Sunteți pe pagina 1din 1

Mi-l amintesc pe domnul procuror Bâtea de la toate evenimentele importante din viața

culturală a orașului, de la aniversări la lansări de carte, la care participa în ciuda vârstei


înaintate. De fiecare dată când lua cuvântul o făcea cu o demnitate și rigurozitate ce îmi
amintea de vechii luptători pentru drepturile românilor ardeleni oprimați de conducerea
străină. De fiecare dată el o făcea cu gravitate, cu argumente istorice extrem de bine
documentate, pentru a ne aminti de acele timpuri, ca un avertisment, să nu uităm, pentru ca să
nu mai trăim astfel de vremuri.

Este normal, deoarece el le-a trăit din plin în jumătatea de Ardeal ocupat în urma Dictatului de
la Viena din 30 august 1940, și vorbește din proprie experiență. De altfel, aveam și o legătură
specială, el fiind, ca și bunicii mei, din satele de moți colonizați în perioada interbelică în
județul Satu Mare: Horea, Marna, Ianculești, Scărișoara Nouă, sate care au cunoscut în 1940
ce a însemnat teroarea hortystă. La fel ca și bunicii mei, a văzut năvala jandarmilor cu pene de
cocoș la pălărie, abuzurile lor și a celor de altă nație veniți cu ei, le-a trăit, le-a îndurat, dar nu
a uitat niciodată. O relație specială de prietenie a avut cu fratele mai mic al bunicului meu,
Mihai Mareș, ultimul supraviețuitor din familia de moți sătmăreni din acele timpuri, trecut de
curând și el la cele veșnice. Timpul nu l-a cruțat nici pe el, acum a plecat să se alăture
patrioților transilvăneni în lumea celor drepți care și-au făcut datoria.

Așa cad brazii Ardealului, lăsând un imens gol în loc, un gol care nu se poate umple ușor. Așa
mor patrioții, lăsând un gol imens și inimi grele.

Dumnezeu să-l odihnească printre bărbații remarcabili ai acestui neam!