
8. Microspheera grossulariae –făinarea europeană a agrișului
9. Mycosphaerella fragariae—f.c Ramularia tulasnei- pătarea albă a frunzelor
10. Mycosphaerella rubi –pătarea cenușie a frunzelor
11. Phytophtora cactorum – mana fructelor
12. Phytophtora fragariae – mana coletului si rădăcinilor
13. Pseudopeziza ribes f.c Gleosporium ribis – antracnoza
14. Puccinia caricina – rugină
15. Puccinia ribes– rugină
16. Phragmidium rubi- idaei –rugina
17. Sphaerotheca macularis - făinare
18. Sphaerotheca mors uvae – fainarea americană a agrișului
3.1.2. Bacterii
3.2.3. Virusuri
1. Arabis mosaic virus in small fruits- virusul mozaicului arabisului la arbuștii fructiferi
2. Blackurant reversion virus- virusul reversiunii coacăzului negru
3. Cucumber mosaic virus in small fruits- virusul mosaicului castraveților la arbuști
fructiferi
4. Grooseberry vein banding associated virus – virusul asociat cu îngălbenirea nervurilor
agrișului
5. Raspberry ringspot virus
6. Raspberry bushy dwarf virus- virusul piticirii tufoase a zmeurului
7. Raspberry leaf mottle virus – virusul marmorării frunzelor zmeurului
8. Strawberry latent ringspot virus- virusul latent al pătarii inelare a căpșunului
9. Strawberry mild yellow edge virus- virusul îngălbenirii marginale slabe a căpșunului
10. Strawberry mottle virus- virusul marmorării căpșunului
11. Strawberry vein banding virus –virusul benzilor nervuriene a căpșunului
12. Tomato black ring virus in raspberry –virusul pătării inelare negre a tomatelor la
zmeur
13. Tomato ringspot virus in small fruits- virusul pătării inelare a tomatelor la arbuști.
8/91
g) Chaetosiphon fragaefolii (Cockerell) - păduchele verde mic al căpşunului
h) Cnephasia asseclana (Denis & Schiffermüller) - molia cenușie a căpșunului
i) Contarinia ribis Kieffer - țînțarul galicol al florilor de coacăz
j) Coenorhinus germanicus (Herbst) - gărgărița albastră a căpșunului
k) Coraebus rubi L. - gândacul murului
l) Cryptomyzus ribis L. - păduchele galben al coacăzului roșu
m) Diastrophus rubi (Bouché) - viespea galicolă a murului
n) Harpalus rufipes De Geer - gândacul negru al căpșunului
o) Lampronia rubiella (Bjerkander) - molia zmeurului
p) Lasioptera rubi Heerger - ţânţarul galicol al zmeurului
q) Otiorhynchus ovatus Linnaeus - gărgăriţa rădăcinilor de căpşun
r) Phytonemus pallidus (Banks) - acarianul căpşunului
s) Pristiphora rufipes (Le Peletier) - viespea neagră a agrişului
t) Pteronidea ribesii Scop - viespea galbenă a frunzelor de coacăz şi agriş
u) Synanthedon tipuliformis (Clerck) - sfredelitorul tulpinilor de coacăz
v) Zophodia convolutella (Denis & Schiffermüller) - molia agrișelor
2.2.5. Nematozi
a) Aphelenchoides fragariae (Ritzema Bos) Christie - nematodul mugurilor de căpșun
b) Ditylenchus dipsaci Filipjen - nematodul bulbilor și tulpinilor
c) Meloidogyne spp. Goeldi –nematozii galicoli
9/91
CAPITOLUL 4
Simptome:
Sunt atacate numai plante de arbuști fructiferi care prezintă țepi. Organe atacate:
rădăcini, zona coletului, tulpini fructifere.
Pe rădăcini, în zona coletului sau pe tulpinile fructifere se dezvolta tumori (gale), la
început mici, albicioase, aspre și spongioase (fig.2). Tumorile apar la mijlocul lunii iunie
sub forma unor erupții albicioase, care mai tîrziu devin brune, apoi negre și încep să se
dezintegreze, urmând ca noi gale să înceapă să se formeze în primăvara următoare în
apropierea celor vechi.
Tumorile (gale, excrescențe) au mărimi, forme și consistențe diferite, cu suprafață
rugoasă, de multe ori asemănătoare inflorescențelor de conopidă (fig.1). Simptome mai
numeroase apar în anii în care plantele au avut de suferit în timpul iernii. Lăstarii slăbiți
se rup ușor datorită vântului și sunt mai sensibili la producerea infecțiilor.
Boala oprește formarea și creșterea unor noi lăstari și provoacă producerea de fructe
uscate. Plantele pot avea simptome de deficit hidric și de nutriție pentru că este
întreruptă circulația acestora în plante. Ramurile afectate uneori crapă, se usucă sau
sunt ușor rupte de vânt.
Este foarte important ca în primul an de la plantare să se acorde multă atenție în ceea
ce privește evitarea infectării, stabilindu-se experimental că producerea unei infecții în
primul an produce îmbolnăviri severe și chiar moartea plantelor.
10/91
Mod de răspândire:
IMPORTANT!
Într-o primă fază galele de dimensiuni mici pot fi ușor confundate cu țesut
hipercalusat.
11/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Agrobacterium tumefaciens
Simptome:
Organe atacate: rădăcini, zona coletului, trunchi.
Pe rădăcini, în zona coletului sau pe trunchi se dezvolta tumori, la început albicioase,
mai puțin consistente care apoi se lemnifică (fig.2). Tumorile sunt tari, fiind formate din
mai multe țesuturi vasculare. Celulele care alcătuiesc tumoarea sunt hipertrofiate,
deformate sau foarte mici. Țesuturile tumorale au un metabolism diferit față de cel al
țesuturilor sănătoase.
Tumorile (gale, excrescențe) au mărimi, forme și consistențe diferite, cu suprafață
rugoasă, de multe ori asemănătoare inflorescențelor de conopidă (fig.1).
Cancerul bacterian poate provoca apariția de epinastii ale frunzelor și inhibarea
mugurilor laterali. Uneori tumorile generează formațiuni cu organizare rudimentară,
asemănătoare unor organe ca frunze, muguri, lăstari, rădăcini, numite teratoame.
Mod de răspândire:
Bacteriile supraviețuiesc în rizosferă folosind nutrienții exudați din țesuturile rădăcinilor
și în sol de la 5 luni până la 2 ani, uneori mai mult, în funcție de tipul solului, de pH,
umiditate, temperatură, raportul C/N și de planta cultivată (condiții optime pentru
supraviețuirea bacteriei în sol sunt la temperaturi de 8°C, umiditatea de 25-50%, pH slab
alcalin și un raport mai ridicat de C/N).
Bacteriile pătrund în plante prin răni iar cele virulente produc tumorile caracteristice.
Rana este esențială în procesul de tumorogeneză.
Perioada de incubație a bolii este influențată de specie, vârsta plantei, condiții climatice
(temperatura optimă pentru dezvoltarea cancerului fiind de 22-30°C și umiditatea de
80%, temperaturile peste 30 și sub 8°C inhibând dezvoltarea tumorilor).
Lumina are un efect inhibitor, tumorogeneza fiind favorizată de o perioadă de întuneric
după inoculare.
12/91
Bacteria se răspândește prin folosirea de plante infectate la plantare și de la o plantă la
alta prin unelte, utilaje, dăunători;
• se recomandă folosirea la plantare de plante sănatoase, în pepiniere și în plantații
trebuie aplicate tratamente chimice pentru menținerea unei stări de sănătate
corespunzătoare a plantelor;
• mocirlirea rădacinilor plantelor înainte de plantare în mocirlă în care s-a adăugat sare
potasică 1% și clorură de var 0.4%;
IMPORTANT!
Înainte de plantare trebuie făcută inspecția plantelor, exemplarele care prezintă
simptome de cancer bacterian trebuie eliminate și arse în locuri special amenajate
departe de plantație
13/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall
Denumire populară: -
Statut: organism dăunator non-carantină, prezent în România
Plante gazda: Pseudomonas syringae pv. syringae nu prezintă specificitate de gazdă,
putând infecta o gamă largă de specii.
Simptome:
Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei.
Pe frunze
nervurile frunzelor se înnegresc;
în zonele internervuriene apar pete mici (5 mm diametru), unghiulare, apoase, ce
confluează și ocupă întreaga suprafață a limbului, conducând la o brunificare a
foliajului;
în final frunzele se usucă în întregime dar nu cad, rămânând atârnate pe tulpini
(fig. 1).
Pe lăstarii tineri
în jurul locului unde s-a produs penetrarea bacteriei, apar leziuni sub formă de
striuri brune (fig. 2), care pot să încercuiască tulpina, situație în care, toată
partea superioară se usucă;
boala se maifestă mai ales în jurul nodurilor prin leziuni întinse, puțin cufundate și
bine determinate de țesuturile sănatoase, uneori evoluând în ulcerații;
dacă infecțiile laterale nu omoară lăstarii, atunci plantele sunt adesea pitice și
ofilite;
pe suprafața țesuturilor afectate, ocazional poate să apară un exsudat bacterian.
Mod de răspândire:
material săditor;
instrumente de lucru;
resturi vegetale;
floră epifită;
ucerațiile din timpul înfloritului (sursă primară de inocul).
14/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Xanthomonas fragariae (Kennedy et King, 1962
Simptome. Această boală a fost mult timp confundată cu alte boli fungice care induc
simptome similare. Adesea este dificil să se facă deosebirea între simptomele cauzate de
Xanthomonas fragariae și cele cauzate de: Mycosphaerella fragariae, Diplocarpon
earliana şi Phomopsis obscurans.
Simptomele cauzate de X. fragariae pot fi observate pe toate organele plantei: frunze,
peţioli, sepale, caliciu, flori, fructe, rizomi, stoloni.
• pe frunze
- la începutul infecției, apar pete mici (1–4 mm), unghiulare, hidrozate, delimitate de
nervuri, vizibile doar pe faţa inferioară a frunzelor (fig. 1);
- petele se măresc și se contopesc, devenind vizibile şi pe fața superioară a frunzelor;
- sunt roșii-maronii, au forme neregulate şi se necrozează rapid;
- ţesutul necrotic devine fragil, crapă şi frunzele se zdrenţuiesc (fig. 2);
- frunzele cu leziuni grave sunt deseori galbene sau roşcate.
- în condiţiile unei umidități relative ridicate (80–100%), aceste pete sunt acoperite de un
exsudat lăptos, de culoare crem până la galben, care se usucă, luând un aspect de
crustă.
- când petele intră în contact cu nervura principală, bacteriile pătrund în țesutul vascular
și sunt diseminate sistemic de-a lungul nervurilor, provocând apariţia de pete noi.
Fig. 1. Simptome foliare cauzate Fig. 2. Atac sever de X fragariae Fig. 3. Simptom de X fragariae
de X. fragariae pe frunze de căpşun pe caliciu
(https://eng.lbst.dk) (https://gd.eppo.int) (http://www.padil.gov.au)
15/91
- în condiții foarte favorabile, agentul patogen poate contamina rizomii, stolonii și
apexul, în mod sistemic, pătrunzând în sistemul vascular prin vătămări cauzate de
îngheț, prin crăpături datorate creșterii și prin răni care apar ocazional la recoltare;
- s-au observat zone hidrozate de-a lungul nervurilor la cele mai tinere frunze provenind
de la coletul plantei, simptom tipic pentru o invazie bacteriană sistemică;
- cu timpul, ţesutul vascular al coletului se dezintegrează, ducând la colapsul vascular al
plantei.
Mod de răspândire
Sursele de inocul sunt: plantele de căpșun bolnave (principala sursă de inocul primar),
materialul de propagare, resturile de frunze moarte și stolonii. Bacteria iernează în
frunzele plantelor bolnave, rămase pe sol sau îngropate, putând rămâne viabilă cel puţin
10 ani, iar apariţia bolii în condiţii de perfectă igienă sanitară nu poate fi pusă decât pe
seama materialului de plantare infectat.
Diseminarea are loc prin: plante contaminate, exsudat bacterian, apa de ploaie, irigarea
prin stropire, vânt, unelte de lucru, maşini şi utilaje agricole.
Precipitațiile abundente, umiditatea aerului ridicată, temperaturile diurne în jurul valorii
de 20°C și nopțile răcoroase favorizează evoluţia bolii. Temperaturile de peste 28°C sunt
nefavorabile.
IMPORTANT!
Arsura bacteriană a căpşunului este o boală sistemică, de carantină în mai multe țări,
care poate afecta negativ căpșunile oriunde sunt cultivate, provocând pierderi de
recoltă cuprinse între 8 și 80%, în funcție de condițiile climatice și de soiuri. Aceste
pierderi pot atinge chiar şi 30% în cazul contaminării sepalelor.
16/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Botrytis cinerea (Pers.:Fr.)
Simptome
Pot fi atacate toate organele aeriene ale plantelor, însă boala se manifestă frecvent, cu
efectul cel mai păgubitor, pe flori și fructe. De obicei, primele simptome apar la coacerea
fructelor sau pe fructele coapte, dar uneori apar și pe flori ori pe fructe când acestea sunt
în stadiu de fructe verzi, albe sau roz.
Pe flori
Putregaiul se dezvoltă pe flori mai ales când microclimatul este rece și umed, iar daunele
sunt accentuate de vătămările produse de îngheț. Petalele și pedicelele florilor afectate
devin de culoare brună și, în cazuri extreme, întreaga floare și inflorescență moare. Florile
plantelor reprezintă calea principală prin care ciuperca B. cinerea infectează fructele.
Pe fructe
Inițial, simptomele putregaiului cenușiu pot apărea pe oricare porțiune a fructului. Acestea
se dezvoltă în mod frecvent la capătul caliciului și în țesuturile învecinate ale fructelor sau
florilor putrezite. Țesuturile afectate devin de culoare maro deschis spre mediu. Leziunile
de pe fructele albe și verzi se dezvoltă lent. Fructele devin diforme pe măsură ce cresc și
pot muri înainte de a atinge maturitatea. Porțiunile putrezite ale fructelor în curs de
coacere sau coapte sunt lipsite de o bordură distinctă față de cele fără simptom și se
îmbină imperceptibil cu țesuturile acestora. Putregaiul se extinde rapid în fructele aproape
de maturitate, adesea până când întregul fruct este afectat.
O cheie de diagnostic pentru putregaiul fructelor este masa de miceliu cenușiu alcătuit din
sporii ciupercii (conidiofori cu conidii de B.cinerea) prezent pe suprafața țesuturilor
putrezite.
17/91
A - floare atacată; B – infecție florală avansată; C, D – infecții ale fructelor în diferite etape; o petală
infectată poate fi sursă de infecție a fructului; E,F – frunze brunificate și fructe cu miceliu cenușiu.
(Foto:https://www.researchgate.net/figure/Symptoms-of-Botrytis-cinerea-infections-in-strawberry-Panel-A-
shows-a-senesced-flower_fig1_332779777)
Mod de răspândire
Sporii ciupercii sunt răspândiți în cultură cu ajutorul vântului, în special în timpul zilei și,
de asemenea, prin intermediul picăturilor de ploaie sau a apei de irigație.
IMPORTANT!
Alături de scăderea temperaturii, o atmosferă îmbogățită cu CO2 (15-20% CO2)
contribuie considerabil pentru controlul putregaiului cenușiu însă, în anumite
circumstanțe, de exemplu când nivelul de O2 este redus, fructele își pot pierde
savoarea.
Putrezirea care survine după recoltare este adesea rapidă și devastatoare.
Pierderile pot fi severe la recoltare, în timpul comercializării și transportului și după
vânzarea finală.
Putregaiul cenușiu al fructelor este una dintre cele mai distructive boli ale căpșunului
la nivel mondial.
18/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Colletotrichum fragariae A.N.Brooks
Mod de răspândire
Atacul de antracnoză la căpșuni (Colletotrichum fragariae) este favorizat de temperaturi
optime în intervalul 25-30°C, prezența apei pe frunze (din precipitații, rouă, irigare prin
aspersie) și o umiditate relativă a aerului >90%. În condiții favorabile boala poate afecta
până la 90 % din fructe în 6 zile.Ciuperca poate infecta țesuturile plantelor încă din faza
de stoloni (în pepiniere), care vor fi infectați fără să apară simptome vizibile ale
prezenței agentlui patogen. Stolonii infectați reprezintă principala sursa de infecție a
culturilor de căpșun.Sporii (conidiile) ciupercii sunt răspândiți cu ajutorul picăturilor de
apă (provenite din irigare prin aspersie, ploaie) purtate de vânt, dar și de către lucrători
(mâini, haine, unelte infectate, etc.).Boala este transmisă de la un an la altul prin
plantele infectate. Ciuperca poate supraviețui în sol până la 1 an.
19/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Cronartium ribicola (J. C. Fisch)
Fig. 1. atac de Cronartium ribicola Fig. 2. frunză de coacăz negru Fig. 3. Teleutospori în formă de coloane
pe frunză de coacăz alb infectată cu Cronartium ribicola pe frunză de coacăz negru atacată
(faţa superioară) (faţa inferioară) de rugină (Cronartium ribicola)
(https://pflanzenschutzdienst.rp-giessen.de) (http://ephytia.inra.fr)
Mod de răspândire
Transportul pe distanțe lungi a ecidiosporilor este responsabil pentru focarele de infecție
la speciile de pin sensibile. Ecidiodporii sunt mai rezistenţi și mai puțin sensibili la
uscăciune și temperaturi înalte decât uredosporii și teleutosporii.
Rugina coacăzului este răspândită în principal de vânt. Ecidiosporii ajung la distanţe de la
500 m până la 11 km.
20/91
Ei mai pot fi răspândiţi şi de insecte (larvele de Lymantria), animale mici (veveriţele,
păsările) şi om.
Rugina coacăzului trece de la o plantă la alta prin simplu contact, de exemplu, prin
intermediul uneltelor de grădinărit dezinfectate necorespunzător.
Ciuperca responsabilă de rugina coacăzului iernează în ramurile și frunzele de coacăz –
sursele de inocul pentru primăvara următoare.
Umiditatea aerului şi temperaturile mai mari de 30°C favorizează evoluţia bolii.
IMPORTANT!
Atacul ruginii pe fructele de coacăz duce la diminuarea semnificativă a recoltei.
Rugina coacăzului este o boală fungică des întâlnită, care trebuie tratată cu mare
atenţie; aceasta nu amenință în mod direct supraviețuirea plantei, dar permite atacul
bolilor oportuniste.
21/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Dendrophoma obscurans (Ell. et Ev.) H. W. Anderson
sin. Phomopsis obscurans (Ellis și Everh.) Sutton
Mod de răspândire
Se pare că singura sursă care asigură perpetuarea ciupercii sunt picnidiile de pe frunzele
care rămân peste iarnă pe plante şi care rezistă de la un an la altul prin picnospori.
22/91
Sporii sunt răspândiţi pe părțile aeriene ale altor plante de stropii de apă (de ploaie sau
de irigaţie). La începutul primăverii, aceştia germinează și provoacă noi infecții.
Infecţiile sunt favorizate de căldură şi umiditate.
Nu se cunosc soiuri imune sau rezistente. Anumite clone de F. vesca par deosebit de
sensibile la Dendrophoma obscurans. Soiurile de F. × ananasssa variază ca sensibilitate.
Ţinând seama de faptul că la noi în ţară această boală nu este încă generalizată, toată
atenţia trebuie dată prevenirii extinderii şi lichidării sau limitării focarelor existente,
ceea ce se poate realiza prin aplicarea măsurilor de igienă culturală.
IMPORTANT!
23/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Dothidella ribesia sin. Dothiora ribesia
Plante gazdă: Rubus idaeus ( zmeur), Ribes uva-crispa/ Ribes grossularia (agriș), Ribes
rubrum (coacăz roșu), Ribes nigrum (coacăz negru), Rubus fructicosus (mur), Vaccinium
myrtillus (afin), Fragaria sp. (căpșun) etc.
Simptome:
Boala se manifestă pe scoarța ramurilor care, la sfârșitul verii, se zbârcește și crapă
longitudinal. Infecția este produsă de sporii purtați de vânt care pătrund în plante în
principal prin pintenii lăsați în urma tăierilor, ciuperca acționând ca un parazit al rănilor.
În timpul toamnei sau al iernii pe suprafața scoarței sau a crăpăturilor apărute vara se
formează mici pernițe negricioase, plate, cu dimensiuni cuprinse între 1-2 mm, de formă
ovală sau lenticulară care reprezintă stroma ciupercii. Ele sunt fie isolate, fie dispuse în
grupuri de câte 2-3. În primăvară la suprafața stromelor se formează mici proeminențe
reprezentate de peritecii care reprezintă fructificațiile ciupercii. La exteriorul ramurilor
se poate observa o linie de demarcație între zona sănătoasă și cea atacată.
Ramurile atacate au un aspect scorojit și în final se usucă. Atunci când este infectat axul
principal al plantei are loc uscarea întregii tufe.
Mod de răspândire:
Ciupercile iernează pe ramurile infectate încă din timpul verii și sunt împrăștiate mai
ales de vânt dar și de apă și pătrund în plante prin intermediul rănilor.
Ciupercile se răspândesc de la o plantă la alta cu ajutorul vântului, apei, uneltelor,
utilaje, dăunatori;
IMPORTANT! Boala este mai răspândită la coacăzul roșu și mai puțin frecventă la
coacăzul negru.
24/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Elsinoe veneta(Burkh)Jenk
Simptome
Se manifestă în tot cursul perioadei de vegetație și pe toate părțile aeriene ale plantelor,
dar atacul cel mai caracteristic se manifestă pe lăstari, unde apar pete mici, ovale sau
neregulate de culoare roșie –purpurie. Pe măsură ce se dezvoltă boala, petele devin
cenușii în centru iar pe margini culoarea rămâne purpurie. (vezi fig.1). Pe tulpini, atacul
poate slăbii mult planta producând distrugerea acesteia în timpul iernii sau în anul
următor înainte de fructificare.
Pe frunze, boala se manifestă prin apariția unor pete la început mici, punctiforme, de
culoare brună-roșiatică, centrul petelor capătă o culoare cenușie–albicioase, marginile
rămânând purpurii. Uneori, țesutul atacat și uscat din dreptul petelor se rupe și cade,
frunzele având perforații (vezi fig.2)
Atacul pe pețiolurile și nervurile frunzelor se manifestă prin pete alungite longitudinal.
Pedunculii florali puternic afectați determină brunificarea și uscarea florilor. Fructele
atacate sunt diforme, nu au aromă și vor putrezii.
Mod de răspândire
miceliul ciupercii iernează în lăstarii atacați transmițând infecția în anul următor;
conidii răspândite de vânt și ploaie.
25/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Fabrea earliana sin. Diplocarpon earliana
Denumire populară: Pătarea purpurie a frunzelor de căpșun
Statut : este organism non-carantină; este prezent în România
Plante gazdă: Fragaria sp. (căpșun)
Simptome:
Ciuperca atacă frunzele, pețiolul, pedunculul floral, florile și fructele plantelor de
căpșun.
Boala se manifestă, începând din primăvară până toamna, mai virulent la sfârșitul
primăverii, în ultima lună de vară și toamna, pe toate organele aeriene, dar mai ales pe
frunze, sub formă de pete, care sunt de două tipuri:
- puțin numeroase, de culoare roșie-purpurie și cu zona centrală maronie, cu diametru de
0,6-1,3 cm (Fig.1);
- numeroase, de culoare purpurie-brună, cu zona centrală albă sau gri, cu dimanetru 1-5
mm (Fig.2). Aceste pete confluează, zona bolnavă devine purpurie-roșie, iar pe măsură
ce boala avansează frunzele devin brun arse și se usucă.
În dreptul petelor pe partea superioară a limbului formează conidiofori și conidii.
Pe pețiol se formează petele de-a lungul acestuia, de culoare purpurie-maronie sau roșu-
maroniu și în stadiu avansat se formează un brâu de jur împrejurul pețiolului ceea ce
duce la uscarea frunzelor.
Pe flori, în zona pedunculului și pedicelului apar pete alungite, purpurii, iar în cazul unui
atac puternic florile și fructele se usucă.
Petale infectate se usucă și cad, iar sepalele prezintă pete brune neregulate.
Fructele atacate nu prezintă aspect comercia.
Umiditatea aerului ridicată și temperaturile cuprinse între 20 si 25 0C sunt favorabile
dezvoltării bolii. În condiții de umiditate ridicată, atacul este foarte puternic, frunzele se
usucă prematur, ceea ce duce la scăderea calității și cantității producției.
Fig.1.Pete roșii purpurii pe frunze Fig. 2. Pete purpurii cu zona centrală gri pe frunze
(https://ohioline.osu.edu/factsheet/plpath-frut) (https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons)
Mod de răspândire:
Sursa de infecție o reprezintă plantele atacate precum și resturile vegetale uscate.
Ciupercile iernează pe plantele infectate și sunt împrăștiate mai ales de vânt dar și de
apă. Se transmit de la un an la altul prin: miceliul format pe frunzele verzi, apoteciile
care se diferențiază pe frunzele uscate, iar în perioada de vegetație și cu ajutorul
conidiilor. Ciupercile se răspândesc de la o plantă la alta cu ajutorul vântului, apei,
uneltelor, utilajelor;
IMPORTANT! Respectarea rotației culturilor și utilizarea soiurilor rezistente reprezintă
măsuri deosebit de importante pentru reducerea pierderilor cauzate de Fabrea earliana.
26/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Microsphaera grossulariae (Wallr.) Lév.
Simptome
Sunt atacate în primul rând frunzele și mai puțin fructele și lăstarii. Pe frunze se
formează, pe ambele fețe ale limbului, pete albicioase constituite dintr-un miceliu care
devine pulverulent. Frunzele atacate prezintă o gofrare ușoară (Fig.1).
Atacul trece și pe lăstarii tineri, pe care apar pete albicioase, miceliul ciupercii
dezvoltându-se mai abundent în jurul mugurilor și în partea superioară a lăstarilor anuali,
pe care produce o pâslă ușoară, albicioasă și o gofrare slabă a ultimelor frunze (Fig.2).
Mod de răspândire
ciuperca se răspândește prin conidii, pe tot parcursul perioadei de vegetație;
răspândirea bolii la distanțe mari se face o dată cu plantele sau părțile de plante
atacate;
de la un an la altul, boala se transmite prin organele de rezistență care iernează pe
scoarța lăstarilor sau muguri;
dezvoltarea bolii este favorizată de un timp cald și umed.
IMPORTANT!
În comparație cu făinarea americană, făinarea europeană a agrișului apare mai rar și
sub forma unor atacuri mai puțin păgubitoare.
27/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Mycosphaerella fragariae (Tul.) Lindau
Simptome
Se manifestă frecvent pe frunze, mai rar pe tulpini.Pe frunze, primele simptome ale bolii
apar primăvara sub forma de pete pe ambele părți ale limbului. Petele sunt
circulare,ovale sau neregulate, răspândite pe tot limbul frunzei.Inițial au culoarea brun-
roșiatică, iar mai târziu în centru cenușie albicioasă cu marginea de culoarea purpurie
sau brună închisă. (vezi fig.1)
În condiții favorabile petele se înmulțesc și confluează dând naștere la pete
mari,cca.15mm diametru. Într-o fază mai avansată, țesutul necrozat și uscat din dreptul
petelor se rupe și se fărâmițează, producând perforații. (vezi fig.2)
Pe fața superioară a frunzei, în centrul petelor se observă puncte mici-negre
reprezentând picnidiile ciupercii.
Frunzele atacate se îngălbenesc, se brunifică, se usucă și cad, favorizând defolierea
prematură a lăstarilor.Lăstarii atacați sunt sensibili la îngheț deoarece lignificarea este
redusă și astfel pot fi distruși în timpul iernii.
Boala se manifestă uneori și pe lăstarii tineri pe care produce pete asemănătoare, atacul
contribuind la slăbirea și uscarea acestora.
Mod de răspândire
miceliul ciupercii iernează în funzele căzute transmițând infecția în anul următorș
conidii răspândite de vânt și ploaie.
29
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Phragmidium rubi-idaei (Pers.) Karsten
Simptome:
Atacul se manifestă pe frunze, pețioli și mai rar pe lăstarii tineri.
Pe frunze, primăvara apar pete neregulate, de culoare galbenă. În aceste pete, pe fața
superioară a limbului, mai rar pe cea inferioară, apar puncte mici, portocalii-ruginii
(picnidiile ciupercii - fig. 1) și apoi, pe fața inferioară a limbului, mai rar pe cea
superioară, apar ecidiile de culoare galben-portocalie, dispuse uneori în cerc în jurul
picnidiilor. Ele apar deseori și pe lăstarii și pe pețiolii tineri, provocând stâmbarea și
deformarea acestora. Mai târziu, în luna iunie, pe fața inferioară a limbului, pe pețioli și
tulpini apar pustule mici, prăfoase, de culoare galbenă-portocalie (uredospori – fig. 2),
dispuse neregulat pe întreaga suprafață a frunzei. Spre sfîrșitul verii, printre uredospori,
apar și pustule pulverulente, de culoare neagră (teleutosporii – fig. 2). În cazul în care se
formează în numar mare, fața inferioară a limbului, aproape în întregime acoperită,
capătă o culoare negricioasă.
Frunzele puternic atacate se usucă și cad înainte de vreme.
Mod de răspândire:
material săditor;
resturi vegetale.
IMPORTANT!
Boala este favorizată de un climat umed.
30
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Phytophthora fragariae (C. J. Hickman)
Plante gazdă: căpșunul (Fragaria sp.), unele specii de mur (Rubus sp.) sau hibrizi dintre
zmeur și mur.
Simptome
Plantele cu infecții severe au adesea o creștere slabă și se pot ofili pe vreme călduroasă
(Fig.1). În anumite condiții frunzele sunt de culoare verde albăstrui, iar cele mature au
tentă de roșu, portocaliu sau galben. Mai târziu plantele produc fructe mici sau nu produc
fructe deloc și un număr mic de stoloni sau, eventual, ele pot muri.
Plantele cu simptome mai puțin severe, pot avea puține simptome sau niciun simptom
deasupra solului. De obicei, simptome deasupra solului nu apar decât la un an după
plantare, însă ele pot apărea în anul plantării dacă există condiții excepționale, favorabile
dezvoltării bolii sau dacă, pentru plantare, sunt utilizate plante infectate. În general, cu cât
plantele sunt mai tinere în momentul infecției, iar boala este mai extinsă, cu atât gradul de
vătămare al acestora și pierderile de recoltă sunt mai mari .
Plantele cu simptome severe în primul an al plantării pot muri înainte de a fructifica, sau,
dacă supraviețuiesc, rămân pipernicite și neproductive.
Sistemul radicular este puțin dezvoltat și putrezit, incapabil să furnizeze apa și mineralele
necesare dezvoltării plantei. Rădăcinile absorbante laterale sunt în general foarte putrezite
și, de multe ori, sunt distruse în momentul dezgropării plantelor. O secțiune transversală la
nivelul părților superioare, albe și aparent sănătoase ale acestor rădăcini, arată cilindrul
central colorat în roșu ca vinul sau roșu cărămiziu, simptom care a dat numele bolii - « inima
roșie a rădăcinilor de căpșun » (Fig.2). Inițial, această colorație roșie se distinge ușor de
rădăcinile sănătoase adiacente, dar pe măsură ce boala progresează și cortexul se brunifică,
«inima roșie» devine mai puțin evidentă. Putrezirea și «inima roșie» pot apărea în rădăcinile
laterale, dar nu au fost găsite în cele bătrâne, suberificate. Severitatea simptomelor
variază de la câteva vârfuri de rădăcini infectate la cele mai rezistente soiuri, până la
distrugerea completă a sistemului radicular la cele mai sensibile. Rădăcinile adventive
putrezesc începând din extremitatea lor distală și au o culoare gri-brun, simptom cunoscut
sub numele de « coadă de șobolan » (Fig.3).
Fig.1: Plante ofilite și pipernicite Fig.2: Simptome ”inima roșie” Fig.3: Aspect “coadă de șobolan”
(Foto: https://gd.eppo.int/taxon/PHYTFR) (Foto: https://blogs.cornell.edu/berrytool/strawberries)
31
Mod de răspândire
Phytophthora fragariae poate fi răspândită local cu apa de suprafață, de drenaj sau cea de
irigații și prin solul infectat aderent la uneltele și utilajele de lucru. Pe distanțe mari,
ciuperca poate fi răspândită prin intermediul materialului de plantare infectat.
IMPORTANT!
■ Nu sunt cunoscute soiuri de căpșun rezistente la toate rasele ciupercii P. fragariae
var. fragariae.
■ Nu trebuie folosite fungicide în încercarea de a controla boala în straturile de
căpșun, deoarece simptomele infecției pot fi astfel mascate fără ca patogenul să fie
distrus.
■ Materialul de plantare din pepiniere infectat și tratat cu fungicide, poate scăpa
detecției și poate fi vândut producătorilor, rezultând focare de boală în cultură.
■ Phytophthora fragariae var. rubi Wilcox & Duncan, patogen strâns înrudit cu P.
fragariae var. fragariae, produce un sever putregai al rădăcinii la zmeur, în câmp.
32
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Pseudopeziza ribis Kleb. (sin. Drepanopeziza ribis)
Simptome
Boala se manifestă mai frecvent pe frunze și mai rar pe lăstari, pe pedunculii florali și pe
fructe.
Pe limbul frunzelor infectate, începând din luna mai apar pete brune-roșietice, de formă
circulară sau neregulată, la început mici (1-2 mm în diametru), care cu timpul se măresc,
pot să conflueze și să ocupe porțiuni mari din limb.
Pe partea superioară a frunzei, în centrul petei se observă pustule cu aspect de veziculă,
de culoare brun-ruginie, formate din lagăre de conidii ale ciupercii (Fig.1).
Frunzele puternic atacate se îngălbenesc, apoi se brunifică, se usucă și cad înainte de
vreme, lăstarii rămânând desfrunziți începând din luna august.
Pe pedunculii florali și pe fructe, atacul se manifestă prin apariția unor pete asemănătoare
cu cele de pe frunze. Fructele insuficient nutrite se maturizează anevoie și sunt de slabă
calitate (Fig.2).
Lăstarii tineri sunt atacați mai frecvent în partea superioară, la locul infecției formându-se
pete brune, alungite. Dacă atacul este puternic, lemnul nu se lignifică suficient și ramura
nu se mai dezvoltă normal. Lăstarii sunt mai sensibili la îngheț și pot pieri pe parcursul
iernii.
Mod de răspândire
ciuperca iernează pe frunzele bolnave căzute, în care miceliul continuă să se dezvolte saprofit;
ciuperca poate să ierneze și sub formă de conidii sau ca miceliu de rezistență în lăstarii atacați;
răspândirea bolii la distanțe mari se face o dată cu plantele sau părțile de plante atacate;
boala este foarte mult favorizată de umiditate, fiind mult mai răspândită în regiunile cu
precipitații mai frecvente și abundente în timpul vegetației.
IMPORTANT!
În sezoanele umede, antracnoza provoacă uscarea și căderea în masă a frunzelor, reducând
vitalitatea plantelor, creșterea și productivitatea.
33
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Puccinia caricina DC.
Simptome
Boala apare în primăvară pe agriș și coacăz, sub formă de picnidii și ecidii pe frunze,
pețioluri și fructe.
Ecidiile au culoarea galbenă și se formează în grupuri, în mijlocul unor pete purpurii
(Fig.1).
Organele atacate sunt adeseori îngroșate și capătă o culoare galbenă-purpurie.
Fructele atacate nu se maturizează și cad de timpuriu (Fig.2).
Mod de răspândire
este o specie colectivă, heteroică, macrociclică, care cuprinde numeroase forme
biologice, ce se dezvoltă în haplofază pe speciile de agriș și coacăz și în dicariofază
pe speciile de Carex;
ciuperca poate ierna și sub formă de uredospori;
IMPORTANT!
34
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Puccinia ribis DC
boala se manifestă pe fața superioară a limbului prin apariția unor pete circulare
la început galbene, apoi brune-negricioase, înconjurate de o aureolă de culoare
galbenă-albicioasă;
în dreptul petelor apar pustule brune-castanii, dispuse în cerc și adeseori
confluente (teleutospori);
pe fața inferioară, în dreptul petelor, țesutul frunzei prezintă o culoare
albicioasă până la brună;
teleutosporii (fig. 1) sunt de culoare brună-castanie și sunt înconjurați de
epiderma ruptă;
pe fructe această rugină se manifestă sub formă de pete în mijlocul cărora se
găsesc pustule (la fel ca la frunze), aici nefiind însă înconjurate de aureolă albă;
fructele atacate capătă o culoare galben-murdar și devin neconsumabile.
Fig 1. Teleutospori
(https://bladmineerders.nl/parasites/fungi/basidiomycota/pucciniomycotina/pucciniales/pucciniaceae/
puccinia/puccinia-ribis/)
Mod de răspândire:
material săditor;
resturi vegetale;
35
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Sphaerotheca macularis (Wallr.Fr)Jacz.f.sp.fragariae Peries
Mod de răspândire
Boala apare în verile căduroase, cu nopţi umede sau dimineţi cu ceaţă prelungită.
Sporii (conidiile) ciupercii sunt răspândiți cu ajutorul picăturilor de apă (provenite din
irigare prin aspersie, ploaie) purtate de vânt, dar și de către lucrători (mâini, haine, unelte
infectate, etc.).Boala este transmisă de la un an la altul prin plantele infectate.
IMPORTANT!
Boala provoacă pagube în cultură, afectând calitatea fructelor și obținerea unor producții
scăzute.
36
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Sphaerotheca mors-uvae (Schw.) Berk.
Simptome
Boala se manifestă pe frunze, lăstarii tineri și fructe.
Primele simptome, care apar pe frunze pe la sfârșitul primăverii, se prezintă sub forma
unor pete de miceliu, ce devine din ce în ce mai abundent și formează o pâslă albicioasă
care se poate extinde pe tot limbul frunzei. Cu timpul, pânza de miceliu devine brună și
mai târziu negricioasă (Fig.1). Frunzele rămân mici și prezintă o culoare verde-gălbuie ce
contrastează cu culoarea verde închis a frunzelor sănătoase. Frunzele puternic atacate se
zbârcesc, se usucă și cad, producând o desfrunzire prematură a plantei.
Atacul pe lăstarii tineri evoluează la fel și are un aspect asemănător cu cel de pe frunze.
Ca urmare a atacului direct și a căderii premature a frunzelor, lăstarii se dezvoltă încet
sau se opresc din creștere, uscându-se în perioadele călduroase și secetoase din timpul
verii, ori devin mai sensibili la îngheț, pierind în timpul iernii. Lăstarii noi care dau din
mugurii latenți, de la baza lăstarilor atacați, sunt și ei atacați și distruși, planta bolnavă
având aspectul unei mături de vrăjitoare.
Fructele (bacele) pot fi atacate în toate fazele dezvoltării lor. Ele sunt acoperite la
început, ca și celelalte organe, cu un miceliu abundent, albicios, care mai târziu devine
brun (Fig.2). În acest caz, formațiunea pâsloasă, brună, a miceliului este și mai densă, are
un aspect pielos și se poate desprinde ușor cu unghia. Fructele atacate se opresc din
creștere, rămân mai mici și uneori sunt deformate. Efectul atacului este cu atât mai grav
cu cât s-a produs mai timpuriu. Fructele atacate în fazele mai tinere nu mai cresc, se
zbârcesc și se usucă (dacă vremea este uscată și caldă). Pe vreme ploioasă, fructele
atacate cu puțin înainte de maturitate crapă și din ele se scurge sucul. Se creează astfel
condiții favorabile dezvoltării unor organisme saprofite, banale, dar care determină în cele
din urmă putrezirea fructelor atacate.
37
Mod de răspândire
pe parcursul verii, ciuperca se răspândește prin conidii, care se formează din
abundență și sunt transportate pe plante de insecte, de către lucrători și mai puțin
de vânt;
răspândirea bolii la distanțe mari se face o dată cu plantele sau părțile de plante
atacate;
de la un an la altul, boala se transmite prin organele de rezistență, care iernează pe
scoarța lăstarilor sau pe muguri;
dezvoltarea bolii este favorizată de un timp cald și umed. În verile secetoase și
călduroase, atacul este foarte slab și se observă mai ales în locurile umbrite,
adăpostite de vânturi.
IMPORTANT! Atacul pe lăstari este cel mai păgubitor, deoarece el compromite atât
creșterea plantei, cât și asigurarea mugurilor de rod pentru anul viitor.
În anii cu condiții de climă favorabilă, boala poate produce pierderi deosebit de
importante, care uneori merg până la compromiterea totală a recoltei și chiar a
culturii.
38
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Arabis mosaic virus in small fruits
Plante gazdă: coacăzul negru (Ribes nigrum), coacăzul roșu (R. rubrum) agrișul
(R.grossularia), zmeur (Rubus idaeus).
Simptome:
La coacăzul negru, virusul produce simptome externe în anul următor infecției. Primele
frunze care apar în primăvară manifestă o marmorare galbenă evidentă, caracterizată prin
apariția de pete,inele sau benzi verzi deschis sau gălbuie la suprafața limbului. Acestea
sunt mai puțin evidente pe frunzele formate mai târziu, simptomele fiind complet mascate
în timpul verii.
La agriș și coacăz roșu infecțiile sunt în general latente, soiurile de coacăz roșu
manifestând numai în cazuri excepționale pete și benzi clorotice la suprafața limbului.
La zmeur, primele simptome apar la 2-3 ani de la infecție. Plantele infectate formează un
număr mic de lăstari scurți și fragili. Pe suprafața frunzelor apare fie o împestrițare
galbenă evidentă fie decolorări galbene strălucitoare în lungul nervurilor principale, primul
tip de simptome apărând pe marea majoritate a frunzelor tinere iar ultimul numai pe
unele frunze bazale.
39
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Blackcurrant reversion nepovirus
Fig. 1. Alterarea morfologiei frunzelor de coacăz negru (Ribes nigrum L.) cauzată de VRCN.
O frunză infectată cu VRCN (în stânga) are un sinus mai puțin clar la pețiol
și un număr scăzut de serări marginale și vene principale decât o frunză sănătoasă (în dreapta).
(https://onlinelibrary.wiley.com)
40
• pe flori
virusul reduce pubescenţa sepalelor, mugurii floriferi fiind aproape glabri;
mugurii floriferi infectaţi par mai intens coloraţi în comparaţie cu aspectul gri şi
pufos al celor sănătoşi – simptom cu o valoare diagnostică importantă, produs de
tulpinile obişnuite prezente în Europa (fig. 2);
uneori, florile sunt deformate într-un mod specific (fig. 3), constând din alungirea
stilului şi transformarea staminelor în petale;
Fig. 2. Simptome ale tulpinii europene a reversiunii Fig. 3. Simptome ale tulpinii ruse a reversiunii
coacăzului negru: sus - muguri de la o plantă sănătoasă, coacăzului negru. Se pot observa florile cu malformaţii.
jos - mugure de la o plantă infectată (http://www.fruitdisease.co.uk)
(http://www.fruitdisease.co.uk)
• pe lăstari
creşterile ulterioare sunt mai puţin afectate, dar plantele bolnave formează un
număr mai mare de lăstari, de dimensiuni mai mici decât normal, diferenţele fiind
însă prea mici şi variabile pentru a putea constitui un caracter sigur de
diagnosticare;
Mod de răspândire
În natură, agentul patogen poate fi transmis prin:
vectorul eriofiid galicol Cecidophyopsis ribis; deşi posibilităţile de mişcare ale
vectorului sunt reduse, răspândirea bolii în plantaţii este relativ rapidă, ceea ce se
explică prin existenţa unui număr mare de acarieni într-o gală şi a mai multor gale
pe o tufă;
altoire (foarte uşor) – prin intermediul acarianului vector prezent în muguri;
vânt;
insecte;
om – prin recoltarea şi comercializarea materialului de înmulţire de la plantele
atacate.
Răspândirea are loc în perioada sfârşitul primăverii – începutul verii, când acarianul
părăseşte galele vechi pentru a infesta mugurii tineri pe care-i transformă în gale.
IMPORTANT! VRCN este cea mai distructivă boală a coacăzului negru din Europa. Odată
stabilită într-o cultură cu acarianul său vector, este foarte greu de controlat.
Se deosebesc tulpina comună europeană şi tulpina severă rusească. Cele două forme
pot diferi în severitatea simptomelor, dar nu în ritmul de progresie a bolii la plantele
de coacăz negru.
41
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Cucumber mosaic virus in small fruits (VMC)
Denumire populară: virusul mozaicului castraveților la arbuștii fructiferi
Statut: organism daunator non- carantină, posibil prezent în România
Plante gazdă: virusul infectează zmeurul (Rubus idaeus), coacăzul roșu (Ribes rubrum),
coacăzul negru (Ribes nigrum).
Simptome: La soiurile de zmeur, simptomele constau în apariția pe suprafața frunzelor a
unor pete relativ mari, de culoare galben pal, înconjurate de zone verzi, creșterea și
fructificarea plantelor, fiind aparent neafectate.
42
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Gooseberry vein banding associated Badnavirus (GVBaV)
Denumire populară: virusul asociat cu îngălbenirea nervurilor agrișului (VaINA)
Plante gazdă: virusul infectează specii din cadrul genului Ribes: agriș (Ribes uva-crispa),
coacăz negru (Ribes nigrum), coacăz roșu (Ribes rubrum); nu se transmite si la alte genuri.
Fig.1. Simptome ale infecției cu virusul asociat cu îngălbenirea nervurilor agrișului la coacăzul roșu
https://www.ars.usda.gov
Mod de răspândire
prin grefare de scoarță și altoire;
prin plantare de material infectat ;
prin afide, vectorii principali fiind Aphis grossularie, Hyperomyzus lactucae, H.
pallidus și Nasonovia ribis nigri. Insectele se hrănesc cu material vegetal infectat,
această hrănire trebuie efectuată timp de o oră pe sursa de infecție pentru ca insecta
să contacteze virusul. Persistența infecției în vectori este de 3 ore.
Diseminarea virusului la distanță are loc prin multiplicarea materialului infectat.
IMPORTANT!
O stare fitosanitară bună a plantațiilor nou înființate poate fi menținută sau chiar
îmbunătățită prin eliminarea, primăvara de timpuriu , a plantelor cu simptome de
îngălbenirea nervurilor și combaterea sistematică a insectelor vectoare.
43
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Raspberry bushy dwarf virus
Simptome:
virusul provoacă o varietate de simptome la unii cultivari, în timp ce alții sunt
asimptomatici;
tulpinile pot rămâne pitice și fructifică cu întârziere;
cel mai comun simptom este îngălbenirea și cloroza internervuriana a primilor
lăstari în primăvara; uneori aceste simptome pot fi confundate cu deteriorările
produse de simazină;
frunzele pot prezenta pete galbene, inele și linii; la unele frunze cloroza apare pe
nervurile principale și țesuturile adiacente, iar la altele, clorozarea este difuză,
cuprinzînd întreaga suprafață a limbului;
fructele sunt sfărâmicioase și mai mici decât cele normale;
întreaga plantă prezintă o reducere a vigorii.
Mod de răspândire:
prin polen și sâmânțăș
prin multiplicarea plantelor mamă infectate.
44
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Raspberry leaf mottle virus
45
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Raspberry ringspot virus(RpRSV)
Plante gazdă: zmeur (Rubus idaeus), căpșun (Fragaria sp.) coacăzul negru (Ribes
nigrum), coacăzul roșu (R. rubrum) agrișul (R.grossularia).
Simptome:
Fig.1 Simptome tipice de RpRSV pe plante de C. quinoa Fig.2 Pete clorotice pe frunze de zmeur
(https://www.invasive.org/browse/detail.cfm?imgnum)
46/91
Biologie şi mod de răspândire
Virusul poate fi transmis prin altoire, inoculare de suc și nematozi din genul Longidorus.
În natură, tulpina scoțiană este transmisă de nematodul L. elongatus, iar cea engleză de
L.macrosoma. În răspândirea virusului pe cale naturală, un rol important reprezintă
transmiterea lui prin sămânța de Rubus idaeus, Fragaria chiloensis, Glycine soja, C.
Bursa-pastoris și S. media. Nematozii vectori fiind sensibili la uscăciune, diseminarea
virusului la distanță are loc, în special, prin sămânța plantelor infectate și prin
multiplicarea plantelor bolnave.
IMPORTANT!
Raspberry ringspot virus, determină boli letale la unele soiuri de zmeur, nivelul
pagubelor produse depinzând de mărimea suprafețelor afectate. Virusul apare la
numeroase plante de cultură, având o importanță economică ridicată.
47/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Strawberry latent ringspot virus (SLRV)
Fig.1. Simptome pe frunze la Rubus idaeus Fig.2 Simptome pe frunze la Fragaria x ananasa
(http://www. nexles.com) (http: www.dpvweb.net)
Mod de răspândire
prin materialul săditor infectat;
prin larvele și adulții speciilor de nematozi Xiphinema diversicaudatum și
Xiphinema coxi, care rămân infecțioși timp de aproximativ 4 zile după hrănirea pe
plante bolnave; pentru infectarea unei plante este suficient un singur exemplar de
X. diversicaudatum;
prin sămânța diferitelor specii de plante ierboase și lemnoase (țelină, păstârnac,
zmeur, urzică moartă, traista ciobanului, proporția semințelor infectare fiind de
peste 70%.
IMPORTANT!
Importanța economică a virusului pătării inelare este greu de stabilit deoarece având
același vector (Xiphinema diversicaudatum), apare frecvent împreună cu virusul
mozaicului arabisului. Unele tulpini dau reacții similare la planta gazdă, prin urmare
testarea serologică este necesară pentru diagnosticare.
48/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Strawberry mild yellow edge virus
49/91
Mod de răspândire
prin materialul săditor infectat;
prin afidul Chaetosiphon fragaefolii, transmiterea fiind mijlocită de Strawberry mild
yellow edge luteovirus care acționează ca virus ajutător. Afidul vector este sensibil
la temperaturi scăzute.
IMPORTANT!
În cazul infecțiilor complexe formate din virusul îngălbenirii marginale slabe, virusul
marmorării, virusul benzilor nervuriene și virusul încrețirii căpșunului, se pot
înregistra pierderi de producție de până la 80%
50/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Tomato black ring virus in raspberry
Plante gazdă: Allium porrum, Beta vulgaris, Frasinus spp., Lactuca sativa, Lycopersicon
esculentum, Narcisus pseudonarcissus, Fragaria spp., Rubus spp.,Tulipa spp., Vitis spp. și
numeroase specii spontane.
Simptome:
Atacul virusului pătării inelare a tomatelor apare în vetre, plantele infectate fiind mici
cu lăstari scurți, subțiri și fragili. La suprafața frunzelor apar pete, inele sau benzi
clorotice, iar fructele rămân mici sunt deformate și cu coacere neuniformă , pierderile
de producție fiind de până la 20%.
În fază acută a bolii la majoritatea plantelor atacate, virusul se manifestă prin picățele și
pete necrotice, marmorare, îngălbenirea nervurilor, deformarea frunzelor și piticire,
care nu mai apar pe frunzele dezvoltate în fază cronică, plantele manifestând o
însănătoșire aparentă.
Virusul poate fi transmis prin altoire și inoculare de suc. În natură, este diseminat prin
nematodul Longidorus elongatus, sămânța plantelor de Rubus și multiplicarea plantelor
de zmeur infectate.
IMPORTANT!
Importanța economică a virusului pătării inelare este greu de stabilit deoarece având
același vector (Xiphinema diversicaudatum), apare frecvent împreună cu virusul
mozaicului arabisului. Unele tulpini dau reacții similare la planta gazdă, prin urmare
testarea serologică este necesară pentru diagnosticare
51/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Tomato ringspot virus in small fruits (ToRSV)
52/91
4.2. Fişe recunoaştere organisme dăunătoare reglementate non-
carantină și comune (insecte, acarieni, nematozi)
Simptome: defoliază plantațiile de agriș și coacăz. La un atac puternic omizile rod mai
întâi lăstarii tineri, apoi frunzele dezvoltate.
53/91
FIŞĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Anthonomus rubi Herbst.
Simptome: adulţii hibernanţi rod organele interne din bobocii florali, iar larvele rod
organele florale interne provocând pagube importante de producţie. Atacul femelei este
mult mai păgubitor deteriorând bobocii florali în momentul depunerii ouălor. Noii adulţi
nu produc pagube, hrănindu-se cu frunzele şi petalele plantelor gazdă unde produc
perforaţii circulare caracteristice.
54/91
primelor flori. Femela perforează cu ajutorul rostrului butonul floral până la stamine şi
depune un ou în interior, cu ajutorul ovipozitorului. După introducerea oului, femela
coboară pe peduncul 4-5 mm şi roade o incizie, fără a-l tăia complet, din care cauză
butonul floral se apleacă în jos, nu mai primeşte sevă, se ofileşte şi în cele din urmă se
usucă şi cade. O femelă poate depune în jur de 30 de ouă, iar după 5-6 zile apare larva,
care în 18-22 zile ajunge la completa dezvoltare. Larvele nou apărute se hrănesc cu
organele florale interne ale butonului, care sunt încă ataşate de peduncul sau este căzut
pe sol. Transformarea în stadiul de pupă, durează aproximativ optzile şi are loc la locul
de hrănire, în bobocii florali. Către sfârşitul lunii iunie sau începutul lunii iulie adulţii
părăsesc butonul floral printr-un orificiu lateral şi încep să se hrănească pe frunzele de
vară. Mai târziu intră în diapauza de vară care se continuă cu cea de iarnă.
IMPORTANT !
Dăunătorul apare când temperatura aerului depăşeşte 5,5-6°C şi produce pagube
însemnate, în special în culturile de căpşun.
55/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Aphis idaei (van der Goot)
Plante gazdă: specie oligofagă, atacă mai ales zmeurul, murul și plante spontane din
genul Ribus.
Descriere
Femelele aptere: au corpul de 1,6–2,2 mm lungime, oviform, de culoare de la galben-
pal până la verde-deschis, ușor pudrat cu pruină (fig.1). Antenele sunt formate din 6
articole şi sunt egale cu jumătate din lungimea corpului. Abdomenul fără pigmentare
prezintă corniculele lungi, subțiri şi ușor curbate, iar cauda scurtă și groasă.
Femelele aripate: au corpul de 2,0 mm lungime, capul și toracele de culoare neagră, iar
abdomenul de culoare verde cu pete de culoare negricioasă (fig.2). Pe abdomen se
observă sclerite marginale mari, cornicule lungi, subțiri, pigmentate, ușor curbate și
coada scurtă, rigidă și pigmentată.
56/91
Simptome: adulții și larvele colonizează frunzele, lăstarii și vârfurile de creștere.
Indivizii din ambele forme (apteră și aripată) aparținând atât generațiilor fundatrigene
cât și virginogene, adulți și larve, în timpul hrănirii înțeapă și sug sucul celular. În urma
atacului frunzele se gofrează, se îngălbenesc și apoi se usucă; vârfurile afectate își
stagnează creșterea, lăstarii se deformează, florile și inflorescențele nu se mai dezvoltă;
plantele cresc debile. Prezența excrementelor (roua de miere) conduce la apariția
ciupercilor (Fumaginei), a furnicilor și a altor insecte care se hrănesc cu aceasta. Afidele
sunt vectori de transmitere a unor virusuri de frunze la zmeur.
IMPORTANT !
Afidele sunt vectori ai unora dintre cele mai importante virusuri la zmeur, cum ar
fi: virusul clorozei venelor zmeurului (RVCV), iar pierderile cauzate de acesta pot
fi semnificative.
57/91
FIȘA PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Aulacaspis rosae Bouché
Plante gazdă: specific culturilor de trandafiri, dar poate fi întâlnit şi la genurile Ribes,
Fragaria, Cycas, Hydrangea.
Descriere
Adult: femela este piriformă, are 1,5-1,8 mm, de culoare roz, cu pigidiul portocaliu. Scut
sub-circular, de 2,2-3,0 mm lungime, de culoare albă, este turtit dorso ventral, cu exuvia
larvară centrală, brun-roşiatică (fig. 1). Masculul este de culoare roşcată, cu aripi albe,
cu scut albicios, liniar, prevăzut cu 3 carene, iar exuvia centrală este de culoare galbenă
sau roşie (fig. 1).
Larvă: eliptică, roz-gălbui.
Ou: oval, roz.
Simptome: atacă sub formă de colonii, ramurile şi tulpinile de 2-3 ani, determinând
necrozarea şi uscarea acestora de la vârf la bază, datorită înţepăturilor provocate de
larve şi femele. În urma atacului are loc dezvoltarea lentă a plantei, frunzele rămân
mici, se îngălbenesc, se usucă şi cad, bobocii florali nu se mai deschid, ţesuturile
lăstarilor nu se mai lignifică, se necrozează şi scoarţa se exfoliază. Atacurile puternice se
58/91
evidenţiază prin acoperirea lăstarilor şi a ramurilor cu o crustă formată din scuturile
albicioase ale păduchelui (fig. 1).
IMPORTANT!
Răspândirea în natură se face uşor, fiind transportaţi de vânt, păsări, unelte sau
îmbrăcăminte.
59/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Byturus tomentosus F.
Descriere
Adult: corp de culoare neagră, acoperit cu o pubescență deasă cenușiu-gălbuie, de formă
alungită (fig. 1) și dimensiuni cuprinse între 3,7-4,5 mm lungime. Ultimele 3 articole
antenale sunt măciucate.
Ou: de culoare albă-gri, de aproximativ 1 mm lungime.
Larva: corp vermiform, de culoare gălbuie, acoperit cu perișori rari, cu capul de culoare
brună, lungimea corpului cuprinsă între 6-6,5 mm (fig.2). Dorsal prezintă pe fiecare
segment, câte o pată transversală brună, iar urogomfele (terminaţiile ultimului segment
abdominal) sunt puternice.
Pupa: culoare albă, cu lungimea de 3,5-4,4 mm.
60/91
Simptome: larvele rod galerii sinuoase în receptaculul floral și în interiorul drupelor.
Fructele atacate rămân mici, se închid la culoare, sunt mai sensibile la putregaiul
cenușiu şi putrezesc rapid (fig. 3).
Biologie: specia are o generație pe an sau una la doi ani și iernează în stadiul de adult
sau ca larvă în stratul superficial al solului într-o căsuţă pupală. Gândacii apar când
temperatura la suprafaţa solului atinge 14°C (sfârşitul lunii aprilie-începutulul lunii mai),
se hrănesc iniţial cu organele florale ale speciilor lemnoase și ierboase, de unde trec apoi
pe zmeur și se hrănesc cu polen și nectar, chiar și cu frunze, fiind activi până în luna
august. Femelele depun ouăle în florile de zmeur, la baza staminelor, câte un ou în
fiecare floare. După incubație, care durează 8-10 zile eclozează larvele care se dezvoltă
în receptaculul floral și în interiorul drupelor rozând galerii sinoase. După 35-45 de zile,
ajunse la completa dezvoltare, odată cu coacerea fructelor, migrează în sol și se
transformă în pupe, în loji speciale. După 10-12 zile apar adulții care rămân în diapauză
până în primăvara următoare. O mică parte din larvele retrase mai târziu în sol (sub 5%),
iernează ca atare şi se împupează în anul următor, având în acest caz o generaţie la doi
ani.
IMPORTANT !
Adulţii nu sunt periculoşi, hrănindu-se cu nectarul şi polenul florilor, dar uneori pot
produce unele rosături marginale şi perforaţii în frunze.
Pagubele cele mai importante sunt produse de larve.
61/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Cecidophyopsis ribis (Westwood)
Descriere
Adult: acarianul are corpul viermiform, cilindric cu o lungime de 0,15-0,20 mm. Partea
exterioară a corpului este segmentată și prezintă numeroase inele. La partea posterioară
se află o ventuză care ajută la deplasare acarianului. Pe părțile laterale se găsesc mai
multe sete, iar în jurul ventuzei prezintă două sete lungi (fig. 1). Datorită dimensiunilor
reduse ale acarienilor pentru depistare este necesară utilizarea echipamentelor,
ustensilelor de mărire.
Larva: este asemănătoare cu adultul, cu precizarea că aceasta are dimensiunile mai
mici.
Ou: este de culoare albă, semitransparent, de formă rotundă.
Simptome: adulții și larvele înțeapă și sug sucul celular din muguri, determinînd la un
atac puternic uscarea acestora. La soiurile negre de coacăz, mugurii afectați, deși au
dimensiuni crescute (fig. 2), nu se dezvoltă pe deplin până la mijlocul sau sfârșitul iernii
și apoi se usucă în vara următoare.
Biologie: în România, acest dăunător prezintă două generații pe an. Iernează ca adult
sub solzii mugurilor de coacăz. Primăvara când mugurii încep să se dezvolte, adulții
pătrund în aceștia și se hrănesc cu sucul celular. După o perioadă de hrănire de
aproximativ 10-15 zile are loc depunerea ouălor. Perioada de incubație durează între 5 și
9 zile. Larvele eclozate migrează către alți muguri, lăstari și frunze în formare, pătrund
în țesuturi și se hrănesc cu sucul celular. Activitatea de hrănire și înmulțire continuă
până în toamnă, când adulții se retrag pentru hibernare.
IMPORTANT !
Atacă în special soiurile de coacăz negru. De asemenea, este vector pentru virusul
„Black currant reversion disease”.
62/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Chaetosiphon fragaefolii (Cockerell)
IMPORTANT !
Pagubele, mai ales în condiții favorabile de înmulțire a insectei, pot fi
considerabile. În plus, este vectorul major al virusurilor căpșunului.
63/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Cnephasia asseclana (Denis & Schiffermüller)
Plante gazdă: specie polifagă, atacă o serie de plante gază erbacce printre care și
căpșunul. Alte plante gazdă: sfeclă, trifoi, lucernă, mazăre, conopidă precum și
Artemisia, Centaurea, Chenopodium, Chrysanthemum, Cirsium, Lathyrus, Vicia,
Coronilla.
Descriere
Adult: fluturele are anvergura aripilor anterioare de 11-18 mm, aripile sunt relativ largi,
de culoare cenușie și cu trei benzi transversale de culoare brună-închisă, pe care apar
puncte de culoare neagră. Există și exemplare de culoare brun-închisă sau brună
negricioasă, fără desene clare.
Larvă: este o omidă adevărată, care ajunge la 6-7 mm lungime, de culoare albăstruie sau
cenușie-albăstruie și cu negi mari de culoare neagră.
IMPORTANT
Larvele minează inițial frunzele și apoi le răsucesc împreună cu florile.
64/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Contarinia ribis Kieffer
65/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Coenorhinus germanicus (Herbst)
Plante gazdă: atacă preferențial căpșunul, pagubele cele mai mari fiind cauzate de
adulți.
Descriere
Adult: corp de culoare albastru-închis, de aproximativ 2–3,75 mm lungime la femelă și de
1,9–2,9 mm lungime la mascul. Elitrele sunt mai deschise la culoare, adesea verzui sau
violet, cu reflexe metalice, prezintă striuri longitudinale, evidente, bine marcate de
puncte circulare, acoperite de peri scurți și drepți. Picioarele și antenele sunt negre,
capul este mai mult lat decât lung, des punctat, iar rostrul este arcuit, punctat și mat
(fig. 1).
Ou: sferic la început, de 0,6–0,73 mm lungime și 0,34–0,50 mm lățime, de culoare albă-
gălbuie, cu luciu pronunțat. Are formă ovală înainte de eclozare.
Larva: corp de culoare albă-gălbuie, cap mic și invaginat de primul segment al corpului.
Larva ajunsă la completa dezvoltare are lungimea medie de 3 mm.
Pupa: de tip liberă, cu apendicele corpului dezlipite, are culoarea cenușie și este învelită
într-o căsuță de pământ. Pe partea dorsală și laterală prezintă peri lungi.
Simptome: pagubele cele mai mari sunt cauzate de adulți, care se hrănesc cu organele
foliare și florale ale plantelor gazdă. În momentul apariției, adulții hibernanți rod orificii
în frunze, iar mai târziu în perioada pontei aceștia rod pețiolul frunzei și pedunculul
floral, cauzând veștejirea și uscarea florilor și deci reducerea producției de fructe.
66/91
ca larvă și pupă. Adulții apar primăvara devreme la o temperatură medie cuprinsă între 7
și 11°C. Zborul adulților se eșalonează pe o perioadă de 50 – 60 zile, iar durata de viață
oscilează între 30 – 47 zile. Împerecherea și ponta încep în aprilie și continuă până la
sfârșitul lunii mai.
Ouăle sunt depuse în pețiolii frunzelor și în pedunculii florali, în mod obișnuit unul singur,
dar uneori chiar și trei. Perioada de incubație este diferită în funcție de temperatură.
Apariția larvelor are loc de regulă în luna mai și se eșalonează pe o durată de 62 – 67 zile.
Transformarea larvelor în pupe se petrece în sol, la 2–3 cm adâncime, iar după 18–24 zile
apar adulții, de obicei la începutul lunii septembrie, care rămân în sol până în primăvara
următoare.
IMPORTANT!
În cazul unor atacuri puternice pierderile pot ajunge până la 50%.
Prin cultivarea soiurilor tardive și semitardive de căpșun se reduce atacul cauzat
de această specie.
67/91
FIŞĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Coraebus rubi L.
Descriere
Adult: corp alungit de 7-11 mm lungime, culoare neagră–bronzată şi cu reflexe metalice
violacee. Elitrele de la masculi au câte 4-5 benzi transversale în zig zag, formate din peri
scurţi de culoare cenuşie (fig.1).
Larva: corp alungit, de până la 20 mm lungime, este lipsită de picioare, de culoare
albicioasă, cu capsula cefalică de culoare brună, pronotul mai lat, iar ultimul segment
abdominal prevăzut cu o apofiză chitinizată, ascuţită.
Ou: formă sferică, culoare închisă.
Simptome: larvele rod galerii descendente, sinuoase, spiralate, în regiunea coletului, sub
scoarţa tulpinilor şi rădăcinilor şi ca urmare circulaţia substanţelor nutritive este
întreruptă la acest nivel, plantele se ofilesc şi în cele din urmă se usucă. Aduţii se
hrănesc cu parenchimul frunzelor (fig.2).
Biologie: are o generație pe an și iernează în stadiul de larvă incomplet dezvoltată, în
galeria de nutriţie roasă în tulpină sau rădăcină, sub nivelul coletului. În martie-aprilie
larvele îşi reiau activitatea de hrănire rozând galerii ascendente în rădăcina plantei până
la colet, se transformă în pupă şi apoi în insecte adulte. Adulţii apar în luna mai şi se
hrănesc cu parenchimul frunzelor. Activitatea de hrănire, copulaţia şi ponta se
eşalonează în cursul lunii iulie. Ouăle sunt depuse pe tulpini, o femelă depune 40-50 ouă,
iar incubaţia durează 18-20 zile. După eclozare larva este prezentă sub scoarţa tulpinii
unde se hrăneşte cu ţesuturile vegetale, hibernează, iar în primăvară activitatea de
hrănire este reluată.
IMPORTANT !
Activitatea dăunătorului este intensă în orele însorite ale zilei, instalându–se pe
părţile expuse razelor solare.
68/91
FIŞĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Cryptomyzus ribis L.
Plante gazdă: coacăzul roșu (Ribes rubrum), uneori coacăzul alb (Ribes niveum) și foarte
rar coacăzul negru (Ribes nigrum).
Descriere
Adult: femela apteră (fără aripi) are corpul alungit, are corpul de culoare crem până la
galbenă-verzuie, cu lungimea de 1,9-2 mm (fig. 1). Femela aripată, are corpul de 2-2,1
mm lungime, de aceeași culoare de fond ca și forma apteră, însă toracele și aripile sunt
de culoare brună; pe partea dorsală a abdomenului se disting câte trei pete de culoare
neagră.
Fig.1. Forme aptere Cryptomyzus ribis Fig.2. Simptom atac Cryptomyzus ribis
(https://bladmineerders.nl/wordpress/wp-content/uploads/beeld)
Biologie: iernează sub formă de ouă depuse toamna pe lăstarii de coacăz. Larvele
eclozează primăvara și colonizează partea inferioară a frunzelor nou apărute. În vară iau
naștere afidele aripate care migrează pe alte specii (urzica moartă și iarba de Sudan) și
mai târziu trec iarăși pe coacăz.
IMPORTANT !
Dăunătorul atacă în special soiurile de coacăz alb și roșu, deși cel negru nu este imun.
69/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Diastrophus rubi (Bouché)
Descriere
Adult: femela are lungimea corpului de 2,3–2,8 mm, iar masculul de 2–2,2 mm. Culoarea
fundamentală a corpului este neagră. Antena este neagră-brună, cu cele 4 sau 5 articule
proximale, mai mult sau mai puțin roșcate. Picioarele sunt de culoare galbenă-roșiatică,
coxele fiind brune la bază.
Aripile sunt hialine, cu nervurile negricioase sau brune, iar abdomenul este oval-rotunjit
(fig. 1).
Ou: de formă oval-alungită, aproape cilindrică, fiind de trei ori mai lung decât gros,
aproape tot atât de lung cât pedunculul.
Larva: până la 3 mm lungime, transparentă, cu o capsulă cefalică distinctă (fig. 2).
Pupa: este liberă şi se dezvoltă în interiorul galee.
Gale: umflături fusiforme, neregulate, cu mai multe loje larvare, prezintă mici ridicături
pe suprafața lor sub forma unor nodozități, de regulă având până la 15 cm lungime
70/91
Simptome: mai evidente în timpul toamnei și iarna atunci când foliajul cade şi se pot
observa galele pe tulpina sau pe peţiolul frunzelor plantelor gazdă atacate. Galele sunt
de aproximativ 8 cm lungime, dar pot atinge şi 15 cm după unii autori, diametrul este de
0,5–1 cm, au forma fusiformă, de multe ori curbate, au mici ridicături pe suprafața lor
sub forma unor nodozități (fig. 1), care corespund camerelor larvare. Camerele larvare
din interiorul galei au formă ovală şi diametrul de 2,5–3 mm. În interiorul camerelor,
larvele se hrănesc cu ţesut fraged şi datorită echipamentul enzimatic induc deformarea
ţesuturilor plantei atacate. La început galele alungite sunt de culoare verde și prezintă
punctuații de culoare roșie care indică existența camerelor larvare, apoi trec prin mai
multe variante de culoare pe măsură ce se maturează (fig. 3).
IMPORTANT!
În România este specia este citată în toate regiunile.
71/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Harpalus rufipes De Geer
Descriere
Adult: corp de culoare brună, lungimea de 11-16 mm. Antenele și picioarele sunt roșcate
(fig. 1). Capul și pronotul sunt lipsite de perișori și au punctuații fine, pe pronot
punctuația fiind mai accentuată decât pe cap. Elitrele sunt acoperite cu perișori de
culoare aurie.
Larvă: lungimea corpului la completa dezvoltare ajunge la aproximativ 24 mm. Capsula
capului și pronotul sunt maro deschis, restul corpului este de culoare galben deschis.
Biologie: zborul adulților debutează în luna iunie și durează până în luna octombrie.
Femelele depun ouăle în august și septembrie, solitar sau în grupuri la mică adâncime în
sol sau în apropierea plantelor. Fiecare femelă poate depune între 10 și 15 ouă. Adulții
trăiesc în sol şi sunt activi în primele ore ale nopții. Zborurile masive au loc în lunile
iulie-august şi se pare că sursele de lumină exercită o atracție deosebită asupra lor.
IMPORTANT !
La un atac puternic se pot produce pagube însemnate de până la 95%.
72/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Lampronia rubiella (Bjerkander)
Descriere
Adult: anvergura aripilor de 9-12 mm, cu aripile anterioare strălucitoare, brun-auriu
închis, cu numeroase pete alb-gălbui de diferite mărimi, două mari pe marginea
interioară, trei pete mai mici pe marginea exterioară, altele mult mai mici la bază, iar la
marginea apicală un rând de alte patru pete galbene, mici (fig. 1). Aripile posterioare au
culoare uniformă gri-cenușiu.
Ou: 0,35 mm lungime, oval, aproape transparent.
Larva: până 8 lungime la completa dezvoltare, este de culoare roz la început, apoi
devine roșie-închis, cu capul, pronotul și placa anală brune (fig. 2).
Pupa: 5-7 mm lungine, de culoare brună.
73/91
Simptome: larvele hibernante rod mugurii de pe tulpini și produc galerii în lăstari.
Mugurii atacați pot fi recunoscuți prin prezența excrementelor larvare proiectate prin
orificiul de intrare sau în vârful lor (fig. 3). Porțiunea lăstarului din dreptul galeriei se
ofilește, mugurii nu se mai deschid și rămân uscați mai mult timp pe plantă (fig. 4).
Atacă în primul rând plantațiile de zmeur și murul sălbatic. Cel mai afectate sunt soiurile
timpurii din plantațiile de zmeur și plantele de mur sălbatic, la care mugurii de pe
porțiunea bazală a lăstarilor sunt distruși într-un număr mai mare. Larvele din noua
generație rod frunzele și fructele dar nu produc daune majore în această etapă.
IMPORTANT !
74/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Lasioptera rubi Heerger
Plante gazdă: atacă zmeurul, murul, precum şi hibrizii dintre aceste două specii
Descriere
Adult: lungimea corpului de 1,5-2,3 mm, masculii fiind mai mici. Culoarea generală a
corpului este brun-roşcată, cu nuanţe cenuşii pe picioare, aripi şi părţile laterale ale
abdomenului. Capul este mic, ochii negri, toracele este negru, iar abdomenul prezintă
benzi transversale negre cu reflexe argintii. Aripile sunt transparente cu solzi negri pe
nervuri.
Larva: 2-3 mm lungime, este vermiformă, de culoare alb-gălbuie la început devine
ulterior portocalie (fig.1).
Ou: foarte mic, mult alungit, rotunjit la capete, de culoare galbenă-portocalie.
75/91
Simptome: pagubele cele mai mari sunt cauzate de larvele dăunătorului, care atacă în
general lăstarii anuali. La punctul de localizare al larvelor se formează gale mari de până
la 3,5 cm lungime, cu aspect rugos (fig. 2), pe un singur lăstar formându-se 4-5 gale
fusiforme (fig. 3) sau globulare neregulate (fig. 2). Larvele consumă ţesutul lemnos şi
măduva tulpinilor şi ca urmare circulaţia sevei se întrerupe, de multe ori plantele se rup
la nivelul locului atacat în urma acţiunii vânturilor puternice. Pe lăstarii atacaţi nu se
mai produc fructe, recolta anului următor fiind influenţată negativ. Galele părăsite
prezintă mici deschizaturi, localizate central, prin care au ieşit adulţii.
IMPORTANT !
Orificiile formate de dăunător se recunosc foarte uşor după rumeguşul de
culoare cărămizie ce contrastează cu culoarea brun-închisă a galelor.
Atacul este puternic în plantaţiile îmbătrânite, neglijate.
76/91
FIȘA PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Otiorhynchus ovatus Linnaeus
Descriere
Adult: cu lungimea de 5-6 mm şi culoarea castaniu închisă spre negru, având pe corp peri
cenuşii. Elitrele sunt sudate şi posedă striuri groase punctate și interstriuri rugoase.
Femurele anterioare prezintă în partea lor mediană un spin cu aspect mai mult sau mai
puţin zimţat, iar cele posterioare un pinten median simplu. Rostrul este aplatizat, bont,
rugos, cu punctaţii, fuzionând cu nişte cruste scurte, terminate la mică distanţă în
spatele ochilor (fig. 2).
Larvă: are culoarea gălbuie, cu excepţia capului care este brun (fig.1).
Ou: de culoare cenuşie la depunere, ulterior devenind cafeniu.
Simptome: larvele retează rădăcinile secundare şi în rădăcina principală rod galerii, iar
în urma atacului, frunzele se înroşesc, se usucă pe margini, florile şi frunzele se
veştejesc. Adulţii atacă mugurii, lăstarii tineri şi frunzele.
Biologie: specia se înmulţeşte partenogenetic. Adulţii apar din locurile de împupare
primăvara și depunerea ouălor are loc în straturile superficiale ale solului, din luna mai
până în luna august. Incubaţia durează 14-18 zile. Dezvoltarea larvară este cuprinsă între
1 şi 2 ani. Împuparea are loc primăvara, în sol, iar adulţii apar după o perioadă de 20-24
zile.
IMPORTANT!
Adulţii nu zboară, astfel că infestarea se produce numai prin intermediul rădăcinilor
plantelor contaminate.
77/91
FIȘA PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Phytonemus pallidus (Banks) syn. Tarsonemus fragariae
Zimmermann
Denumire populară: acarianul căpşunului
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: căpşun
Descriere
Adult: mic, de aproximativ 0,2 mm lungime, 0,10 mm lăţime, şi 4 perechi de picioare.
Culoarea corpului este variabilă, de la galben albicios la brun-închis, în funcţie de
calitatea hranei şi vârsta acarianului.
Larvă: asemănătoare cu adultul, are doar 3 perechi de picioare şi este de culoare albă.
Ou: de formă ovală, de 0,1 mm lungime, imediat după depunere are un aspect sticlos,
apoi de culoare albă.
78/91
femelele reiau activitate de hrănire, la locurile de iernare şi apoi are loc depunerea
ouălor. Perioada de incubaţie, se poate eşalona până la două săptămâni, ecloziunea
larvelor efectuându-se, de regulă în a doua jumătate a lunii martie. După o perioadă de 7
zile, au loc nimfozarea şi apariţia adulţilor. Din luna aprilie şi până în luna noiembrie, pe
frunze se găsesc toate stadiile de dezvoltare ale acarianului, datorită apariţiei
neuniforme a stadiilor de dezvoltare. Masculii, de regulă, se observă în lunile de vară.
Astfel, pentru realizarea unui ciclu complet sunt necesare 10-24 de zile la temperaturi
variabile, cuprinse între 17 şi 250C şi în cursul unei luni, se pot dezvolta 1-2 generaţii.
Condiţiile optime de dezvoltare sunt cuprinse între 20-250C şi o umiditate atmosferică
peste 90%.
IMPORTANT!
79/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Pristiphora rufipes (Le Peletier)
Descriere
Adult: femela are lungimea corpului de 5-6 mm, culoarea generală neagră-lucioasă și
aripile transparente cu nervurile brune-închise. Antenele mai lungi decât abdomenul sunt
negre pe fața superioară și galben-roșcate pe cea inferioară, cu articulul 3 antenal mai
lung decât 4. Picioarele au culoare generală galbenă-roșcată, deschisă, femurele și
tarsele picioarelor anterioare și mijlocii sunt roșcate. Coxele, uneori și femurele, dar și
partea distală a tibiilor și tarsele picioarelor posterioare au baza neagră. Abdomenul este
negru, cu pigidiul galben-roșcat (fig. 1).
Masculul se deosebește de femelă prin dimensiuni ceva mai mici, antene mai lățite,
negre-brunii; fața inferioară brun-închisă și articulele antenale 3 și 4 egale. Picioarele
sunt negre și numai trochanterele, partea distală a femurelor, tibiile și tarsele
anterioare, galbene.
Ou: oval-eliptic, alb-hialin.
Larva: omidă falsă cu 10 perechi de picioare, la eclozare are corpul de culoare gălbuie,
apoi devine verde. Pe capsula cefalică are un desen de culoare brună, iar pe corp se află
negi cu peri albi.
Pupa: este de tip liberă, protejată de un cocon mătăsos de 5-7 mm lungime. Coconii
generațiilor de vară sunt de culoare deschisă, cei ai generației hibernante sunt bruni-
cenușii-închiși, lucioși și cu suprafața acoperită cu fragmente de sol.
80/91
frunzelor tinere de coacăz în a doua parte a verii. Larvele neonate rod superficial limbul
frunzelor, solitar sau în grupe mici, apoi perforează limbul între nervuri, perforațiile
lărgindu-se treptat sau rod limbul începând de la margini. Pe măsura ce larvele cresc,
sunt roase și nervurile, rămânând intacte doar pețiolurile, care se usucă și cad. La atacuri
puternice se ajunge la defolierea arbuștilor. Este ros și vârful de creștere al lăstarilor,
curmându-se creșterea acestora. Fructele rămân mici, se ofilesc și cad. Chiar dacă la
agriș frunzișul se reface, se produce o slăbire a tufei. Apariția la agriș a frunzelor tinere
în a doua parte a verii, crează condiții favorabile dezvoltării ultimelor generații.
IMPORTANT !
Pagube mari produce în pepiniere unde, în urma defolierii, lăstarii nu se lignifică și sunt
expuși pieirii prin îngheț.
81/91
FIȘA PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Pteronidea ribesii Scop
Descriere
Adult: femela are 6-7 mm lungime, culoarea capului neagră, iar a corpului galbenă, cu
antene negre la vârf, galbene spre bază, aripile hialine, cu nervuri maronii. Masculul
este mai mic decât femela, având 5 mm lungime.
Larvă: are corpul de 20 mm lungime, de culoare verde, cu ultimele două segmente oranj,
prezentând pete proeminente negre şi cap negru (fig.1).
Ou: de 1,2 mm lungime, verzui către albicios.
Simptome: limbul frunzelor este distrus complet, rămânând neconsumate doar nervurile
principale. Infestarea cea mai puternică are loc în interiorul tufei, în partea de jos a
acesteia.
Biologie: are 2 generaţii pe an şi iernează sub formă de larvă într-un cocon, în sol, la o
adâncime de 2-5 cm. Primăvara, în luna aprilie, se transformă în pupă, iar în mai, în
adult. După împerechere, are loc depunerea ouălor în epiderma frunzelor, de-a lungul
nervurilor. După 8-12 zile, apar larvele primei generaţii, care se hrănesc intens şi apoi
pătrund în sol unde îşi confecţionează coconi de mătase şi se transformă în pupe.
IMPORTANT!
La atac puternic, plantele sunt complet desfrunzite, rămân mici, şi în final,
recolta este compromisă.
82/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Synanthedon tipuliformis (Clerck)
Pante gazdă: este considerat cel mai păgubitor dăunător al coacăzului. În afară de
coacăzul negru, roșu și alb mai atacă agrișul și alunul.
Descriere
Adult: anvergura aripilor este de 20 mm la femelă și 18 mm la mascul. Aripile sunt
transparente, acoperite de solzi galbeni-cafenii pe partea posterioară și cafenii-albăstrui
pe partea anterioară. Corpul este de culoare albastră metalic, prevăzut cu 3 inele
galbene la inserția segmentelor abdominale și se termină cu o coadă albăstruie sub formă
de evantai.
Ou: formă de butoiaș, cu capetele rotunjite şi suprafața reticulată de culoare cafenie.
Larva: are culoarea albă-gălbuie, capul de culoare cafeniu-deschis, lungimea corpului de
9,5 – 14 mm la completa dezvoltare.
Pupa: este de culoare cafenie, lungă de aproximativ 10 mm, cu 11 rânduri de țepi
triunghiulari pe partea dorsală.
Simptome: larvele fac galerii prin măduva lăstarilor sau a tulpinilor, cu care de fapt se
hrănesc rozând și o parte din lemn. Interiorul tulpinilor atacate este golit de măduvă și
înlocuit cu rumeguș și o substanță negricioasă. Larvele se hrănesc până la căderea
frunzelor, când coboară la baza lăstarilor, în apropiere de colet și se pregătesc de
diapauză. În primăvară își reiau activitatea și încep din nou să se hrănească până la
transformarea în crisalidă. Extremitățile lăstarilor atacaţi se ofilesc, se brunifică și se
usucă, iar plantele atacate se recunosc foarte ușor primăvara deoarece nu pornesc în
vegetație.
83/91
Biologie: dăunătorul are o singură generație pe an și iernează ca larvă în galeriile făcute
în lăstari, de obicei la baza acestora.
Primăvara, în cursul lunilor aprilie-mai, larvele își reiau activitatea și construiesc un
înveliș în care se transformă în pupe sau crisalide. Înainte de a se transforma în pupă,
larva roade un mic orificiu lateral prin care ies fluturii în momentul apariției. Primii
fluturi apar la sfârșitul lunii mai, după scuturarea petalelor, iar zborul se eșalonează
până la sfârșitul lunii iulie, dar în anii cu condiții favorabile se poate prelungi până în
luna august.
Copulația și ponta are loc în faza de dezvoltare a fructelor, iar apariția larvelor coincide
cu intrarea în pârgă sau coacerea fructelor la unele soiuri de coacăz. Larvele pătrund în
lăstari pe la baza mugurilor, prin răni mecanice hrănindu-se cu măduva acestora.
IMPORTANT!
Pentru menținerea populației sub PED, se pot utiliza feromoni sexuali de
sinteză, 3–5 buc/ha.
Larvele pot distruge până la 80% din lăstarii anuali.
84/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Zophodia convolutella (Denis & Schiffermüller)
Descriere
Adult: fluturele are aripile anterioare cu deschiderea de 28-30 cm, de culoare cenușie,
pe care se pot observa dungi transversale și pete de culoare brun închis (fig. 1). Aripile
posterioare sunt franjurate pe margini și sunt de culoare brun deschis.
Larva: imediat după eclozare are corpul deschis la culoare, cu excepția capului care este
negru. La completa dezvoltare, culoarea devine verde deschis și uneori se pot observa
exemplare ce pot avea nuanțe brune. Lungimea poate fi de aproximativ 10 cm. Larvele
au capsula cefalică și placa toracică de culoare neagră (fig. 2).
Ou: de formă ovală și de culoare albă.
Simptome: omizile înfășoară cu fire mătăsoase fructele abia formate, apoi pe cele mai
dezvoltate rod un orificiu prin care pătrund în fruct și consumă semințele, lăsând intact
tegumentul acestora. Fructele atacate se brunifică, se usucă și cad. O larvă complet
dezvoltată poate distruge mai multe fructe.
85/91
are loc în perioade fără vânt. După 2-3 zile de la apariție are loc copulația și depunerea
ouălor, care are loc în interiorul florilor și foarte rar pe frunze. O femelă poate depune
aproximativ 200 de ouă, iar perioada de incubație poate dura 5-9 zile. Dezvoltarea
stadiului larvar durează 20-30 de zile. La completa dezvoltare ce poate coincide cu
jumătatea lunii iunie, omizile părăsesc fructele, cad în stratul superficial al solului unde
împupează. Dăunătorul hibernează în stadiu de pupă.
IMPORTANT !
La o infestare puternică, poate produce daune apreciabile datorită distrugerii
fructelor.
86/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Aphelenchoides fragariae (Ritzema Bos) Christie
Plante gazdă: căpșunul este planta gazdă preferată, dar infestează și plante care aparțin
familiilor: Ranunculaceae, Compositae, Rosaceae, Saxifragaceae, Iridaceae.
Descriere
Adult: cu aspect tipic viermiform, de talie mică, sub 1 mm lungime, identificarea speciei
necesitând examen microscopic de laborator.
Simptome: caracteristic este atacul care se manifestă primăvara și la începutul verii (fig.
1), respectiv: răsucirea și îngroșarea pețiolului, reducerea taliei frunzelor și plierea
acestora, malformații florale, culoarea verde a petalelor și atrofierea organelor de
reproducere. Plantele atacate rămân mici și au un aspect anormal cunoscut sub
denumirea de “piticirea de primăvară”.
Asocierea nematodului cu bacteria Corynebacterium fasciatus determină apariția
unor pagube mai mari, constatându-se o îngroșare și scurtare a pețiolilor sau chiar
alipirea acestora, precum și suprapunerea mugurilor florali din inflorescență, aspect
cunoscut sub denumirea de “boala conopidei” la căpșun.
Fructele sunt micşorate şi zbârcite şi cel mai adesea nu ajung la maturitate.
IMPORTANT !
Specie polifagă, dăunătoare atât în câmp cât şi în seră.
87/91
FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Ditylenchus dipsaci Filipjen
IMPORTANT! Este unul din cei mai devastatori nematozi, în special în regiunile
temperate.Condiţiile climatice în care predomină temperaturile scăzute şi umiditatea
ridicată favorizează infestarea plantelor tinere. Utilizarea la plantare a materialului
liber de nematod este esenţială pentru prevenirea apariţiei daunelor în cultură.
88/91
FIŞĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR
Meloidogyne spp. Goeldi
Plante gazdă: gen extrem de polifag, atacă pomi fructiferi, legume, plante ornamentale,
căpşun.
Descriere
Adult: prezintă dimorfism sexual pronunţat, femela având formă de sac sau piriformă,
este de culoare albicioasă, iar masculul este viermiform, cu coada rotunjită.
Larva: are aspect viermiform în general, cu o variaţie de forme şi dimensiuni, fără a fi
vizibilă cu ochiul liber.
Simptome: hipertrofierea ţesuturilor plantei gazdă, adică creşterea în volum a celulelor
acesteia, sub formă de umflături numite gale, în exteriorul rădăcinilor, datorită
secretării unei enzime de către larvele care au pătruns în rădăcină. La un atac puternic
al nematodului, toată rădăcina este acoperită cu gale, producând grave perturbări în
procesul de nutriţie, ceea ce conduce la scăderea randamentului, producţia fiind serios
afectată atât cantitativ, cât şi calitativ.
În câmp plantele atacate sunt piticite, au frunzele îngălbenite, sistemul radicular
prezintă gale a căror severitate depinde de gradul de infestare, specia şi soiul infestat.
Biologie: primul stadiu juvenil, care este unul viermiform, motil, infecţios, migrează prin
sol şi intră în rădăcinile plantei gazdă devenind sedentar și pe măsură ce se hrănește,
suferă mai multe modificări morfologice crescând în dimensiuni şi în final se transformă
în adult. După ultima năpârlire, femelele adulte sedentare continuă hrănirea pe tot
parcursul vieţii. Juvenilii masculi se transformă în adult, când sunt în stadiul 4, părăsesc
rădăcinile, se deplasează liber prin sol şi nu se hrănesc.
Lungimea ciclului de viaţă este puternic influenţată de temperatură, dar şi în funcţie de
specia de plantă gazdă.
IMPORTANT
În plus, față de daunele directe cauzate de nematodul galicol, multe specii ale
genului predispun plantele la infecții cu agenți patogeni fungici și bacterieni.
89/91
Bibliografie selectivă
1. Alford V. (2016) - Pests of Fruit Crops : a Colour Handbook, Second Edition. CRC Press.
Boguleanu Gh, Bobîrnac B., Costescu C, Duvlea I., Filipescu C., Pașol P., Peiu M., Perju T.
(1980) – Entomologie horticolă. Ed. Didactică și Pedagogică București;
2. Alexandri A., Olangiu M., petrescu M., Rădulescu E., Rafailă C. 1972. Tratat de
fitopatologie agricolă. Ed. Academieie RSR. Vol. IV: 275-278, 278-279, 295-296, 308-309
3. Dobrin Ionela, Frăsin Loredana, Pașol P. (2007) – Tratat de entomologie specială,
Editura Ceres, București;
4. Ionescu M. A. (1973) – Biologia galelor. Monografie cecidologică. Ed. Academiei
Române.
5. Koike, S.T., Bolda, M.P. and Bull, C.T. 2014. Pseudomonas blight caused
by Pseudomonas syringae on raspberry in California. Plant Disease. 98:1151.
6. Manolache C., Boguleanu Gh. şi colab. (1978) - Tratat de zoologie agricolă, vol I, Ed.
Academiei Române;
7. Maas J.L. (ed), 1998. Compendium of Strawberry Diseases. APS Press, Second Edition,
pag. 20-21; 35
8. Obradović, A., Gavrilović, V., Ivanović, M., and Gašić, K. 2008. Pseudomonas blight of
raspberry in Serbia. In M.B. Fatmi, et al (eds.) Pseudomonas syringae Pathovars and
Related Pathogens-Identification, Epidemiology and Genomics, pp 413-417.
9. Petri Susi, 2004 - Black currant reversion virus, a mite-transmitted nepovirus
10. Pop I.V., 2009. Tratat de virologie vegetală. Ediția I Editura Printech. Vol. III: 502-
505, 522-526
11. Pașol P., Dobrin Ionela, Frasin I., (2007) - Tratat de entomologie specială, dăunătorii
culturilor horticole, Ed. Ceres, Bucureşti;
12. Pașol P., Paulian F., Pălăgeșiu I., Nițu E. și colab., (2013) – Tratat de zoologie
agricolă. Dăunătorii plantelor cultivate. Vol. III. Editura Academiei, București;
13. Perju T., Bobârnac B., Bob D. (1976) – Dăunătorii animali ai arbuştilor fructiferi. Ed.
Scrisul Românesc.
14. Perju T. (1995) – Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a
agroecosistemelor. Vol. II. Ed. Ceres;
15. Perju T., Ghizdavu (2001) - Tratat de zoologie agricolă, vol V, Ed. Academiei
Române, Bucureşti;
16. Petrescu M., Balaj D., Aneta Popescu, Albina Macedon, Deheleanu A., Floruţiu A.
(1970) -Controlul fitosanitar în agricultură. Ed. Ceres. Bucureşti.
17. Redfern M., Shirley P. (2011) -British Plant Galls: Identification of Galls on Plants.
Field Studies Council; 2nd edition.
18. Roșca I., Rada Istrate (2009) – Tratat de entomologie (agricultură, horticultură,
silvicultură) Alpha MDN, Buzău;
19. Roșca I., Drosu S., Bratu E., (2001) – Entomologie horticolă specială, Ed. Editura
Didactică și Pedagogică, R.A.;
20. Săvescu A. și colab. (1982) – Tratat de zoologie agricolă, Dăunătorii plantelor
cultivate, Vol. II, Editura Academiei RSR;
21. Severin V., Iliescu C.H., 2006, Bolile bacteriene ale plantelor, Editura GEEA, pg. 217-
220; 239-240ș
22. Teodorescu G., Roman T., Sumedrea M. ( 2003) Entomologie horticolă.
90/91
Standardul OEPP PP 2/9 (1) Bulletin OEPP/EPPO Bulletin 29. Căpşunul;
Standardul OEPP PP 2/26 (1) Bulletin OEPP/EPPO Bulletin 29. Culturi de Ribes spp. şi
Rubus spp.;
Alte resurse:
EPPO PQR
https://www.cabi.org
http://www7.inra.fr
https://gd.eppo.int
https://www.plantwise.org
https://www.entocare.nl
https://bladmineerders.nl
https://onlinelibrary.wiley.com
https://pnwhandbooks.org/plantdisease
http://bacteries-champignons.blogspot.com
https://eng.lbst.dk
https://hort.extension.wisc.edu
http://www.padil.gov.au
https://berries.cals.ncsu.edu
http://www.science.oregonstate.edu
http://www.liberaldictionary.com
https://sci-hub.tw/https:/
https://content.ces.ncsu.edu
http://ephytia.inra.fr
https://en.wikipedia.org
http://www.horticultorul.ro
https://ohioline.osu.edu
http://www.omafra.gov.on.ca
https://pflanzenschutzdienst.rp-giessen.de
http://www.statiuneabaneasa.ro
http://fungi.myspecies.info/sites/fungi.myspecies.info/files/A04618.jpg
https://www.gardeningknowhow.com/edible/fruits/raspberry/raspberry-bushy-dwarf-
virus.htm
http://www.fruitdisease.co.uk
91/91