SISTEMUL BANCAR ÎN PERIOADA

ECONOMIEI CENTRALIZATE

La 28 decembrie 1946, B.N.R. a fost etatizată, devenind Banca Republicii

Populare Române – Bancă de Stat.
Odată cu introducerea metodelor de conducere centralizată în economie s-a
redus numărul băncilor.
Prin decretul nr. 197/1948 s-a prevăzut că toate băncile, private sau de
stat, să fie lichidate sau dizolvate. Singurele excepţii au fost: Banca de Credit
pentru Investiţii, Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale şi Casa de Depuneri
şi Consemnaţiuni. Această din urmă instituţie a deţinut monopolul în domeniul
depunerilor populaţiei până la sfârşitul anului 1989.
În septembrie 1948 Banca de Credit pentru Investiţii a devenit Banca de
Investiţii.
Începând cu 15 noiembrie 1948, toate operaţiunile bancare au fost
concentrate la nivelul unei singure instituţii – Banca de Stat (fosta B.N.R.), care
funcţiona ca centru de încasări şi control al numerarului.
Această metodă de distribuire planificată a banilor a permis guvernului să
instituie propriul său sistem de conducere centralizată, supraveghere şi control a
economiei naţionale.
Sistemul a funcţionat astfel până în 1967 când au apărut bănci noi. A fost
creată Banca pentru Agricultură şi Industria Alimentară şi Banca Română pentru
Comerţ Exterior, iar Banca Naţională a fost reorganizată. Aceste schimbări au fost
însoţite de un anumit grad de deschidere, dar conducerea centralizată a continuat
să funcţioneze în acelaşi mod.
Prin reglementările Băncii Naţionale, rolul şi funcţiile băncilor au fost strict
limitate şi priveau, în principal, la atragerea disponibilităţilor de la populaţie şi din
economie şi distribuirea acestora, conform planului de credite, unor întreprinderi
sau unor persoane.
Însă, băncile trebuiau să respecte anumite reglementări stricte, ca de
exemplu aveau voie să transfere fonduri către întreprinderi, numai în conformitate
cu planul naţional unic. Ele funcţionau ca parte pasivă a afacerilor şi erau, în
principal, unităţi administrative. Sistemul centralizat elimina orice formă de
concurenţă între bănci, întrucât funcţionau şi acţionau numai în cadrul unor linii
directoare foarte stricte.