SISTEMUL BANCAR ÎN PERIOADA TRECERII

ROMÂNIEI LA ECONOMIA DE PIAŢĂ

Până la sfârşitul anului 1989, sistemul bancar Român, oferea un număr

limitat de servicii şi produse bancare.
După 1989, România a fost martoră a multor schimbări, iar trecerea lor la o
economie de piaţă a determinat creşterea continuă a numărului agenţilor economici
privaţi. Acest aspect a determinat nevoia dezvoltării unui sistem bancar care să
răspundă solicitărilor pieţei şi să asigure oferte de produse şi servicii bancare
necesare unei economii de piaţă.
Reforma sistemului bancar a început în 1990, în 1991 prin elaborarea şi
adaptarea unei noi legislaţii bancare privind organizarea şi funcţionarea băncii
centrale şi a băncilor comerciale. Noua legislaţie bancară se referea, în principal, la
Legea privind activitatea bancară (nr. 33/1991) şi Legea privind statutul B.N.R. (nr.
34/1991). De asemenea, o importanţă deosebită o deţine Legea societăţilor
comerciale (nr. 31/1990) datorită faptului că băncile sunt, la rândul lor, organizate
ca societăţi comerciale, în plus fiind necesară autorizarea acordată de B.N.R., pe
baza criteriilor stabilite prin reglementări şi norme speciale.
În acelaşi timp, au început să apară noi bănci, finanţate fie de stat, fie prin
aport de capital privat. Aceste bănci oferă servicii atât statului cât şi agenţilor
economici privaţi; băncile private preferă să încurajeze şi să susţină procesul de
privatizare.