EVOLUŢIA SECTORULUI BANCAR ROMÂNESC

ÎN PERIOADA MODERNĂ

În perioada modernă, primele încercări de creare a unei bănci au avut loc la

începutul sec. al XIX-lea. Deşi au existat şi anterior preocupări în acest sens, abia în
1856 a fost creată Banca Naţională a Moldovei cu sediul la Iaşi, care a fost astfel
prima instituţie bancară ce-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul României. Banca a
fost creată ca urmare a demersurilor unui bancher prusac şi afost concesionată
acestuia.
În anul următor, banca a dat faliment datorită lipsei de fonduri, recurgeri la
credite din străinătate, precum şi datorită faptului că din capitolul subscris a fost
vărsată doar o mică parte.
După unirea Ţării Româneşti cu Moldova, în 1859 cu început să funcţioneze
şi alte bănci. Ca urmare a legii adoptată la 24 noiembrie 1864, a fost fondată Casa
de Depuneri şi Consemnaţiuni. Această instituţie, până la crearea B.N.R. în 1880, a
avut un rol foarte important întrucât a fost principala Bancă de emisiune, o bancă,
care iniţial a avut de Bancă de emisiune şi de scont. Ulterior, datorită modificării
statului său a pierdut aceste privilegii, desfăşurând o activitate pur comercială.
Activitatea acestei bănci a continuat până la naţionalizarea sistemului bancar din
România, în iunie 1948.
În aceeaşi perioadă au mai apărut şi alte bănci : Banca Albina, prima bancă
cu capital integral românesc, ce s-a început activitatea în 1872 la Sibiu; Creditul
Financiar Rural care a apărut în 1873, ca şi Banca Aurora din Năsăud. În anul
următor a fost creat Creditul Financiar Urban şi Rural.