Omida Mirmidona – Partea a Doua.

Poveste de Mediana Stan

OMIDA MIRMIDONA
– partea a doua –

Mirmidona se înfățișă generalului Gudron. Acesta le spuse lăcustelor-soli aliniate

în fața lui, fără a-și dezlipi privirea de pe ea:

Abonează-te la Newsletter GOKID!

Îți trimitem Invitații la Evenimente, Newslettere de Weekend și Povestea de
Duminică Seara
+ CADOU
14 Jocuri pentru Dezvoltarea Inteligenței Emoționale

VREAU!

– Mergeți în Boboc și spuneți că le vom elibera regina în schimbul a două… o mai

cântări puțin pe Mirmidona… patru livezi de meri.
omida mirmidona 1Regina vorbi plină de aroganță și dispreț, mestecând:

– Ar trebui să le faceți o propunere mai realistă, deoarece omizile mele sunt prea
deștepte ca să-și cedeze teritoriile în schimbul unei regine…

– Taci, larvă!

Era o jignire de moarte. Mirmidona se înfurie și își scuipă guma pe fața lui Gudron
într-o mască vâscoasă și greu de dezlipit. Doamnele lăcuste, oripilate, comentară
că Mirmidona “e atât de îngâmfată că nu-și mai încape în piele”. Nici nu bănuiau
cât adevăr se afla în acele cuvinte.

omida mirmidona 2Gudron trebui să stea cu fața la foc ca să i se moaie c’eiul în

timp ce s’ujitorii îl trăgeau de barbă și-l răzuiau cu lama. Iar pe Mirmidona o
duseră în Turnul Stacojiu și o țineau acolo cu o frunză și o picătură de apă pe
oră. Odată cu masa intra lăcusta-călău împreună cu trei lăcuste-soldați și țintuiau
cu acul de zid câte un fluture monarh, iar ea își scuipa guma pe fața călăului sau
scotea la soldați o limbă interminabilă.

De patru ore Mirmidona stătea la masă pe scaunul ei, neclintită, cu spatele la

peretele plin cu fluturi străpunși. Lăcustele îi vorbeau dar nici nu întorcea
capul. Călăul și soldații își făceau semne și se întrebau: “Ce-o fi pățit de nu ne
mai scuipă?”

Văzând că omizile nu trimit nici un răspuns, ca și cum omida mirmidona 3nu le-ar
păsa dacă regina lor ar fi țintuită între fluturi, Gudron trimise o solie în
cetatea lor, condusă în lipsa Mirmidonei de generalul Salt-pe-Floare. Ajunși în
sala de primire, solii se opriră și holbară niște ochi cât gutuile deoarece pe
tronul de aur stătea solemnă nimeni alta decât regina Mirmidona, cea întemnițată în
turn!

Solii se întoarseră în salturi și îi povestiră lui Gudron ce-au văzut. Acesta urcă
în turn, o prinse pe Mirmidona în labe, și văzu că regina era goală pe dinăuntru!
Năpârlise și fugise cu ajutorul unor aripi de fluture. Clocotind de furie, el
declanșă o ambuscadă iar lăcustele lui îl răpiră pe Salt-pe-Floare și-l închiseră
în turn, în locul Mirmidonei, cu supraveghere permanentă, după ce îl controlară în
gură.

omida mirmidona 4Mirmidona trimise la generalul Gudron un alai de douăzeci de soli

cu o epistolă care suna astfel:

“Dacă aveți curaj să vă luptați cu mine cu sulița și vă înving, îl veți elibera pe

Salt-pe-Floare, dacă mă învingeți Domnia Voastră, vă cedăm două livezi.”

“Nu!”, trimise epistolă generalul, “Dacă înving eu, primiți să-mi fiți soție”.

“Așa să fie!“, răspunse ea.

Peste o oră, oștirea omizilor verzi și oștirea lăcustelor cenușii se aliniară față
în față, la mare distanță una de alta, între livezi, pentru a vedea înfruntarea
dintre regina Mirmidona și generalul Gudron, amândoi cu platoșe și coifuri.

omida mirmidona 5Mirmidona nu așteptă ca generalul să se apropie, ci își aruncă

sulița și îl țintui de un trunchi de copac.

– Acum, spuse Mirmidona către locțiitorul lui Gudron, lăcusta subgeneral,

eliberați-l pe Salt-pe-Floare!
Lăcusta subgeneral salută și spuse:

– Generalul Gudron trebuia să-l elibereze. Așa scrie în epistolă, or, dacă e
țintuit, nu-l mai poate elibera.

– Cum? Se înțelege că dacă va fi învins sau mort, lăcustele îl vor elibera.

Lăcusta subgeneral desfăcu epistola reginei, pe care o purta făcută sul, la brâu,
și-i arătă cu laba înmănușată:

– Nu ați specificat cazul în care generalul Gudron ar fi mort…

Mirmidona căzu pe gânduri… Hmm… Găsiseră un pretext. Cine era atât de viclean în
Regatul Lăcustelor Cenușii?

omida mirmidona 6Omizile tropăiau în loc de nerăbdare. Iar căpitanul Gros-Pufos

sună atacul în timp ce generalul Douăzeci-și-Două-de-Picioare-Ușoare strigă:

– Fraților, s-ar putea să fie ultima noastră bătălie. Pentru regina Mirmidona,
înainteee!

Atât așteptară omizile. Se luptară cu o plăcere feroce aruncând sulițele și

țintuind lăcustele de copaci.

omida mirmidona 7Lăcusta subgeneral căzu prizonieră și fu târâtă în fața

Mirmidonei. Îi scoaseră coiful și… era generalul Gudron:

– Ha, ha! Și mie îmi place să mă joc, regină!

– Lașule, se auziră voci mânioase, n-ai avut curaj să te lupți cu o femeie.

Mirmidona își bulbucă ochii asupra lui și își frecă două perechi de mâini.

– Să mergem în sala de consiliu, să decidem ce facem cu dânsul! Regina intră în

sală și văzu că erau doar jumătate din consilieri.

– Dar unde e restul consiliului?

Generalul Douăzeci-și-Două-de-Picioare-Ușoare îi arătă, alb la față, un șir de saci

verzui atârnați de ferestre.

– Au intrat în crisalide!
Pe jos erau împrăștiate hainele lor.

– O! atât putu să zică Mirmidona. Rămase un minut cu ochii dilatați către saci,
apoi își reveni

– Nu avem vreme să alegem alt consiliu, dar avem un eșafod gata pregătit.

Generalul Gudron fu înșfăcat și suit pe eșafod iar în jurul lui se strânse tot
poporul omizilor. Mirmidona stătea pe tron și bătea din picioare.

– Domnului general Gudron îi place să se joace cu cuvintele, spuse ea către omizi.

Apoi către Gudron

– Așa că va trebui să ghiciți un cuvânt. Puteți ghici spunând litere sau cuvinte,
după cum doriți.

Abonează-te la Newsletter GOKID!

Îți trimitem Invitații la Evenimente, Newslettere de Weekend și Povestea de
Duminică Seara
+ CADOU
14 Jocuri pentru Dezvoltarea Inteligenței Emoționale

VREAU!

Mirmidona șopti cuvântul la urechea unei omizi iar aceasta scrise cu un cărbune pe
un trunchi albicios prima și ultima literă, marcând cu liniuțe literele dintre ele
F – – – – – E
– Dacă ghiciți o literă care se repetă, aceasta va fi introdusă în cuvânt de câte
ori se repetă.

omida mirmidona 9Gudron făcu o plecăciune

– Mulțumesc pentru amabilitate, regină.

– Nu e nici o amabilitate, e regula jocului. Aveți dreptul la atâtea încercări câte

liniuțe, deci vor fi cinci încercări. Fiecare greșeală vă apropie de spânzurătoare.

Generalul Gudron își luă o figură atentă, îmblânzită, duioasă chiar.

– Hmm, vedeți, nu cumva se repetă F sau E Și pe acestea sunteți datori să le

afișați dacă se repetă!

Mirmidona îi zîmbi dulce-acrișor

– Nu se repetă…
Gudron se gândi, se gândi, cercetând livada, omizile, ștreangul.

– Conține cumva… litera M

omida mirmidona 10Omizile răspunseră în cor

– Nuuuuu!
Generalul Gudron fu urcat pe scăunel.

-B-B

Generalului i se puse ștreangul la gât.

-Uu
Mirmidona făcu un semn și omida completă doi de u în cuvânt.

– Mai aveți dreptul la o singură încercare!

omida mirmidona 11Gudron se foi și își frecă aripile. Hmm, e un cuvânt pe care îl
știu toate omizile, e ceva de-al lor, dar ce poate fi Ce

– Fluture…

Adunarea izbucni în urale. Un soldat urcă și îi scoase lațul. Gudron mai făcu o
plecăciune. Fu lăsat să plece nu înainte de a semna un document cum că nu va mai
țintui fluturi și a-l întări cu sigiliul pe care îl purta totdeauna în haină.

Mirmidona anunță că peste două ore va avea loc căsătoria ei cu generalul Treizeci-
de-Picioare-pe-Floare. În cetate începură pregătirile de nuntă. Dar Mirmidona era
îngrijorată pentru că aveau loc schimbări.

omida mirmidona 12Pe măsură ce îmbătrâneau, omizile se transformau în fluturi,

părăsind Bobocul. Soldații și generalii urau metamorfoza. Ce mai e și jocul acesta
ciudat, de-a fluturele Păi își pierd din picioare (rămân cu patru din
paisprezece!), devin fragili, cu aripi care se zdrelesc ușor, nu mai pot înfuleca,
nu se mai pot îngrășa, și mai ales nu se mai pot bate cu sulițe și scuturi grele
din scoarță. Vor fi doar frumoși. Ce să facă ei cu frumusețea Dar nu era după ei.
Văitându-se, intrară în crisalide vestiții generali cu zeci de picioare.

Mirmidona trebui să aleagă alții în locul lor, împreună cu consiliul.

omida mirmidona 13În ora nunții, când Mirmidona intră în Templul Fluturilor, mirele
nu era acolo. Rămase în fața altarului, cu capul întors spre ușa până la care i se
revărsa trena. Așteptă așa, neclintită, minute în șir, în timp ce forfota și
șoaptele umpleau templul. Deodată în ușă se ivi un fluture cu aripile negre și
portocalii. Era Salt-pe-Floare, care de abia ieșise din crisalidă.

Începu o petrecere mare în cetatea omizilor. Iar mirele își luă mireasa în brațe și
zbură cu ea pe o floare de gutui.