În perioada modernă, primele încercări de creare a unei bănci au avut loc la
începutul sec. al XIX-lea. Deşi au existat şi anterior preocupări în acest sens, abia în 1856 a fost creată Banca Naţională a Moldovei cu sediul la Iaşi, care a fost astfel prima instituţie bancară ce-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul României. Banca a fost creată ca urmare a demersurilor unui bancher prusac şi afost concesionată acestuia. În anul următor, banca a dat faliment datorită lipsei de fonduri, recurgeri la credite din străinătate, precum şi datorită faptului că din capitolul subscris a fost vărsată doar o mică parte. După unirea Ţării Româneşti cu Moldova, în 1859 cu început să funcţioneze şi alte bănci. Ca urmare a legii adoptată la 24 noiembrie 1864, a fost fondată Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. Această instituţie, până la crearea B.N.R. în 1880, a avut un rol foarte important întrucât a fost principala Bancă de emisiune, o bancă, care iniţial a avut de Bancă de emisiune şi de scont. Ulterior, datorită modificării statului său a pierdut aceste privilegii, desfăşurând o activitate pur comercială. Activitatea acestei bănci a continuat până la naţionalizarea sistemului bancar din România, în iunie 1948. În aceeaşi perioadă au mai apărut şi alte bănci : Banca Albina, prima bancă cu capital integral românesc, ce s-a început activitatea în 1872 la Sibiu; Creditul Financiar Rural care a apărut în 1873, ca şi Banca Aurora din Năsăud. În anul următor a fost creat Creditul Financiar Urban şi Rural.