Tema 1.

Circuitul economic de ansamblu

1. Agregarea subiecţilor economici şi a pieţelor în macroeconomie.

2. Evaluarea rezultatelor activităţii economiei naţionale.
3. Metode de calcul a PIB.

1. Agregarea subiecţilor economici şi a pieţelor în macroeconomie.

Economia naţională reprezintă ansamblul de activităţi economice şi sociale care se desfăşoară în
cadrul naţional statal, istoric determinat.
Macroeconomia studiază procesele şi fenomenele care rezultă din corelarea activităţilor
economice. Studiază mărimile agregate: consumul final al populaţiei, formarea naţională de capital,
economisirea naţională, cererea agregată, oferta agregată. Agregerea este procesul de cumulare a
rezultatelor activităţii tuturor agenţilor economici (fig.1).

P P

Microeconomie Macroeconomie

Q Y

Volumul de producţie Volumul real al

pe o piată concretă, produsului
unit./an naţional, lei/an

Agregarea produsului naţional în macroeconomie

Analiza macroeconomică porneşte de la analiza fluxului circular al venitului. Fluxul circular
al venitului reprezintă schimburi economice sub formă de bunuri/servicii, respectiv fluxuri
monetare; necesită, în prealabil, gruparea agenţilor economici pe sectoare instituţionale.
Gruparea unităţilor economice pe sectoare instituţionale permite evidenţierea fluxurilor dintre aceste
sectoare şi oferă o imagine de ansamblu asupra economiei naţionalee.

Agenţi economici agregaţi Activitate, funcţii Surse de finanţare

1. Societăţi nefinanciare
(private, publice, mixte)
2. Instituţii financiare şi de
credit
3. Întreprinderi de asigurări
4. Administraţii publice
5. Administraţii private
6. Gospodăriile
din:
Produc bunuri/servicii Vânzarea producţiei
nefinanciare destinate
pieţei
Finanţarea activităţii a) depuneri la vedere
economice - colectare, transferul şi la termen
şi redistribuirea disponibilităţilor b) titluri de valoare
financiare c) dobânzi
Funcţia de asigurare, Primele de asigurare
transformarea riscurilor
individuale în riscuri
colective
Produc servicii nemarfare, Vărsăminte obligatorii
operaţiuni redistribuire primite direct sau
a veniturilor indirect
prin redistribuire
Produc servicii nemarfare pentru Contribuţii voluntare
gospodării particulare din
partea gospodăriilor
(în calitate de
consumator)
şi din veniturile pe
proprietate
- consum Veniturile provin din

7. Restul lumii
(Unităţile nerezidente care
efectuează operaţiuni cu unităţile
instituţionale rezidente)
- produc bunuri/servicii salarii, proprietăţi,
marfare nefinanciare transferuri
(generatoare de venituri)
- efectuează operaţiuni cu
unităţile instituţionale rezidente

Fig. 2. Schema fluxului circular al venitului

A – oferta de bunuri, B – încasări, C – plăţi pentru factori, D – cerere de factori, D’ – venituri, F –

oferta de factori, G – cheltuieli de consum, H – cerere de bunuri.

În realitate, pe parcursul fluxului apar retrageri şi injecţii care se însoţesc şi se intercondiţionează

reciproc.

Modificări pe Conţinut şi caracteristici

parcursul fluxului
1. Retrageri - economiile depuse la bănci (S)
- taxele T (directe şi indirecte) plătite de titularii de venit
administraţiilor
- importurile (IM) sunt cheltuielile gospodăriilor şi firmelor pentru
 bunuri şi factori de producţie importaţi
Retrageri totale R=S+T+IM
2. Injecţii - investiţii (I) de către firme pentru creşterea stocului de capital
- cheltuielile publice (G) sunt achiziţiile guvernului de bunuri/servicii
(contravaloarea)
- exporturile (Ex) sunt vânzările ţării către restul lumii (aportul de
valută)
Injecţii totale J=I+G+Ex

Circuitul economic de ansamblu evidenţiază lanţuri şi reţele de pieţe precum şi preocuparea pentru
stabilirea unui echilibru general al unui sistem format din „n” pieţe.

Legături între pieţe Conţinut şi caracteristici

a) Tehnologice Conexiunea pieţelor de factori de producţie şi de bunuri, integrare pe
verticală
b) Legături de Perturbaţiile pe piaţa muncii = variaţii salariu = variaţii venituri = variaţii
venituri ale cererii pentru diferite bunuri/servicii
c) Monetare Perturbaţiile în fluxurile de încasări şi venituri ale agenţilor economici
(respectiv în sistemul bancar) vor afecta cererea şi oferta pe diferite pieţe.
d) Financiar Perturbaţiile de pe pieţele financiare şi de schimb valutar vor afecta
-valutare fluxurile de investiţii şi schimburile economice externe.

2. Evaluarea rezultatelor activităţii economiei naţionale.

Evaluarea rezultatelor activităţii economice se realizeaţă prin intermediul Sistemului conturilor
Naţionale (SCN).
Sistemul Conturilor Naţionale reprezintă o metodă de evidentă macroeconomică ce are ca obiect
descrierea cifrică a activităţilor economice, a fluxurilor materiale, de venituri şi financiare care au
loc între diferite subiecte economice. SCN îşi propune, aşadar, ca prin intermediul unui ansamblu
coerent şi detaliat de tabele şi conturi, ţinute în partidă dublă, s-ă măsoare rezultatele activităţii
productive, repartizarea şi utilizarea acestora.
Contabilitatea naţională foloseşte tehnica contabilă în sensul că tranzacţiile dintre agenţii economici
se înregistrează pe de o parte ca resurse şi pe de altă parte ca folosire a acestora. În Sistemul
Conturilor Naţionale, agenţii economici a căror activitate este măsurată sunt firme, instituţii
guvernamentale, menaje private, străinătatea. Determinarea indicatorilor macroeconomici de
rezultate se bazează pe fluxurile care au loc în economie între agenţii economici. Evaluarea
rezultatelor se bazează pe veniturile factorilor care au participat la activitatea economică: muncă,
natură (pământ), capital, abilitatea întreprinzătorului. În calculele macroeconomice, se porneşte
uzual de la circuitul monetar, care trebuie să respecte condiţia unui circuit închis.
Rezultatele activităţii economice desfăşurate într-o perioadă la nivel macro (circuitele sau fluxurile
care apar) se reflectă în SCN într-un sistem de conturi.
Sistemul conturilor începe cu un cont sintetic de bunuri (contul 0) construit la nivelul întregii
economii naţionale, urmat de conturile „Producţie”, „Creşterea veniturilor”, „Repartiţia veniturilor”,
„Redistribuirea veniturilor”, „Utilizarea veniturilor”, „Modificarea patrimoniului”, „Finanţare”
(conturi ce se întocmesc la nivelul sectoarelor şi pe întreaga economie) şi de contul sintetic
„Străinătatea”.
Contul 0 „Contul sintetic de bunuri” reflectă în partea stângă provenienţa bunurilor (resursele):
valoarea producţiei brute, importul de bunuri, impozitele pe profit; iar în partea dreaptă utilizarea
acestora: consumul intermediar, consumul final, investiţii brute, exportul de bunuri.
Contul 0 este echilibrat deoarece valoarea producţiei totale de bunuri este egală cu utilizarea
acestora.
Contul 1 „Producţie” se construieşte la nivelul fiecărui sector şi la nivelul economiei naţionale şi
preia, din contul 0, valoarea producţiei (la resurse, în partea dreaptă) şi consumul intermediar
necesar pentru obţinerea acestei producţii (la utilizări, în partea stângă). Soldul contului îl
reprezintă valoarea adăugată brută (la nivelul sectoarelor), respectiv produsul intern brut, pe
ansamblul economiei naţionale şi se obţine ca diferenţă între producţie şi consumul intermediar
aferent.
Contul 2 „Creşterea veniturilor” prezintă, în partea dreaptă, la resurse, produsul intern brut
(respectiv valoarea adăugată brută la nivelul sectoarelor) şi subvenţiile, iar în partea stângă
amortizarea capitalului fix şi impozitele indirecte. Soldul contului este produsul intern net, la nivelul
economiei naţionale, respectiv valoarea adăugată netă la nivelul ramurilor. Dacă în contul 1, valorile
sunt prezentate în preţul pieţei, în contul 2 prin scăderea impozitelor indirecte nete (diferenţa dintre
impozitele indirecte plătite şi subvenţiile încasate) se obţin indicatori exprimaţi în preţul
factorilor.
Contul 3 „Repartiţia veniturilor”, prezintă în partea dreaptă, la resurse, produsul intern net (la
preturile factorilor) şi veniturile factorilor încasate din străinătate. În partea stângă, la utilizări,
contul prezintă veniturile factorilor plătite străinătăţii. Soldul contului reprezintă produsul
naţional net (venitul naţional), făcând trecerea de la conceptul intern (domestic) la cel naţional.
Conceptul naţional ia în considerare veniturile din activitate şi proprietate care au revenit
rezidenţilor, indiferent dacă provin din interior sau din străinătate.
Contul 4 „Redistribuirea veniturilor”, ia în considerare totalitatea transferurilor secundare, deci
repartiţia secundară sau redistribuirea veniturilor. El prezintă în partea dreaptă valoarea adăugată
netă (produsul naţional net la nivel macro) la preturile factorilor şi transferurile curente provenite
din străinătate. În partea stângă se prezintă transferurile curente către străinătate. Soldul contului îl
reprezintă venitul disponibil.
Contul 5 „Utilizarea veniturilor” preia în partea dreaptă, la resurse, soldul contului 4, adică venitul
disponibil. În partea stângă se prezintă consumul final (public şi privat). Soldul contului îl reprezintă
economiile nete, principala sursă de finanţare a investiţiilor (alături de amortizare). Dacă la
economiile nete se adaugă consumul de capital fix (amortizarea), se obţin economii brute. În acest
caz trebuie să se pornească însă de la prezentarea în partea dreaptă (resurse) a Venitului Brut
Disponibil (venitul net disponibil plus amortizarea capitalului fix.
Contul 6 „Modificarea patrimoniului” (sau „Acumulare”) prezintă în partea dreaptă sursele de
finanţare pentru formarea patrimoniului: economii nete, amortizare, transferuri de patrimoniu din
străinătate; iar în partea stângă utilizarea acestora: investiţii brute interne şi transferurile de
patrimoniu către străinătate. Soldul îl reprezintă soldul finanţării (excedent sau deficit).
Contul 7 „Finanţare” prezintă în partea dreaptă modificarea angajamentelor şi soldul finanţării, iar
în partea stângă modificarea creanţelor. El se echilibrează prin „diferenţa statistică” provenită din
folosirea surselor diferite de date în întocmirea conturilor.
Contul 8 „Străinătatea” prezintă toate tranzacţiile care au loc între agenţii rezidenţi şi străinătate.
El se construieşte la nivelul întregii economii şi sintetizează în partea dreaptă vânzările de bunuri şi
serviciile la export, veniturile încasate de la străinătate din activitatea economică şi din proprietate,
transferurile curente şi de patrimoniu încasate şi modificarea angajamentelor. În partea stângă sunt
prezentate cumpărările de bunuri şi serviciile din import, veniturile din activitatea economică şi din
proprietate cedate străinătăţii, transferurile curente şi de patrimoniu prestate şi modificarea
creanţelor. Contul se echilibrează prin diferenţa statistică.

Calculul indicatorilor statistici de rezultate ale activităţii economice pe baza SCN.

Principalii indicatori statistici de rezultate, calculaţi pe baza Sistemului Conturilor Naţionale sunt
Produsul Intern Brut, Produsul Intern Net, Venitul Naţional Brut, Venitul Naţional, Venitul Naţional
Disponibil.
Pentru obţinerea indicatorilor sintetici Ţara
de rezultate «RM»trei metode de calcul: metoda valorii
se utilizează
noastră
adăugate (metoda producţiei Întreprinderea
sau metoda creării veniturilor); metoda cheltuielilor (metoda utilizării);
naţională „Cricova”:
Volumul
metoda veniturilor (metoda producţiei
repartizării (VA)= 1000€,
veniturilor).
Inclusiv:
Metoda creării veniturilor presupune agregarea subiectelor economice pe sectoare şi ramuri de
1000€ - cetăţeni RM
activitate şi oferă informaţii asupra structurii
0€ - cetăţeni străini producţiei.
Metoda cheltuielilor evidenţiază utilizarea veniturilor subiectelor economice pentru consum,
acumulare şi economisire. Întreprinderea naţională „Franzeluta”:
Volumul producţiei (VA)= 2000€,
VNB PIB
Metoda repartiţiei veniturilor ia în considerare repartiţia primară a veniturilor factorilor.
Inclusiv:
«RM»: «RM»:
În contabilitatea
1000€+
2000€
naţională - cetăţeni
sunt RM
folosiţi următorii indicatori macroeconomici: 1000€+
2000€+ 0€ - cetăţeni străini 2000€+
Produsul Intern Brut (PIB);
2000€+ 3000€+
Întrepridere cu capital mixt “ QBE Asito ”:
Venitul Naţional Brut (VNB)
100€+ 500€=
600€+ Volumul producţiei (VA)= 3000€, 6500€
Produsul Intern
600€= Net Inclusiv:
(PIN);
6300€ 2000€ - cetăţeni RM
Produsul Naţional Net (PNN);
1000€ - cetăţeni străini
Venitul national (VN).
Întrepridere cu capital străin :
Volumul producţiei (VA)= 500€,
1. Produsul Intern Brut (PIB) principalul indicator în Sistemul Conturilor Naţionale ONU,
Inclusiv:
măsoară valoarea brută100€ - cetăţeni
a producţiei RM
finale de bunuri şi servicii produse de factorii de producţie ce-şi
400€ - cetăţeni străini
desfăşoară activitatea în interiorul tării, în cursul unei perioade (de regulă un an).
2. Venitul Naţional Brut (VNB), un alt indicator sintetic de rezultate, este alcătuit veniturile
Ţară
factoriale primare obţinute din utilizarea straină
factorilor «RUSIA»
de producţie naţionali în ţară sau in srainatate. El
face trecerea de la conceptul internÎntrepridere
la cel naţional.cu capital mixt
“ Молдавские вина ”:
Volumul producţiei (VA)= 1500€,
в т.ч veniturile factorile primare obţinute din strainătate -veniturile factorile
VNB= PIB + SVFS (soldul
600€ - cetăţeni RM
primare obţinute de cetaţeni
900€ - în strainătate
cetăţeni străini - veniturile factorile primare obţinute de catre stăini pe
teritoriul ţării)
Întrepridere cu capital străin “Ресторан
молдавской кухни”:
Volumul producţiei (VA)= 700€,
Inclusiv:
600€ - cetăţeni RM
100€ - cetăţeni străini

Fig.3. Calculul PIB şi VNB

3. Produsul Intern Net (PIN) se calculează eliminând amortizarea (A) din produsul intern brut
(PIB), respectiv:

PIN = PIB − A
4. Produsul Naţional Net (PNN) măsoară veniturile factorilor care au revenit subiectelor
economice interne, indiferent dacă au fost produse în interiorul tării sau în străinătate:
PNN= PIN+ SVFS –I ind. nete

Unde:
I ind. nete= I indirecte -subvenţii

5. Venitul national (VN) exprimă mărimea agregată imputată factorilor de producţie ce au

participat la realizarea producţiei naţionale într-o perioadă determinată de timp. El însumează toate
veniturile (salarii, profituri, dobânzi, rente) obţinute de agenţii naţionali din furnizarea de servicii ale
factorilor în interiorul ţării şi în străinătate.

VN=PIB – A - I ind. nete+ SVFS

În baza indicatirului VN pot fi calculaţi indicatorii VP(venit personal) – venitul distribuit către
menaje şi VD (venit disponibil) – acest indicator se obţine din venitul personal al menajelor,
eliminând transferurile către sectorul public şi adăugând veniturile care revin menajelor private în
urma redistribuirii prin transferuri.

VP = VN – Venituri nedistribite (contribuţii la asigurări sociale, taxe pe venit plătite de firme,

profitul nedistribuit)+ transferuri (ex: indemnizaţii)

VD = VP – Taxe personale

Produsul Intern Brut (PIB) principalul indicator în Sistemul Conturilor Naţionale. Se calculează
astfel:
a) Prin metoda de producţie, produsul intern brut se calculează eliminând din valoarea totală a
produselor şi serviciilor produse (produsul global brut PGB), valoarea bunurilor şi serviciilor
produse şi consumate pentru producerea de bunuri şi servicii noi (consumul intermediar CI). .
La nivelul sectoarelor, valoarea adăugată brută VAB i se obţine prin diminuarea valorii producţiei
brute (VPBi ) cu consumul intermediar ( CIi )
Deoarece valoarea producţiei de bunuri şi servicii este exprimată în preturile factorilor (pf), pentru
a se asigura exprimarea în preturile pieţei (pp) este necesară adăugarea impozitelor indirecte nete
(impozite indirecte-subvenţii) In ind .
Impozitele indirecte (Iind ) sunt constituite în principal din impozitele legate de producţie, adică
vărsăminte obligatorii către administraţiile publice de la unităţile producătoare şi care afectează
producţia de bunuri şi servicii sau utilizările factorilor de producţie.
Subvenţiile de exploatare (S) reprezintă transferuri curente pe care administraţia publică, conform
unei politici economice şi sociale, le varsă unităţilor rezidente care produc bunuri şi servicii
destinate pieţei, în scopul influenţării preturilor acestora.
Deci:

b) Prin metoda cheltuielilor (metoda utilizării finale), PIB se obţine din însumarea valorii bunurilor
şi serviciilor finale, produse în interior în perioada de analiză şi consumate de populaţie, investite
sau exportate.
Astfel:
1PIB = C+Ibrută+G +Expnet

unde:
C reprezintă consumul privat, care include toate bunurile şi serviciile cumpărate de menajele
private şi cele consumate de menaje şi provenite din producţie proprie (autoconsum). El este, de
asemenea, numit consum personal sau cheltuielile consumatorilor. reprezintă în general,
componenta, categoria cea mai mare a cheltuielilor.
 G reprezintă consumul public (consumul statului), care include producţia statului (valoarea
serviciilor nedestinate pieţei produse de administraţia publică şi privată în folosul colectivităţii) din
care se elimină serviciile vândute şi investiţiile capitale.
Ibrută reprezintă formarea brută a capitalului, care include investiţiile nete şi amortizarea (adică
investiţiile brute), alături de modificarea stocurilor la producători.
Expnet reprezintă exportul net, determinat ca diferenţă între valoarea bunurilor şi serviciilor
exportate şi valoarea celor importate.

c) Prin metoda veniturilor care ia în considerare în calculul PIB veniturile factorilor de producţie,
deci veniturile care au revenit posesorilor factorilor, pentru participarea lor la activitatea economică:

unde:
CM reprezintă compensarea factorului muncă, care include:
salariile acordate angajaţilor, în numerar şi în natură; contribuţiile efective sau importate, plătite de
patroni în numele salariaţilor către sistemul asigurărilor sociale şi/sau către unităţile private de
asigurări;
EN reprezintă excedentul net de exploatare care rămâne după scăderea compensării angajaţilor şi a
amortizării capitalului fix, din valoarea adăugată brută la preturile factorilor. El cuprinde: dobânda
netă; renta; profitul brut (compus din dividende plătite, impozite de profit, profit nedistribuit);
A reprezintă amortizarea capitalului fix.
Aceste trei metode de calcul a PIB sunt reprezentate în tabelul 1.

Tabelul 1. Metode de calcul a PIB.

Determinare PIB Definiţie, conţinut, forme de determinare
1. PIB
prin metoda 1•valoarea bunurilor/serviciilor destinate consumului final (fiind exclus consumul intermediar),
în interiorul unei ţări
producţiei 2•este o variabilăde flux (cuprinde doar ce s-a creat în anul respectiv)
3•PIB-ul este suma valorilor adăugate brute (VAB) realizate în interiorul unei economii
naţionale
4PIB = ΣVAB
5•de regulă, PIB se calculeazăla preţurile pieţei, PIBpp(care includ taxele indirecte – taxe,
accize)
6PIBpp= PIBfp+ Iind– S
7PIBpp - PIB în preţul pieţei
8PIBfp- PIB în factori factori de producţie
9Iind- investiţii indirecte
10•valoarea adăugatăreprezintăsursa de venituri pentru proprietarii de factori de
producţie, venituri ce se vor transforma în cheltuieli, ceea ce conduce la alte douămetode de
determinare a PIB

2. PIB
prin metoda 2•din perspectiva cheltuielilor, PIB-ul reprezintăcheltuieli de consum populaţie plus investiţii
brute plus cheltuieli administrative (publice şi private) plus export net
cheltuielilor 3•cheltuielile de consum sunt sume pentru achiziţionarea de bunuri/servicii durabile şi curente
(utilizării) 4•investiţiile brute reprezintăcheltuieli pentru bunuri capital
5•cheltuielile guvernamentale, G, sunt plăţi curente pentru achiziţionare de bunuri/servicii
6•exportul net reprezintădiferenţa dintre export şi import; reflectăcontribuţia comerţului exterior
la formarea PIB
7PIB = C+Ibrută+G +Expnet

3. PIB 1•suma veniturilor aferente factorilor de producţie, antrenaţi într-o activitate economică,
prin metoda include:
0 √venitul forţei de muncă= salariu, impozite, cotizaţii la asigurări sociale, contribuţii
veniturilor fond pensii
1 √venit din munca pe cont propriu (fără a avea statut de angajat)
2 √profit firmă(inclusiv plata impozitului pe profit)
3 √rentele = veniturile factorilor de producţie închiriaţi de unitatea economică
4 √dobânzile
5 √impozitele indirecte (aferente consumului final)
6 √TVA, taxe vamale, accize
7 √subvenţiile = impozite negative care se scad din PIB
PIB = Vf+A + Iindirecte nete- S, unde:
A –amortizare, S subvenţii, Vf venitul factorilor de producţie I - impozite indirecte nete

Comparaţiile, în timp ale indicatorilor macroeconomici.

Pentru realizarea comparaţiilor în timp a indicatorilor macroeconomici, trebuie ţinut seama de faptul
că agregatele sunt exprimate în preturi curente. Problema care se ridică este de a determina cât din
modificarea „nominală” în timp (creştere sau descreştere) a indicatorilor se datorează
modificării preţurilor şi cât este modificarea cantitativă (reală). Astefel distingem PIB nominal şi
PIB real
PIB nominal măsoară valoarea bunurilor finale în preţurile curente ale perioadei de calcul.
PIB real reflectă modificarea producţiei fizice în economie prin exprimarea tuturor bunurilor finale
produse în diferite perioade de timp în preţurile unui an de referinţă, numite preţuri constante sau
comparabile.
Compararea în timp a rezultatelor macroeconomice presupune diminuarea din modificarea
„nominală” a agregatului a variaţiei datorate preţurilor, prin deflaţionarea indicatorului.
În practica statistică, la deflaţionarea seriilor cronologice ale agregatelor macroeconomice de
rezultate (prin eliminarea modificării preţurilor pe baza unei game stabilite de bunuri), se utilizează
indicii preţurilor.
PIB real se obţine raportând PIB nominal la indicele implicit al preţurilor PIB.
PIB real = PIB nominal / IPC
INDICELE PREŢURILOR DE CONSUM (IPC) exprimă modificarea medie ponderată a cheltuielilor
pe care o familie de talie mijlocie din mediul urban le face pentru asigurarea mijloacelor de subzistenţă,
în concordanţă cu nivelul şi structura nevoii sociale istoriceşte determinate
IPC este un indice de tip Laspeyres, calculându-se după formula:

unde Q0 reprezintă structura coşului de bunuri ce reflectă nevoia socială în perioada de bază.

Dacă se raportează PIB nominal (în preţuri curente) la PIB real (în preţuri constante), rezultă un
indice implicit al preţurilor PIB, denumit şi deflator sau indice de deflaţionare adică:

Deflator PIB = PIB nominal / PIBreal

Nivelul (indicele)
bunului

Se numeşte deflator deoarece poate fi utilizat pentru ajustarea deflaţie (sau inflaţie) a calculaţiilor
P P la măsurarea modificărilor reale ale
indicatorilor macroeconomici în preţuri curente, cu scopul de a ajunge
dolari./unit.

producţiei. Deflatorul se prezintă ca un indice general al preţurilor. Spre deosebire de indicele preţurilor de
preţurilor
analizat,

consum, deflatorul PIB sau PNB este mai cuprinzător.

Preţul

Procesul inflator şi deflator al rezultatelor macroeconomice

În macroeconomie are loc creşterea rezultatelor activităţii economice ca rezultat a creşterii preţurilor
(fig. 4)
Microeconomie Macroeconomie

Q Y

Fig 4. Agregarea rezultatelor economice la un anumit nivel al preţurilor

În scopul comparării rezultatelor activiţăţii economice la nivel macro este necesar de a supune
indicatorii macroeconomici procedurilor de inflare sau deflare.
Procedura de inflare – presupune recalculul indicatorilor macroeconomici în reţurile perioadei de
referinţă posterioare (ex. recalculul PIB a anului 2000 în preţurile anului 2003).
Procedura de deflare – presupune recalculul indicatorilor macroeconomici în reţurile perioadei de
referinţă anteriaore (ex. recalculul PIB a anului 2000 în preţurile anului 1997).

Exemplu:
Anul ... 1998 1999 2000 (an de 2001 2002 .....
referinţă)
PIB nominal ... 20 40 55 80 100 ...
(milrd. dolari)
Indicele preţurilor 80 85 90 100 105 115 ...
(deflatorul)
Р
PIB real (milrd. ... 23 44 55 76 87 ...
dolari)

Procedura de inflare Procedura de deflare