ŞOCUL

ŞOCUL

 Definirea şocului

 Recunoaşterea etapelor sau gradelor

şocului

 Cunoaşterea managementului de urgenţă

 ŞOCUL
 Definiţii:
– Perfuzia organelor şi oxigenarea
ţesuturilor sunt neadecvate
- Circulaţie neadaptată nevoilor metabolice
- Sindrom multifactorial conducând la:
1. Hipoperfuzie tisulară
2. Hipoxie tisulară
3. Disfuncţie multiplă de organ
 Clasificarea fiziopatologică

 Hipoxic: paO2 scăzută

 Anemic: nivel scăzut de hemoglobină sau

creşterea met/carboxi hemoglobinei

 Debit cardiac scăzut

 Histotoxic: intoxicatii
 TIPURI DE ŞOC
 Hipovolemic:
– Mecanism: pierdere intravasculară cu scăderea
presarcinii; pierdere de fluide: gastrointestinal,
urinar, tegumentar; acumulare de fluide în
spaţiul 3
– Cauze: hemoragie traumatică şi nontraumatică,
vărsături, diaree, etc.
– Scop tratament: refacere volemie
 “Obstructiv”
– Mecanism: obstrucţie mecanică a DC normal
– tromboembolism pulmonar, tamponadă
cardiacă, pneumotorax sufocant
– Scop tratament: creşterea presarcinii şi
îndepărtarea obstrucţiei
 TIPURI DE ŞOC
 Cardiogen:
– Mecanism: insuficienţă la nivelul pompei cardiace
– Cauze: IMA, contuzie miocardică, cardiomiopatie,
disritmii, SA, SM, miocardită
– Scop tratament: creştere presarcină, optimizare
performanţă cardiacă, scădere postsarcină
 Distributiv:
– Mecanism: vasodilataţie sistemică, hipotensiune
arterială şi scăderea debitului cardiac
– Exemple: neurogen, septic, anafilactic
– Cauze: SIRS(sepsă, pancreatită, disfuncţie hepatică
severă), anafilaxie, neurogen – TVM
– Scop tratament: reumplere volemică,
vasoconstrictoare, tratamentul etiologic
 TIPURI DE ŞOC

 Toxic/metabolic/endocrin:
– Mecanism: scăderea pre/postsarcinii,
hipoxie, histotoxic
– Cauze: intoxicatii cu beta blocant, blocanţi
de calciu, CO, cianuri, insuficienţă acută de
corticosuprarenală
– Tratament: anihilare toxic(antidot, dializă,
etc), tratament hormonal
 Modificări fiziopatologice
şoc hipovolemic şoc obstructiv şoc cardiogen

presarcina întoarcerea venoasă contractilitatea

Scade debitul cardiac
Scade eliberarea de oxigen la ţesuturi
Apare “datoria de oxigen”
Metabolismul devine anaerob

Alterări membrană celulară Alterare funcţiei mitocondriale, a

(pompa ionică Na- K) proceselor oxidative şi de fosforilare Creşte nivelul seric de lactat peste
Edem celular (cAMP, Ca) 4mEq/l:
Apar radicalii superoxid, se -hipoperfuzie sistemică extinsă
eliberează citokinele proinflamatorii, -mortalitate crescută
-arată răspunsul la resuscitare: bun
se dezvoltă SIRS, cu alterarea
dacă scade cu 50% în prima oră de
microcirculaţie (tromboze, colaps) la începerea resuscitării
 RECUNOAŞTERE ŞOC Ş
RECUNOAŞ ŞII
MANAGEMENT
REZUMAT
 Pacientul în şoc poate prezenta numai semne
discrete
 Identificarea cauzei este de obicei mai puţin
importantă decât inceperea tratamentului
 Scopul este de a reface perfuzia tisulară şi de
a corecta starea de şoc
 Este important a se face o reevaluare
frecventă a răspunsului la tratament
 MECANISMELE COMPENSATORII ALE
ORGANISMULUI ÎN STARE DE ŞOC

Creşterea debitului cardiac prin tahicardie

Creşterea aportului de oxigen prin tahipnee
Eliberarea mediatorilor vasoactivi
– Greţuri
– Vaşoconstricţie periferică
Tegumente reci, umede, tensiune diastolică ridicată,
diureză redusă
Notă: Şocul “compensat” este periculos şi de aceea trebuie tratat;
pacienţii pediatrici pot prezenta timp îndelungat starea de şoc
compensat pentru ca starea lor să se deterioreze brusc
 Definire stadiu de şoc
 COMPENSAT
– Apare imediat după acţiunea agentului declanşator
– Este caracterizat prin menţinerea presiunii de
perfuzie tisulare
– Sunt prezente semnele de răspuns la stress:
tahicardie, tahipnee, TA normală sau crescută,
nivelul de lactat seric normal sau uşor crescut
 DECOMPENSAT
– Hipoperfuzie tisulară globală
– Hipotensiune arterială
– Nivelul de lactat seric crescut
 ŞOCUL
PRINCIPII DE TRATAMENT

 La un pacient traumatizat aflat în şoc

întotdeauna se tratează mai întâi şocul
hemoragic
 SIMPTOME
SIMPTOME GENERALE
GENERALE

 Slăbiciune
 Vertij
 Greţuri
 Senzaţie de “moarte” iminentă
 SEMNE GENERALE

 SNC: stare de conştienţă alterată sau

confuzie
 Cardiovascular: tahicardie, hipotensiune, SI
(AV/Tas) >0,9, hipotensiune ortostatică cu
creşterea AV cu peste 30b/min
 Pulmonar: tahipnee, EPA
 Renal: oligurie, anurie
 Tegumente: reci şi umede, cenuşii,
transpiraţii, timp de reumplere capilară
crescut
 ŞOCUL HEMORAGIC

 Definiţia hemoragiei:
– pierderea acută de sânge circulant; poate fi
internă şi/sau externă
 Volemia normală:
– adulţi: 7 % din greutatea ideală (aprox. 5 l / 70
kgc)
– copii: 8 % din greutatea ideală (aprox. 80 mL /
kgc)
 CELE PATRU STADII ALE ŞOCULUI
HEMORAGIC:

Gradul I: Hemoragie de 0 – 15 % din volemie

Gradul II: Hemoragie de 15 – 30 % din volemie

Gradul III: Hemoragie de 30 – 40 % din volemie

Gradul IV: Hemoragie > 40 % din volemie

 COMPARAŢIE ÎNTRE CELE PATRU
COMPARAŢ
STADII ALE ŞOCULUI
ŞOCULUI HEMORAGIC

Stadiu Volum. % din SNC TA TA FR AV DU Trat.

pierdut volemie sis dias (mL/ora)
(ml)
I. < 750 0 - 15 Anxietate
usoara
N N 14 - 20 < 100 > 30 CRIST

II. 750 – 15 - 30 Anxietate

moderata
N  20 – 30 > 100 20 – 30 CRIST.;even
tual singe
1500

III. 1500 – 30 – 40 Confuz,

anxios   30 – 40 > 120 5 – 15 CRIST si
singe
2000

IV. > 2000 > 40 Letargic,

inconstient   > 40 > 140 Neglijabilă Fluide,
singe,
intervenţie
chirurgicală
 HEMORAGIA
HEMORAGIA STADIUL I

 Pierdere: < 750 ml

 Pierd. % volemie: 0 - 15
 Simptome SNC: uşor anxios
 TA sistolică: normală
 TA diastolică: normală
 Respiraţii: 14 - 20 / min.
 Puls: < 100
 Diureză (ml/oră):  30
 Tratament: cristaloide (3:1) IV
 HEMORAGIA
HEMORAGIA STADIUL II

 Pierdere: 750 - 1500 ml

 Pierd. % volemie: 15 - 30
 Simptome SNC: moderat anxios
 TA sistolică: normală
 TA diastolică: crescută
 Respiraţii: 20 - 30 / min
 Puls: > 100
 Diureză: 20 - 30 ml / oră
 Tratament: cristaloide; eventual sânge
 HEMORAGIA
HEMORAGIA STADIUL III

 Pierdere: 1500 - 2000 ml

 Pierd. % volemie: 30 - 40
 Simptome SNC: anxios, confuz
 TA sistolică: scăzută
 TA diastolică: scăzută
 Respiraţii: 30 - 40 / min
 Puls: > 120
 Diureză: 5 - 15 mL / oră
 Tratament: cristaloide; sânge
 HEMORAGIA
HEMORAGIA STADIUL IV

 Pierdere: > 2000 ml

 Pierd. % volemie: > 40 %
 Simptome SNC: letargie, comă
 TA sistolică: prăbuşită
 TA diastolica: prăbuşită
 Respiraţii: > 40 / min.
 Puls: > 140
 Diureză: neglijabilă
 Tratament: lichide în jet, transfuzie,
intervenţie chirurgicală
 VARIAŢII ALE MANIFEST
VARIAŢ MANIFESTĂĂRILOR ÎN
CELE PATRU STADII DE ŞOC:

 Progresiunea semnelor şi simptomelor

prezentată în ultimele 4 diapozitive nu este
întotdeauna concordantă cu gravitatea şocului
 Unii adulţi, în special cei tineri, în stadiile II sau
III de şoc pot prezenta puls normal sau chiar
bradicardie
 Copiii pot rămâne în faza de şoc “compensat”
până aproape de stadiul preterminal IV
 SECVENŢA DE EVALU
SECVENŢ EVALUA
ARE A
PACIENTULUI ŞOCAT

 Căile aeriene
 Respiraţia
– Oxigenare
– Ventilaţie
 Circulaţia
– Oprirea hemoragiei externe cu presiune directă
– Reumplere volemică
– Evaluarea existenţei unui “şoc obstructiv”
 pneumotorax sufocant - ac de toracostomie
 tamponadă cardiacă - pericardiocenteză
 REUMPLEREA VOLEMIC
VOLEMICĂ
Ă RAPIDĂ
RAPIDĂ

 Recoltare de sânge pentru grup şi Rh

 Canulă IV cât mai mare posibil (> 18G)
 Se vor pune 2 linii IV în stadiile III şi IV
 Perfuzia complet deschisă:
– Foloseşte o linie IV cu picurător voluminos
– Pot fi necesare manşete de presiune
– Se foloseşte în general Ringer lactat:
dacă pacientul prezintă hiperpotasemie se
foloseşte ser fiziologic
de asemenea se preferă ser fiziologic dacă linia
IV se va folosi pentru transfuzie
 Nu folosi vasopresoare - tratează cu fluide!
 CĂI ALTERNATIVE DE ACCES
VASCULAR ÎN TRATAMENTUL
ŞOCULUI
 Vena periferică la membrele superioare; preferată la
majoritatea pacienţilor (de evitat în caz de suspiciune
a unei fracturi de membru)
 Vene centrale
 Vena subclavie sau jugulară internă accesibile chiar
în şoc de gradul IV (un astfel de abord poate provoca
pneumotorax-radiografie toracică de control)
 Vena femurală; uşor şi mai sigur de plasat (în caz de
plagă abdominală fluidul poate extravaza în
abdomen)
 Linia intraosoasă - la copii; poate fi utilizată şi la adult
 Intraperitoneal
 ALEGEREA FLUIDELOR IV
PRINCIPII GENERALE DE SELECŢ
SELECŢIE

 Conţinutul de Na
 Osmolaritatea
 pH
 Cantitatea de apă furnizată
 Necesarul de glucoză (calorii)
 Rata de administrare anticipată
UTILIZAREA CORECTĂ
CORECTĂ A FLUIDELOR IV

 Prejudecăţi:
- SF (serul fiziologic) este mai bun decât RL (Ringer
lactat)
- IV este mai bine decât PO
- Este corectă administrarea în bolus a glucozei 5%
- Hipokalemia trebuie rapid tratată
- 100 ml / oră tratează deshidratarea
- Bolusurile de fluide produc insuficienţă cardiacă
congestivă
UTILIZAREA CORECTĂ
CORECTĂ A FLUIDELOR IV

 Înainte de începerea tratamentului IV

întrebaţi-vă dacă acesta este cu adevărat
necesar

 Complicaţii

 Uzual, dacă pacientul nu prezintă vărsături

se preferă administrarea PO
 COMPLICAŢ
COMPLICA ŢIILE TERAPIEI IV

 Infecţii
- > 40.000 cazuri / an în S.U.A.
- aproximativ 10.000 de decese / an
- frecvenţă obisnuită:
2 - 5 % dacă < 48 ore
8 - 10 % dacă 72 - 96 ore
> 10 % dacă > 96 ore
- regula de bază pentru prevenire: schimbarea
tuturor cateterelor în interval de 48 - 72 ore
 ALTE COMPLICAŢ
COMPLICAŢII
 Tromboflebite neinfecţioase care pot periclita
accesul venos ulterior
 Necroze tisulare prin extravazarea medicamentelor
sau fluidelor
 Alergii sau eczeme de contact, datorate benzilor
adezive utilizate la fixarea cateterelor
 Embolii gazoase şi hemoragii în cazul deconectării
liniilor venoase
 Embolie de cateter - poate necesita tratament
chirurgical
 Supraîncărcare volemică / dezechilibru electrolitic
 CONŢ
CON ŢINUTUL FLUIDELOR PENTRU
TERAPIA IV
1. GLUCOZA 5 %

 5 % glucoză în apă
 50 g / L
 200 calorii / L
 pH = 4,5
 252 mOsm / L
 CONŢ
CON ŢINUTUL FLUIDELOR PENTRU
TERAPIA IV
2. SERUL FIZIOLOGIC

 0,9 % NaCl
 154 mEq Na / L
 154 mEq Cl / L
 308 mOsm / L
 pH = 4 - 5
 nu furnizează apă liberă
 CONŢ
CON ŢINUTUL FLUIDELOR PENTRU
TERAPIA IV
3. RINGER LACTAT
 130 mEq Na / L
 109 mEq Cl / L
 4 mEq K / L
 3 mEq Ca / L
 28 mEq lactat / L
 273 mOsm / L
 pH = 6,5 - 7
 furnizează 100 ml apă / L soluţie Ringer
 CONŢ
CON ŢINUTUL FLUIDELOR PENTRU
TERAPIA IV
4. SOLUŢ
SOLUŢIE N
NaaCl 0,45 %

 77 mEq Na / L
 77 mEq Cl / L
 154 mOsm / L
 pH = 4 - 5
 furnizează 450 ml apă / L soluţie NaCl 0,45
%
 CONŢ
CON ŢINUTUL FLUIDELOR PENTRU
TERAPIA IV
5. GLUCOZĂ
GLUCOZĂ 5 % CU NaC
NaCl 0,45 %

 50 g (200 Kcal) glucoză / L

 77 mEq Na / L
 77 mEq Cl / L
 406 mOsm / L
 pH = 4,0
 CONŢ
CON ŢINUTUL FLUIDELOR PENTRU
TERAPIA IV
6. GLUCOZA 5 % / Na
NaCl 0,18 %

 50 g (200 Kcal) glucoză / L

 34 mEq Na / L
 34 mEq Cl / L
 321 mOsm / L
 pH = 4,0
 CONŢ
CON ŢINUTUL FLUIDELOR PENTRU
TERAPIA IV

 Glucoză 10 % în apă (100 g / L; 400 Kcal /

L)
 Glucoză 5 % cu RL (525 mOsm / L)
 Glucoză 5 % cu SF (560 mOsm / L)
 CONŢ
CON ŢINUTUL FLUIDELOR PENTRU
TERAPIA IV
8. Na
NaCl 3 % HIPERTON
HIPERTONĂĂ

 513 mEq Na / L
 513 mEq Cl / L
 1026 mOsm / L
 Folosiţi doar în cazuri de hiponatremie
agravată de convulsii sau în instabilitatea
hemodinamică
 RINGER LACTAT

 De elecţie pentru:
1. Orice situaţie care necesită bolus injectat rapid şi
în cantitate mare
2. Necesar de volum crescut şi prelungit (arsuri)
3. Acidoză uşoară spre moderată datorată depleţiei
volemice
4. Irigări oftalmice (soluţie cu pH neutru)
 Se pot administra peste 40 L RL / 24 ore
fără modificarea ionogramei
 CONTRAINDICAŢ
CONTRAINDICAŢII RL

 Insuficienţa renală (din cauza conţinutului în K)

 Necesitatea menţinerii glicemiei
 Necesar de apă > 100 ml / L
 Notă:
Acidoza lactică nu este o contraindicaţie pentru
administrarea de RL !
 Transfuzii (? produce coagulare pe aceeaşi linie
venoasă)
 De reţinut:
RL este frecvent preferat SF în deshidratările acute
!
 SER FIZIOLOGIC

 De administrat în:
– Depleţia volemică la pacienţii cu
insuficienţă renală sau stare neprecizată
a funcţiei renale
– Hiponatremie moderată, datorată
depleţiei volemice
– Vehicul fluid pentru transfuzii pe aceeaşi
linie
– Mediu de diluţie pentru fenitoina IV
 SER FIZIOLOGIC
CONTRAINDICAŢ
CONTRAINDICA ŢII

 În caz de administrare prelungită se produce

acidoză hipercloremică şi hipokalemie
 Necesită soluţie tampon (pH NaCl 0,9 % =
4)
 Necesită menţinerea potasemiei
 Sensibilitatea la Na (ICC - insuficienţa
cardiacă congestivă sau HTA)
 Necesită menţinerea glicemiei
 NaCl 0,45 % SAU 0,18 %

 Utile când pacientul este sensibil la

încărcarea salină
 Utilă când pacientul necesită încărcare
volemică
 Sub formă de NaCl 0,45 % + Glu 5 % sau
NaCl 0,18 % + Glu 5 % + potasiu realizează
menţinerea de lichid în patul vascular
 GLUCOZA 5%
CONTRAINDICAŢ
CONTRAINDICAŢII

 Ori de câte ori este necesar un bolus rapid

(ca bolus ridică glicemia la > 900 mg / dL
chiar la pacienţi nediabetici)
 Bolusul rapid determină:
1. Hiponatremie
2. Hipokalemie
3. Hiperglicemie
DEPLEŢ
DEPLEŢIA DE POTASIU ŞI CORECTAREA EI

 Necesarul zilnic între 40 - 100 mEq K

 Trebuie măsurate pierderile de potasiu în urină,
aspirat nasogastric şi celelalte pierderi lichidiene
pentru a determina cantitatea necesară corectării
 În caz de hipokalemie deficitul global este de 100
mEq pentru fiecare scădere a potasiului seric cu
0,75 mEq / L
 Nu este necesară aproape niciodată o înlocuire mai
mare de 20 mEq K / oră
 ALTE PROCEDURI DE RESUSCITARE
ÎN ŞOCUL SEVER

 Transfuzie de sânge
1. Grup 0, Rh negativ - dacă este necesară imediat
2. Izogrup - dacă este necesar în mai puţin de 15
minute
3. Izogrup, izoRh
 Toracotomie stângă de urgenţă,
pericardiotomie, clampaj de aortă
 Autotransfuzie
– În caz de drenaj toracic pozitiv
INDICAŢ
INDICA ŢIA TRANSFUZIEI DE URGEN
URGENŢĂ
ŢĂ
CU SÂNGE 0 NEGATIV
NEGATIV

 Puls nepalpabil la sosire

 Pacienţi numeroşi cu indicaţii de transfuzie
de urgenţă
 Deteriorarea rapidă a stării pacientului sau
pierderea externă, rapidă a unui volum mare
de sânge când nu este disponibilă transfuzia
izogrup
 INDICAŢII PENTRU TRANSFUZIE
INDICAŢ
IZOGRUP ŞI IZOGRUP, IZORh

 Izogrup: sunt necesare între 5-10 min. pentru

procurarea lui de la centrul de transfuzii
- transfuzii de urgenţă care pot aştepta 10 minute
dar nu o oră
 Izogrup, izoRh: sunt necesare între 45 - 60 minute
- pacient suficient de stabil pentru ca transfuzia să
poată fi întârziată 45 - 60 minute
 FORME NEHEMORAGICE DE ŞOC

 Şocul hipovolemic (nehemoragic)

- datorat vărsăturilor, diareei, trecerii lichidelor în
spaţiul III
- se tratează IV cu Ringer Lactat sau ser fiziologic
- nu este necesară transfuzia
 Şocul anafilactic
- datorat reacţiilor alergice eliberatoare de mediatori
vasoactivi care determină edeme ale căilor
respiratorii superioare şi vasodilataţie
- fluide intravenoase şi adrenalină
 FORME NEHEMORAGICE DE ŞOC
(CONT.
CONT.))

 Şocul septic:
- Poate fi o complicaţie tardivă sau întârziată
- Pacientul poate fi febril sau hipotermic;
- Se tratează cu fluide IV - uneori tratament
secundar cu vasopresoare
- Foarte importantă pentru salvarea pacientului este
descoperirea şi tratarea focarului de infecţie
(antibioterapie, drenarea abcesului, etc.)
 FORME NEHEMORAGICE DE ŞOC
(CONT.
CONT.))

 Şocul “obstructiv”: semnul cheie este

turgescenţa jugularelor la un pacient şocat
– Pneumotoraxul sufocant
se tratează toracostomie anterioară cu ac
– Tamponada cardiacă:
se tratează iniţial cu fluide IV
se are în vedere pericardiocenteza
– Embolia pulmonară:
diagnosticul trebuie confirmat
– Trataţi cu trombolitice sau embolectomie
 FORME NEHEMORAGICE DE ŞOC
(CONT.
CONT.))

 Şocul cardiogen - datorat disfuncţiei de

pompă cardiacă
- Infarctul miocardic acut (uneori poate fi cauza
unui accident de circulaţie sau a unei căderi de la
înălţime)
- Contuzia miocardică (în realitate rar întâlnită, chiar
în cazul unui traumatism toracic major)
- Poate fi necesar tratamentul cu vasopresoare
(Dopamină)
 FORME NEHEMORAGICE DE ŞOC
(CONT.
CONT.))

 Şocul neurogen - datorat unei leziuni

medulare şi pierderii controlului nervos
simpatic
- Determină stază venoasă şi vasodilataţie periferică
- Frecvent bradicardie
- Se tratează cu fluide IV, apoi  vaşoconstrictoare
dacă şocul hipovolemic a fost exclus din diagnostic
 Şocul spinal
- Pierderea tonusului muscular şi al reflexelor
- Este un fenomen “electric” la nivelul măduvei
spinării
- Se poate recupera complet
 PANTALONUL ANTIŞOC
 Se mai numeşte MAST (Military Anti-Shock
Trousers)
 Probabil ineficient în cele mai multe
traumatisme
 Unele studii indică chiar creşterea mortalităţii în
cazul utilizării de rutină a MAST
 Poate împiedica examenul fizic şi plasarea
liniilor IV femurale
 Este periculos dacă se desumflă prematur sau
rapid
 Cele mai multe complicaţii se asociază cu
distensia abdominală
 Aplicarea prelungită poate determina sindrom
de compartiment
 PANTALONUL ANTIŞOC
(CONT.
CONT.))

 Poate ajuta la:

- reducerea sângerării în fracturile pelviene
- fractura cominutivă de femur
- tratamentul nefarmacologic a tahicardiei
supraventriculare
- tratamentul şocului anafilactic
CONTRAINDICAŢ
CONTRAINDICAŢIILE FOLOSIRII MAST

 Sarcina
 Evisceraţiile
 Suspiciunea unei rupturi de diafragm
 Presiunea intracraniană crescută
 Lipsa controlului hemoragiilor provenite din
regiuni ale corpului (torace) neacoperite de
MAST
 Edem pulmonar
 MĂSURAREA PVC LA PACIENŢ
PACIENŢII
ŞOCAŢ
ŞOCA ŢI
 PVC măsoară capacitatea inimii drepte de a
accepta o încărcare volemică
 Linia venoasă centrală nu este necesară la
majoritatea traumatizaţilor
 Măsurătorile PVC ajută în cazul pacienţilor cu:
- disfuncţie cardiacă preexistentă (ICC)
- pace-maker implantat
- şoc neurogen
- contuzie miocardică
- suspiciune de tamponadă cardiacă
SEMNIFICAŢ
SEMNIFICAŢIA PVC LA TRAUMATIZAŢ
TRAUMATIZAŢI

 Scăzută (< 6 mm Hg) - hipovolemie

- fluide IV sau transfuzie
 Crescută (> 15-18 mmHg)
- hipervolemie (supratransfuzie)
- insuficienţă cardiacă dreaptă (infarct)
- tamponadă cardiacă
- afecţiuni pulmonare
- pneumotorace sufocant
- poziţionarea greşită a cateterului
- vasopresoare sau MAST
 SEMNIFICAŢIA MODIFIC
SEMNIFICAŢ MODIFICĂĂRILOR PVC
ÎN CURSUL RESUSCITĂ
RESUSCITĂRII

PVC iniţială Modificare Semnificaţie Acţiune

Scăzută Nici una Hipovolemie Mai mult fluid

persistentă IV
Scăzută Creşte Resuscitare Scade rata
reuşită administrarii
IV
Scăzută sau Scade Pierderea de Administrare
moderată fluid continuă rapidă IV
Crescută Nici una Hipervolemie Scade rata
sau situaţiile administrării
prezentate în IV
diapozitivul
anterior
 MONITORIZAREA PACIENTULUI
ŞOCAT
 Răspunsul la terapie este interpretat în
funcţie de:
- Statusul mental şi capacitatea de comunicare ale
pacientului
- Puls, T.A., frecvenţa respiraţiilor
- Diureză (trebuie să fie cel puţin 1 ml/kg/oră sau 30
ml/oră la adult)
- Reumplerea capilară, perfuzia periferică
- PVC
- Date de laborator (mai puţin importante
comparativ cu semnele clinice)
 REZULTATE DE LABORATOR

 Hematocrit
- poate fi iniţial normal în ciuda unor pierderi
sangvine severe
- dacă este scăzut iniţial, indică o pierdere
volemică extrem de gravă
 Ureea sangvină
- poate fi crescută în caz de hipovolemie
(azotemie prerenală) sau în cazul unor hemoragii
digestive superioare
- creşterile uşoare la copii pot masca o
deshidratare severă
 Glucoza serică
- poate fi uşor crescută în situaţii de stress (nu
numai la diabetici)
 REZULTATE DE LABORATOR
(CONT.
CONT.))

 Leucograma
- normală sau crescută, nu are semnificaţie
diagnostică sau prognostică
 Calciu seric
- poate fi scăzut de transfuziile de sânge cu citrat
- de obicei nu necesită tratament
 CAUZE DE COAGULOPATIE
 Hipotermia (< 35,5oC)
- cea mai frecventă cauză
- este foarte important să fie prevenită
 Transfuzii masive
- prin fenomenul de “spălare” al factorilor de
coagulare şi al trombocitelor
- poate necesita o unitate de plasmă proaspătă
la 6-8 unităţi de sânge transfuzat
- poate necesita între 6-8 unităţi de trombocite la
8-12 unităţi de sânge transfuzat
 Starea septică
 Coagulopatie preexistentă sau insuficienţa
hepatică
 Efectul medicamentelor sau toxinelor
 CAUZE DE EŞ
EŞEC ÎN TRATAMENTUL
ŞOCULUI

 Pierdere nesesizată de fluide

 Probleme de ventilaţie
 Distensia gastrică acută (se tratează prin aspiraţie
gastrică)
 Tamponada cardiacă
 IMA
 Cetoacidoza diabetică
 Criza Addisoniană
 Şocul neurogen
 Hipotermia
 Efectul medicamentelor sau toxicelor
PIERDERI OCULTE DE SÂ
SÂNGE ÎN
CAZUL FRACTURILOR (ml
(ml))

Fracturi închise de membru inferior 500 -1000

Fracturi închise de femur 500 -2500
Fracturi deschise de femur 1000 - >2500
Fracturi închise de braţ 500 -750
Fracturi închise de coloană vertebrală 500 -1500
Fracturi pelviene închise 1000 - 3000
Fracturi pelviene deschise > 2500
 REZUMAT

 Începe tratamentul şocului în timpul evaluării

primare
 Evaluează pierderea volemică iniţială
 Evaluează tipul de şoc
 Reevaluează frecvent răspunsul la
tratament
 Şocul progresiv sau rebel la tratament poate
necesita intervenţie chirurgicală de urgenţă
 De reţinut!
 Recunoaşte tipul de şoc: hipovolemic, obstructiv,
cardiogen, distributiv, toxic/metabolic
 Apreciază starea de şoc utilizând SI(n. 0,5 – 0,7)
 Utilizează lactatul seric ca marker al
hipoperfuziei tisulare şi răspuns la resuscitare
 Scopul resuscitării: creşte oxigenarea, asigură
ventilaţie adecvată, îmbunătăţeşte perfuzia
tisulară
 Tratamentul etiologic concomitent cu
resuscitarea