Autoanaliza

1. De ce am ales facultatea de psihologie ?

Am ales această facultate deoarece am vrut să mă cunosc mai bine pe mine însumi, să aflu
ce probleme am și să aflu cum pot să le rezolv. Am vazut in cursurile aceste universitati
oportunitatea de a ma dezvolta ca persoana si de a achizitiona un pachet de cunostiinte pe care
mi l-am dorit si pe care il consider esential in viata de zi cu zi.
Pshihologia este știința care se ocupă cu studiul minții și comportamentului uman, și pot
spune că întotdeauna am fost curios să aflu mai multe despre acest subiect. Mi-a placut
intotdeauna sa fiu un observator al naturii umane si m-am confruntat adesea cu intrebari si
dileme legate de oameni. Ce se află în spatele unor acțiuni, de ce simțim ceea ce simțim, de ce
continuăm să facem anumite lucruri chiar dacă suntem conștienți de impactul negativ al acelor
lucruri asupra noastră dar și asupra celor din jurul nostru. Raspunsurile sunt deosebit de
complexe si numai prin studiul aprofundat al psihologiei consider ca pot obtine informatiile
pe care le-am cautat dintotdeauna.
2. Ce știu despre mine ?
Știu că sunt o persoană care încă mai are mult de lucrat pentru a fi cine vrea să fie. Știu că
încerc în fiecare zi să fiu cea mai bună versiune a mea, in ciuda ocazionalelor esecuri. Știu că
sunt o persoană iubitoare și căreia îi pasă de persoanele apropiate. Sunt o persoana dispusa de
a face sacrificii pentru cei iubiti si a carui motivatie este mai strans legata de binele celorlalti
decat de binele propriu. Uneori simt nevoia de a fi singur dar incerc sa o combat pentru ca
sunt constient de propriile tendinte depresive si imi dau seama ca singuratate si izolarea
reprezinta factori favorizanti. In ciuda faptului ca sunt o persoana timida, am tendinta de a
forma relatii puternice. Am putini prieteni dar ii consider prieteni adevarati pe care pot conta
oricand. Desi incerc sa ascund urmatoarele lucruri, stiu că am o stimă de sine scăzută și ca
sunt o persoană timidă. Uneori pot fi o persoană impulsivă și mă pot “aprinde” repede din
lucruri mărunte iar in acelasi timp, stiu ca nu e o trasatura cu care ma mandresc.
3. Ce emoții negative trăiesc/am trăit cu precădere ?
Orice persoana se confrunta cu emotii negative; problema apare atunci cand aceste emotii
negative definesc persoana. Cu certitudine ca, la fel ca oricine altcineva, m-am confruntat cu
intreg spectrul de emotii neplacute dar cele mai prezente in viata mea, sunt urmatoarele :
Îndoială – Îndoiala a fost mereu lângă mine, încă de mic copil. Întotdeauna am fost
urmărit de gândul “Dacă nu fac bine ceea ce fac?”, “Dacă nu o să reușesc?”, “Dacă este
greșit?”.
Rușine – De fiecare data când răspunsul la întrebările de mai sus se dovedea a fi cel pe
care nu mi-l doream, apărea rușinea. Simțeam cum toată lumea mă privește și râde de mine și
preferam să rămân în colțul meu unde mă simțeam în siguranță.
Dezamăgire – Fiind o persoană care a crescut cu ideea de a avea așteptări de la ceilalți
oameni, am descoperit ce înseamnă dezamăgirea încă de mic. Aceasta a apărut în mod
constant din partea persoanelor pe care le credeam prieteni, cei despre care se presupune că te
vor ajuta și vor fi lângă tine atunci când ai nevoie. De multe însă dezamăgirea, din păcate, a
venit și din partea propriei mele persoane. De multe ori s-a întâmplat să-mi spun că pot să fac
ceva, iar apoi când am eșuat să fiu dezamăgit.
Plictiseală – Mereu am fost genul de persoană care se plictisește repede de ceva și de
aceea am căutat în mod constant lucrui care să mă țină atras pe o perioadă lungă de timp.
Jena – Fiind o persoană timidă, la fel ca și îndoiala, jena a fost companionul meu bun încă
de mic copil. Întotdeauna am simțit acel nod în gât sau în stomac atunci când trebuia să
vorbesc sau să mărturisesc ceva cuiva.

4. Calități și defecte

Calități :
- Amabilitate – Fiind o persoană amabilă, am avut avantaje în mediul social
deoarece acest lucru a distrus prejudecățile oamenilor despre mine pe care le aveau
înainte de a purta o discuție.
- Empatia – Empatia m-a ajutat foarte mult să mă conectez la nivel emoțional cu
persoanele cu care am purtat discuții și să simt oarecum emoțiile pe care aceștia le
simțeau în momentul în care povesteau anumite lucruri.
- Liberalitate – Ma consider o persoana liberala in gandire, cu capacitatea de a
intelege si a vedea ambele laturi ale unui argument. Nu consider ca este dreptul
meu de a judeca atitudinile sau gusturile celorlalti indiferent de efectul pe care l-ar
avea asupra mea.
- Nonconformism – Nu consider acceptabila acceptarea unei informatii fara a fi
cercetata si filtrata prin propriul meu sistem de valori. Expresii precum „crede si
nu cerceta” sau „asa se face”, nu vor face parte niciodata din vocabularul meu si
am acumulat mai mult de cateva frustrari, de-a lungul timpului, legate de acest gen
de gandire. In opinia mea, a intelege este esential.

Defecte :
- Irascibilitate – Așa cum am spus mai devreme, uneori mă “aprind” foarte repede
din cauza unor întamplări mărunte dar considerate supărătoare pentru mine. Acest
lucru se poate reflecta din păcate și asupra perosanelor apropiate și le pot răni pe
acestea din punct de vedere emoțional fără să am vreo intenție în a face acest
lucru.
- Melancolie (visător excesiv) – Nu de puține ori mi s-a spus că “trăiesc cu capul în
nori”. Adeseori visez la anumite lucruri și îmi fac scenarii foarte greu de realizat
sau chiar imposibile și la fel de des rămân dezamăgit și rănit când acestea nu devin
realitate.
- Naivitate si idealism – Aceste lucru mă predispun la dezamagire. Nu de putine ori
mi-am format o impresie despre o persoana / institutie / situatie, ca apoi sa aflu cat
de diferita era realitatea.
Ce simt când îmi caut și definesc calitățile și defectele?
Sentimentul care exprima cel mai bine starea mea este „teama” - teama că nu îmi cunosc
calitățile, că nu mă cunosc atât de bine pe cât am crezut și teama că tind să îmi exagerez
defectele si ca am o imagine alterata despre mine. Imi e teama de propriul subconstient si imi
e teama ca voi ajunge propriul meu inamic.
 5. Ce am învățat despre comunicarea mea ?
Am învățat că uneori nu reușesc să mă fac înțeles atât de bine pe cât credeam. Am descoperit
că trebuie să încep să fiu mai deschis atunci când comunic, mai ales cu o persoana care este
deschisa în momentul comunicării. Simt uneori ca nu reușesc să spun și să exprim tot ceea ce
doresc cu ușurință.
6. Ce trebuie să schimb ?
Trebuie să schimb felul în care mă exprim, în principal pentru a mă asigura că persoana cu
care port o conversație înțelege cât mai clar ceea ce vreau să exprim.
Trebuie sa nu mai reactionez impulsiv si sa nu ma mai enervez atunci cand persoana cu care
comunic intelege gresit sau nu intelege ceea ce vreau sa exprim.
Trebuie sa invat sa exprim minimul necesar fara a adauga informatii suplimentare care nu
ajuta comunicarea, ba dimpotriva, o impiedica sau o ingreuneaza. Trebuie sa invat sa
diferentiez informatia necesara de detaliile inutile si sa nu mai folosesc exemple care nu se
potrivesc situatiei in discutie.
Trebuie sa invat sa fiu mai comunicativ la primul contact cu o persoana. Consider ca tendinta
mea de a nu spune prea multe influenteaza opinia celorlalti si imi creaza imaginea unui om
rece si rezervat.
7. Ce vreau să schimb ?
Mai mult decat orice, vreau sa-mi dezvolt abilitatile de comunicare, atat verbala cat si
nonverbala. Vreau sa invat sa gandesc strategic si sa invat sa controlez directia unei
conversatii. Imi doresc sa schimb imaginea pe care o proiectez in exterior si vreau sa fiu
perceput ca o persoana calma, rabdatoare, cu incredere in sine si in ceea ce spune.
Pe locul al doilea, dar cu mica diferenta, se afla dorinta mea de a-mi imbogati cunostiintele si
vocabularul. Imaginea mea ideala de sine este un domn cult, manierat, respectabil atat in glas
cat si in aparenta. Vreau sa devin acel om care este atat ferm cat si flexibil, cald dar si dur la
nevoie. Vreau sa am capacitatea de a ma adapta la orice situatie sociala.
In cele din urma, o schimbare majora pe care o consider necesara este acordarea de
importanta propriei persoane, propriilor nevoi si aspiratii. Fiind o persoana care este motivata
de nevoile celor din jur, am uneori tendinta de a ma neglija, fapt ce imi aduce doar
dissatisfactie.

8. Ce pot să schimb ?
Intrebarea „ce pot schimba ?” pare inselatoarea. In opinia mea, oricine are capacitatea de a
schimba la sine orice isi doreste. O intrebare mai importanta este „ai puterea de a schimba
ceea ce iti doresti ?”. In cazul meu, recunosc ca intampin dificultati in a ma desprinde de
unele obiceiuri si comportamente. Consider ca, in timp, cu vointa, munca si cu suportul
necesar voi capata puterea necesara de a deveni ceea ce mi-am propus.
9. Ce imi propun sa fac in legatura cu modul meu de a comunica ?
Pentru a schimba modul de comunicare trebuie in primul rand schimbata atitudinea fata de
comunicare si fata de persoanele cu care se comunica. Un prim pas este dezvoltarea mea ca
persoana si crearea unui mod mai eficient de comunicare. Intentionez sa urmez sedinte de
autodezvoltare in scopul de a imi imbunatati relatia cu propria persoana si implicit si cu
persoanele din jur.
 10. Ce m-a atins in urma discutiilor de la seminar in legatura cu modul meu de a
comunica ?

Seminarul m-a ajutat sa realizez ca exista unele probleme cu care nu stiam ca ma confrunt.
Initial nu am fost capabil sa accept existenta acestor deficite in capacitatile mele de
comunicare. Ulterior, in urma unor introspectii, am ajuns la concluzia ca trebuie facute unele
schimbari. Am devenit constient de faptul ca trebuie depus un efort si ca abilitatile
comunicative nu sunt numai innascute ci se pot si dezvolta. Acesta a reprezentat un prim pas
catre scopul meu final de a imi atinge Eul ideal.

11. Cum a fost pentru voi dialogul cu o persoana paranoica din perspectiva in care v-
ati aflat ?
Dialogul intretinut cu o persoana paranoica a fost cel putin spus „interesant”. Am ascultat cu
atentie teoriile conspirationiste si conceptele de persecutie si prejudiciu de care persoana
respectiva suferea. Am ascultat despre cum persoanele din jur il barfesc, il ridiculizeaza si
comploteaza impotriva lui fara a intrerupe si fara a-l contrazice. Am sugerat motive
alternatative pentru actiunile gresit itnerpretate ale celor din jur, insa fara succes. Am oferit
generalitati despre societate si mebrii sai, lovindu-ma, de fiecare data, de argumente nerealiste
care sustineau ideile mentionate mai sus. Intr-un final, nu am avut de ales decat sa-i urez
succes persoanei in cauza fara a-l aproba si fara a-i intari convingerile.