- 1 -

FLORENCE BRAUNSTEIN-SILVESTRE JEAN-FRANCOIS

PEPIN

GHID
de
CULTURA

GENERAL
AVOL. 1
 -2 -

EDITURA ORIZONTURI EDITURA LUCEAF RUL

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României BRAUNSTEIN-SILVESTRE, FLORENCE
Ghid de cultur general / Florence Braunstein Silvestre, Jean-Fran ois Pepin; trad.:Roxana
Dobrescu Ed. a 6-a - Bucure ti: Orizonturi, 2004
ISBN 973-9342-75-2

I. Pepin, Jean-Fran ois

II. Dobrescu, Roxana (trad.) !

008(100)(091)

B-dul Libert ii nr. 4, bl. 117, et. 3, ap. 7, sector 4, cod 040128-Bucure ti,
Tel: 337.48.81, 335.07.80, 0744.530.940, 0723.334.291; Fax: 337.48.22,
e-mail: lider@fx.ro; site: www.trustul-lider.ro
 Compania Na ional a Imprimeriilor „CORESI" S.A. Bucure ti
ROMÂNIA

CUVINT ÎNAINTE Sistemulcalit i!certificatSRENISO9001

Aforismul atribuit lui Aristotel - „ tiu doar un singur lucru, acela c nu tiu nimic"- ar putea constitui deviza acestui
ghid de cultur general . Lucrarea se adreseaz în primul rînd studen ilor, i apoi celorlalte categorii de cititori, urm -
rindu-se structurarea no iunilor, de multe ori destul de vagi, cît i a cuno tin elor acumulate de-a lungul anilor.
Prezentarea unei sinteze de istorie cultural a umanit ii este o încercare ambi ioas , de care sîntem perfect
con tien i. De aceea consider m aceast lucrare o încercare modest . Ghidul nu se dore te a fi savant, ci
mai degrab practic, prezentînd în acela i timp informaii cu caracter general i cu un con inut no ional
foarte
precis.
Obiect de reflec ie, dar i instrument de lucru, cartea este determinat de folosirea unui demers
cronologic i tematic în acela i timp:
• cronologic, pentru a permite o orientare u oar în timp;
• tematic, pentru a oferi analize cuno tin elor care trebuie însu ite.
Ghidul este înso it de un index orientat pe trei axe, nume proprii
(Atena,
Kant...), no iuni (art elenistic , existen ialism...), opere (Republica, Iliada...), facilitînd astfel accesul direct
la referin ele precizate.
De cîte ori a fost posibil, fiecare mare diviziune istoric - antichitate, epoc medieval i modern , perioada
contemporaneit ii - prezint la sfîr it un bilan rapid asupra artei, literaturii, filosofici, tiin elor etc.
Leg tura esen ial dintre teme ni s-a p rut necesar s o facem prin evolu ia ideilor.
Lucrarea se dore te a adar a fi o analiz clar i ordonat , destinat unei folosiri pertinente a noiunilor i
conceptelor, dorind totodat s incite la consultarea direct a operelor gînditorilor antici i moderni.
Cititorul î i va forma o idee mai precis asupra scopului acestui ghid par-curgînd lista principalelor
teme evocate în cadrul antichit ii clasice, fiecare tem fiind sus inut de o list de opere:
• mo tenirea gîndirii greco-latine: de la presocratici la Platon. Reflec
ii asupra mitului, aevolu iei acestuia spre ra iune iistorie. No iunea de
cet ean pornind
de la cetatea greac - Sofi ti i democra i - Cultur i ordin natural - Aristotel
contra lui Platon? - Politica, tiin a ideal a fericirii - aportul roman - Cicero -Stoicism i epicureism.
Am încercat, deci, s d m posibilitatea cititorului s integreze cultura în reflec ia personal , pentru a evita
capcanele enciclopedismului, ale teoriilor gata emise, permi înd st pînirea unui aparat conceptual i a unor
reguli operatorii.
Sper m ca, dup parcurgerea acestei lucr ri, cititorul s g seasc satisfac ia st pînirii propriei sale culturi
generale.
,i i'..................P

*:,• ; :

CAPITOLUL l
 -4-

ANTICHITATEA
INTRODUCERE LA CAPITOLUL l
Pe bun dreptate, cititorul ar putea fi uimit de spa iul destul de restrîns pe care 1-am acordat unei epoci
cruciale din civiliza ia noastr . El nu trebuie s uite îns c scopul acestei lucr ri este acela de a ne permite un
rapid tur de orizont de cultur general .
Acest prim capitol a fost conceput pentru a evita erorile grosolane în cazul unor discu ii/conversa ii pe teme de
cultur general . Vizeaz , de asemenea, st pînirea unor cuno tin e generale de ordin politic, literar, filosofic,
social i artistic mo tenite din antichitate, dar înnici un caz o specializare în vreunul din aceste domenii.
SEC IUNEA A
ORIGINILE: CIVILIZA IILE ORIENTULUI
APROPIAT I ALE ORIENTULUI

I. UNITATEA I DIVERSITATEA CIVILIZA IILOR

ORIENTULUI APROPIAT
Tablet pictografic sumerian . Calcar. Lungime 5 cm, l ime 4,5 cm. începutul mileniului al III-lea. Paris, Muzeul Luvru. Se pare c
este vorba de o socoteal f cut de patronul unor lucr tori.
Catalog de expozi ie, Muzeul Grand Palais (1982).

Numeroasele cercet ri întreprinse în ultimele decenii în arheologie, filologie i

istorie au contribuit în mod deosebit la în elegerea organiz rii sociale, politice, cît i a
sistemelor economice ale lumii antice.
Analiza structurilor socio-economice ale civiliza iei mesopotamiene i egiptene
demonstreaz c înce-pînd cu mileniul al VUI-lea exista o continuitate în ceea ce
prive te caracterul mixt al sistemului lor economic, care înc de la începuturi prezint doi
factori esen iali: hidro-agricultura i cre terea animalelor. Chiar dac este vorba de
men inerea sistemului de iriga ii al Nilului sau al Eufratului, începînd cu mileniul
alIV-lea sau, dimpotriv , de a stabili un echilibru în distribuirea
resurselor, începînd cu mileniul al III-lea, cei doi factori aminti i mai sus vor asigura trecerea de la o societate
comunitar la una stratificat . Sfîr itul acesteia este marcat de apari ia fenomenului urban.
F r îndoial c i al i factori vor fi invoca i în explicarea na terii procesului de urbanizare. Dintre ace tia
amintim în primul rînd schimburile la mare distan . Presiunea demografic va avea drept consecin
dezvoltarea tehnologic i intensificarea schimburilor, ceea ce va determina o înflorire deosebit a
aglomer rilor de tip urban i o transformare a organiz rii sociale. Inova iile tehnologice vor ocupa un loc
important în evolu ia acestor fenomene diverse: plugul determin o extensiune a teritoriilor, carul permite
comunica iile, roata olarului favorizeaz intensificarea schimburilor ceramice, metalurgia determin realizarea
unor unelte mai solide. Inventarea scrierii va fi strîns legat de dezvoltarea birocra iei i a organiz rii politice.
 Evolu ia scrierii pictograficc spre cea cuneiform .
Catalog de expozi ie, Muzeul Grand Palais (1984).

Stela regelui Si Aspiqa. Scriere hieroglific de la stînga la dreapta. Regele, situat la dreapta, ofer prinoase de pîine, pr jituri, fructe
i b uturi lui Osiris, a ezat pe un jil , lîng care se afl zei a Isis i zeul Anubis.
1.1. Tipuri de scriere
SCRIERILE CUNEIFORME
Prin scriere cuneiform în elegem desemnarea aspectului exterior al acesteia, care se prezint sub forma
unei combina ii de semne j în form de cuie triunghiulare, gravate pe ta-J bli e de argil .
Acest aspect se datoreaz faptului c scribul folosea, inînd strîns în mîn , o bucat de trestie t iat oblic la un
cap t, cu care grava t bli ele din argil proasp t prin lovituri scurte i rapide. T bli ele erau puse apoi în cuptoare, c p
tînd astfel o t rie i o rezisten care le f ceau indestructibile.
Acesta este îns numai un procedeu care a servit scrierilor diverse a c ror structur intern difer
radical. Distingem astfel scrierile sumero-akkadiene i cele elamite.
Scrierea sumero-akkadian a fost denumit astfel, pentru c ea a fost folosit mai întîi de sumerieni, iar apoi
de akkadieni. Se generalizeaz progresiv începînd cu mileniul al III-lea. Originile acestei scrieri trebuie c utate probabil
în primele pictograme, care apar pe t bli ele perioadei Warka IV, din mileniul al IV-lea. In evolu ia lor spre
scriere, vor avea loc dou fenomene decisive:
• unul va modifica grafia semnelor
• altul va afecta valoarea semnifica
iei. Principalele tipuri de scriere sumero-
akkadian vor evolua în felul urm tor:
1. 2700-2500, perioad care începe de
laprin ul(patesi)sumerianalora uluiLaga ,
Ur-Nanse, i se termin cu dinastia Agade.
2. 2500-2350, adic de la Manistusci la
Gudea.
3. 2300 dinastia Ur.
 4. 2100-1800 dinastia Hammurabi.

10
5. 1800-1200 dinastia Kassit din
Babilon.
6. 1100-600 preponderen a asirian .
7. 600-540 epoca neo-babilonian . TitulaturaluiThot,zeuprotectoral
scribilor, inventatorul scrierii.

în regiunea Elamului î i face apari ia o alt scriere, proto-elamit ,

cunoscut ast zi
prin s p turile arheologice de la Susa. Ea va supravie ui doar pîn în 2450 î. Hr., cînd sub efectul cuceririlor
lui Naramsin, va fi înlocuit de cea sumerian . Din aceasta din urm va deriva scrierea elamit . Chiar i
hitti ii, popoare indo-eu-ropene, vor împrumuta numeroase semne din scrierea sumero-akkadian , în-cepînd
cu secolul al IV-lea î. Hr.

SCRIERILE HIEROGLIFICE
Dintre toate scrierile vechi, ancestrale, cea egiptean ne ofer cel mai limpede exemplul de scriere prin care
cuvintele sînt realizate cu ajutorul unor reprezent ri de obiecte. Etimologia greac a termenului „hieroglif "
subliniaz aspectul sacru al acestor caractere. Clement din Alexandria (200 d. Hr.) distinge trei tipuri de
scrieri egiptene:
• hieroglific - caractere sacre
• hieratic - scriere folosit de preo i
• epistolografic - scriere pentru redactarea scrisorilor, numit ast zi demo-
tic , i de care se servea Herodot.
Scrierea egiptean , mai exact ideogramele ce desemnau un rege sau un ora , î i face apari ia în cursul
mileniului al IV-lea, deci în perioadele predinastice. Scrierea egiptean pe deplin constituit nu apare înainte de
mileniul al III-lea.
Tradi ia atribuie inventarea scrierii lui Thot, zeu din Egiptul de Jos. Ast zi, descifrarea textelor ne
permite s preciz m evolu ia diferitelor tipuri de scriere. Hieratica, scriere cursiv , se manifest o dat cu
prima dinastie i se prelunge te pîn în secolul al III-lea d. Hr. Totu i, începînd cu secolul al VII-lea, ea va
ceda locul scrierii demotice, care va avea drept rezultat simplificarea grafiei.

1.2. Cadrul: lumea rural i primele aglomer ri

urbane ; r
MESOPOTAMIA
Mesopotamia a oferit multiple zone geografice ce au permis folosirea resur-
•selor naturale de c tre grupuri umane care au locuit în aceea i epoc , dar
care s-au caracterizat prin moduri de via diferite. Pentru anumi i
teoreticieni, agricul-

11
tura i-ar avea originea aici, întrucît ea s-a nas- j cut dintr-o necesitate; aceast
schimbare în J modul de subzisten va determina modifi- j cari în modul de via ,
în sensul transform rii j s la urilor de baz în locuiri permanente.] Trecerea
Harta a ez rilor mesopotamiene.
de la primele sate la aglomer ri] urbane are loc înmileniile VIII—IV.

în perioada mileniului al VT-lea (5500-1 5000 perioada Eridu) foarte

pu ine zone au' fost locuite. De-abia în faza urm toare, comunit ile
 s te ti acoper Mesopotamia sudic i cea central , între 4500 i 3500
(epoca Ubaid), cre terea num rului de a ez ri în cîmpia aluvial este
spectaculoas .
O schimbare notabil intervine în cursul mileniul al IlI-lea: albia Eufratului se diminueaz i o dat cu aceasta
numeroase canale dispar, ceea ce va determina ca popula iile private de sursele de ap s se concentreze în num r
mare în cîteva aglomer ri, ce vor da na tere ora elor. Documentele cuneiforme ne dau cîteva indicaii asupra
peisajului: cîmpurile de cereale se întindîn jurul centrelor urbane i al a ez rilor de mai mic importan . Ora ul este înconjurat
de plantaii i gr dini.
Printre marile ora e re inem pe cel numit Eridu, centru cultural important în epoca Uruk (3500-3100),
ilustrat printr-o arhitectur monumental , în cursul mileniului al IlI-lea, a ezarea acoper o suprafa de 90 km, cuprinzînd
i ora ul Ur cu o întindere de 20 de hectare.
Cre terea num rului de aglomer ri urbane este considerabil : de la 18 pentru perioada cuprins între 3500 i
3400, la 108 pentru cea dintre 3300 i 3100! în cursul mileniului al IlI-lea Uruk este o cetate ale c rei ziduri
delimiteaz o suprafa de mai mult de 400 de hectare. Incinta sa se dezvolt pe mai mult de 9 km.
Popula ia a putut fi evaluat la aproximativ 40 000-50 000 de locuitori. Dar aceste modele de urbanizare nu vor
fi atît de impresionante în Mesopotamia central ca în Babilonia i Akkad.
începînd cu mileniul al IlI-lea, asist m în aceste centre urbane la separarea iinstitu ionalizarea puterilor
politice i a celor economico-religioase. Pîn atunci, guvernarea era asigurat de o ierarhie sacerdotal , care controla
principalele resurse strategice. Apari ia noii puteri centralizate coincide cu o activitate militar impun toare, a a cum ne las
s presupunem existen a numeroaselor fortificaii. Exemplele istorice arat c trecerea de la teocratic la statul
administrativ se realizeaz în cadrul conflictului care opune cele dou clase dominante: cea sacerdotal i
cea militar .
MAREA MEDJTERAN
EGIPTUL
Valea fertil a Nilului, cu o lungime de 1200 km, nu prezint de fapt
decît o por iune cultivabil lat de unul sau doi kilometri. Pe aceast zon verde se
va derula aproape întreaga istorie a Egiptului. Schema trebuie îns nuan at pentru
perioada primelor sate. Pentru stabilirea locuirilor au fost alese patru tipuri de
„ni e ecologice": mla tinile, cursurile temporare de ape, regiunile colinare din apro•
pierea cîmpiilor, oazele. Supuse în permanen schimb rilor climatice, valea
Nilului i marginile sale de ertice au oferit deseori doar posibilitatea unor habitate
temporare. Frecvent este cazul primelor sate, cît i al sitarilor de la Nabta Playa
(mileniul VIII), Faiyum (mileniul VI), Merimde (mileniul IV).
Harta Egiptului antic.
Hierakc1!olis este unul din rarele ora e ale c rui case datînd din mileniul
al IV-lea vor supravie ui pîn în epocile istorice.
în limba egiptean veche exist cuvinte diferite pentru a distinge satul de ora . în ceea ce prive te construc ia
acestora, ea a fost realizat în ambele cazuri din c r mizi f cute din lut i uscate la soare, c ci numai templele
trebuiau construite din piatr , ele fiind destinate eternit ii.
S-a p strat totu i ora ul Kahun, descoperit la începutul secolului al XX-lea, i care purta în antichitate numele de
Hetep-Senusrit (Sesostris este mul umit). El se întindea pe o lungime de 300 pîn la 400 de metri i era
înconjurat de un zid de incint . Delimitat pe cartiere, avea numeroase str du e ce înconjurau case modeste.
Dar acesta este unul din rarele exemple din perioada Imperiului de Mijloc. Din ora ul Tel el-Amarna, datat în
perioada Imperiului Nou, s-a p strat pîn ast zi doar un zid de c r mizi, cu o lungime de 2 metri. La origine, acest
ora se întindea pe o suprafa de 9 km lungime i l km l ime.
Distinc ia între cartierele bogate i cele s race nu poate fi f cut , întrucît :casele sînt amestecate.
Arhitectura civil egiptean este foarte pu in cunoscut ; printr-o conven ie religioas , ora ele au fost
construite, f r excep ie, pe malul de est al Nilului, în timp ce pe cel de vest, acolo unde soarele apune, au
fost ridicate templele funerare.
 1.3. Societatea
MESOPOTAMIAN
Suveranul este cel care exercit diferitele puteri. Palatul s u simbolizeaz ! centrul administrativ suprem.
El de ine puterea în virtutea atributelor sale per-1 sonale i datorit unui mandat primit de la zei. Func ia sa
este aceea de a facej leg tura dintre divin i uman. în virtutea acestei puteri, el de ine mijloacele dej existen
ale întregii popula ii. Administra ia devine instrumentul acestei puteri, j El are drept de proprietate asupra
tuturor bunurilor i pamînturilor.
Regele mesopotamian este a adar, în acela i timp, ef militar i
administrator. Ar fi deci u or s g sim raporturi între re-; galitatea
mesopotamian i cea egiptean , de i pentru cea din urm regii sînt ei
în i i zei. Regele mesopotamian nu este decît \ reprezentantul divinit
ii i puterea sa se ; extinde astfel asupra tuturor domeniilor î vie ii
colective.
Aparatul administrativ se compune din demnitari, notabili locali i
dintr-un personal imens. Acesta se recruteaz din ansamblul straturilor
sociale ale popula iei. A intra într-un serviciu pentru suveran este
considerat un avantaj, întrucît el procura beneficiarului venituri
materiale durabile
Mileniul al II-lea. Stel din bazalt. Muzeul Luvru.
Hammurabi reface unitatea mesopotamian i reorganizeaz administra ia, înaintea sa, Urnammu, fondatorul celei de a treia dinastii
de la Ur, redactase o culegere de reforme juridice. Codul de legi al lui Hammurabi este mai amplu i apare scris pe stele plasate în ora
e. Cea mai mare parte a textului este consacrat legilor, în partea superioar a stelei apare regele reprezentat cu fa a spre zeu. Acesta din
urm este, f r îndoial , ama , zeul Soare, cu atributele sale: fl c rile de pe umeri, sceptrul i inelul. ama era considerat patronul justi iei.
Picioarele sale se odihnesc pe un postament ce simbolizeaz muntele de unde r sare soarele.
Partea superioar a Codului lui Hammurabi. j gratifica ii care-i sînt v rsate pe durata
vie ii. Absen a mijloacelor tehnice dezvoltate constrînge administra ia
la folosirea unei importante forte de munc , mai ales în lucr rile de
iriga ie sau cele agricole.
Sclavajul nu va juca un rol important în acest tip de sistem
economic. Sclavii, care în general sînt prizonieri de r zboi, nu apar
decît rar pe listele personalului. Trebuie f cut distinc ia între ace tia
i servitori, a c ror via este legat de cea a st pînului.
Vom cunoa te mai bine societatea mesopotamian începînd cu secolul
lui Hammurabi, gra ie codului s u de legi, care

14
permite interpretarea nenum ratelor documente emise de regele din Ur, de principele Esnunna sau de regii
mileniului al II-lea. Codul lui Hammurabi diferen iaz trei tipuri de oameni:
• omul liber
• subalternul, omul care se prosterneaz
• sclavul, proprietateaaltuiom, icarejuridicesteasimilatunuibunmobiliar.
Drepturile femeii sînt protejate juridic. Ea dispune de bunurile sale, pe care
le administreaz în toat libertatea. Ea poate practica numeroase profesii i cîteodat poate avea importante
responsabilit i. C s torit , ea se supune autorit ii so ului. Dup moartea acestuia, ea poate administra i
ap ra interesele mo tenitorilor ei. Codul fixeaz nu numai detaliile succesiunii, dar i pe cele ale cazului în
care femeia ar fi repudiat pe nedrept.
Capul familiei r mîne tat l, care la moartea sa î i transmite puterile, mai întîi fiilor s i, iar în cazul lipsei
mo tenitorilor b rba i, fiicei sale. C s toria este monogam , o singur femeie putînd pretinde titlul de so ie
legitim . Totu i, suveranii beneficiaz de unele privilegii în acest domeniu, poligamia fiind unul dintre acestea.
EGIPTEAN
Cuvîntul faraon apare în vocabularul egiptean spre sfîr itul primului mileniu. El semnific Per Aha „marea cas ", nume
Ofc

care se va perpetua în Imperiul otoman prin „Sublima Poart ".

1) Faraonul este un zeu printre zei, c ci el se va sc lda în spa iul divin.
ÎN PRIMUL RÎND PRIN NA TEREA SA
• hierogamie sau c s torie divin : mama faraonului prime te dragostea
zeului. Legitimitatea regal se transmite prin femei.
Astfel, la na terea lui Amenophis al III-lea, reprezentat pe templul de la Luxor, Amon Ra ordon
zeilor s preg teasc venirea acestuia pe lume. Zeul Khnum îl preg te te pe faraon, iar zei a-broascâ
Heket îi d via .
Papirusul Westcar poveste te felul în care regii celei de a V-a dinastii i-au asigurat puterea: so ia
preotului de la Heliopolis este vizitat de zeul Ra, iar regii î i iau numele de „fii ai lui Ra" în scopul de a
sublinia filia ia lor divin . Astfel, to i zeii se reunesc pentru a s rb tori na terea noului zeu.
PRIN MOARTEA SA
în „Povestea lui Sinuhet" ne este descris moartea lui Amen-em-hat I, fondatorul celei de a XX-a
dinastii: „Anul 30, luna a 3-a de la inunda ie, ziua a 7-a... A fost ridicat spre soare, unindu-se cu acesta,
corpul lui fiind absorbit de cel care 1-a creat". Faraonul decedat devine zeu, întrucît el a atins razele divine i
s-a unit cu sursa care i-a dat via .
2) Faraonul este un zeu printre oameni.
Aceastasemanifest maiîntîiprintitulatur :
1. - Numele de Ka (venit de la Horus i de la Seth) reprezint întrupareal
terestr a zeului Horus, care va deveni zeul dinastic al Egiptului i ca atare este J
identificat cu zeul-soare Ra.
2. - Numele de Nebty este simbolul Egiptului de Sus i al celui de Jos]
(faraonul se identific cu nebty - „dualul feminin" - zei a vultur i zei a
cobra).}
3. - Numele lui „Horus de aur", concept definit în timpul dinastiei a Xl-a. i
4. - Prenumele faraonului.
5. - Numele de fiu al lui Ra i prenumele s u sînt înscrise într-un cartu .
ÎN VIRTUTEA ATRIBUTELOR SALE DE REGE
Coroana Egiptului de Sus: mitra alb . Coroana Egiptului de Jos: tiara ro ie. Cele
dou coroane unite formeaz una singur , numit pschent.
• Piept n tura regal :
Neme este o piept n tur ce se termin printr-o coad împletit , iar keprech este „coafura de r zboi".
• S rb toarea ed :
Aceasta va fi o modalitate de înnoire a puterii regelui la fiecare 30 de ani, printr-o nou încoronare.
3) Faraonul ca om printre oameni.
De i sînt considera i zei, faraonii sînt i oameni. Statuile ne ofer o imagine a aspectului lor fizic, iar literatura ne
schi eaz caracterul acestora. „Povestea lui Sinuhet" relateaz cum Amen-em-hat i Ramses al III-lea au
fost asasina i. Afl m totodat motivele asasin rii lui Ramses al III-lea i cum mo tenitorul s u, Ramses al IV-
lea, îi va urm ri pe criminali. Scopul acestei pove ti este de a ne ar ta c nici regalitatea nu era pe deplin ap
rat de pericole.
In înv tura lui Merikare sînt prezentate atît necazurile prin care trec regii primei perioade
intermediare, dar i m re ia puterii lor.
GRUPURILE SOCIALE
 In Egiptul antic, absen a studiilor asupra institu iilor juridice determin o cunoa tere destul de aleatorie a
institu iilor sociale. Diferitele tipuri sociale le cunoa tem prin intermediul basoreliefurilor, picturii i sculpturii în ronde-
bosse. Cartea Satira meseriilor descrie avantajele func ionarilor din Imperiul Mijlociu, dar p streaz t cerea în ceea
ce prive te celelalte meserii.
ME TE UGARII
Descoperirea recent a unui sat de meseria i la Deir-el-Medineh, datat în timpul Imperiului Nou, a
permis o mai bun cunoa tere a vie ii cotidiene a

16
celor care construiau mormintele nobililor. Exist cîteva indica ii (insuficiente îns dac ar fi s le compar m
cu cele ale altor civiliza ii) privitoare la categoriile sociale: topitorii de metale, vopsitorii, m cel rii...
SCLAVII
în Egiptul antic nu exist nici un nume care s ne permit s presupunem c exista într-adev r un sclavaj.
Deseori, prizonierii de r zboi erau folosi i ca mîn de lucru în lucr rile publice (la construirea piramidelor, la
s parea canalelor...) îns nu aveau un statut inferior definit juridic.
FEMEIA
Raportat la celelalte societ i antice, situa ia femeii în Egiptul antic era cu totul deosebit .
C s toria egiptean , ca i cea mesopotamian , era monogam . Excep ia o constituia familia faraonului,
unde numele so iilor sale apar al turi de cel al „marii so ii regale". De asemenea, în interiorul familiei regelui
putea avea loc c s toria între fra i i surori. Femeile vor fi învestite cu func ii sacerdotale, iar în timpul
Imperiului Nou ele se vor consacra lui Amon.
Regine ca Hatchepsut sau Cleopatra demonstreaz rolul primordial pe care 1-au avut în societate.

1.4. Structuri politice

ADMINISTRA IA
înc din Imperiul Vechi, Egiptul este împ r it în provincii. Constituirea nomelor (provincii) are loc în
mileniul al III-lea, în timpul dinastiilor thinite. Fiecare nom se deosebe te de celelalte prin religie i prin zeul
venerat, în aceste condi ii, doar re eaua birocratic a f cut ca Egiptul s fie un stat atît de bine organizat,
începînd cu domnia lui Menes, regele primei dinastii, administra ia central î i exercit autoritatea asupra
administra iilor locale.
ÎNAL II FUNC IONARI
Sarcinile cele mai importante sînt încredin ate „vizirului i judec torului marii s li de la Poart "1. Printre
înal ii func ionari, amintim pe cei doi „cancelari ai zeului", care erau intendenii generali ai armatei, asista i de numero i
subalterni.

1.5. Religia mesopotamian

Religia a ap rut pe deplin constituit la Sumer în cursul mileniului al III-lea. Este cunoscut datorit
arheologiei i textelor cuneiforme. Fiecare cetate meso-
^oarta care are deasupra arpele ureus regal este tribunalul regelui (n. tr.).
 Ea. zeul apei ce izvore te. înso it de simbolul s u. pe tele. Este reprezentat împreun cu acoli ii s i. eroii, înf i a i f r ve minte.
Cilindru akkadian. 2340-2200 î. Hr.
Muzeul din Bagdad.

Zei i zei e din epoca akkadian , dup reprezent ri ce apar în gliptic . 2340-2200 î. Hr.
De Sumer Babylone, p. 27.

Reprezent ri' de zei aparfiriînd primei dinastii de la Babilon. 2000-1595 î. Hr. De Sumer Babylone, p. 30.
potamian î i are propriul zeu, fiecare oraj formînd un stat în sine. Zeii principali sîr asista i de divinit i
secundare.

PANTEONUL
Caracteristicile sale sînt:
• Politeismul. Pentru fiecare ora exist
un zeu ce domne te împreun cu so ia if
copiii s i. Ora ele Umma, Nippur num r n
timpul celei de a treia dinastii de la Ur,
638| de nume diferite de divinit i.
• Antropomorfismul divinit ilor. Repre-I
zentate sub form uman , ele ac ioneaz cal
atare. Totu i, ele sînt nemuritoare, iar eroul j
Ghilgamesh nu va reu i niciodat s ating !
imortalitatea, c ci, în ciuda tuturor
vicleniilor! sale, arpele va înghi i planta vie
ii ve nice]
chiar sub ochii s i.
• Atribuirea unei cifre fiec rui zeu. Lui
Anu, zeul zeilor, îi este atribuit cifra 60, \
num r perfect pentru c include sistemele
sexagesimal i decimal folosite în calcule
de mesopotamieni.
Principalii zei sînt:
• An Anu: „Anu cel suprem, zeul
ceruri lor, tat l zeilor". El locuie te în cer i
ideo grama sa reprezint o stea,
determinativ folosit înaintea numelui
tuturor zeilor.
• Enlil: zeu al vîntului i al atmosferei.
• Nergal: zeu al Infernului, la origine zeu
solar r uf c tor.

LUMEA DE DINCOLO ;

Moartea nu înseamn o nimicire total . Spre deosebire de Egipt, defunctul nu poate deveni niciodat un
zeu. El trebuie îngropat chiar dac este în primejdie de a- i vedea sufletul r t cind i revenind pentru a-i
chinui pe cei vii. Dac defunctul este eliberat de

18
obliga ii, sufletul lui coboar spre „p mîntul de jos" a a cum se precizeaz în poemul „ Coborîrea lui
Ishtar în Infern ".
CULTUL
w
ft-1
Sacrificiile de animale, ofrandele de fructe, procesiunile, rug ciunile sînt diferite ac iuni efectuate în fiecare
zi de un cler bine ierarhizat, veritabil intermediar între credincios i divinitate.
&
e
MAGIA
Inseparabil de religia oficial , magia are drept scop protejarea contra demonilor r uf c tori: „cei
apte", „grupele de apte". Pentru realizarea acestui el sînt recitate litanii i psalmi. Se practic i dezlegarea
de farmece pe figurine care se arunc în foc.
Religia mesopotamian va disp rea mai rapid decît cea egiptean , stingîndu-se cu pu in înainte de
secolul I al erei cre tine.

1.6. Religia egiptean

Religia în Egiptul antic î i are originea în divinit ile nomelor. Dup unirea celor dou regate, Egiptul de
Sus i Egiptul de Jos, Seth i Horus se vor impune celorlal i zei. Seth, legat de no iunea de r u, se afl într-o
etern lupt cu Horus, zeul soim. Religia egiptean va conserva întotdeauna unul din aspectele sale primitive:
zoolatria. Divinit ile Egiptului antic sînt nenum rate i formele lor infinit de variate.
ZEII
1!
Cei mai importan i zei sînt:
Osiris, st pîn al regatului mor ilor i so al zei ei Ishtar, este adeseori reprezentat mumificat, 'Cu capul
acoperit de o coroan ornat cu pene.
 Ra, zeul-soare, zeul Universului, poart pe capul în chip de oim discul solar.
Maat, zei a drept ii i a adev rului, ce cîn-t rea sufletul mortului (psihostazie), simbolizeaz greutatea
corect în balan în al c rei taler opus
Hf-/>"
jfeR yi.

&
~^ f

<?N
i»^'V/'l f .-;.',

Principalele divinit i egiptene.

Dup F. Daumas, Civilisation de l 'Eg\'pte plwraonique, Arthatid, 1967.
se g se te inima defunctului. Ea este reprezentat ase
zat , purtînd pe cap o pan de stru . ;

Zeul Chnum, divinitate cu cap de berbec i cort de om, era st pînul insulei
Elephantina i paznic . Nilului.
M ha lui Mereruka. A V ,1 („ tie Saqqaiah.
Dezvoltarea cultelor populare a avut loc tîrziu; Totu i, legenda lui Osiris a devenit
celebr : omorît de fratele s u, Seth, plîns i c utat de sora-so ia sa, Isis,' el va fi
r zbunat de Horus. Aceast legend ne-aj parvenit datorit propag rii în afara Egiptului a
cultului lui Osiris, devenit Serapis, dar mai ales a cultului lui Isis, ajuns pîn în Galia.
Plutarh a consacrat acestei legende un opuscul, la aproximativ un secol dup era cre tin .
Sprijinindu-se în perioada Imperiului Nou pe zeul Amon, care semnific
„cel ascuns", sau pe zelil Aton, de care se leag numele lui Amenophis al
IV-lea, religia traduce importan a dobîndit de cler la un moment dat.
t- j

Piramidele de la Giseh. Dinastia a IV-a. rr r-v rr rr

l HA l JiJLJi,
Fiec rei mari perioade din istoria Egiptului îi corespunde un
important text funerar: • Textele piramidelor pentru Imperiul Vechi;
• Textele sarcofagelor, pictate pe
acestea, pentru Imperiul de Mijloc;
 • Cartea mor ilor (papirusuri depuse
lîng mumii) pentru Imperiul Nou i
perioadele posterioare.
SISTEMELE TEOLOGICE
Templul de la Luxor. Domnia lui Amenophis al IlI-lea, a XVIII-a dinastie.
Acestea se formeaz de la începutul istoriei Egiptului.
• Pentru preo ii de la Heliopolis, Uni
versul este un haos. Din acesta va ie i soa
rele, care va merge la Heliopolis, de unde, de pe piatra Ben-Ben, va r s ri
pentru prima oar . Ben-Ben va fi asimilat mai tîrziu pârtii extreme a
piramidelor mici. Soarele va crea un cuplu format din Su i Tefnut. Su
personific aerul, iar Tefnut, „ceea ce este umed", împreun , ei vor da na tere
zeului p mîntului,
Geb, i zei ei cerului, Nut. Geb i Nut vor forma o nou pereche. Copiii acestora

20
vor crea alte dou cupluri, Osiris i Isis, Seth i Nephthys. Acest sistem teologic poart numele de „eneada
de la Heliopolis" (nou zei).
• Hermopolis încearc s elaboreze la rîndul s u un sistem teologic pentru
a elimina importan a celui de la Heliopolis. Trebuie g sit deci ceva mai
vechi ca apari ia soarelui, a a c a fost inventat un element plin de via (nun),
din care vor ap rea patru cupluri: elementele masculine - broa tele, iar cele
feminine -
erpii. Ei personific elementele negative: Nun Naunet - Hu Hauet - Kuk Kauket
- Amon Amaunet. Cei opt zei formînd ogdoada vor crea un ou, pe Ben-Ben,
care va fi soarele, creatorul i organizatorul lumii.
• Memphis. Zeul creator este Ptah. El va da na tere la opt elemente
(opt zei), forme secundare ie ite din el însu i, prin simpla pronun are a
numelui acestora. Fiecare dintre zei va organiza lumea1.
CULTUL
Conservarea corpului era pentru vechii egipteni una din condi iile sine qua non pentru a- i prelungi
existen a dincolo de moarte. Din acest motiv, mumificarea este practicat începînd cu primele dinastii, i
chiar poate înainte. Herodot ne las o descriere am nun it a principalelor etape care trebuie urmate:
• se înl tur viscerele, care se pun în a a-numitele vase canope;
• în scopul mumific rii, corpul este l sat într-o baie de sare i bicarbonat de
sodiu;
• corpul este apoi înf urat în bandaje de in puternic îmbibate într-o r in ,
fa a fiind acoperit de un strat de stuc, pe care sînt modelate tr s turile
defunctului;
• corpul astfel preg tit este înf urat într-o pînz , iar apoi depus în sarcofag;
[mortul trebuie protejat prin apte înveli uri succesive.
NECROPOLELE
Cea mai mare necropol este, f r îndoial , cea din Valea Regilor i a Reginelor de la Theba. Toate
mormintele dateaz din Imperiul Nou. Nu trebuie îns ignorat complexul funerar de la Giseh, datat în
Imperiul Vechi.

1.7. Aspecte intelectuale i artistice

Principalele forme de manifestare artistic ale artei mesopotamiene sînt:
 • Arta hittit se va manifesta în special printr-o arhitectur monumental :
ora ul Hatussa (1500 î. Hr.)

'Ptah d via , însufle ind „numele" lucrurilor, care apar pe m sur ce zeul le pronun , Aceast oper de crea ie este deci
un act magic, deosebit de modul în care iau na tere zeii în teologia de la Heliopolis, unde ace tia se nasc din cupluri de
b rba i i femei (n. tr.).

• Arhitectura monumental este practi

l
cat i de asirieni: Sargon II (721-70;
î. Hr.) î i va construi o re edin monumen
tal la Dur-Sarukkin, actuala Khorsabad
Taurii înaripa i cu cap de om, plasa i la
por ile palatului, m surau 4,20 m în în l
ime
Arta egiptean va evolua timp de tre milenii, pentru ca în
perioada greac s de cad complet. Arta copt va constitui pr
lungirea sa în perioada cre tin .
Sargon II i comandan ii s i. Basorelief g sit în palatul lui Sargon II de la Khorsabad. A doua jum tate a secolului al VUI-lea.
Cîteva caracteristici vor fi puse r pi în eviden , atît în arta
statuar , cît i î pictur :
• Personajele reprezentate vor
apare din ce în ce mai pu in încorsetate
în ve minte, iar tr s turile fe ei din ce în
ce mai individualizate.
Arta Imperiului Nou va cunoa te o perioad de manierism, toate
detaliile fiind perfect subliniate.
• Conven ional, b rbatul i femeia vor fi reprezenta i din trei p r i, culoarea]; fiind îns diferit : brun
pentru b rbat i deschis pentru femeie.
Dintre principalele opere, amintim: statuia eicului el Beled (Statuiaf primarului) i cea a Scribului pentru
perioada Imperiului Vechi, capetele dolicocefale ale perioadei atoniene ale lui Amenophis IV i al reginei
Nefertiti. Tr s turile greoaie caracterizeaz Epoca domina iei persane (525-332 î. Hr.). Operele arhitecturale
vor constitui întotdeauna o sfidare adus naturii: piramidele, templele de la Deir-el-Bahari, templul de la
Karnak, cele de la Philae
(Epoca domina iei persane). Mormintele vor fi decorate, începînd cu
Imperiul Vechi i pîn la sfîr itul Imperiului Nou, cu scene din via a
cotidian sau cu scene ce aveau un sens religios precis.
în arhitectur , zigguratele au fost considerate drept str mo ii
piramidelor în trepte.

Templul lui Homs de la Edfu. Coloane papiriforme i campaniforme.

LITERATURA
Civilizaia mesopotamian a oferit texte foarte variate pe un num r extraordinar de mare de t bli e sau inscripii
pe pietre: documente juridice, administrative, istorice,

22
religioase, în epoca lui Hammurabi au fost create mari poeme mitologice, care vor constitui fondul literaturii
mesopotamiene. Epopeea lui Ghilgamesh poveste te în mai multe episoade aventurile fondatorului cet ii Uruk: pove ti de
vîn toare, expedi ii contra mon trilor. O variant a epopeii lui Ghilgamesh va fi cunoscut sub numele de „versiunea de
la Ninive". Aceasta va introduce legenda babilonian a potopului, care va sta la originea celei din Biblie, în
anumite temple s-au constituit biblioteci, în care t bli ele de argil erau clasate în funcie de gen i oper . Un astfel
de exempluîl cons tituie biblioteca g sit în ruinele de la Ninive.
• în timpul Imperiului de Mijloc literatura egiptean ajunge la apogeu. Povestea lui Sinu-het - f r îndoial cea mai
veche oper din literatura romanesc egiptean - nareaz . peripe iile unui demnitar de la curtea lui Ame-nem-hat I.
Alte texte povestesc aventurile extraordinare ale unor naufragia i pe o insul fermecat .
Epoca amarnian ne-a transmis Imnul lui Aton, atribuit regelui Amenophis IV. Pove tile destinate unui public
mai larg se multiplic începînd cu dinastia a XVIII-a. Un loc mai important vor ocupa i scrierile destinate magiei. Din
timpul Imperiului Nou ne parvin i numeroase imnuri, dintre care cel mai celebru este Cartea por ii, care
descrie c l toria nocturn a soarelui în lumea subteran , înv turile lui Amen-em-ope predic
modestia i st pînirea de sine, iar maximele întîlnite în aceast scriere vor constitui una din sursele cele mai
importante ale proverbelor biblice ale lui Solomon.

Prima curte a templului de la Luxor. Coloane papiriforme. Dinastia a XlX-a.

Templu construit de Kefren 1 . Dinastia a IV-a.

TIIN ELE
în Mesopotamia, religia a permis dezvoltarea tiin elor. Ca i în Egipt, far-macoterapia este în esen vegetal ,
mineral sau animal , în schimb, în domeniul matematicii existau modele de probleme de geometrie sau aritmetic .
Totul îi
interesa pe mesopotamieni, în toate h r ile lumii sau în copiile de h r i veci care ni s-au transmis,
Mesopotamia este plasat în centru.
în Egipt, calculul matematic ocup în loc important în cuno tin ele uni scrib. Egiptenii nu au cunoscut îns cifra
zero. Geometria nu dep e te niciodat teoria, iar construc iile de mari edificii relev mai degrab o tiin empiric
.
Numeroase papirusuri trateaz mai ales probleme de igien medical im pu in de medicin propriu-zis .
MUZICA . j
Basoreliefurile egiptene din timpul Imperiului Nou abund în reprezent
n deinstrumentemuzicale:harpe,instrumentedepercu ie,fluiere, trompete.
GamJ
ignora probabil semi-tonurile, dar putem admite c existau cuno tin e privine
regulile armonice.

II. LUMEA ORIENTAL

2.1. India
CIVILIZA IA
în-cursul mileniului al III-lea, în India se vor dezvolta dou mari cet i:
• Mohenjo Daro, la 400 km de gurile Indusului,
• Harappa, pe unul din afluen ii Indusului.
îri cele dou cet i existau str zi principale i secundare, din care se intra în diferitele case.
Ideogramele g site pe sigilii ofer anumite analogii cu scrierile sumeriene.
' Civiliza ia va fi distrus înspre 1500 î. Hr. de c tre indo-arieni, un popor
seminomad.

LITERATURA
La pu in vreme dup venirea indo-arienilor apar Vedele („ tiine"). Imnuri de tradi ie oral la origine, vor fi
considerate ulterior ca texte revelatorii.
Ele cuprind patru p r i, care nu au fost redactate în acela i timp. Prima dintre ele, Rig-veda, este
consacrat zeilor individuali i cuprinde 10 600 de strofe. Imnul 129 poveste te istoria crea iei. Aici î i au originea i
temele fundamentale ale filosofiei indiene: suferin a i cunoa terea de sine.
Religia indian , vedismul, va deveni brahmanism, natura acestuia precizîn-du-se în timpul marilor c ut ri religioase
din secolele VI-V î. Hr. Mai recente decît Rig-veda i Brahmana sînt Upani adele1 a c ror concep ie va firevizuit
înv turi secrete (n. tr.). 24
o dat cu apari ia lui Buddha. Scopul lor este de a calma spiritul omenesc, solu iile fiind date sub form de
dialog.
Brahmanele apar în jur de 1200, avîndu- i originea mRig-veda. Ritualul sacrificiilor este atît de studiat
în aceste scrieri, încît se consider c ele au devenit chiar ritualul preo ilor.
RELIGIA
Brahmanismul s-a impus c tre sfîr itul secolului al Vl-lea. Societatea indian se împarte în patru caste:
• în vîrful societ ii se afl preo ii: brahmanii
• r zboinicii: kshatriya
• agricultorii i negustorii: vaisya
• servitorii \sudra
 Aceast organizare social are la baz un întreg sistem filosofico-religios: omul trebuie s se
identifice prin toate mijloacele cu Brahma. Unul dintre aceste mijloace îl constituie yoga1.
în religia indian predomin trei zei principali:
• Brahma, reprezentat cu patru bra e i patru
capete, care simbolizeaz omniprezen a i omni
scien a sa.
• Vi nu, Conservatorul.
• Siva, Distrug torul.
Pentru prima oar apare conceptul desamsara: transmigrarea sufletelor. Scopul acestei religii este acela
de a sc pa metempsihozei. Doi reformatori se vor opune îns acestei doctrine.
• Jina „Victoriosul", numit a a întrucît a reu
it s înving josnicia inerent condi iei umane.
Doctrina sa se transmite pe cale oral . Provenind din casta r zboinicilor, datorit ascetismului el va reu
i s st pîneasc întreaga tiin . Doctrina sa ne învas cunoa tem tot ceea ce este sensibil

Brahma.
India de sud. Secolele X-XI.

Buddha cakyamouni. Secolul al V-lea. Paris, Muzeul Guimet.

!
Yoga este un ansamblu de tehnici care pennit practicantului s urce pe scara succesiunii principiilor. Tehnicile corporale
au drept scop canalizarea corect a energiilor (n. tr.).

Mahâvîva sau Jina. Secolul al IV-lea.

Casta brahmanilor. Semne de recunoa tere a reprezentan ilor acestei caste: cocul i cordonul de ini iere ce-i traverseaz pieptul.
Casta nobililor r zboinici. Roata simbolizeaz cuceririle. Apar totodat zei a norocului, prin ul mo tenitor, elefantul i calul sacri.
 La dreapta, om liber cu turban pe cap. La stînga, om sfînt, cu capul descoperit. Dup documenta ie fotografic .
i tot ceea ce se compune din dou substan e: una plin de via i alta inert . Din reac ia lor reciproc se na te
karma, de care sufletul trebuie s se elibereze pentru a pune cap t ciclului de rena teri.
•Buddha. Conform legendei, crea ia sa este ima-, culat , c ci el ap truns la sînul mamei lui sub forma
unui elefant alb. Budismul i jainismul sînt doctrine care se deosebesc profund. Pentru a elibera sufletul, budismul
recurge la metafizic i la moral ,în timp ce jainismulr mîne la practica simpl .Pentru Buddha, cauza suferin ei
este dorin a, modalitatea de ao anula fiindrenun area. Prin aceasta se asigura accesul la pacea absolut : nirvana.

2.2. China
Spre deosebire de India, care a avut leg turi cu Occidentul, lumea chinez s-a închis, avînd doar contacte indirecte
cu civiliza ia greac arhaic .
Dinastia Chang, prima dinastie chinez , ne este cunoscut întrucît în timpul ei a ap rut scrierea.
RELIGIA
Cele mai vechi forme ale religiei urc spre s fir-. irul mileniului al II-lea. Exista deja un cult monoteist: al lui
Chang-Li (zeul suprem), care va intra în declin] spre începutul primului mileniu. Pîn la expansiunea!] buddhismului
continu cultul for elor naturale (cer,: j p mînt, mun i).

FILOSOFIA
Forma cea mai veche a filosofici chineze este reprezentat de Cartea Oracolelor „I Ging" (-1600?).
Scopul acestei filosofii este de a dezvolta o via armonioas prin intermediul în elepciunii.
Lao- zî a alc tuit o culegere de aforisme adunate în Dao-de-Tin (Dao = „cale" „Cartea despre calea i via a
uman "). Pentru el, omul trebuie s se identifice prin extaz cu restul Universului, pentru a atinge Dao. El î i poate atinge
acest el prin practici de ordin fizic.
Daoismul (taoismul) este o moral individualist care propov duie te deta area de toate lucrurile. Confucius (551-479 î.
Hr.), ca i Socrate, îl înv a pe om s se cunoasc pentru a se putea perfec iona. Confucius a tr it într-o perioad caracterizat
prin violente lupte politice între feudalii chinezi. Discipolii s i îi vor expune sistemul filosofic: omul trebuie s in seama de
condi iile sociale în care s-a n scut. Doctrina sa se bazeaz pe îndeplinirea datoriilor, care-1 vor ajuta pe om s se reg seasc
pe sine. Confucius a tr it într-o epoc în care tocmai ap ruse scrierea. Principalele sale opere sînt Cartea schimb rilor si
Cuget ri.
26
 Kuros atic în marmur .
l ,85 m în l ime. Aproximativ 600 î. Hr. New York, Metropolitan Museum.
Corpul rigid respect legea simetriei riguroase a corpului uman. Umerii sînt la i, oldurile strimte. Artistul este înc dependent de natura
materialului. El a început probabil prin a ciopli un bloc de piatr i prin a desena silueta v zut din fa . Anumite detalii demonstreaz
frica de a sparge piatra: mîinile se odihnesc pe piept, p rul cade pe umeri, în Ioc de a reprezenta ochii în profunzime, ace tia sînt pro-
tuberan i, în scopul de a p stra forma ovoid a capului. Surîsul, marcarea genunchilor, sternul sînt tipice perioadei arhaice.

28
SEC IUNEA B
LUMEA GRECO-ORIENTALA ÎNTRE SECOLELE VI-I î.
H]

I. LUMEA GREAC
Descoperirea de c tre Evans între 1900 i 1920 l Cnossos a artei cretane a permis arheologului englez s
descrie aceast civiliza ie prodigioas i s arate c e precede i explic epoca micenian , aceasta din urm fiind
des coperit de Schliemann între 1870 i 1900. Celi dou civiliza ii se vor dezvolta între mileniile III i I Astfel, unei
civilizaii caracterizate prin ora e miciîiv succede una a palatelor (Cnossos, Phaestos, Mallia).
Civilizaia micenian este ilustrat de o serie de fort re e (Micene, Tyrint).
Spre 1100 î. Hr., dorienii, noile popoare venite di nord, se instaleaz în Grecia, alungîndu-i pe ahei. Ace ti din
urm vor c uta s - i întemeieze noi a ez ri în Asia' Mic . La epoca respectiv , teritoriul Greciei centrale |i era
împ rit în mici principate independente, care se vor ij unifica pe rînd, toat Atica alc tuind un singur stat. Indica ii
pre ioase cu privire la data exact a acestui eveniment ne sînt furnizate de lista înving torilor la Jocurile Olimpice. 776
î. Hr. reprezint primul an în care apar numele celor care au învins la aceste jocuri. Ignor m felul în care a fost
abolit regalitatea ereditar la Atena i înlocuit printr-un colegiu format din nou membri i prezidat de un arhonte-rege.
Pîn la mijlocul secolului al V-lea î. Hr., cei nou arhon i au fost magistra ii cei mai respecta i, pentru ca apoi ei
s p streze doar funcii juridice i religioase. Unul dintre ei regla calendarul i prezida serb rile dionisiace. Lista arhon ilor st
la baza cronologiei atice; ea începe în 683 î. Hr. cu numele unui arhonte-basileus, compromis între colegiu i funcia
sa- cerdotal a regelui.
 1.1. Grecia arhaic a secolelor X - VI î. Hr.
începuturile acestei perioade (secolul X) sînt destul de pu in deslu ite. Dintre toate popoarele doriene,
spartanii sînt cei mai bine cunoscu i. Ei se vor impune începînd cu secolul al VUI-lea î. Hr. Acest interval de
timp co:vspunde perioadei numite geometrice, de la frizele stilizate în manier geometric , situate pe partea
superioar a vaselor. Arhitectura este dominat în special de sanctuare, ca de exemplu cel al zei ei Hera de
la Samos, cetate colonizat din mileniul al II-lea de c tre ionieni. Primul templu dedicat Herei, Heraionul, va
fi construit spre anul 800 î. Hr.
în aceast epoc , reprezentarea uman este neglijat .
Metalul este prelucrat doar la Olimpia, în restul lumii grece ti folosindu-se lutul ars.
Unul dintre cele mai importante evenimente al secolului al VUI-lea este p trunderea
obiectelor orientale, în timp ce Grecia exporta spre aceste zone produsele sale
ceramice. Un secol mai îrziu vor ap rea tipurile fundamentale ale artei grece ti.
Toate principiile artei vor fi definite în cîteva tipuri, iar omul se va situa în centru.

7.7.7. Organizarea politic

Sparta s-a dezvoltat înaintea Atenei. Originile cet ilor grece ti sînt înc
destul de pu in cunoscute. Se
3are c punctul de plecare a fost genos-ul, grup fami-
Hera din Samos. 1,92 m în l ime. Aproximativ 560 î. Hr. Muzeul Luvru.
Forma sa cilindric ne face s presupunem c au existat statui mai vechi sculptate în lemn, probabil în trunchiuri de copac. Femeile sînt
întotdeauna reprezentate îmbr cate. Pliurile fine i paralele indic chitonul i contrasteaz cu pliurile în evantai ale himationului.
ial, care s-a regrupat în triburi sau phatrii. Pe m sur ce constituie cetatea, individul
se elibereaz de constrîn-gerile familiale, fondate în esen pe tradi ii i legi cutu-
miare (nomos). Cet ile erau foarte numeroase în Grecia pîn în secolul al V-lea.
Liga de la Delos (atenienii i alia ii lor) grupa aproape 400 de state, în principal
cet i. In interiorul acesteia exista o mare diversitate, ce antrena diferen e importante
în statutul cet enilor, în pozi ia necet enilor, cît i în rela iile dintre multiplele
categorii de locuitori.

FORMELE POLITICE
• Guvernarea oligarhic (Grecia arhaic , Sparta): puterea este exercitat de un
num r redus de b rba i (la Sparta, legile lui Licurg). Dac se disting prin bog ie,

29
se vorbe te de plutocra ie i aristocra ie în cazul grupurilor privilegiate prin
na tere.
• Tirania (Grecia arhaic ): guvernarea e ti
dirijat de o persoan care- i impune voin a f rj
reguli prestabilite. La Atena, în secolul al Vl-lea
Peisistrate va prelua puterea, profitînd de tulbur
rili din cetate.
Vas grec reprezentînd r zboiul dintre zei i gigan i. Vas atic B 208. Datat în jurul anului 530 î. Hr. British Museum.

• Guvernarea democratic (Grecia clasic ): ex

clude puterea unei autorit i care nu deriv de 1;
popor.Partizaniioligarhieisîntmaimultsaumaipu ii
ostili democra iei; ei se vor asocia în hetarii.
• Guvernarea monarhic (Grecia elenistic ): pu-j
terea este exercitat de c tre un ef unic, regele.
 SISTEMUL POLITIC AL CET II
în jurul anului 625 î. Hr., Dracon emite primeli
legi, considerate destul de dure, ceea ce mai tîrziu va da na tere calificativulu de draconic, în 594 î. Hr.,
Solon va ini ia o serie de reforme: eliberarea miciloi proprietari de p mînturi de obliga iile ce ap sau pe
umerii lor, împ r irea cet enilor în patru categorii stabilite pe baza veniturilor fiec ruia. El va stabili
bazele] constitu iei ateniene. Legisla ia în vigoare este consemnat pe coloane triunghiulare rotative, în fa a
c rora to i cet enii depuneau jur mînt. în Pireu, po al Atenei, el va înfiin a primul lupanar public.
Profitînd de tulbur rile de la Atena, Peisistrate preia puterea, instaurînd tirania, împreun cu cei doi
fii ai s i, Hipparchos i Hippias, el reu e te s diminueze puterea nobililor.
C tre 507 î. Hr., Clistene va ini ia reforme democratice: crearea demelor, reorganizarea
Boule-uluimagistrativ.
Adev ratele schimb ri sociale i politice se vor produce o dat cu cuceririle lui Alexandru cel Mare (336-323 î.
Hr.). El va m ri lumea elenizat , r spîndind practica sclavajului i implantîndu-i pe greci i macedoneni în sisteme
economice diferite.
CETATEA
Organizarea comunit ilor de locuitori a dat na tere cet ii,/?o&, ear mînînd fidel ethnos-ulm (grup
etnic). Polis-ul va avea o dimensiune spa ial i uman : ,rPo/is-u\ este acolo unde se afl corpul civic".
Elementul esen ial este comunitatea de cet eni. Polite a constituie ansamblul de institu ii dintr-un polis.
Aristotel va fi cel care va redacta Athenaion politeia, constitu ia Atenei. De i nu era cet ean grec, 1-au
interesat mecanismele institu iilor.
Patrios politeia este constitu ia str mo ilor, dreptul cutumiar al primelor origini. A fi cet ean în
Grecia înseamn înainte de toate participarea lapoliteia,

30
uvînt care desemneaz în acela i timp participarea individual
la corpul civic i
a structura îns i a cet ii-stat. Metecii
str inii de cetate) i sclavii (proprietate a
mei alte persoane) sînt exclu i.
Ecclesia sau Adunarea Poporului se reune te m agora, pia a public .
Boule sau
'onsiliul este o adunare permanent com-
Un exemplu de templu ionic: Erechteionul de pe Acropolea Atenei. Dup 420 î. Hr.
•us din 500 de consilieri sau bouleutai; locul lor în adunare este ob inut
prin tragere la sor i. Ei lucreaz pe grupuri de cîte 50. Heliaia sau
tribunalul poporului este compus din 6 000 de cet eni, tra i la sorti în
fiecare an.
Ostracismul permite poporului ca, prin vot, s exclud pe oricine
ar fi candidat la postul de tiran1.

J.1.2. Evolu ia artistic

STILURILE NOI
Ordinele doric i ionic î i fac apari ia în decursul secolului al VH-lea î. Hr. Cel corintian va ap rea în
secolul al IV-lea î. Hr. Este foarte dificil de delimitat geografic regiunile în care predomin unul sau altul
dintre aceste stiluri. Totu i în insulele ionice se manifest ordinul ionic, iar cel doric, ap rut în Pelopones, nu
 se va limita la regiunea de origine. Coloanele templelor sînt cele care ne permit o mai bun sesizare a
diferen elor dintre cele dou ordine.
• Coloana doric , ale c rei origini trebuie c utate în jurul datei de 625
î. Hr., are un fus canelat, element masculin care se a az direct pe sol i suport
un capitel foarte simplu, bombat sub o abac dreptunghiular . Coloana descre te
pe m sur ce se înal , întrucît greutatea ei, la care se adaug cea a restului
construc iei, este suportat de baza coloanei. Ea este compus din tamburi ca-
nela i meni i s -i pun în eviden volumul. '
„... •Coloana ionic este a ezat pe un soclu format din dou p r i: stilobatul i plinta, element feminin.
Capitelul se caracterizeaz prin dou volute r sucite. Ordinul ionic nu prezint metope sau triglife, ci numai o
friz orizontal continu al c rui unic scop este decorativ.

Fiecare om politic ce are împotriva sa cel pu in 6000 de voturi este constrîns s plece Pentru 10 ani în exil (n. tr.).
STATUILE I PLASTICA
Imagine a Acropolei.
Teatrul lui Dionysos de la Atena.
Plastica se apropie foarte mult d'i operele cicladelor sau de cele egiptene înjurulanului650î. Hr. apar
numeroas< reprezent ri rigide de tineri b rba i roi): bra ele lipite de-a lungul corpul picioarele strînse. Dar cea
mai vec statuie a artei grece ti este considerata; fioreprezentarefeminin ,okore. Ea es; statuia lui Artemis de la
Delos, care co form unei inscrip ii a fost dedicat sp: 660 î. Hr. de c tre Nicandru din Naxo; Doamna de
laAuxerre, numit astfeldup;ora ul unde a fost descoperit , este far! îndoial opera cea mai reprezentativ artei
statuare feminine pentru aceas perioad . Corpul ei a fost t iat cubic apoi rotunjit în mod elegant, începînd c
sfîr itulsecoluluialVl-leaî.Hr.,arti tiiionienifolosesclaDelphistatuia-coloan; sau cariatida.
Triunghiul timpanal este unul din punctele unde trebuia plasat o compoziii complex ce punea în scen personaje
a c ror atitudine variaz în func ie d< în l ime. Locul central era rezervat zeilor, în aceast perioad temele sîn
împrumutate din Orient: friza templului lui Artemis de la Corfu (580 î. Hr.).
CERAMICA
S p turile arheologice întreprinse în necropola Atenei au scos la lumini
vase ceramice de o diversitate extraordinar . >
Pentru vasele epocii geometrice, ceramica r mîne una din principalei^ produc ii la Rodos, dar mai ales la
Corint. Pentru secolele VIII-VII, tipul cel mai frecvent este amfora pîntecoas , cu gîtînalt, simplu, decorat cu linii
sinuoase i cercuri.
La sfîr itul secolului al Vll-lea este adoptat un nou procedeu: cel al figurilor negre deta ate pe fond ro u. în secolul
al Vl-lea, reprezent rile epice în stil figurativ cap t o importan din ce în ce mai mare. Temele în
pictura de pe vase î i au originea în legendele despre Heracles, Tezeu, Perseu. Spre 530 î. Hr. în tehnic are loc o
schimbare: dac pîn acum motivele erau pictate cu firnis negru pe fond ro u, se va inversa procedeul, figurile
fiind pictate în ro u pe fond acoperit cu firnis negru. Aceast nou tehnic a fost pus la punct în

32
Atica. La Atena, ea va cunoa te o dezvoltare deosebit , constituind un monopol al atelierelor.
ARHITECTURA
începînd cu secolul al Vl-lea, cet ile vor executa lucr ri importante: amenajarea Siracuzei, apeducte la
Megara i Samos, fîntîni la Atena. Din lonia i nîn în Sicilia se organizeaz marile sanctuare, care închid în
zidul lor de incint cl diri secundare, portice, teatre, stadioane.
Pe acropola Atenei se ridic o serie de temple construite din tuf. La Delphi se construie te Tholos-ul din
Marmaria.
 în Magna Graecia i în Sicilia, templele au dimensiuni excep ionale i un decor rafinat: Selinunte,
Heracleion, Siracuza, Artemision, Paestum. Unele temple sînt construite din argil , cu coloane de lemn, ca de
exemplu templul Herei de la Olimpia (sec. al VH-lea).

1.1.3. Literatura
POEZIA EPIC
Se presupune c înaintea poeziei homerice a existat o poezie de curte, mai ales la Cnossos i Micene.
Aceast ipotez este formulat în scopul explic rii existen ei în Iliada a unei epopei prehomerice, care
poveste te aventurile lui Heracles. Iliada i Odiseea con in fiecare înjur de 12000 de versuri. Exist mari la
cune în ceea ce prive te geneza, forma i con inutul acestora, dar mai ales semnifica ia lor. In secolul al XlX-
lea s-a presupus c Homer, autorul lor, nu a existat, el fiind inventat de arti ti: Chenier - Orbul, Ingres
-Apoteoza lui Homer. Noile cercet ri de ast zi consider c el ar fi tr it la Smirna c tre anul 800 î. Hr.
Pîn la Homer existau aezii, care mergeau din ora în ora , cîntînd poeme epice i acompaniindu-se la lire.
Poemele homerice s-au n scut între secolele IX i VII. Ele pun în scen o întreag lume ce apar ine civiliza iei
miceniene. A a cum spunea Victor Hugo „în epopee, istoria este ascultat la por ile legendei".
Tema major alliadei trateaz legenda distrugerii Troici, axîndu-se pe consecin ele tragice ale mîniei lui
Ahile. în Odiseea, care pare a fi posterioar ///flde7, povestea se ese în jurul lui Ulise (în greac - Odiseu),
care dup r zboiul de la Troia se întoarce spre patria sa, insula Itaca. Dominant este i tema dragostei
conjugale, care va triumfa înfinal. Odiseea a inspirat muzicieni, pictori i scriitori:
- în muzic amintim operele întoarcerea lui Ulise de Claudio Monteverdi
(1641) iPenelopa de Gabriel Faure (1913).
- în pictur celebre sînt tablourile:
- Ulise în insula feacilor de Rubens.
• Ulise ridiculizîndu-l pe Polifem de Turner.
—în literatur :
• Na terea lui Odiseu de Jean Giono.
DEFINIREA EPOPEII
Poezie oral la origine, epos-ul este dramatic, în scopul punct rii i organijz rii povestirii în episoade, erau necesare pauzele.
Epopeea se define te drept < poveste elaborat într-o manier literar , ea conservînd amintirea unui evenimenj istoric
ce a suferit transform ri datorit legendei. Epopeea este un poem cfi aduce în scen pove ti minunate cu
eroi i zei.
POEZIA DIDACTIC : SECOLUL al VH-lea î. Hr.
Scopul poeziei didactice este acela de a înv a concepte filosofice, precept reguli literare într-o manier pl cut .
Hesiod este autorul a dou opere: Teogonia (Na terea zeilor) i Munci ] zile. în prima sa oper , el
descrie evolu ia lumii pîn la apari ia lui Zeus. în a doua, se face elogiul justi iei, ap rat de Zeus, al muncii
i al legii impuse oamenilor de c tre zei. Ea con ine totodat indica ii privind munca pe ogoare. Hesiod î i
dezvolt teoria pesimist asupra existen ei. Opiniile sale contrasteaz fundamental cu cele ale lui Homer. Astfel, el este
convins c a fost ales de muze pentru a i se spune adev rul, în timp ce Homer a primit libertatea poeziei.
Hesiod este în acest sens p rintele poeziei didactice, a a cum Homer este cel al poeziei epice.
POEZIA LIRIC : SECOLELE VII-VI î. Hr.
La originea poeziei lirice stau poemele cîntate. Muzica va deveni practic inseparabil de poezie. Marile epopei
vor fiînlocuite de cîntece scurte, în locul hexametrului epic apare dimetrul elegiac, vers de patru picioare, ilustrat
de Tirteu în a doua jum tate a secolului al VH-lea, apoi de Mimnermos din Colofon, contemporanul s u. Va fi creat
apoi iambul, ritm apropiat de cel al limbii i folosit de Arhiloh, autor satiric. Sappho i Anacreon din Teos compun
epigrame în care cînt dragostea i tinere ea.
 NA TEREA TRAGEDIEI
Teatrul grec, n scut din religie, î i s rb tore te zeii, în special pe Dionysos. Reprezent rile dramatice devin astfel
un veritabil cult dedicat zeilor. Corul evolueaz într-o incint circular , numit „orchestr " i unde se afl plasat altarul
zeului. Actorii evolueaz în spatele altarului. Ace tia erau izolai de culise prin-tr-un perete. Proskenion sau fa ada
scenei serve te drept decor. La Atena, în teatrul lui Dionysos, publicul putea atinge cifra de 20 000 de
spectatori.

34
Tragedia î i p streaz originile sale lirice, dar corul va pierde din importan în folosul ac iunii. Tespis
(535 î. Hr.) ar fi creatorul elementului dramatic: dialogul. Astfel, eful corifeilor (cori tilor) se deta eaz de
cor, dînd replic acestuia. Piesa debuteaz cu un prolog, apoi urmeaz parados-u\ (corul intr cîntînd în
orchestr ). Scenele interpretate de actori se succed, fiind întrerupte de cîntecul corului, care r mîne pe loc
(stasima). Ultima scen este reprezentat de ie irea corului: „exod".

1.1.4. Filosofici i religia •' '^

--• ; i,a .;,t\.
ORFISMUL
Originar din Tracia, el se propag rapid în Grecia i în coloniile sale meridionale. Misterele orfice
ocup un loc important în via a cotidian i paralel cu religia oficial ele vor da na tere unei mi c ri
filosofice.
Fondat pe principiul metempsihozei, doctrina orfic se raporteaz la Orfeu, ;are ar fi tr it înainte de
r zboiul Troiei. Datorit unor incanta ii purificatoare, sufletul î i reg se te drumul spre origine. Aceast
doctrin este diferit de naturalismul religiei grece ti, a a cum o g sim la Homer. Pe lîng o teorie asupra
originii zeilor (teogonie) i a oamenilor (cosmogonie), ea elaboreaz o metod care înva cum s te
eliberezi înainte de termen de ciclul de na teri i care este modul de via ce trebuie adoptat pentru a atinge
acest scop (asceza).
FILOSOFIA PRESOCRATIC
Thales din Milet (640-562) este considerat de c tre Aristotel drept fondatorul filosofiei.
Comerciant, el a cutreierat lumea, ajungînd pîn în Egipt. Este autorul mai multor teoreme în geometrie. A
calculat în l imea piramidelor egiptene folosindu-se de lungimea umbrei lor. Pentru el, „apa se afl la
originea tuturor lucrurilor". Antichitatea îl va considera unul dintre cei apte în elep i. Cei „ apte în elep i"
reprezint un grup de autori, care în realitate nu întruneau acest num r, dar cifra avea o valoare simbolic
menit s le înt reasc notorietatea. Operele lor nu s-au p strat, ele fiind cunoscute doar prin maximele
lui Demelecos din Phaler.
Concep iei dinamice a universului i se opune concep ia static a unui univers prin intermediul cifrelor.
Unul din demersuri va fi religios, iar cel lalt tiin ific.
Anaximandru din Milet (610-540) este considerat, ca i predecesorul s u, unul din fondatorii
filosofiei grece ti. Opera saDespre natur nu s-a p strat, dar ea trebuie s fi fost prima istorie universal .
Ca i Tales, el consider c la originea tuturor lucrurilor se afl un element comun.
Anaximene (586-530) alege ca principiu de baz aerul generator. El îl identific cu sufletul i respira ia.
Prin condensare i prin rarefiere, aerul creeaz toate lucrurile.
Heraclit din Ephes (cea 540-cca 480), considerat drept creatoru tiin ei naturii, explic în opera sa,
Universul, felul în care s-a n scut armonii lumii:originea isubstan atuturorlucrurilorseafl înconflictuldintrecontra:
(Polemos -Dike). în scrierile sale apare pentru prima oar conceptul de log< (ra iune).
P i t a g o r a (sec. VI î. Hr.), fondatorul aritmeticii grece ti, va inventa no inea de „armonie a
sferelor" în scopul definirii cosmos-uhii. Fiecare dintre st produce prin rota ie un sunet; ansamblul
acestor sunete creeaz
leg tura dint muzic i matematic . Originar din Samos, el va fonda la Crotona o sect reli gioas care venera
apusul soarelui. Esen agîndirii sale filosofice se bazeaz ppunerea în eviden araporturilor existente între matematic
imuzic . Tras original a filosofici sale const în suveranitatea i în elepciunea numerelor.
 în 540 î. Hr., într-o colonie ionian din Italia, Elea, va lua na tere prim coal filosofic din antichitate, în
fruntea acestei coli s-a aflat Parmenide (ce 540-cca 450). N scut la Elea, el a fost f r îndoial elevul lui
Anaximandru poate al lui Xenofan. Poemul s u, Despre natur , nu s-a p strat în întregim* Ceea ce mai
exist , Prologul, compus din 32 de versuri, ni s-a transmis pri intermediul lui Sextus Empuicus.
Continuarea de 61 de versuri, ce constitui un discurs, provine dintr-un comentariu realizat de Simplicius
(sec. IV d. Hr. despre fizica lui Aristotel.
Prologul descrie o c l torie ini ia i c . Eroul afl c exist dou c i: fiin a, adic „ceea ce este" i exist
dintotdeauna, i „non-fiin a", f r cale de ie ire. •

1.2. Grecia clasic a secolelor VI - V î. Hr.

1.2.1. Organizarea politic

Puterea atenian se va înt ri în urma r zboaielor medice (492-479) provocate de revolta loniei. Victoriile
de la Maraton (490) i Salamina (480) vor consolida pozi ia atenian . Conflictul va fi reglat prin pacea de la Callias
(449)

HEGEMONIA ATENEI (479-404)

Atena a grupat contra per ilor cîteva ora e din lonia i Hellespont, deci pe toi du manii acestora. Tratatul
încheiat reprezint prima confedera ie maritima organizat de Aristide. Secolul lui Pericle poart numele strategului
care va guverna Atena timp de 15 ani, consolidînd regimul democratic, în scopul de a permite cet enilor s raci
participarea la adun rile oficiale sau consilii, sînt create sub strategia saEisphora sau indemniza iile.

36
UNIUNILE: SYMMACHAS, STRATEGIE
Cet ile grece ti se coalizeaz periodic împotriva unui du man comun, alegînd un strategos autokrator.
Symmachas sînt uniuni care au mai ales un caracter religios; ele grupeaz în jurul unui sanctuar mai multe
cet i sau grup ri etnice. Cea mai celebr a fost uniunea de la Delphi, controlat în epoca elenistic de regii
mecedoneni.
GUSTUL PENTRU POLITIC
Gustul pentru via a politic se dezvolt , favorizat de crearea Eisphorei la Atena. Cet enilor le place s
se adune în agora pentru a discuta asupra viitorului cet ii sau a confedera iei, ascultîndu-i pe oratori sau pe
sofi ti. Nu trebuie îns uitat faptul c o mare parte a reziden ilor cet ii nu particip la via a civic . Cel mai
flagrant caz este cel al Spartei, unde numai cet enii de drept, Homoioi sau Egalii, au dreptul de a delibera în
cadrul adun rilor sau al banchetelor asupra proiectelor civice.1 In cazul banchetelor sau sissytia (mese
comune), fiecare cet ean trebuia s - i aduc hrana; absen a era pedepsit cu dec derea, Egalul devenind
asem n tor Hilo ilor, locuitori ai p mînturilor controlate de Sparta, i priva i de orice drept în cetate. Aceast
regul drastic a condus Sparta la oligantropie, adic la lipsa de b rba i-cet eni.

1.2.2. înflorirea gîndirii: literatura

TRAGEDIA
Dezvoltarea în secolul al V-lea î. Hr. a tragediei antice este marcat de trei autori de geniu:

• Eschil (525-456).
Spre deosebire de Tespis, Eschil reduce considerabil rolul corului, introdu-cînd cel de-al doilea actor, al
treilea protagonist fiind introdus mai tîrziu de c tre Sofocle. Se va ajunge astfel la un veritabil dialog. Datorit
lui Eschil, tragedia r mîne apropiat de originile sale. Ac iunea este simpl . Ideile dominante sînt fatalitatea i gelozia
zeilor încrîncena i împotriva victimelor lor. Principalele sale opere sînt:
• Rug toarele
• Oreste
' Per ii
• Cei apte contra Tebei
' Prometeu
Egalii sînt singurii care se bucur de drepturi politice. Pentru a face parte din acest grup trebuia s fii n scut din p rin i
cet eni i s fi primit educa ia pe care o d dea statul (n. tr.).
• Sofocle (495-405). !

Fiul unui bogat armurier atenian, membru al maltei societ i, Sofocle v;

de ine o serie de func ii importante, ca de exemplu cea de strateg al turi d< Pericle. El va introduce la Atena
cultul lui Asclepios, zeul medic, el însu i de. venind mare preot. Rolul corului, înc important, va diminua în
folosul unei ac iuni mai variate. Personajele lupt împotriva fatalit ii, care, chiar dac le ruineaz via a, le
las intact con tiin a. Caracterul eroilor s i se define te prin revolt . Operele sale principale sînt: •A i ax
• Antigonct
• Electr a
• Oedip Rege
• Filoctet
• Oedip la Colonos

• Euripide (480-406).
Opera sa reprezint o nou concep ie asupra tragediei. El se distinge de; ceilal i autori prin interesul
pentru formele filosofice, ca i pentru noile forme de expresie (retorica, muzica). Reduce considerabil rolul
corului i modific legendele în scopul de a le umaniza. Personajele sînt dominate de pasiune. Din* cele 92
de piese s-au p strat 19, în timp ce de la Sofocle au r mas 7 i tot atîtea de la Eschil. Dintre cele mai
importante opere, amintim:
• Troienele
• Andromaca
• Ifigenia în Au Uda
• Electra
• Oreste
• Ifigenia în Taurida
• Medeea
Piesele lui Euripide vor inspira al i autori:
Seneca: Hercule mînios
Comdtte: Medeea (1635)
Racine: Ifigenia (1674), Fedra
Goethe: Ifigenia în Taurida (1786)
Claudel: Protei/
Sartre: Troienele
Ele au inspirat muzica lui Lulli, Alcesta (1674) i a lui Gliick (1767).
PINDAR I LIRISMUL CORAL (518-438)
N scut într-o familie aristocratic , el a urmat studiile la Atena. Opera sa, compus din imnuri de
victorie, din cîntece corale, este de inspira ie religioas ,

38
 c ci s rb torirea unei victorii cap t un sens religios. El dezvolt un adev r Religios i moral. Odele sale,
compuse sub forma triadelor, con in o strofa, o antistrofa i o epod . Partea central a fiec rui poem este
constituit dintr-un iit consacrat eroului unui ora sau creatorului unei s rb tori. Stilul s u va fi o Isurs de
inspira ie pentru literatura german clasic a epocii lui Goethe.
COMEDIA
• Aristofan (445-385).
S-a n scut la Atena. Comediile sale vizeaz în principal via a politic , social l i intelectual a timpului
s u. îi place s ridiculizeze democra ia atenian . Idealul sau r mîne pacea. Din cele 40 de comedii ale sale nu s-
au p strat decît 11: Viespile, P s rile, Broa tele.
EVOLU IA ISTORIEI
• De la cronic : Herodot din Halicarnas (484-425) a c l torit mult în
Asia, în Babilon i Egipt, fugind de fapt de tirania lui Lygdamis. în anul 440
particip la ridicarea unei noi colonii pe ruinele vechiului Sybaris: Turioi
(Italia meridional ), inaugurat de Pericle. Herodot va tr i aici pîn la sfîr itul
vie ii.
Redacteaz istoria popoarelor civilizate cu care a intrat în contact în timpul c l toriilor sale. Transmite astfel
informaii despre sci i, neconfirmate întotdeauna de descoperirile arheologice. Erudi ii alexandrini au împ r it opera
sa în 9 c r i, fiecare primind numele unei muze. Interesul s u major vizeaz conflictul care opune Europa
Asiei, cît i r zboaiele care decurg din acesta. Concep ia sa asupra istoriei are la baz principii morale i
religioase. Totu i, datorit scrierilor sale avem informa ii asupra manierelor i moravurilor vechilor popoare cu
care a intrat în contact.

C UTAREA ADEV RULUI *

TUCIDIDE (460-396)
Opera sa, Istoria r zboiului peloponeziac, redactat în exil, pune bazele metodei istorice europene.
Confruntat cu r zboiul peloponeziac c ruia îi apreciaz importan a, Tucidide îi scrie istoria, devenind astfel
primul istoriograf. Documenta ia sa î i are sursele în ambele tabere, încercînd s dea dovad de
obiectivitate. Cea mai mare parte a operei sale este redactat în exilul din Tracia. Editat de Xenofon,
lucrarea a fost terminat de acesta din urm . Ca i Machia-velli mai tîrziu, Tucidide accept ideea c cel mai
puternic îl domin pe cel slab.
XENOFON (430-355)
A fost primul biograf al antichit ii, înainte de a fi scriitor, a participat la campania militar condus de
Cirus contra lui Artaxerxe, fratele acestuia. De-
crierea acestui eveniment este f cut înAnabasis. Prieten cu Socrate, Xenofil va fi exilat în urma procesului
acestuia. Aversiunea sa contra democra iei j convingerile sale monarhiste explic i atitudinea lui combativ
contra Atene F cînd apologia lui Socrate, el descrie atitudinea acestuia în timpul procesuh O alt oper a
sa,Hellenika (Hellenicele) continu lucrarea lui Tucidide. Tot a scris Ciropedia (Educa ia lui Cirus),
lucrare cu caracter filosofic i moral.

1.2.3. înflorirea gîndirii: filosofia

DOCTRINELE
• Cinismul.
Fondatorul acestei doctrine este Antistene (440-366). Doctrina num ra discipoli pîn în epoca Sfîntului
Augustin. Termenul de cinic î i a| originea în cuvîntul grecesc „kyon " (cîine), el raportîndu-se la modul de
viajj extrem de frugal adoptat de aceast categorie de filosofi. Cel mai importa reprezentant a fost Socrate,
care acuz mai înainte de toate individualismul.
 Temele principale ale acestei doctrine sînt:
•materialist : afirm caracterul corporal al oric rei existen e;
•eristic : neag posibilitatea judec ii;
•practic : în elepciunea trebuie s conduc la fericire;
•universalist : Diogene spunea „sînt cet ean al lumii".
• Hedonismul.
coala hedonist a fost creat de Aristip din Cirene (435-360), discipoli al lui Socrate. Plecînd de la
teoriile lui Protagoras, eforturile umane trebuie aib drept scop pl cerea, „hedone ", de unde termenul de
hedonism. Epicur va relua în linii mari aceste idei.
• Scepticismul.
Desemneaz coala pironian , al c rei fondator este Pi r o n din Elis (360^ 270). Cuvîntul „skepois " semnific în
greac „examen". Filosofii sceptici vor fi numi i i „zetetici" (c ut tori). Timon din Flius (330-234) este cel
mai cunoscut discipol al acestei doctrine.
Pentru ace ti filosofi, omul este incapabil s aib o opinie sigur asupra lumii. Ei caut echilibrul
sufletului. Autorii moderni care se apropie de aceste concep ii sînt Montaigne, Gassendi, Bayle.

1.3. Marile coli filosofice

1.3.1. Stoicismul
Principalul fondator al colii stoice a fost Z e n o n (320-264) din Kition. j Acesta a fost la Atena
elevul lui Stilpon din Megara, al platonicienilor Xenocrate \

40
i Polemon, dar i al lui Crates Cinicul. Gra ie lui Panatios, care i-a creat propria coal de filosofîe la
Rodos, Stoa (doctrina porticului) se va romaniza, iar storicul Polibiu în a sa stoa mijlocie va combina
fîlosofia stoic greac cu iziunea roman realist . Succesorii greci au fost Cleante(331-232) iHrisip 282-
202). Ceea ce cunoa tem din filosofia stoic ni s-a transmis prin autorii romani: Seneca, Epictet, împ ratul Marcus
Aurelius. Se na te conceptulhuma-nitas, ce va marca ulterior toat gîndirea occidental . Conform stoicilor, lumea ;ste
guvernat de heimarmene, destinul.
Opunîndu-se doctrinei epicureice, stoicii consider c lumea fiind guvernat de zei, tot ceea ce se întîmpl este, deci,
fatal. Seneca exprima aceast tez în DeProvidentia. De i omul este st pînul judec ii sale, derularea evenimentelor nu
depinde de el. Ansamblul moralei stoice const în a tr i în conformitate cu natura universal , supunîndu-ne
legii divine. „Omul este un lucra sacra pentru om", scria Seneca, sentiment ce conduce spre cel de solidaritate uman .
Microcosmosul uman reproduce structura lumii i poart în el o parte din „logos "-ui 'ra iunea) universal. Ei disting de
asemenea lucrurile bune de cele rele, iar dintre acestea, pe cele care depind de noi de cele care depind de soart ,
în aceste condi ii, este necesar înl turarea pasiunilor, surse de gre eli ale judec ii, prin st pînire de sine i
fermitate. Scopul destinului uman este fericirea pe care o mtem atinge gra ie energiei i virtuii. Sufletul uman este o
emana ie a divinului. Stoicismul va avea repercusiuni asupra unor autori ca Montaigne, va fi criticat de Pascal
i aprobat de Vigny (Moartea lupului).
Marcus Aurelius (120-180) este probabil cel mai celebra dintre stoici, în m sura în care el transform o
doctrin filosofic în modalitate de guvernare a Imperiului. Virtutea principelui trebuie s str luceasc peste ansamblul administr
ativ, ghidat fiind de ideea Binelui pe care trebuie s -1 realizeze.

1.3.2. Epicureismul
Epi cu r (341-270) î i fondeaz coala la Atena în 306 î. Hr. Din opera lui s-au p strat cîteva fragmente. Doctrina sa
este expus în special de poetul latin Lucre iu (sec. I î. Hr.) în lucrarea De rerum natura. Discipol al lui
Democrit, Epicur adopt o concep ie mecanicist i materialist asupra lumii: totul se compune din atomi, inclusiv
sufletul, în
momentul morii se produce o disociere total a atomilor.
Epicureismul refuz providen ialismul. Fericirea const doar în pl cere, el distingînd mai multe tipuri de
pl ceri. „Printre dorin e sînt unele naturale i necesare, altele care sînt naturale, dar nu necesare i, în sfîr it,
unele care nu sînt nici naturale, nici necesare, ele fiind produsul unei judec i iluzorii" (Epicur, Maxime).

41
DEZVOLTAREA l PERVERTIREA DOCTRINEI
Atunci cînd Epicur vorbe te de pl cere i de împlinirea dorin elor, el s refer mai ales la cele care sînt
naturale i necesare. Nu este vorba de a se las f r control în voia tuturor sim urilor. Epicureismul vede
împlinirea omul tocmai în alegerea just a pl cerilor. Mai tîrziu, doctrina va fi pervertit de c aristocra ia din Imperiu, care
va re ine doar principiul pl cerilor. Astfel, trepta se va instaura un epicureism vulgar, f r ideal, mul umindu-se cu
satisfacere] pl cerilor, refuzînd alegerea esen ial . De aceea, chiar i în zilele noastre, epicu reismul este adeseori
confundat cu un simplu hedonism, f r a ine seama di noble ea ideilor i de exigen a de via a
fondatorului s u.

1.3.3. Sofismul
coala sofist ce apare în secolul al V-lea îi reprezint pe cei care sînt în c utarea în elepciunii
(sophia) i a modalit ii de a o atinge. De i sofi tii nu se intereseaz de politic , ideile lor vor avea implica ii
directe în acest domeniu. Principalii sofi ti sînt:
•Protagoras, care afirm c „omul este m sura tuturor lucrurilor". Prin aceast aser iune, autorul neag
existen a unui adev r obiectiv i afirm liberul arbitraj al omului în fa a divinit ii, înv tura sa este plin de
scepticism. Pentru Protagoras, fiecare cetate este liber s - i stabileasc propriul cod de valori, s hot rasc ceea ce este
just i injust. Morala sa este una social , i nu individual , întrucît omul face parte din societate.
•G o r g i a s (480-370) este autorul sofist care- i caut cu mult grij cu
vintele, pentru ca demonstra ia s fie conving toare. Opera saDespre natur i
non-fiin i-a conferit reputa ia de nihilist.
•Caliclesapareîndialogullui Platonintitulat Gorgias. El sus inec tot
ce este urît este nedrept. Exist o contradic ie între legea natural i cea a
oamenilor. Legea este f cut de cei mul i în interesul celor slabi. Pentru el,
adev rata moral rezid în triumful celor mai puternici asupra celor mai slabi.
•Trasima h. în Introducere laRepublica luiPlaton,elseexprim astfel:
„Justi ia nu este altceva decît interesul celui mai puternic... iguvernarea stabile te
legi pentru propriul s u interes". El neag statul, for a fiind cea care dirijeaz
rela iile sociale.
SOCRATE
N scut în 470, el se sinucide în 399 la Atena, în urma condamn rii sale. A exercitat func ii în Boule. Fiu
al sculptorului Sophroniskos i al unei moa e, el are drept maxim : „Ceea ce tiu este c nu tiu nimic".
Aceasta înseamn c omul nu poate cunoa te întregul adev r, dar c scopul acestuia este de a se apropia de
adev r. F cînd aluzie la meseria mamei sale, el î i nume te metoda

42
i rnaieutic " („mo irea" ideilor). El demonstreaz interlocutorului ignoran a i îi arat în acela i timp c

poart în el adev ruri pe care le ignor . „Arta mea de a mo i cuprinde toate func iile pe care le
îndeplinesc moa ele... Dar principiul artei mele este acela de a fi capabil s discerni în mod sigur dac
spiritul copilului este o himer i o falsitate, sau un fruct real i adev rat" (Theaitetos, 150b-150d). Fondat
pe dialectica pus la punct de sofi ti, metoda lui Socrate opune unei propozi ii (tez ) o propozi ie contrar
(anti-tez ).
Cele dou vor forma sinteza i vor pune în valoare adev rul con inut de fiecare dintre ele. Aceast metod
corespunde doctrinei dublei cunoa teri:
•prima: doxa, cea a lucrurilor aparente i superficiale;
•a doua: episteme, cunoa terea adev rat , profund .
în 399, acuzat de impietate de c tre democra ii atenieni, Socrate este condamnat la moarte,
considerîndu-se c noul spirit public este responsabil de pr bu irea puterii ateniene. Este adev rat c sofi tii
au atacat în special autoritatea în stat. Procesul s u va fi descris de Xenofon i Platon.
PLATON (427-347)
Descendent dup tat din Codros, rege al Atenei, i dup mam din legiuitorul Solon, Platon apar ine
uneia dintre cele mai importante familii aristocratice ateniene. Discipol al lui Socrate, el este fondatorul
Academiei. A fost filosoful ideilor cu implicaii politice. Dezam git de guvernarea de la Tarent i de abuzurile oligarhiei,
ca i de regimurile democratice care 1-au condamnat pe Socrate, Platon realizeaz c o ac iune politic
direct este imposibil chiar i la Atena. Schimbarea este posibil doar prin educarea viitorilor cet eni de elit
, în acest scop, el pune bazele Academiei, model etern de coal de filosofic.
Doctrina lui Platon formeaz un ansamblu complet: formarea teoriei ideilor,
nemurirea sufletului în Fedon, originea lumii în Timaios, dragostea mBan-
chetul. Toate operele sale vor fi legate de via a cet eanului: Politica,
Republica, Legile. Acela i lucru se poate spune i despre dialogurile sale:
Apologia lui Socrate, Protagoras. Din opera sa se degaj mai multe idei:
Bustul lui Pericle. Secolul al V-lea. Marmur . Lucrare roman efectuat dup originalul grecesc.
In Republica apare ideea cet ii ideale. Omul nu tr ie te singur, el este legat
de cetate, c reia îi apar ine; societatea îns i depinde de calit ile individuale ale
oamenilor care o formeaz .
In Legile, analiza se poart asupra legilor i bazelor autorit ii, în consecin ,
politica va fi i ea depen-
dent de aceia i oameni. Platon este considerat drept unt dintre fondatorii colii istoriciste,
c reia îi apar in K. m£ i A. Comte.
Doctrina ideilor formeaz pivotul teoriei sale asupr cunoa terii: obiectele instabile sînt
reflectarea imperfec ia arhetipurilor ideale i imuabile. El se pronun pent adev r i bine.
Practicarea filosofiei trebuie s permi| dep irea imperfec iunilor, care împiedic
cunoa teri arhetipurilor.
ARISTOTEL (384-322)
Copie roman a Afroditei din Cnidos. Praxiteles. 350-330. Roma, Muzeul de Ia Vatican.
Este fiul medicului de curte al regelui Macedoniei Faptul c Aristotel s-a n scut
la Stagira este importan c ci el nu este cet ean al Atenei i, deci, nu poate p ticipa la
via a politic a acestei cet i, chiar dac el es cel care va redacta constitu ia ora ului. Spre
deosebire de Platon, el nu se intereseaz numai de organizarea cet ii, ci de toate formele de
organizare politic . In 367 el intr ; în coala lui Platon, iar în 342 devine preceptorul lui Ale-
xandru cel Mare. Aristotel este creatorul silogismului.
î i creeaz o coal proprie de filosofic. Elevii s i se j vor numi „peripateticieni", dup obiceiul
lui Aristotel de a vorbi mergînd (peri- ] paîein = plimbare). El va pune bazele sistemului tiin ific modem. Filosofia
sa va fi o critic a cunoa terii. Discipolii s i vor numi Organon (instrument metodologic al cercet rii tiinifice)
tratatul s u de logic . Aceast lucrare con ine dou „analitici" (studiu asupra silogismelor) i articole mai scurte asupra
categoriilor i „hermeneuticii". Tot atît de importante sînt i tratatele sale asupra tiin elor naturale. In a sa Istorie a
animalelor pune bazele zoologiei. Fizicii îi adaug în mod logic Metafizica, în care trateaz principiile
Fiin ei. Etika Nikomacheia (Etica Nicomahic ) este consacrat moralei, care pentru prima oar este studiat
ca un concept filosofic. In Poetica va trata problemele esteticii^ pentru c natura a l sat neterminat un anumit num r de
lucruri, pe care arta le] va perfec iona.

1.4. Evolu ia artistic

^

J. 4.1. In Grecia clasic , dou perioade vor delimita operele i arti tii:
• Primul clasicism, reprezentat de secolul lui Pericle (sec. V î. Hr.), va vedea înfrîngerea Atenei în urma
r zboiului peloponeziac.

44
• Al doilea clasicism este reprezentat de perioada luptelor dintre Atena,
Sparta i Teba, care se termin cu supunerea Greciei de c tre Filip al Il-lea al
jvfacedoniei, în urma luptei de la Cheroneea (338).

SCULPTURA PRIMULUI CLASICISM (500-450 î. Hr.)

No iunea de atelier a secolelor anterioare î i pierde semnifica ia, întrucît
arti tii se deplaseaz din ce în ce mai mult.
• M y r o n : opera sa Discobolul a fost co
piat de numero iarti ti. Este în bronz iprezint
un tîn r atlet în plin efort, în momentul arunc rii
discului.
• P o l i c t e t (450-400): a lucrat mai
ales în bronz. Figurile predominante sînt cele
de zei i eroi, dar mai ales cele de atle i înving
tori. Este creatorul „canonului" artei clasice,
pe care 1-a expus într-un tratat cu acela i titlu
despre propor iile corpului omenesc. Dorifond
concre tizeaz aceast teorie. Aceast lucrare ce
repre zint un tîn r arunc tor de lance ne
este cunoscut doar prin copiile romane.
Praxiteles. Hermes cu copilul Dionysos. 350-330 î. Hr. Muzeul din Olimpia.
Alte opere: Diadumenos, Amazoana r nit (creat pentru
Artemision-ul din Efes).
• F i d i a s (490^431): n scut la Atena, el
va executa la Olympia marea statuie a lui
Zeus. Zeul era reprezentat ezînd pe un tron
decorat cu aur i filde . Ansamblul sculptural
atingea o în l ime de 10 metri. De asemenea,
el a realizat statuia Atenei Parthenos destinat a
fi
plasat în interiorul Parthenon-ului. Meto-
pele care orneaz Parthenon-ul ilustreaz diferite teme:
Pe latura de est: lupta zeilor împotriva titanilor;
Exemplu de templu doric: Parthenon-ul de pe Acropolea Atenei. Conceput de Iktinos, în jurul anului 450 î. Hr.
Pe latura de vest: r zboiul atenienilor contra amazoanelor;
Pe latura de nord: distrugerea Troici;
Pe latura de sud: lupta împotriva centaurilor.
Friza Panateneelor trateaz o singur tem , aceea a marii s rb tori a Aten| procesiune în cursul
c reia fecioarele aduceau zei ei în dar peplos-ul, voalj sacru esut de ele timp de un an.
 SCULPTURA CELUI DE-AL DOILEA CLASICISM (sec. IV)
Contrastînd cu cel precedent, secolul al IV-lea es cel al diversit ii. Atacurile
filosofilor au determini deschiderea spiritelor i a concep iilor. Sîntem mai bini
informa i asupra sculptorilor decît asupra operelor lor. j
Praxitele a fost doar sculptor i prefera marmur; Pictorul Nicias adaug
str lucirii marmurei o u oa patin de culoarea mierei, dînd astfel via statuilor l
Praxitele.
Principalele opere sînt: Afrodita de la Cnidos, Sat] odihnindu-se, Hermes cu
copilul Dionysos în bra e.
• L i s i p este maestru în turnarea bronzului i în rel prezentarea mi c rii.
Influen at de realism, el studiaz subiectele atletice. Reluînd calculele propor iilor, stabile te un
nou canon, mai suplu, în noul s u canon este ic| fixeaz raportul de 1/8 între cap i
restul corpului umanf Aspectul mai auster al sculpturilor sale este dat de c ut rile lui asupra
mi c rii, a rolului luminii, cît i a felului de ai sublinia liniile corpului.
Lisip. Apoxiomenos. Al treilea sfert al secolului al IV-lea. Roma, Muzeul din Vatican.
Lucr ri: Apoxyomenos (copie roman ). Motivul a-cestei lucr ri este banal: un
atlet î i cur corpul dup terminarea efortului fizic, înl turînd cu strigilul praful
amestecat cu uleiurile care-i impregneaz epiderma. O alt lucrare este Hermes
legîndu- isandaua. Fiind artistul oficial al lui Alexandru cel Mare, îi va face acestuia
o serie de portrete-busturi în bronz.
MARILE TEMPLE
Incepînd cu anul 450 î. Hr. sporirea resurselor publice i private în Grecia are drept consecin
dezvoltarea arhitecturii civile: case particulare, cl diri în agora, teatre. Pericle proiecteaz reconstruirea
edificiilor de pe Acropole, distruse în parte de per i. In 448, arhitectul Ictinos începe construirea Parthenon-
ului. Pe platforma de vest a Acropolei se va înal micul templu ionic al Atenei Nike, în timp ce
Erechteionul este început pe platoul superior al Acropolei.

46
în prima jum tate a secolului al V-lea, efortul arhitec ilor se va concentra asupra
edificiilor religioase i a perfec ion rii ordinului doric. Marele ansamblu arhitectural este templul
lui Zeus de la Olympia, capodoper a epocii clasice. Arhitectul acestui templu va fi Libon din
Elis. Magna Graecia i Sicilia nu au suferit de pe urma invaziei persane. Aici va începe
construc ia a numeroase temple: la Paestum, templul Herei; la Siracuza, Athe-naion-ul;
la Agrigente, Olympeion-ul. în Sicilia se va resimi mai ales influena ionic (templul din
Segesta).
în timpul celei de-a doua perioade clasiciste, dup înfrîngerile din 404 î. Hr.
(capitularea Atenei pune cap t r zboiului peloponeziac), Atena î i termin construc iile începute
i reface alte monumente.
Lisip. Apoxiomenos. Noile canoane de propor ii. Aproximativ 350 î. Hr. Capul reprezint o optime din lungimea corpului.
• S c o p a s , n scut la P ros, a fost arhitect, sculptor i pictor. A construit dou
temple dorice i a creat numeroase sculpturi. El dovede te o pronun at tendin pentru
dramatic, a a cum se observ pe basoreliefurile Mausoleului din Halicarnas. Celelalte
opere ale sale ne sînt cunoscute doar prin intermediul copiilor romane: Artemision-M\ de
la Efes, sculptura reprezentîndu-1 pe Tezeu, portretul regelui Mausolos. Operele sale exprim într-
un fel deosebit de pregnant nelini tea, pasiunea, durerea.
 1.5. Grecia elenistic
Este o perioad care va dura dou secole. Cele trei monarhii care iau na tere sînt de origine militar , în
timpul acestei epoci se formeaz limba scris greac , „koine " (limba „comun "), care va înlocui vechile dialecte,
ajungîndu-se astfel la o unitate lingvistic .1 Aceast limb comun va fi folosit pîn în Asia, for a sa unificatoare putînd fi
comparat cu cea a limbii lui Luther, folosit în Germania în secolul al XVI-lea. Sub multe aspecte, civiliza ia
alexandrin va continua pîn în 641 d. Hr., adic pîn la cucerirea arab . Grecia elenistic a fost expresia
cea mai des vîr it a specificului grec. Eliberîndu-se de lan urile sale na ionale, ea a pus fundamentele culturii
universale.

7.5.7. Monarhia: o nou organizare politic

Monarhia va p stra o cultur religioas , pentru c înving torul este protejat de zei.
limb comun deriv din dialectul attic clasic vorbit de oratorii, istoricii i filosofii Atenei în secolul al IV-lea î. Hr.,
cu cîteva modific ri neînsemnate (n. tr.).

/.-i
IMPERIUL LUI ALEXANDRU (356-323 î. Hr.) j
Alexandru dorea un imperiu universal. Acesta s-a extins asupra Asiei Mia i Egiptului, de i armata se
va opri la malurile Indusului. Alexandru a fondat 7| de cet i în Orient, ceea ce explic importan a eleniz rii.
Moartea sa a împiedica realizarea unei perfecte fuziuni între lumea greac i cea barbar .
DIADOHI I EPIGONI1
La moartea lui Alexandru în 323 î. Hr. la Babilon, întrucît nu a existat ur mo tenitor direct al
acestuia, regatul s u se va împ r i între cei mai importan i| generali. Ei vor fonda dinastii de drept
divin. Principalele regate create dupîi moartea lui Alexandru sînt: al Antigonizilor în Macedonia, al
Lagizilor în Egipt
a ,';

al Seleucizilor în Asia. Incepînd cu secolul al III-lea, aceste regate vor fi absorbite de cucerirea roman
(r zboaiele Macedoniei, r zboaiele împotriva lui Mitridad i campaniile lui Pompei). Roma î i va întinde
mîna asupra Greciei, f cînd aceasta o provincie roman .

MONARHIILE ELENISTICE
Ptolemeu I Soter (Salvatorul), prieten i gard de corp al lui Alexandru, fonda la moartea acestuia
Imperiul Ptolemeilor, ce cuprindea Egiptul, Sirii Caria i insula Cos. Sub domina ia sa, Egiptul constituit în
provincie va deveni un important centru intelectual i artistic. Fiul s u va dezvolta ora ul Alexandria, devenit
sub primii doi Ptolemei capitala tiin ei, filosofici i lingvisticii.

1.5.2. Dezvoltarea intelectual

Alexandria, cea mai mare cetate greac din Egipt, a fost întemeiat pe locul unui sat de pescari,
Racotis, a ezat pe bra ul vestic al Nilului. Cel care a trasat planurile cet ii este arhitectul Dinocrates din
Rodos, în antichitate, ora ul se numea Alexandria ad Aegyptum (Alexandria din Egipt), situîndu-1, deci,
geografic i spiritual.
In fa a ora ului se afla insula Faros, pe care a fost construit farul, considerat în antichitate drept una
dintre cele apte minuni ale lumii.
Alexandria, capital intelectual , va fi înzestrat de c tre Ptolemeu al II-lea Filadelful cu dou biblioteci,
care mai tîrziu vor fi cunoscute sub numele de Biblioteca din Alexandria. Cea mai important dintre acestea
este legat dej Muzeu, ea con inînd aproape 700 000 de papirusuri, în timpul revoltelor din Alexandria (47 î.
Hr.) cea mai mare dintre biblioteci dispare, iar în 391, a doua. |
 'Amîndoi termenii se traduc în limba greac prin „succesori". Primii sînt urma ii imedia i ai lui Alexandru cel Mare, iar cei
din urm ai diadohilor (n. tr).

48
De i importan a tiin ific a Atenei este în declin, ea r mîne unul dintre ele mai importante centre ale
filosofiei antice. Totu i, erudi i ca Arhimede, ?uclid, Calimah, Teocrit tr iesc la Alexandria.
POEZIA ERUDIT I PRE IOAS
Calimah (310-235 î. Hr.) provine dintr-o familie aristocratic . Tr ie te a Alexandria. El a redactat
catalogul bibliotecii, a scris numeroase piese lirice, oezii iambice, mici epopei. Aitia (Cauzele), opera sa de
baz , este o culegere le povestiri mitologice, în care dovede te o extrem erudi ie.
Teocrit (315-250), originar din Siracuza, a desf urat o important .ctivitate literar între 257 i 260, el
fiind creatorul poeziei bucolice. Partizan al perelor scurte, el critic excesele erudi iei.
Opere mai importante: Idile, Siracusanele, Thalysia (închinat Demetrei).
ISTORIA
P o l i b i u (200-125) va asigura în secolul al IlI-lea tranzi ia spre epoca oman . Descrie cuceririle
romane i r zboaiele punice. Este fondatorul unei storii a faptelor, pe care le examineaz cu mult grij ,
respingîndu-le pe cele are i se par îndoielnice. Prizonier la Roma, prieten al Scipionilor, el este martorul rivilegiat i
istoricul sfîr itului Greciei elenistice în fa a apogeului Romei.

1.5.3. Artele
Capitalele artistice se multiplic : Rodos, Atena, Alexandria, Pergam. Arhitectura este legat de
construirea unor edificii grandioase i foarte decorate (altarul lui Zeus din Pergam în 180 î. Hr., marele
templu al lui Zeus Olimpianul de la Atena). Sculptorii îndr gesc tot mai multmanierarealist ireprezint înlucr
rile lor noi divinit i.
ARHITECTURA GRANDIOAS
Palmira. Vedere interioar a templului lui Bel. Prima jum tate a secolului I d. Hr.
Numeroase temple sînt construite sau ref cute. Ordinul doric va fi
practic abandonat. Este p strat doar în reconstruc ii, ca de exemplu al
treilea templu al lui Apolo de la Delos. Ordinul ionic va suferi i el
modific ri. Cît despre ordinul corintic, acesta este bine reprezentat de
templul lui Zeus Olimpianul de la Atena, început în 164 î. Hr. de c tre
arhitectul lui Antioh al IV-lea.
^nn-

O tr s tur remarcabil a acestei arhitecturi este dat de dezvoltarea urb; nismului în cet ile
vechi, reconstruite, sau în cele noi. Str zile care se întreta] în unghi drept vor fi tot mai mult limitate de
coloane. Porticele se multiplic (| Delos: Porticul Antigonei). Planul agorei devine regulat, cu
monumente coi struite special pentru reuniunile adun rilor populare sau ale corpora iilor.
Teatrele se vor modifica datorit dispari iei corului i cre terii important dialogurilor (Teatrul din
Delos). în ceea ce prive te locuin a elenistic , dimensii nile acesteia se mic oreaz , iar decora ia
devine mai luxoas : în centru se afl megaron-ul, care d înspre o curte, completat de piese secundare,
în secolul a II-lea, la Delos, Rodos, înc perile vor fî dispuse în jurul unei cur i cu peristi| doric, cu
un bazin central. Curtea era decorat cu stucaturi i mozaicuri. SCULPTURA

în secolul al III-lea, este supus influen elor Orientului. La Atena, mae ti

tradi iei clasice sînt fiii lui Praxitele: Timarhos i Cefisodot, autori ai unui portn
al Menadelor. Ero ii adolescen i i satirii sînt m rturia persisten ei modei li
 Praxitele. Influen a lui Scopas se resimte în portretele oamenilor de stat, al
filosofilor, ca i în patetismul capetelor. Statuile atle ilor se inspir mai ales dL
tradi ia lui Lisip. f
Tradi ia clasic a secolului al III-lea se manifest i în colile din Asia, prii
copii ale arti tilor. La Pergam, prima manifestare a acestei coli este ex-voto-u|
lui Atalos I, ridicat în memoria victoriei sale asupra gala ilor. A doua este
marel^ altar al lui Zeus din Pergamon, a c rui friz reprezenta pe 120 m lungime
Gi\
gantomahia (lupta dintre zei i gigan i). l
i în alte cet i ioniene exist ateliere prospere: Miron este ef de coal îs Smirna. Cea mai
important statuie a sa reprezint o b trîn beat . Artistul Gladiatorului Borghese este un efesian. Tot
arti tii din Efes sînt i autorii Galilor din agora, a Italicilor de la Delos.
în secolul al II-lea î. Hr., Delosul prime te toate influen ele. Se execut numeroase copii. In
Pelopones, Damofon din Mesena execut o Afrodita sau Venus din Milo. în secolul I î. Hr., Atena va
fi centrul rena terii neo-atice:
• Apolonios: Torsul de la Belvedere;
• Clycon: Heracles Farnese; ;|,

• vas decorativ: Crater Borghese.

Ca i Delosul, Rodosul este supus numeroaselor influen e, în secolul al II-lea î. Hr., un artist rodian
a creat pentru sanctuarul Caribilor de la Samotrace, vestitul monument al Victoriei pe prora unui vas.
Grupul lui Laocoon este realizat în aceea i tradi ie pergamian .

50

SINCRETISMUL: EXEMPLUL EGIPTULUI

coala din Alexandria se afl în mare parte la originea reprezent rii zeilor teni în manier greac . Astfel,
Osiris se transform într-o divinitate cu barb , purtînd numele de Serapis. Cultul lui Isis, r spînditpe întregul
litoral al M rii Mediterane, o reprezint pe zei cu tr s turile Demetrei i Cibelei, purtînd tipul lor de ve mînt
lung, în falduri, i coafat cupolos.

II. LUMEA ORIENTAL

2.1. India

LITERATURA
Tradi ia plaseaz origineaMahabharatei în secolul al V-lea î. Hr. Versiunea pe care o cunoa tem ast zi
ar fi mult mai recent , datînd din jurul anului 400. Poemul, ce cuprinde 100000 de versuri, descrie rivalitatea
i r zboiul dintre dou ramuri ale familiei regale Bharata, în timpul perioadei protoistorice. în interiorul acestei
epopei exist o serie de mituri narative i didactice, legende care con in înv turi în materie de religie, moral
etc. Epopeea este o culegere a tuturor credin elor Indiei acelei epoci. Bhagavadgita
(Cîntareapreafericitului) face parte dmMahabharata, alc tuind o epopee aproape autonom , ce con ine
diverse tipuri de informa ii religioase, filosofice i etice. Ramayana poveste te felul în care eroul divin, Rama,
i-a recucerit so ia, pe Sita. Opera cuprinde 24 000 de versuri i ar fi posterioar M7/za&/zarafe/. Spre
începutul erei cre tine apar i alte poeme epice i texte: Pur anele, Tantrele.
 2.2. Arta
Tradi ia budist ne vorbe te de A9oka „piosul", c ci în 262 î. Hr. el a tr it într-o m n stire, convertindu-
se la budism. Este considerat cel mai mare suveran al Indiei.
In secolul I î. Hr. stupele de la Sanci reprezint esen a artei dinastiei Câtavahana. Cele patru por i care
au fost ad ugate în aceast epoc se num r printre capodoperele artei hinduse. Sculptura prezint între
secolele III-I î. Hr. influen e din Iranul elenizat. Basorelieful, greoi pîn în prima jum tate a secolului al II-lea î.
Hr., se perfec ioneaz dup aceast dat (Sanci).
In secolele I-III, colile sînt de influen greco-budist ; în secolele IV-V, formele se purific i se
echilibreaz . Temele brahmanice ocup un loc tot mai important.
SEC IUNEA C
ROMA, RUPTUR I CONTINUITATJ

I.ÎNTEMEIEREA ROMEI I REGALITATEA

1.1. Etruscii
Istoria Romei se împarte în dou perioade, ce dureaz fiecare cam 50| de ani:
• epoca republican : 500 î. Hr.-27 î. Hr.
• epoca imperial : 27 î. Hr.-480 d. Hr.
Dup spusele lui Herodot, etruscii, popula ii de origine asiatic , ar fi p r sf Lydia din cauza foamei, instalîndu-se în
cursul secolului al VUI-lea î. Hr. Italia central , într-un teritoriu ocupat de purt torii culturii villanoviene. Apar
tenen a lor etnic este înc nesigur . Ei în i i î i spuneau „Rasenna". Vocabularul! i structura lingvistic nu sînt indo-
europene. Principalele ora e întemeiate de| etrusci au fost: Arretium (Arrezo), Veii (Isola Farnese), Tarquinii
(Tarquinia-î Corneto), Florentia (Floren a). Arhitectura se manifest în esen prin cea de: tip funerar: tumuli
i ora e-necropole (Cerveteri). Sînt supu i de romani în \ cursul secolului al IV-lea.
Romanii vor p stra numeroase caracteristici ale civiliza iei etrusce, în special în religie i în magie, unde
practica divinatorie ocup un loc important. Tinia, divinitatea principal , era asimilat cu lupiter, Uni cu lunona, Menrva
cu Minerva, Velchan cu Vulcanus.
Sub influena elenistic , civilizaia etrusc î i va pierde originalitatea; sarcofagele prefigureaz sarcofagul roman, iar
arta statuar anun bustul roman.

1.2. Perioada regilor: legend i realitate

Este dificil desp r irea realit ii de legend . Tradi ia roman care s-a fixat progresiv pîn la Vergiliu i Titus Livius (secolul
I î. Hr.) ne vorbe te de originile Romei. Aeneas (Enea), unul dintre fiiizeiei Venus, fuge din Troia cuprins de fl c ri i
debarc în Italia. El se c s tore te cu Lavinia, fiica regelui Latinus,

52
fondeaz Lavinium i î i nume te poporul cu numele de „latini". Fiul s u, lulus, rondeaz cetatea Alba Longa,
unde se succed doisprezece regi. Urma a ultimului lege este Rhea Silvia, care împreun cu zeul Mar are doi
fii: gemenii Remus i Romulus. Un uzurpator a pus st pînire pe tronul cet ii Alba Longa, aban-[lonîndu-i pe
Romulus i Remus. Ace tia din urm vor fi crescu i de o lupoaic , între 753-509 la tronul Romei se vor
succeda apte regi. Aceast serie este, în parte, legend , dar i realitate, întrucît ea corespunde numeroaselor
 - 3 8 -
descoperiri arheologice.

ÎNTEMEIEREA ROMEI
Deveni i adul i, gemenii îl masacreaz pe uzurpator i în anul 753 î. Hr., urma i de numero i albani i
latini, întemeiaz o nou cetate. Locul ales a fost acela în care gemenii au fost al pta i de lupoaic : colina
Palatinului, care domin Tibrul. Soarta îl desemneaz pe Romulus drept fondator. El traseaz o brazd ce va
marca viitoarea incint a cet ii. Batjocoritor, Remus sare peste brazda trasat de fratele s u. în aceste
condi ii, Romulus, iritat, îl ucide i r mîne singurul st pîn al ora ului, c ruia îi va da numele s u, Roma.
Pentru a le d rui înso itorilor s i neveste, Romulus le r pe te pe Sabine, tinere ce apar ineau popula iilor
care locuiau la nord de Tibru.
753 î. Hr. este data arbitrar a fond rii Romei. Numele întemeietorului, ca i al fratelui s u, deriv din
numele etrusc patronimic „Ruma". Lui Romulus îi succede Numa Pompilius, rege pa nic i pios, considerat de
legend organizatorul religiei. Sub domnia lui Tullus Hostilius (R zboinicul) are loc r zboiul împotriva cet ii
Alba Longa, terminat cu lupta dintre Horia i i Curia i. în cele din urm , cetatea Alba Longa va fi distrus pîn
la temelii. Ancus Martius construie te Ostia i portul Romei. Tarquinius Priscus introduce civiliza ia etrusc .
Servius Tullius ridic zidul de incint ce înconjoar cele apte coline, organizeaz i administreaz Roma,
organizeaz armata. Tarquinius Superbus continu marile lucr ri la Roma, dar conduce ca un tiran.
Construie te marele templu al lui lupiter de pe Capitoliu, templele lunonei i Minervei; realizeaz marele canal
de scurgere, „ Cloaca Maxima". lunius Brutus îl alung în 509 î. Hr., sfîr itul regalit ii la Roma situîndu-se
înjurai anului 508 î. Hr., dup cum ne relateaz istoricul grec Polibiu din Megalopolis (200-120 î. Hr.).

RELIGIA
Vechea triad capitolin - lupiter, Mar , Quirinius - este înlocuit de una nou : lupiter, lunona, Minerva.
Spre anul 500 î. Hr., pe m sur ce se formeaz cet ile, se ridic primele temple: templul lui lupiter de pe
Capitoliu (497), Amplul lui Saturn (482), Templum Castorum din Foram.

53
II. REPUBLICA (509-27 î. Hr.) 2.1. Noile institu ii

^sa-r
—
SEr
™. ^ ^ S
 - 39 -

S S S ^ - ^ ^ "
Z.l. i^ionc iiiainwi" ruiic iea
Treptat, noul regim se define te i î i afl echilibrul în cele trei tipuri
< in loc de curte e ap .
institu ii.

2.2. Categoriile sociale: de la plebe la

2.1.1. Magistraturile - V^ M^^ ef

^ ?r i^ S^r Singur ul s u ideal este

Magistra ii de in puterea executiv i sînt ale i pentru un an. Pentru a foarte pu in, sau deloc ^comerai

moral i sa- i exercite

autoritatea

magistrat, trebuia s fi ocupat mai înainte în ierarhie un tip de magistrata, r zboiul c ci numai a a poate
inferioara.
.C.doicenzorUle ilafiecareSanU iexercitaupropriu-zismagistra
doar 18 luni. Ei întocmeau listele senatorilor. Tot în competen a lor
intra l de sclavi.
tl mîntul cet enilor i al averii acestora.

L—
. Cei doi consuli sînt magistra ii supremi ai Republici, Rolul lor
este de|^^ ccmvoca iprezida Senatul, dar i adun rile populare: adun^
curtata) i adunarea centuriat (comitia centuriata). Ei joac i un rol religiei cet enilorse va situa în jurul
cifrei de.

'
Dup tradi ie,

•"-
aaaar
sscsss
s: c
c
e
s
l
a
r
e
s
p
o
n
s
a
b
i
l
i
t

i
l
e
p
o
l
i
t
i
c
e
;
R
n
i
m
a
r

m
î
n
e
o
„
c
e
t
a
t
e
-
 s
t
a
t
"
.
^— divizarea i repartizarea :. Ierarhia este urm toarea:
I
ci r \r 9«P ie
CTC^CSil,
K O I U a l a m i n a vj
,1
din patricieni (care .njL^i—, -- ileri (puteau s cum-din urm particip cel mai direct
TV

" ------------- "•-»•*•+• n V\ ti

. Pretorii: sub Sylla (secolul I î. Hr.), ei sînt în num r de opt. Principala ij

•Pretorii: sub Sylla isecomi 11. ru. i, ci »mi m uuuuu ^~ ~^.. ^
V
,
^ •" .11 J - 'U yt » H"v r----------------------------------------- ,

atribu ie o constituie administrarea jurisdic iei civile. Pretorul urban se ocuot ce t tenilor în clase
de litigiile dintre cet enii romani. Rolul s u poate fi i militar, el purtînd titlfl '. Aristocratia se situe az în frunte.
de Imperator al unei armate (general). H , . *' c A m
-.~nrn
H v&
' ; J ocupau locuri m Senat), mari pro

•Edilii supravegheau organizarea i func ionarea pie elor, se ocupau '"

1
—*-"
aprovizionarea Romei i cu organizarea spectacolelor publice.
•Cvestorii, contabili ai tezaurului public, erau în num r de 40.
Teza
este p strat la Roma în templul lui Saturn. Tot ei sînt cei care
se ocupau
strîngerea impozitelor.
oc
^ i s J * * ^ * ^ l

1 °
^ ^ ^
^ ^ ^

rpura
pcuuu
nun**
»
_______________
.,-
 __ toga
brodat cu purpur
i emblema
ivorie.
2.1.2. Senatul - Plebea se împarte
Puterea acestuia este considerabil , îi revenea un rol important în adm|j la rîndul ei în dou
nistrarea finan elor, fapt care-i asigura suprema ia asupra tuturor magistraturile»! clase:
statului roman. D ordine consulilor, dirijeaz diploma ia. Este o adunar - clasa ai c rei
permanent ,aleas dintre fo tii magistra i. Num rul membrilor este în cre tere! membri
continu : 300 la început, 1000 sub Sylla, în secolul I î. Hr. l formau
infanteria grea;
2.7.3. Adun rile populare
Exist trei tipuri de adun ri populare:
• Adunarea curtat (comitia curtata) îi confirm pe preo i în func ii.

- infra classem,
clase inferioare
care serveau în
infanteria u oar .
Sînt cei
>compuneau
majoritatealegiunilor ia
popula iei. Aceast
clas social va
cel mai puternic
marcat de r zboaie.

2.3. Evolu
ia politic
spre
Principat
In secolul al IV-lea
î. Hr. Roma se
ap r cu greu de
Latium. înainte de
mijlocul secolului al
III-lea î. Hr., mi

devastat de gali; spre

• ^Ti„K„ Bvmcmaleleevenimentesînfîn390î. Hr., Romaeste
272 î. Hr., Tarenrum este supus i Roma domin întreaga Peninsul Italic de; sud de Arno.
Puterea sa se va afirma în Mediterana în 264 î. Hr. (primul r zboi puni împotriva cartaginezilor). Dou
secole mai tîrziu, Roma domin malurile Me diteranei, pe care o poate numi de acum „mare nostrum ".
 REPUBLICA ÎN CRIZ
Profund transformat de cuceririle sale, Roma nu reu e te s se organizezi într-un stat ale c rui
dimensiuni s cuprind i Mediterana. Regimul republic; de alt dat nu mai func ioneaz : ambiio ii î i disput puterea i
cump r voturil| Inegalitatea social se adînce te, antrenînd o perioad de criz .
SFÎR ITUL REPUBLICII
La mijlocul secolului I î. Hr. Republica este în plin agonie. Incapacit i de a construi o republic la
dimensiunile cuceririlor determin nobilimea senat rial s accepte monarhia drept solu ie, dup exemplul
regatelor elenistice. In i bilitatea politic duce la izbucnirea r zboaielor civile. Dup Sylla, Caesar înce s
impun solu ia monarhic . El e ueaz în tentativa sa, dar calea este preg ti pentru Octavianus. Acesta
organizeaz un guvern monarhic i asigur pacea în provincii. Pentru a nu- i face un du man din oligarhia
senatorial , el p streaz aparen ele republicane, introducînd Principatul. Octavius adopt titulatura „princeps
senatus ", primul dintre senatori. Noul regim, de i p streaz cîte aparen e republicane, este un veritabil regim
imperial.
RELIGIA ROMAN
Religia roman s-a format pornind de la numeroasele culte existente, ef suferind influen e extrem de
diverse, înainte de instalarea Republicii, exista1 credin e vechi în puteri superioare, numen. Aceasta
reprezenta o personificare a for elor supranaturale care ap reau sub forma unor divinit i masculine sau
feminine. Ele nu constituiau obiectul vreunui cult. Doar ritualurile magice aveau o anumit importan , întrucît
romanii credeau c prin intermediul acestora pot modifica desf urarea lucrurilor, începînd cu epoca
republican i mai ales sub Augustus, guvernul roman va folosi religia în scopul servirii statului.
Distingem dou categorii de zei:
• Zeii populari, în num r de aproape 30 000 la Roma. Romanii considerau c în spatele fiec rui lucru se
afl un zeu, ceea ce i explic num rul lor atît de important. Aceast multiplicare a divinit ilor este în special
crea ia lumii rurale. Printre zeii cei mai populari îi amintim pe „ lari", iar dintre ace tia, pe Lares compitales,
ce protejau cartierele i r spîntiille. în cinstea lor, în luna ianuarie era celebrat s rb toarea numit
Compitalia.
Principalii zei sînt: lupiter, zeul cerului; Mar , zeul r zboiului; Vulcanus, zeul focului; Neptun, zeul cerului;
Saturn, zeul sem n turilor.

56
Principalele zei e sînt: lunona, so ia lui lupiter, zei a fecundit ii; Minerva, în elepciunii; Vesta, zei
a c minului domestic; Flora, zei a gr dinilor.
împ ra ii vor fi zeifica i în timpul epocii imperiale (Caesar, Augustus).

ZEII CASNICI
Deosebi i pentru fiecare familie, cultul lor este celebrat de pater familias. Zeii Lari sînt protectorii casei.
Dintre ace tia, Lares Penates vegheaz asupra proviziilor i aprovizion rii cu hran . Acestora li se ofer
sacrificii modeste pe altarul casei. Cît despre zeii Mani (DU Manes), ei sînt divinit i r uf c toare, asociate
cu sufletele mor ilor. Pentru a se proteja de zeii Mani, ei erau onora i la fiecare comemorare a defunctului.
Romanii se preocup prea pu in de problema supravie uirii dup moarte. Ei nu cred în recompensa sau
pedeapsa pe care o vor primi dup moarte, în func ie de ac iunile lor bune sau rele. Mor ii vegeteaz într-o
lume inferioar i pentru ca ei s nu revin , li se aduc ofrande. De-abia sub influen a filosofiei grece ti apare
concep ia lumii de dincolo în rîndurile societ ii aristocratice.
INTEGRAREA JURIDIC A RELIGIEI
Rela iile dintre zei i oameni iau caracterul unui contract, întrucît romanii a teapt de la zeii lor favoruri
imediate: recolte bune sau victorii. Extrem de supersti io i, romanii sînt foarte aten i la toate semnele, pe
care ei le interpreteaz drept favoare sau mînie a zeilor. Aceast atitudine înt re te formalismul unei religii, "n
care teama ocup un loc important. Mai riult decît la alte popoare, religia la romani apar ine cet ii, întrucît
toat via a politic este legat de rituri, culte, iar magistra ii sînt i preo i. Astfel, Caesar a fostPontifex
maximus (Mare pontif), iar Cicero augur.
CULTE I RITURI
In via a privat , tat l este preotul cultului de familie: el între ine
focul în vatra de pe altarul din atrium i îi onoreaz pe zeii Lari i
Mani.
Nîmes. Sfîr itul secolului I î. Hr.
Cultul public nu poate fi desp r it de via a cet ii. Preo ii se
grupeaz în „colegii". Cele mai importante sînt:
• Pontifices sau preo ii de prim rang. In num r de 15, ei sînt
îns rcina i cu p strarea religiei oficiale, în fruntea lor se afl
marele pontif, Pontifex maximus, numit pe via . El redacteaz analele, cronic; evenimentelor cet ii, fiecare an
deosebindu-se dup numele consulilor.
•Flamines, totînnum rde15,sîntpreo iiînserviciuluneidivinit i.Primii
în ierarhie era Flamen Dialis, preotul zeului lupiter.
•Vestalele sînt tinere patriciene ce o slujesc pe zei a Vesta. Ele au o
dub obliga ie: de a între ine focul sacru în vatra cet ii i de a r mîne fecioare.
•Salienii, în num r de 12, se numesc astfel de la „sallio" (dansez),
fiecare an, în luna consacrat zeului Mar , aveau loc ceremonii în care preo ii
executau un dans ritual.
Preo ii exper i în divina ie erau grupa i în dou colegii:
•colegiul celor 15 auguri; unele din prezicerile acestora erau furnizate de
zborul i strig tul p s rilor;
•haruspices - preo ii care prevedeau viitorul prin cercetarea m runtaieli
animalelor sacrificate.
RITURI I SUPERSTI II
Orice consul înainte de a întreprinde o ac iune îi consult pe auguri i haruspices. în felul acesta, toat
via a cet ii este supus voin ei zeilor.
CORESPONDEN E ÎNTRE ZEII GRECI I CEI LATINI
Apolo Apolo Fiul lui Zeus i al Herei, zeu al luminii, frate
geam n allui Artemis. Avea sanctuarul la Delphi.
Ii d Casandrei darul de a prezice, cu condi ia ca
aceasta s i se ofere; refuzat, îi ridic aceast
putere. Regelui Midas îi cresc urechi de m gar
pentru c a preferat naiul lui Pan lirei lui Apolo.
Simboluri: arcul, lira, soarele. j
Demeter Ceres Zei a agriculturii, fertilit ii, fecundit ii. Ma-j
m a Persephonei. >
Simboluri: spicul de grîu, secera.
Atena Minerva Zei a tiin elor iartelor. Templuls u, Parthe-
non-ul, a fost construit de Fidias pe Acropolea Atenei. Este reprezentat cu
 casc i plato . Simboluri: bufni a, ramura de m slin.
Ares Mar Fiul lui lupiter i al lunonei, zeu al r zboiului.
Romanii îl considerau drept tat l lui Romulus. Este reprezentat înarmat.
Artemis Diana Zei avîn torii ilunii, sor geam n cu Apolo.
Vîneaz cu arcul i este înso it de o c prioar . Reprezent rile ca zei lunar
sînt rare.
Afrodita
VenusDionysos
Bacchus Hera

Hestia

lunona

Vesta

Hermes Mercur
Hephaistos Vulcan
Poseidon Neptun
Pluton Hades
Zeus lupiter

Zei adragostei ifrumuse ii. Simbol: porumbelul.

Zeu al be iei i s rb torilor. Reprezentat fie ca adolescent, fie cab trîn. Menadele sînt înso itoarele sale obi nuite.
Atribute: ciorchinele de strugure, frunza de vi de vie, tirsa.
So ia lui lupiter, zei a c s toriei, înso it de un p un.
Zei a vetrei. Simbolizat de flac r , înso it de un m gar.
Zeu al comer ului i al ho ilor. Reprezentat cu aripi la c lcîie. Are un caduceu.
Zeualfocului ialme te ugarilor.Unelte: ciocanul i nicovala.
Zeualm rii.
Atribut: tridentul.
Zeu al infernului.
Reprezent ri: sceptru, cerberul la picioare.
Zeu al zeilor, atotputernic.
Atribute: vultur, fulger, sceptru.

2.4. Artele i literatura

2.4.1. P trunderea elenismului
Elenismul, provenit de la numele generic - Elada - al Greciei antice, a fost introdus prin intermediul etruscilor.
Cucerirea Italiei între secolele IV-III a permis contactul ora elor din sud cu civilizaia greac . Cucerirea cet ilor Neapolis i
Tarentum, vechi colonii grece ti, a reprezentat o etap deosebit . Livius Andro-nicus, originar din Tarentum, autor al
primei tragedii scris în limba latin , traduc tor al Odiseei, pune la Roma bazele unei coli în care va preda
limba greac . Pentru a face fa noii civilizaii, societatea roman va trebui s se adap-teaze. Apare moda înv torilor
greci. Pedagogul (cuvînt grec, la origine sclav mstruit) esteun fel de meditator, îns rcinat s -1 conduc pe tîn rul
patrician la coal . Limba greac se impune în toata lumea mediteranean , însu i Cato cel B trîn este nevoit ca la b trîne e
s înve e greaca. Plebea este mai deschis în
fa a noii civiliza ii, fiind sedus de legendele i specula iile mistice ale grecil Elenizarea se va face cunoscut
cel mai u or în produc ia literar .
în secolul al III-lea, literatura greac este dominat de rafinamentul l pre iozitatea de la curtea Ptolemeilor.
Trebuie a teptat îns epoca imperial , care autorii romani îi au ca model pe contemporanii lor greci. Mai înainte
eij raportau îndeosebi la Homer i la scriitorii secolelor V-IV î. Hr. La mijlo<| secolului al III-lea, mai
precis între 254 i 235 î. Hr., la Roma se impun J scriitori: Livius Andronicus i Naevius. Influen at de cei
doi, Plautus va teatrul comic.

2.4.2. Importan a urbanismului: institu ia jocurilor popula (ludiplebei)

Roma devine ora ul prin excelen : Urbs. Capital a unui vast imperiu, î i reflect splendoarea în
construc ii, ca de exemplu Forumul lui Traian s termele lui Caracalla. Prin intermediul tribunilor
plebei, poporul roman es invitat cu regularitate s primeasc „panem et circenses " („pîine i circ ").
Jocurile, oferite din ce în ce mai des de c tre împ rat, au loc în Circuli Mare, Circus Maximus, cu
o capacitate de cîteva mii de locuri. Spectatorii' asist pe parcursul a cîtorva ore la întreceri sportive,
lupte, întrerupte de seu piese, în general comice, sau de reprezent ri teatrale care aduc în scen gran-|
doarea imperial .Jocurilesîntunveritabilmoddeaguverna, permi îndîmp ra ilor s canalizeze nemul umirile popula
iei.

2.4.3. Principalele perioade ale produc iei literare

De i înfiina, Grecia î i cucere te înving torul, în ciuda legilor contra luxultj (impozit pe lux introdus de Cato), înalta
societate tr ie te într-un fast necunosc primilor romani. Influena greac nu înceteaz s creasc . Totu i, î i face apari i i o
literatur latin , reprezentat de farsele lui Plautus i comediile lui Teren if Elocven a este ilustrat de Gracchi, iar mai
tîrziu, în secolul I, de Cicero, aceea i epoc se na te poezia liric a lui Catullus i poezia filosofic a lui Lucre iu Sub
influen a filosofilor greci se r spîndesc noi idei: epicureismul, scepticismul, care vor cl tina religia tradi ional ,
p truns din ce în ce mai mult de influen a oriental .
AUTORII
Titus Maccius Plautus, n scut în 254 î. Hr. la Sarsina, în Umbria, moare în 184 î. Hr. Deci, latina nu va fi
limba sa matern . S-au p strat 21 de comedii scrise de Plautus, dintre care mai importante sîntAmphitryo, Bacchides

60
(Cele dou curtezane Bacchis), Aulularia (Ulcica). Se serve te de subiecte grece ti pe care le adapteaz
limbii latine. Toate comediile sale de dragoste sînt C0nstruite pe intrigi, situa ii confuze i recunoa teri finale. El
nu a suferit influen a Atenianului Aristofan, clasicul comediei grece ti, ci mai degrab a comediei grece ti a
secolului al IV-lea. Ca i Moliere, el acord o mai mare importan sketch"-ului, decît compozi iei în
ansamblu. Tr s tura dominant a teatrului s u este dramatismul. Din nefericire, în ciuda suportului acordat de
Scipioni, protectorii s i aristocra i, teatrul s u va merge din e ec în e ec.
Cato cel B trîn, numit i „Cenzorul" datorit func iei îndeplinite în 184 î. Hr., va scrie într-o
perioad în care Roma exercit o influen preponderent asupra Occidentului. Este cunoscut i prin ura pe
care a avut-o fa de „filo-elenul" Scipio Africanul1. Este primul istoric decis s scrie în limba latin , în afara
discursurilor politice, opera sa cea mai important este Consilia adMar-cnm filium (Sfaturi c tre fiul s u
Marcus). In Origines (Originile) este cuprins istoria roman de la venirea lui Aeneas în Italia i pîn în anul
149 î. Hr.
 T e r e n i u, n scut în 199 î. Hr., a frecventat stoa mijlocie. Conceptul de Jnimanitas " care se
contureaz în aceast epoc va caracteriza toate dramele sale. S-au p strat ase din aceste opere, dintre
care:Andria (Fata dinAndros), Adelphae (Fra ii), în dramaturgia sa, Lessing evoc toate caracteristicile
dramelor lui Teren iu. A murit în 159 î. Hr., marea majoritate a operelor sale fiind compuse între 166 i 160
î. Hr. Opera sa este strîns legat de modelele atice. Ea nu a cunoscut poate întotdeauna succesul pe care 1-
ar fi meritat. Romanii le-au apreciat doar atunci cînd comediile sale tratau marile subiecte morale, care îi
preocupau pe contemporanii lui. A disp rut în cursul unei c l torii pe care a întreprins-o la Atena.
Titus Livius (59 î. Hr.-l 7 d. Hr.), n scut la Patavium (Padova), devine istoricul oficial al epocii sale.
El redacteaz o istorie a Romei,,4Z> Urbe Condita (De la fundarea Romei), pe care nu reu e te îns s o
termine. Din cele 142 de c r i care compuneau aceast istorie, s-au p strat 85. Opera sa materializeaz
concep ia istoric a epocii.
Quintus Horatius F l a c c u s (56-8 î. Hr.) s-a n scut în Apulia, aproape de Venusia. i-a
petrecut copil ria la Roma, iar studiile le-a f cut la Atena. Este creatorul satirei clasice. Operele sale mai
importante sînt: Satire i Epistole.
Publius Ovidius Naso(43î. Hr.-l 7 d. Hr.) intr în ultima genera ie de mari scriitori ai Republicii, luîndu- i
modelele din afara clasicismului grec.

Ca ap r tor al vechilor obiceiuri romane, a luat pozi ie împotriva influen ei culturii grece ti (n. tr.).

sjascut la Sulmo, într-o familie de cavaleri înst ri i, Ovidiu studiaz retorica, ar este atras mai ales de
cercurile literare. Este într-un fel opusul clasicilor offlani (Vergiliu, Hora iu, Tirus Livius). Principalele sale
opere sînt: Metamor-<hoseon libri (Metamorfoze), legende despre diferitele transform ri din Univers, ncepînd cu
geneza, i Tristia (Tristele}.
Publius Cornelius Tacitus (5 5-120) prime te o educa ie de orator. "ste prieten cu Pliniu, iar în 97
este consul în timpul lui Traian. Inlstoriile sale, xpune în 14 c r i evenimentele istorice de la Nero (68) i
pîn la Domi ian (96). Dintre celelalte opere ale sale amintim: Dialogus de oratoribm (Dialogul Despre
oratori), De vitae et moribm hilii Agricolae liber (Despre via a i moravurile lui lulius Agricola),
Germania (studiu asupra obiceiurilor i moravurilor diferitelor triburi germanice). Cele mai mature
opere r mîn îns Historiae (Istorii) i Annales (Anale).
CICERO, ELOCVEN A POLITIC
N scut în 106 î. Hr. într-un mic ora din sudul Latium-ului, Cicero p r se te TOprietatea str mo ilor s i
pentru o carier politic la Roma. Se face cunoscut nc de la publicarea capodoperei sale De Oratore
(Despre orator), în care î i xpune concep ia despre oratorul ideal. El va deveni creatorul conceptului de
ratorie. Forma ia sa de drept civil, no iunile de filosofie i retoric dobîndite în ursul unei c l torii în Grecia,
dorin a de a aplica cuno tin ele dobîndite la iat activ au f cut din Cicero cel mai mare orator al Romei.
Una din tehnicile ele mai apreciate este repeti ia la intervale regulate a motivului i temei dis-ursului s u.
Operele sale se pot împ r i în trei grupe:
•scrieri filosofice: De officiis (Despre îndatoriri), Definibus bonorum et
malorum (Despre hotarele binelui i r ului), De amici ia (Despre prietenie),
De senectute (Despre b trîne e). EticaluiKantvasuferiinfluen a/«£/aton>z7or
•scrieri politice: De republica (Despre stat), De legibus (Despre legi)
trateaz statul ideal i analizeaz constitu iile Romei.
•scrieri retorice: De Oratore, Orator (Oratorul), Brutus.
O mare parte a operei lui Cicero este compus din coresponden a sa. Din nefericire, aceasta nu s-a
p strat în întregime. Exist doar patru mari culegeri de coresponden , care au o valoare documentar
deosebit , întrucît ne prezint toate fr mînt rile epocii.
 POE II: LUCRETIU I VERGILIU
L u c ret i u (98-55 î. Hr.) a compus De rerum natura (Despre natura 'venirilor), poem didactic i
filosofic, inspirat din filosofia lui Epicur. Scris în

din stînga: Portret de femeie (Sappho). Fresc . Muzeul din Neapole.

ultimii ani ai Republicii, poemul are în aten ie via a uman supus legii mecanice; via a nu continu dup
moarte, doar atomii sînt eterni. Teama de; este, deci, absurd .Lucre iuseridic împotrivareligiei, fiindmaestrullui
Vergij|| Goethe aprecia la poetul latin „for a imagina iei sale".
Publius Vergilius Maro (70-19 î. Hr.) este creatorul poeziei] torale alegorice. La moartea lui
Caesar, la Roma domne te o via literar intens; Vergiliu va fi unul dintre cei mai importan i poe i ai secolului lui
August^ N scut la Mantua (Mantova) într-o familie care tr ia de pe urma roadelor p rnf tului, el va scrie o
serie de poeme pastorale: Bucolica (Bucolicele), (Georgicele). Teocrit a fost cel care 1-a inspirat. Aeneis
(Eneida) este un ] care poveste te despre originea poporului roman.
Vergiliu, Hora iu i Titus Livius sînt mae trii noii genera ii literare, cat îmbr i eaz ideile i preten
iile împ ratului Augustus: restaurarea obiceiuri|[ i tradi iilor morale ale vechii Rome, înt rirea puterii
sale i asimilarea li cucerite prin adoptarea de c tre aceasta a literaturii i artei romane.

2.4.4. Arta
Dup r zboaiele de ap rare pe care este nevoit s le poarte contra gal: (390 î. Hr.), samni ilor,
tarentinilor, Roma devine st pîna Italiei. Va mai întîmp rezisten a Cartaginei, pe care o domin în urma celor
dou r zboaie punice.î secolul al Il-lea, ea deplaseaz centrul lumii artistice din Atica la Roma. Arta s ia locul
celei grece ti i se r spînde te într-o lume mai unit . Arta roman est o crea ie original sau este un
academism derivat din cea a Greciei? P rerii sînt împ r ite. Poate c trebuie s vedem o influen greac i
originalitate propriilor sale tendin e.
ARHITECTURA
Arhitectura r spunde mai bine decît sculptura sau pictura caracterului re mân, întrucît ea se na te din
necesit ile cet ii. Dou principii disting diversei sisteme de arhitectur :
•construirea de suporturi verticale: ziduri, stîlpi;
•metoda folosit pentru acoperirea edificiului.
Aceea i metod de acoperire a edificiilor este folosit de majoritatea arhi tec ilor antici: pe puncte de
sprijin verticale sînt puse marile piese orizontale Materialele de construc ie variaz : granitul în Egipt, marmura
în Grecia, lemnn în Etruria. De aici apar inegalit ile în materie de rezisten . Propor iile variai i ele. în Egipt
sînt arbitrare, iar în Grecia sînt reglementate de ordinele care i fac s fie constante.
Romanii acord bol ii un loc special în construc ie. Folosirea acesteia af drept consecin necesar
transformarea i înt rirea suporturilor verticale. Astfej stîlpii Pantheon-ului de la Roma vor avea o grosime
de 5 metri. Un astfel de ti]

64
de arhitectur determin o larg libertate de concep ie. Dac templul grec este rectangular, iar cel egiptean dintr-
o serie de dreptunghiuri sau p trate, templul roman dispune nu numai de resursele precedente, dar i de
posibilit ile oferite de linia dreapt .
TEMPLELE
Cele mai vechi temple la Roma erau construite dup modelul planului etrusc, care se compunea dintr-o
serie de cellae al turate ce se deschid spre un portic. Ele se situeaz pe axa forumului.
TEATRELE
 Arta dramatic devine la Roma o distrac ie na ional . Nemaiavînd nici o înc rc tur religioas , planul
teatrelor se modific . Altarul, dedicat la origine lui Bacchus, dispare. Acela i lucru se întîmpl i cu spa iul
amenajat special pentru executarea imnului. Locul numit orchestr devine o incint rezervat , unde se instalau
scaune pentru senatori i se l sa un spa iu gol necesar p str rii unei anumite distan e pîn la scen . Pe de alt
parte, arhitec ii romani nu î i mai plaseaz gradenurile pe flancurile colinelor, ci pe construc ii boltite, ce
ofereau o multitudine de ie iri spre exterior. Mult vreme romanii i-au construit teatrele din lemn. Primul este
cel construit de Pompeius pe Cîmpul lui Marte (55 î. Hr.).
FORUL (FORUM)
Via a public se concentreaz într-o pia de întindere considerabil , situat între Palatin i Capitoliu, i care se
nume te Forum. Aici se ridica Palatul Senatului (Curia Senatus). Tot aici se în l au cl direa administra iei justi iei i
basilica. De altfel, una din caracteristicile urbanismului roman este de a concentra în acela i loc toate
elementele necesare vie ii publice, religioase i politice. De i forul se apropie de agora Greciei, el îndepline te
func ii infinit mai variate.
SCULPTURA
înainte de epoca republican , sculpturile sînt destul de rare. Se disting dou tipuri:
•o sculptur care este efectiv o copie a artei grece ti: sute de ateliere
realizeaz Atene dup Fidias iAfroditedup Praxiteles;
•pasti e ce imit stilul arhaic grec (Minerva arhaizant de la Poitiers). Se
combin de asemenea, un cap i un corp ce apar in unor epoci diferite: Venus
din Esquilin,
Romanii, ca i etruscii, preiau portretul, abandonat de greci. Realismul do-niin . Totu i, arti tii reprezint
individul sub aspectul unui zeu sau al unui erou: bust idealizat al lui Antinous, favoritul lui Hadrian.
Caracteristica perioadei lui Augustus va fi abandonarea realismului în favoarea reprezent rii demnit ii virstei.
Portretele de femei pot fi datate mai u or datorit piept n turii: me a
sub form de rulou de pe frunte dispare în perioadj imperial , în locul ei
apare c rarea pe mijloc, de und pornesc dou uvi e ce se termin sub
forma unui coq Reliefurile demonstreaz i ele adaptarea formelot i tehnicilor
elenistice la subiectele romane: în reliefa rile funerare, romanii sînt reprezenta
i în picioare, tradi ie proprie grecilor. Reliefurile care decorea: monumentele
prezint scene de lupt : contra dacii pe Columna lui Traian.

DECORA IA INTERIOAR : FRESCA

M suri privind executarea unei statui.
Majoritatea lucr rilor descoperite prezint un caracter religios.
Dup L 'an et l 'homme, de Gangoly, t.I, fig. 185, p. 66.
Sarcofag în argil . Cerveteri. secolului al Vl-lea. în l ime: l lungime: 2 m. Muzeul Luvru.
Mijlocul ,40 m,
Cea mai veche arhitectur privat se manifes mai întîi în Campania, Italia de sud.
La începutul secolului I î. Hr., în arhitectura privat se manifesta inspira ia
elenistic pentru decorarea interioar i mai ales gustul pentru mozaicuri. Planul
unei construc ii particulare este cel primitiv, al atriumului, în jurii c ruia se
grupeaz celelalte înc peri, în fa a intr rii) în ax longitudinal, se afl piesa
principal . Vil| Misterelor (de lîng Pompei) pare a fi ridicat dup| ultimul r
zboi punic, într-un moment d| securitate ce permitea construirea unei case la
por ile ora ului. M rit i transformat ^ picturile murale dateaz din primul
secol! Frizele din sala cea mare, pictate într-uii ro u str lucitor, prezint scene
evocatoare a misterelor dionisiace. Fiecare scen se raporteaz la cea de pe
peretele opus. Aceast perioad , în care picturile în tehnica „trompe l'oeil"
 ocup un loc important, este numit „al doilea stil". Ea se deosebe te de „al
treilea stil", în care pictura acoper în întregime pere ii, transformîndu-se într-o
mare compozi ie.

III. TEME DE REFLEC IE

3.1. Roma, mo tenitoare a civiliza iei grece ti

I
Indomeniulliteraturii,majoritateainven iilorsîntgrece ti:poezialiric ,elegiac ,dramatic . Teatrul în forma sa
arhitectural , dar i literar , s-a n scut în Grecia.
â
66
Mitologia greac va avea repercusiuni importante asupra lumii religioase ,orn ane. Legendele ce decurg din
aceasta vor inspira autorii contemporani, ca si lumea psihanalizei (complexul Oedip).

3.2. Originalitatea roman

Mai mult decît grecii, romanii dau dovada unei organiz ri politice (Res publica) care impune
devotamentul tuturor, pentru c statul este cel care le ap r drepturile. Aceast concep ie va servi la
unificarea popoarelor supuse (galii, de exemplu) i în asigurarea unei p ci relative.
Dreptul roman (privat i public) î i elaboreaz „codurile de legi", care vor servi drept model în
redactarea legilor fondate i pe aportul roman, i pe tradi iile barbare (Lex burgondorum de Gondebaud,
secolul al Vl-lea).

3.3. Roma între p gînism i cre tinism

împ ratul Augustus lupt împotriva u urin ei cu care romanii accept religiile str ine, dar nu poate
împiedica implantarea i dezvoltarea acestora. Cre tinismul se va lovi de la început de cultul oficial al
teologiei imperiale, împ ratul este divinizat din timpul vie ii, iar Nero se prezint ca un nou Apolo sau
Hercule. începînd cu secolul al III-lea, sub domnia lui Aurelian, soarele ocup un loc tot mai important în
cultul imperial. Aurelian este asimilat soarelui, iar mai tîrziu, Constantin, la începutul domniei sale, este
prezentat ca o întrupare a acestuia. Dup convertirea sa la cre tinism, la începutul secolului al IV-lea,
p gînismul i noua religie a împ ratului Constantin coexist 1. Prin edictul din 392, Theodosius I a suprimat oficial toate
cultele p gîne în favoarea cre tinismului, în ciuda interdic iei imperiale, p gînismul va supravie ui mult vreme.

IV.ORIGINEA I PROPAGAREA CRE TINISMULUI

4.1. Originile
EPOCA PATRIARHILOR
In timp ce toate religiile acestei epoci (1500-1350 î. Hr.) sînt politeiste, afirmarea unei credin e într-un
singur zeu a creat o ruptur în domeniul tradi iilor re ligioase. Abraham îi conduce pe evreii din Caucaz spre
Palestina. Conform Vechiului Testament, Yehovah (Yahweh) a încheiat un acord cu Abraham, prin care cere
s fie recunoscut ca divinitate unic , în schimb, Abraham i descenden ii
Edictul de la Mediolanum din 313 acord deplin libertate de cult cre tinismului (n. tr.).
s i vor primi: „ ara Cheni ilor, a Chenizi ilor, a Cadmoni ilor, a Hiti ilor, Ferezi ilor, a Refaimiilor, a Amori ilor, a
Canani ilor, a Ghirgasiilor i a Ieb\ si ilor" (Geneza 15: 18-21).
Dac nici un document nu ne permite s distingem cronologic perioada \\ Abraham, în schimb, perioada Regilor
din Biblie poate fi situat înjurai anuli 1000 î. Hr.
Episodul în care Moise p r se te împreun cu „fiiiluiIsrael"Egiptul,îndrjtîndu-se spre Palestina, considerat drept
loc de origine, se situeaz pe la L' î. Hr. Prima m rturie istoric a numelui de Israel apare pe o stel a faraonij
Merenptah. Ea este datat înjur de 1325 î. Hr. înaintea perioadei Regilor! afl ceaaJudec torilor( efireligio iale i
pentru a combate popoarele vecine).
Pentru aceste triburi nomade, „chivotul leg mîntului" (sau „Arca Alianei"), în care erau p strate tablele de legi i
cele zece porunci (Decalog) constituie casa Domnului, în timpul luptelor, chivotul este plasat într-un cort,
numit Ta bernacol. La moartea lui Saul, David este ales rege. El fixeaz capitala la Hebron i, alungîndu-i pe iebusii
din Ierusalim (1000 î. Hr.) aduce aici chivotul. Solomc fiul lui David, îi succede acestuia, domnind 40 de ani. în
timpul lui, Israel| cunoa te o perioad de mare prosperitate. Solomon construie te templul David dup
modelul templului p gîn al lui Hazor. La moartea acestui m rege, Israelul cunoa te o important perioad de criz ,
ce va sfir i prin divi2 sa geografic în dou p r i:
•în sud, Regatul Iudeii, cu capitala la Ierusalim;
•în nord, Regatul Israel, cu capitala la Sihem, apoi Tirza i Samaria.
EPOCA PROFE ILOR
Conform c rii lui Isaia, cei mai importani profe i sînt Ieremia i lezechiel, urma i de 12 profe i minori: Osea, loil,
Amos, Obadia, lona, Mikhea, Nauni, Habbakuk, Sofonia, Aggea, Zaharia, Malakia. Ei sînt trimi ii lui
Dumnezeu, Vor lupta pentru men inerea monoteismului i a alianei f cute cu Abraham. Ei prezic sfir itul lumii i
venirea lui Mesia, trimisul lui Dumnezeu. Poporul a refuzat s onoreze contractul de alian , drept pentru care
Yehovah 1-a pedepsi f r mil . Astfel, refuzînd s -1 asculte pe Ieremia, Sedechia a fost înfrîntîn 587 î. Hr. de regele
Asiriei, Nabucodonosor al II-lea. La începutul secolului XX, în insula Elephantina a fost g sit un papirus scris în
aramaic . El men ioneaz î" acest loc o colonie militar de evrei, care a ridicat în 490 un templu dedicat Iu
Yehovah i so iei sale Anat. Aceast m rturie demonstreaz c monoteismul nu era practicat peste tot.
înjurai anului 300 î. Hr., Vechiul Testament este tradus pentru prima oar< din ebraic în greac , întrucît num rul prozeli
ilor (membri ai comunit ii cultulu din Ierusalim) din Alexandria cre tea. Ace tia nu vorbeau i nu scriau în ebraic .
Traducerea Vechiului Testament fiind f cut de o comisie de 72 de membri, s-a

68
numit „Septuaginta". Un secol i jum tate mai tîrziu, asideii (în ebraic hasidim cucernicii", din grecescul asidaioi) opun o
rezisten pasiv împotriva evreilor prieteni cu grecii. Cî iva ani mai tîrziu, crearea unui stat evreiesc na ional va
pune cap t acestor lupte.
Manuscrisele de la Marea Moart , descoperite în 1947 i în care sînt incluse si fragmente din Vechiul Testament, au
fost realizate în jurul datei de 130 î. Hr. Ele erau ascunse în ulcioare de lut. Aproape cam în aceea i epoc asist m
la o elenizare important a Iudeii, atestat de textele grece ti i monedele evreie ti.
La mijlocul secolului I î. Hr., Irod, guvernatorul Iudeii (devenit provincie roman ), prime te din partea
Senatului roman titlul de „rege al evreilor".

4.2. Hristos
lisus din Nazaret, n scut la Bethleem sub domnia lui Augustus (4 sau 6 î. Hr.) este fondatorul cre tinismului.
Moare r stignit pe cruce (30 d. Hr.) din ordinul lui Pontius Pilatus, procurator al Iudeii, sub domnia împ
ratului Tiberius.
Pîn la mijlocul secolului I d. Hr., adep ii noii religii nu sînt înc suficient de numero i pentru a atrage aten ia
autorit ilor. De-abia în jurul anului 60 d. Hr. cre tinismul începe s se r spîndeasc de-a lungul Mediteranei. Primele
ordonan e emise contra cre tinilor dateaz din epoca lui Traian (98-117).
Cre tinismul se va implanta încet, pentru c , spre deosebire de alte culte, nu a fost impus cu brutalitate
de un cuceritor sau o dinastie domnitoare. Se r spînde te mai întîi în rîndul claselor populare ale societ ii. Pe
de alt parte, religiile orientale sînt înc numeroase în imperiu. Aceast doctrin ce se adreseaz întregii piramide sociale, f r
diferen e de clas , va lovi puternic interesele aristocra ilor i ale conduc torilor, mai ales prin refuzul de a recunoa te împ
ratului calitatea sa de divus, „divinul".

4.3. Predica de pe Munte

Rezumat înEvanghelii prin „Predica de pe Munte", doctrina formulat de lisus în Galileea este noua versiune a
Legii. Drumul indicat de lisus oamenilor spre regatul cerurilor se bazeaz pe dragoste, bun tate i austeritate.
Doctrina sa se rezum prin dou puncte precise: filia ia sa divin i misiunea mesianic . Diferitele miracole pe care
le înf ptuie te vor determina cre terea num rului de adep i, dar i a num rului celor care se simt ameninai (doctori ai
legii, pontifi). Condamnat la moarte, el nu va putea fi salvat de c tre Pontius Pilatus, întrucît Poporul a preferat s
-i fie acordat dreptul de gra iere tîlharului Barabas.
MOARTEA LUI IISUS I ÎNCEPUTURILE CRE TINISMULUI
Moartea lui lisus
Consiliul preo ilor îl aresteaz la Ierusalim pe lisus, i îl condamn la moarte Pentru îndr zneala de a se fi proclamat
„fiu al lui Dumnezeu". Guvernatorul
roman al Iudeii, Pontius Pilatus, confirm sentin a: lisus este condamnat moarte prin crucificare, împreun
cu doi r uf c tori. Evangheli tii relateaz cg lisus a înviat i a ap rut de mai multe ori în fa a discipolilor
s i, cerîndu-le sg r spîndeasc vestea cea bun : venirea sa pentru a îndeplini profe ia conform c reia el
este Mesia, fiul lui Dumnezeu, mort pentru r scump rarea p catelor omene ti. Astfel va continua alian a
dintre Yehovah i poporul ales.
Comunitatea care, timp de 50 de zile, a venit s aduc un omagiu lui Hristos r stignit era compus
exclusiv din evrei, în a 50-a zi de dup înviere, se s rb tore te pogorîrea Duhului Sfînt asupra
apostolilor. La aceast s rb toare, apos. toiul Petru a convertit un mare num r de evrei i greci,
producîndu-se o separare tot mai net între noua religie i iudaism.
înv tura lui lisus va fi în curînd r spîndit printre greci de c tre Saul, erudit fariseu, n scut la Tarsos,
în Cilicia. Originar dintr-o familie de evrei, el este cet ean roman. Este autorul primelor persecu ii contra
cre tinilor din Siria C l torind îns spre Damasc, are o viziune care îl determin s i se al ture h ' Petru la
Ierusalim. Convertindu-se la noua religie, ia numele de Paul (Pavel Este cel care va pune bazele întregii
doctrine cre tine, în 64 d. Hr. vine l Roma, unde exista deja o comunitate cre tin .
începuturile cre tinismului
La sfîr itul primului secol dup Hristos, Tacitus remarca prezen a în diferit ora e a adep ilor zeului
Christus. în perioada aceea cre tinii erau f r îndoiala pu in numero i. Noua religie nu ezita s se numeasc
universal . Se întemeiaz colonii în Etiopia, Egipt, centrul Mesopotamiei, Persia, cre tinismul difuzîndu-se
pîn în India, f r a p trunde totu i în regiunea Gangelui, unde în momentul acela dominau partizanii
budismului, ai „Marelui Vehicol" (mahayana). Cre tinismul se va r spîndi i în ora ele de la Mediterana
occidental , apoi va atinge Occidentul i Africa de Nord.
BISERICA PRIMITIV
O dat cu difuzarea noii religii, în imperiu are loc i organizarea biserici
acesteia. Numele pe care îl poart noua biseric este de origine greac , ecclesia.,
El este preferat termenului de sinagog , ce desemneaz templul evreiesc. La|
origine, biserica primitiv nu cuprinde specula iile metafizice ce vor crea ma
tîrziu disensiuni i lupte interne în rîndul credincio ilor. Ea se va grapa în jurul
celor doisprezece apostoli ale i de Hristos. Cuvîntul apostol semnific „trimisul".
Mai tîrziu, stimulat de luptele contra ereziilor, de formarea clerului, apare
biserica catolic , ce va consolida i unifica formulele doctrinei sale. :
 MESAJUL S U !
Pe m sur ce cre tinismul se propag , se formeaz noi comunit i. Fiecare! dintre acestea este
condus de un episcop, asistat de „presbiteroi", preo ii de
nai tîrziu. Pentru a se integra în aceste comunit i, fiecare fidel trebuie botezat. jn esen , cultul consta în
citirea Evangheliei i într-o mas comun , „cina". Care este mesajul transmis de aceste comunit i? Prin
intermediul Sfmtului Paul se face leg tura cu profetismul evreiesc: lisus este Mesia, fiul lui Dumnezeu, el însu i
divinitate, fapt atestat de miracolele sale i de înviere. El a venit pentru a r scump ra p catele omenirii, care
de la Adam încoace p c tuie te încontinuu. pe aceste baze se va cl di sistemul teologic critic destinat a
rezolva problema dublei naturi: lisus este în acela i timp om i Dumnezeu. Acest efort, fondat pe explicarea
evangheliilor i a scrisorilor lui Paul, antreneaz riscul ereziilor (erorilor), risc cu atît mai mare cu cît
influen ele altor filosofii i religii în imperiu sînt înc importante.
TEXTELE CRE TINE
Din secolul al II-lea apare literatura apologetic (apologie: pledoarie) a cre tinismului. Septimius Florens
Tertullianus, n scut în 160 d. Hr., este unul dintre cei mai vechi ap r tori literari ai cre tinismului, în lucrarea
saApologeticus (Apologie) face procesul p gînismului, demonstrînd r ul produs de acesta.
BIBLIA
Numele de Biblie apare în perioada elenistic sub forma vocabulei „Ta Biblia " („ C r i"). Apoi este
transcris în latin prin Biblia. Ea este divizat i studiat în func ie de diversele ei p r i: Pentateuch, Legile,
Profe ii i Scrierile sau Vechiul i Noul Testament. Biblia este o Carte vie prin excelen , întrucît îl leag pe
cititor sau pe auditor de cuvîntul divin, de origine transcendental , în secolul al III-lea, comunitatea evreiasc
din Alexandria traduce Biblia din ebraic în limba greac .

SEPTUAGINTA
Aceast traducere poart numele de Septuaginta, potrivit unei legende acreditate de scrisoarea lui
Aristeus, conform c reia 72 de traduc tori au transcris în limba greac primele cinci c r i ale Legii,
Pentateuchul, Profe iile i Scrierile. In afara unei traduceri corecte i simple, Septuaginta adaug
„în elepciunea" la c r ile canonice (Daniel, Proverbe) i modific sensul anumitor termeni, ca de exemplu, cel
referitor la M ria: „tîn ra femeie" devine „Fecioara" (Isaia, VII, 14).

VULGATA
In secolul al XlII-lea apare o nou versiune a Bibliei, „ Vulgata ", traducerea m limba latin a Bibliei lui
Hieronymus (331-420). Ea va fi declarat de c tre Conciliul de la Trent singura versiune autentic a Bibliei i va r mîne
astfel, pîn la n°ile dispozi ii date de papa Pius al XH-lea, în 1943. Hieronymus a lucrat pe
~!C\

textul original în ebraic sau aramaic în jurul anului 391. începînd al VUI-lea, versiunea sa se impune
peste tot. Conciliul de la Trent
o _ -i • * ~ ' *- • -
i.-nn sînt:
rnonarhianismul, gnosticismul
(reprezentat de Marcion) i
cu secni§
iianiheismul. Aceasta din urm , numit i religia lui Manes, este predicat în
_ ---------------- « _ ^ A Viit. A W>_'«-*±.lWtiOlO '

l aprilie 1546 autenticitatea sa (în eleas numai în sens juridic). Vulgata a ft

tip rit pentru prima dat de Gutenberg în 1456. '
 V. COMENTATORII
Eusebiu din Caesareea, n scut în 260, realizeaz în Cronica sa prima iste universal în viziunea unui
cre tin. Cartea cuprinde dou p r i istorice:
•istoria lumii de la Abraham pîn în 325;
•cronologia comparat a istoriei iudeo-cre tine i a antichit ii.
în Istoria ecclesiastic se prezint pentru prima oar o istorie a cre tii mului.
Sfîntul Augustin, n scut în 354 la Thagaste, în Africa de Nord, î i sfîr s zilele în 430 la Hippona, în
timp ce cetatea era asediat de vandali. Bazele luai™ romane vor fi minate din interior de mistica oriental ,
dar mai ales de cre tinisiil Studiile întreprinse de Augustinus îl vor familiariza pe acesta cu marii autc latini:
Cicero, Vergilius, Quintilian. Studiaz gramatica, retorica, filosofia. Fiir în c utarea adev rului, lectura
dialogului lui Cicero, Hortensius (azi pierdut) deschide drumul spre medita ie i filosofic. Devine astfel mai
întîi unul din i adep ii maniheismului, apoi al colii neo-platoniene fondate în forma sa tardiv , neo-
platonismul va deveni teologia filo^^u. ^ FUin în declin. Sfîntul Augustin îl va descoperi pe Platou la Milan,
unde o
r* rt n _ „^ „ „ ^ ._ y~i • • - ---

ra n Ca i Zarathustra,

Buddha i lisus, Manes

se consider trimisul
lui
)urrmezeu. De altfel,
ideile sale sînt influen ate
de zoroastrism, budism i
[cre tinism. Respingînd
iudaismul din Vechiul
Testament, maniheismul
î i mprumut imnurile din
tradi iile babiloniene,
ideile de la Zarathustra,
trinitatea e la cre tinism i
metempsihoz de la
budism. Dedublînd toate
elementele, anes g se te
în fiecare dou naturi,
una bun i una rea.
în Imperiul bizantin al
secolului al V-lea, în
timpul domniei lui
Theodosius al II-lea,
apar dou mari erezii:
nestorianismul i
monofizismul.
Nestorianismul sau
doctrina lui Nestor
declar c lisus este doar
un om, în care vorba lui
Dumnezeu s-a aflat ca
într-un templu. Fecioara
M ria este doar mama
 umanit ii i nu a
divinit ii. De aceea, ea
trebuie numit mam a lui
Hristos, i nu mam a lui
Dumnezeu, în persoana
lui lisus exist dou naturi
distincte, i persoana
uman este cea care a
fost crucificat .
Nestorianismul va fi
condamnat la al treilea
conciliu ecumenic de la
Efes.
vremea
Dac nestorianismul,
numit i difizism, îl separ
pe Hristos în dou
persoane, monofizismul
este o doctrin opus .
Monofizi ii v d în Hristos
doar o singur persoan ,
în care elementul divin îl
absoarbe pe cel uman.
Papa Leon I ob ine de la
Conciliul ecumenic din
Calcedonia (461)
condamnarea patriarhului
de Constantinopol i a
doctrinei sale. Aceasta
va determina adîncirea
tensiunii dintre Bisericile
Orientului i
Occidentului.
P ~ i ----- f- - » ~ - ~ i i in 4 . Y i i i « i i , u n u t u V

VII. EXPRESIA ARTISTIC

Arta cre tin se dezvolt pîn în epoca lui Constantin (305-337), în princi-
fost profesor. Greutatea considerabil exercitat de filosofia lui Platon asum,
gindini sale se remarc în Cartea a VII-a a Confesiunilor. Sub influenta
Sfînruta
Ambrosius (339-398), care de altfel îl va i boteza în 387, Augustinus abando , . ,. - f.

-. .-. . ,.
. .
neaza filosofia p gîn . Devenit episcop, el va reclama independenta bisericii îc P 'm romanus -In decursul a

cinci secole, cre tinismul va cuceri popoare

raport cu statul. Principalele sale opere sînt- ' diverse din
cuprinsul Imperiului roman: cel ii din Sco ia i Irlanda, popula iile
germanice, per ii...

7.1. Arta paleocre tin

 •Co«/e«Wm7e
,încared
escriedr
umulpe
c arel-
aP
arcursd
elaP
catlaIe
i tare o
autocriti
c a oP
erelor
teologic
ei
filosofic
e Pe
care
le-a
scris
n cursul persecu iilor, cre tinii se reunesc destul de rar în cimitire i catacombe, preferind casele
particulare i bisericile. Sân Martino în Mun i de la Poalele Esquilinului este una dintre cele mai vechi. Pentru
aceast epoc nu se Poate vorbi de o veritabil art cre tin , iar simbolurile serveau cre tinilor drept semne
de recunoa tere: porumbeii, pe tii, crucea... Cuvîntul grecichtys (pe te) serve te drept anagram pentru
„lisus Hristos, Fiul lui Dumne/eu i Salvatorul". Catacombele secolului al III-lea, p gîne, cre tine sau evreie ti,
vor da na tere unei arte picturale i sculpturale. Motivele î i au originea în transpunerea imaginilor p gîne ce
provin de la Roma, din arta Orientului sau din cet ile par ial

• Cetatea lui
Dumnezeu, în care
enun no iunile de
providen , liber arbitru
eternitate, voin divin .
El propune dou cet i,
una a lui Dumnezeu i
alta' Demonului, amînd
ou fiind amestecate
pîn în ziua Judec ii de
Apoi.

VI. EREZIILE
i
între secolele II i
III, Biserica enun
adev rurile în care
cre tinii trebui? s
cread i le declar
eretice pe toate celelalte.
Principalele erezii din
acesf
elenistice, par ial orientale. Temele pot s nu aib o semnificaie religioas , q] fiind constituite din motive ornamentale
sau vechi subiecte mitologice, ca cj exemplu amora ii din arta de la Pompei. Exist îns teme care pot avea o sei ]
nificaie mistic , a a cumeste motivullui Amor-Psyche (cimitirul Domitille d la începutul secolului al III-lea).
Adev ratele teme cre tine apar începînd cu mijlocul secolului al II-lea.
în urma Conciliului de la Niceea din 325, cre tinismul devine religie (je stat. Una din principalele consecin e
ale acestei decizii va fi construirea a nume-roase basilici la Roma (Sân Giovanni în Lateran, Sân Pietro), în Orient
(Sfînta Sofia), la Ierusalim (Sfîntul Mormînt). Mozaicul devine unul din elementele primordiale în decora ie,
folosindu-se aurul, argintul i sideful.

7.2. Arta copt

Arta copt este arta cre tinilor din Egipt. Ea dureaz de la Edictul de Milan (313), cînd este
recunoscut existen a comunit ii cre tine, i pîn în 640, moment în care arabii cuceresc ara. Originile sale
trebuie c utate în arta roman care, dup cea elenistic , s-a dezvoltat în întreg imperiul. Cop ii sînt cre tini
monofizii. Limba lor liturgic r mîne copta, ultima form a limbajului faraonic, care va disp rea din vorbirea curent în
cursul secolului al XVII-lea. Cuvîntul „copt" deriv din arabul qubt, ce reprezint o alterare a cuvîntului grec
aiguptos, care înseamn „egipteanul".
Monumentele tipice ale arhitecturii copte sînt în esen m n stirile i bisericile, constructorii acestora fiind episcopii.
Printre cele mai celebre crea ii de acest gen se num r M n stirea Alb i M n stirea Ro ie, ridicate la
Sohagîn 430, i care în momentul respectiv num rau cel puin 2 200 de c lug ri il 800 de c lug ri e. Capelele m n
stirii Baouit (secolulal Vl-lea) sînt construite dupfl planul bazilical al bisericilor constantiniene, cu domul în form de absid
treflat i acoperi ul naosului din grinzi. Acest tip de plan va influena arhitectura mei-dieval .
Definirea originilor sculpturii nu este u oar . Unii autori v d în sculptura copt o prelungire direct a artei
elenistice alexandrine. Alii consider c Roma i apoi Constantinopolis, fondat în 330, stau la originea noii for e stilistice ce se
manifest în sculptura acestei perioade. Epoca sa de maturitate este secolul a V-lea. Temele sînt mitologice:
na terea lui Venus, r pirea Europei. Filde ul i lemnul vor fi adesea folosite drept suporturi.
în ornarea capitelurilor apar tendin e decorative noi: capiteluri sub forma de co uri, sculptate ca o veritabil
dantel ; cîteodat , deasupra lor apar proton^ animaliere.
Arta copt este cunoscut mai ales prin es turile care s-au p strat intacte datorit climei uscate, în
evolu ia lor au putut fi determinate trei perioade:

74
•perioada p o s t - e l e n i s t i c (secolele IV-V), în care domin
motivele greco-romane;
•perioada cre tin (secolele V-VI), în care apar ca motive crucea
iscenelebiblice;
•perioada copt (secolele VI- VII), ce folose te masiv motivele
bizantine isasanide.

VIII.ORGANIZAREA

8.1. Biserica primitiv

Biserica primitiv este înainte de toate Ecdesia, adic adunarea fidelilor. Ea este condus de un grup de
preo\i,presbiteroi, care cu timpul se grupeaz în scopul organiz rii fidelilor. Pentru a-i ajuta pe preo i în îndeplinirea
sarcinilor, un anumit num r de laici iau parte la via a comun a grupului religios. Tîn ra biseric se
organizeaz rapid la Roma în jurul lui Petru, pîn la moartea sa în anul 64, apoi ea va migra în Orient, iar
mai tîrziu va reveni în Occident.

8.2. Monahismul
C lug rul, în sensul etimologic al termenului, este cel ce tr ie te singur. Treptat, monahismul va c p ta un
sens mai larg, el desemnîndu-i pe oamenii devota i lui Dumnezeu în rug ciune, fie c sînt izolai, ca ermiii i anachore ii,
fie c tr iesc grupa i, ca cenobi ii. Biserica catolic confer numele de c lug r celor care tr iesc dup anumite
reguli impuse de c tre ordinul din care fac parte, creîndu-se astfel clerul permanent. Monahismul occidental
cuprinde o serie de mari figuri: Jean Cassien (mort în 435), în urma unei c l torii în Palestina i Egipt, devine conduc
torul aba iei Saint-Victor din Marsilia; Sfîntul Augustin (mort în 431) devine episcop de Hippona. Totu i, primele
reguli mona stice provin din Orient: regulile Sfintului Vasile i ale Sfîntului Pahomie.
s '

8.3. Episcopul de Roma

Datorit prezen ei apostolului Petru la Roma i datorit mor ii sale în acest loc, ora ul cap t o importan
deosebit înc de pe vremea bisericii primitive. In timpul organiz rii comunit ilor sub autoritatea spiritual a
episcopilor, cel de la Roma se consider succesor al Sfîntului Petru i pretinde întîietatea scaunului s u episcopal.
Aceast preten ie se realizeaz în urma deciziei de a- i acorda un titlu suplimentar, cel de pap (papa). Acesta devine un
veritabil p rinte

75
"al ansamblului de credincio i, ca i abatele (abbas, „tat " în limba greac ), ce va fi purtat de efii
comunit ilor religioase permanente.

IX. TEME DE REFLEC IE

9.1. Cre tinismul, sfîr itul culturii antice?

Cre tinismul a fost deseori acuzat ca fiind una din cauzele pr bu irii impe. riului roman în fa a n v lirilor
barbare, datorit exclusivismului s u religios j refuzului s u de a se integra în imperiu prin acceptarea cultului
imperial. Aceast acuza ie trebuie respins , pentru c putem constata c între secolele I i V, cre tinismul i
cultura antic au coexistat, iar preo ii Bisericii cre tine sînt modela i de cultura greco-latin . De-abia mai tîrziu, în
timpul cre rii regatelor barbare, religia cre tin se va cur a de toate elementele culturale ale antichit ii,
sta-bilindu- i doctrina.

9.2. Monoteismul cre tin, ultimul stadiu al filosofici

grece ti?
Deja mDialoguri, zeii luiPlaton sînt înlocuii de lumea ideilor, iar filosofia greac a perioadei elenistice tinde spre
sincretism cu religiile orientale, ceea ce va constitui o etap preliminar a monoteismului. Cosmos-ul, condus de o voin
universal , este privit ca un tot din care atomii nu pot fi separa i. Toate acestea pot explica rapiditatea difuziunii
cre tinismului în Orientul puternic elenizat, în timp ce în Occidentul p gîn întîmpin o rezisten deosebit .

9.3. Cre tinismul, religie contra stat?

Refuzînd s acorde împ ratului cultul de „ divus " (divinul), cre tinismul apare la început în opozi ie
cu îns i structura statului roman. Dup edictul lui Theodosius începe reconcilierea între religie i stat. Apar
îns foarte repede problemele privind atribuirea puterii, opunînd de in torii suprema iei spirituale celor ai suprema iei
 temporale. Are împ ratul autoritate asupra Bisericii, sau Biserica reprezentat de pap de ine puterea asupra
întregului aparat de stat? Aceast întrebare, n scut la sfîr itul antichit ii, devine una din problemele esen iale
ale epocii medievale.

76

i -

CAPITOLUt 2
"';••;. ' '•', ' • u"••

EPOCA MEDIEVAL

W: ,

VX,

INTRODUCERE LA CAPITOLUL 2

Acest capitol este probabil partea cea mai pu in cunoscut , dar i cea tehnic pentru elevi i studen i. De
aceea am insistat asupra evolu iilor în funzime, pentru ca cititorul s sesizeze bog ia i diversitatea epocii
medievale
Am încercat s preciz m mi c rile de idei, luînd exemple precise i re velatoare ale unei rupturi sau
continuit i. Extraordinara complexitate a perioade nu s-a rezumat la mari unit i simplificatoare, motiv pentru
care am preferat si se urm reasc o tripl ax de reflec ie:
•evolu ia dup locuri i epoci,
•tr s turile comune care autorizeaz realizarea de leg turi,
•apari ia unei noi forme de civiliza ie.
SEC IUNEA A
EVUL MEDIU TIMPURIU

I.POPOARELE GERMANICE I CULTURA LOR ÎN

JURUL ANULUI 450
 1.1. Arhitectura
La aceast epoc , singurul exemplu de arhitectur nordic este hala Lojsta, construit în lemn în 450, în insula
Gotland din Suedia. Locuin a tradi ionala este reprezentat de case mari din lemn, a a cum sînt fermele fortificate
(Wall- burg).

1.2. Literatura
între anii 450 i 600 se dezvolt clasicismul literar, reprezentat mai ales de un anumit gen, epopeea,
transmis de cînt re ii ambulan i. Faptele de arme ale regilor constituie principala surs de inspira ie pentru
aceste epopei. Treptat, ele se vor transforma în cîntece cu o tem trist , ca de exemplu cîntecele funerare pentru Attila i
Theoderic. Tot acum, ia na tere poezia epic : Burgunderun-tergang (Cîntecul dec derii burgunzilor),
care relateaz legenda tîn rului Siegfrid.

II. EPOCA MEROVINGIENILOR

2.1. Arta: miniaturile

In timpul Merovingienilor, succesorii lui Clovis, apare arta miniaturilor, care va caracteriza popoarele de
origine germanic . La început a existat dorin a de a împodobi copiile textelor sacre prin desene i viniete, iar apoi, sub
influena Orientului, miniatura devine o art independent . Miniatura merovingian folose te modificarea ini
ialelor, acestea luînd forma unui pe te sau a oric rui

79
a-lt animal. Ea î i va pierde importan a la începutul secolului al IX-lea, locul miniaturii carolingiene.

2.2. Arhitectura
O adev rat înflorire a artei arhitecturale se remarc mai ales la Ravenna ridicat la rangul de
capital regal de Theoderic. Capela Sânt' Andrea, apar. inînd palatului arhiepiscopal, construit la
începutul secolului al Vl-lea este decorat cu mozaic, la fel ca i bazilica Sânt' Apollinare Nuovo. Aceasta
din urm este un edificiu conceput ca o bazilic cu trei nave, f r transept. Pere jj navei principale sînt
decora i în trei registre suprapuse de mozaicuri: procesiunea martirilor în partea inferioar , cei treizeci i
doi de profe i în partea median j succesiunea de scene evocatoare a miracolelor i patimilor lui Hristos
în registrul superior.
între alte edificii remarcabile se înscrie i Baptisteriul Arienilor, ridicat între 493 i 526, unde s-a
construit i mormîntul lui Theoderic în 520, cu pu in timp înaintea mor ii sale. Bazilica Sân Vitale din
Ravenna este început la moartea lui Theoderic i terminat de Justinian.

2.3. Literatura
Cel mai important reprezentant al literaturii acestei epoci este secretarul regal Flavius Magus Aurelius
Cassiodorus (480-573). Spre sfîr itul existen ei sale, se retrage la m n stirea Vivaricum, unde reu e te s
transforme starea de inactivitate a c lug rilor într-o pasiune pentru copierea manuscriselor. Cassiodorus
redacteaz o Istorie a go ilor i o Istorie a Bisericii.
 '<•'"'

III.AMERICA: CIVILIZA IA MAYA

3.1. Calendarul i influen a sa filosofic

Apogeul civiliza iei maya se situeaz între secolele VI i IX. în totalitate, via a maya ilor este ritmat
de un calendar extrem de precis, datorit cunoa terii cifrei zero, ca i cuno tin elor lor astronomice.
Fiecare planet cunoscut este benefic sau malefic , ele determinînd via a maya ilor.

3.2. Religia
Este dominat de o cast a preo ilor, îmbr ca i în costume luxoase din pene multicolore. Ace ti
preo i-regi tr iesc singuri în „ora e-temple", fiind hr ni i de

80
ranii tributari. La fel ca i religia aztec de mai tîrziu, cea maya consider c ufliai sîngele poate asigura
zeilor for a de a rezista haosului care amenin f r încetare lumea.

3.3. Organizarea politic

Este pu in cunoscut . Ne permitem îns s presupunem c ea are la baz cet ile-state independente.
Ora ele-temple locuite de preo i erau probabil ierarhizate în jurul marilor sanctuare.
în cursul secolului al IX-lea, civiliza ia maya intr în declin, în momentul în care, probabil sub presiunea
altor popoare, migreaz spre nord.

3.4. Arhitectura
Ruinele r mase pîn ast zi nu constituie adev rate ora e, ci mai degrab ansambluri de temple i
piramide. Cele mai vaste temple sînt: Copan în Honduras, Coba în Yucatan, Palenque, Uxmal, Labna,
Quiriga, Motalguatal. Pentru a avea o idee cît mai exact asupra gigantismului anumitor construc ii maya e,
vom lua ca exemplu templul de la Copan: incinta din jurul piramidei m soar 237 m/168 m, cu o în l ime de
2,70 m, scara de acces are 24 m l ime, iar piramida atinge 45 m în în l ime.
Edificiile maya e sînt construite în argil i calcar, placate cu un înveli de pietre sculptate în basorelief, i
fixate pe perete printr-un sistem de cepuri.
Teritoriul maya putea fi str b tut cu rapiditate, datorit existen ei unei re ele de drumuri, construite din
pietre legate prin mortar.

IV. IMPERIUL BIZANTIN

4.1. Rolul legisla iei

Legisla ia cap t o importan deosebit în timpul domniei lui Justinian, devenit împ rat roman al
Orientului în 527. în scopul înt ririi unit ii imperiului, compus din diferite popula ii, Justinian cere
cunosc torilor legii s unifice codurile existente, în care s integreze legile cutumiare. Sub îndrumarea lui Tre-
bonian, conduc torul colii siriene de la Berytus (Beirut), textele dinainte de 117 sînt rezumate i modificate,
constituindu-se în Codul lui Justinian, promulgat m 529. în scopul de a dezvolta studiile de drept i de a
facilita accesul studen ilor ta textele aride, Justinian cere publicarealnstitu iilor (Institutiones)
extrase din Codul s u de legi.
•^pp^w^

4.2. „Verzii" i „Alba trii": str mo ii partidelor politice

Venetoi (Alba trii) i Prasinoi (Verzii) erau la început lucr tori la circ, sarcina lor intrînd preg tirea pistei
pentru concursuri i jocuri. Treptat, influenj lor cre te, ei devenind reprezentan ii oficiali ai demelor, adic ai
cartierelof capitalei imperiale, Constantinopol. împ ratul le atribuie uneori sarcini privim p strarea ordinii sau, în caz de
asediu, sarcini militare.
Sub domnia lui Justinian, ei instig masele r zvr tite (r scoala Nika) asediaz palatul imperial. De i ini ial
încercase s fug , Justinian, sf tuit de so ia sa Tlieodora, îi înfrunt , înecînd rebeliunea în sînge. El pune astfel
cap t influen ei „Verzilor" i „Alba trilor".

4.3. Arhitectura
Este ilustrat într-o manier frapant de marele zid de incint al
Constantinopolelui, ap rat de dou sute de turnuri, în plan civil, arhitectura
bizantin se situeaz la r spîntia dintre lumea roman i cea o-riental . Influenta
roman este reprezentat de terme
Aghtamar (Armenia). .. .
Biserica SfinteiCruci. Cupol forumuri, iar cea oriental este perceptibil m adop-
1

conic . tarea bisericii cu cupole, a a cum este bazilica

Sfînta
Sofia, construit între 532 i 53 7. Epoca de aur a arhitecturii bizantine este reprezentat i de
bazilicile Sfin ii Apostoli i Sfin ii Sergius i Bacchus din Constantinopol.
Materialele folosite în decora ie sînt c r mida i mozaicurile. Mozaicul
este un asamblaj de pietricele colorate sau pictate, legate prin ciment.

4.4. Scriitorii-istorici
Cel mai mare istoric al epocii lui Justinian a fost Procopiu din
Caesareea (?-cca 562), consilier al generalului Beli-sarie. îi sînt atribuite
urm toarele opere:
Miracolul multiplic rii plinilor i pe ti/oi Bazilica Sant'ApoIlinare Nuovo. Ravenna. Cea 520.
• Hisîorikon, în care relateaz r zboaiele lui Justinian contra per ilor,
ostrogo- ilor i vandalilor;

82
• Periktismaton, tradus înlatin prinDe aedificiis, încare aduce un omagiu activit ii constructoare a lui Justinian;
•Anekdota, tradus în latin pnnArcanaHistoria, în care poveste te istoria secret a domniei lui
Justinian. Datorit acestor scrieri, Justinian va r mîne pentru posteritate un instrument docil al so iei sale,
Theodora.
Ca i grecul Polibiu, Procopiu î i propune s scrie doar adev rul i s prezinte mecanismele istoriei în forma lor real . Nu
va reu i s - i ating scopurile propuse. Opera sa va fi continuat pîn în 558 de juristul Agathias.
Ocupînd un post important în diploma ia imperial , Petru din Salonic, jurist de profesie, este un literat de
mare fine e. De mai multe ori ambasador, reprezentant imperial în 552 la curtea papei Vigilius, î i noteaz impresiile
care, din p cate, nu s-au p strat în întregime. A redactat i o lucrare despre organizarea statului, care s-a p strat în
Tratatul despre ceremonii al împ ratului Constantin VII Porphyrogenetul, în secolul al X-lea.
Profesor spre sfîr itul vieii la Universitatea din Constantinopol i gramatician de forma ie, loan Lydos este foarte
interesat de civiliza ia epocii sale. Din nefericire, scrierile sale s-au pierdut.
Diaconul Georgios Pisides, în funcie la fînta Sofia, a tr it în prima jum tate a secolului al Vll-lea. Este autorul
poemelor Heracliada (via a împ ratului Herakleios) ilnfrîngerea avarilor (atacul avarilor asupra
Constantinopolelui). Tot el este autorul unuiimnînchinat învieriilui Hristos i a unei opere versificate asupra
originiilumii.

4.5. La marginea imperiului: regatul longobard

Nordul Italiei, dominat de longobarzi, se organizeaz într-un regat. Datorit generozit ii regale vor fi ridicate
numeroase m n stiri i biserici la Mediolanum (Milan), Ticinium (Pavia). Influen a i la început de arta bizantin ,
longobarzii evolueaz spre o art proprie, marcata prin absen a imaginilor figurative în decora ie. Motivele sînt
abstracte, bazate pe jocul liniilor curbe.

V. CHINA DINASTIEI TANG

Epoca neolitic spre 6000-2000 î.
Hr. cultura Yangshao
cultura Longshan
DinastiaXia sec. XXI-XVI î. Hr.
perioada Erlitou
Bunii/pastor. Galla Placida. Secolul al V-lea. Ravenna.

Dinastia Qing
Dinastia Tang, fondat în 618 d. Hr. este reprezentat de domnia str lucit
a împ ratului Tai-Tsoung. :

5.1. Arhitectura
Sanctuarele evolueaz , iar pagoda devine loc privilegiat de cult. Construite din c r mizi i pietre t iate, cîteodat
amestecînd cele dou elemente i ad ugind un înveli exterior din lemn, pagodele prezint deseori un plan
poligonal, cu Dinastia Shang
perioada Zhengzhou
perioada Anyang ;

Dinastia Zhou occidental , (

Dinastia Zhou oriental
perioada Prim verilor i Toamnelor
perioada Regatelor lupt toare
Dinastia Qin
Dinastia Han
occidental Interregn:
Wang Mang Dinastia
Han oriental
Perioada celor Trei Regate i ase Dinastii
Dinastia Sui
Dinastia Tang
Perioada celor Cinci Dinastii
Dinastia Liao (China de
Nord) Dinastia Song
Songde Nord
Song de Sud
Dinastia Jin (China de Nord)
DinastiaYuan
Dinastia Ming
sec. XVI-XI î. Hr.
sec. XVI-XIV î.
Hr. sec. XIII-XII î.
Hr.
sec. XI-771 î. Hr.
770-256 î. Hr.
770-481 î. Hr.
481-222 î. Hr.
221-206 î. Hr.
206 î. Hr.-9 d. Hr.
9-24
25-220 '
220-589
581-618
618-907
907-960
907-1125
960-1279
960-1126
1127-1279
1115-1234
1279-1368
1368-1644
1644-1912

84
acoperi uri arcuite. Decora ia, bogat i variat , se bazeaz pe picturi în culori vji în vîrful pagodei se pune o
s geat , f cut din inele de piatr i metal. Cei mai importan i pictori ai epocii Tang sînt Wang Wei (699-
759) i Wou-Tao-Tseu (700-760).

5.2. Sculptura
Epoca Tang este considerat pe bun dreptate perioada clasic a artei chineze. Evolu ia sculpturii este
perceptibil în reprezent rile lui Buddha: dac pîn atunci corpul este destul de hieratic i sub ire, el se
rotunje te, fiind acoperit cu ve minte suple ce dau volum corpului. De acum înainte, arti tii pun accentul pe
umanitatea personajului.
Epoca Tang ne este cunoscut mai ales prin arta animalier . Numeroasele statui de cai prezint acest
animal într-o infinitate de atitudini, demonstrînd grija permanent a artistului de a r mîne fidel naturii. Statuile
sînt acoperite de un strat sub ire de pictur , predominînd culorile verde, albastru sau galben deschis.
Creatori i arti ti în acela i timp, artizanii perioadei Tang inventeaz por elanul, care se r spînde te
treptat în Extremul Orient, în Europa, el nu va cunoa te o difuziune important înainte de secolul al XVII-lea.

VI. ISLAMUL

6.1. Mahomed
Se na te înjurai anului 570 în clanul Quray i ilor, în împrejurimile ora ului Mecca. R mas orfan la o vîrst
fraged , Mahomed este crescut de unchiul s u Abu Talib. Devenit înso itor de caravane, se c s tore te cu
Khadija, o v duv bogat pentru care lucra. Obi nuit s se retrag în de ert pentru a medita, în 610 el a avut
prima viziune: arhanghelul Gabriel îi relev existen a unui zeu unic, Allah. Din acest moment, Mahomed
începe s propov duiasc arabilor Islamul1. Este alungat de la Mecca de c tre negustorii boga i, c rora le
ceruse abandonarea bunurilor. La 2 iulie 622, pleac la Yathrib, ora care va lua numele de Medina, adic
„Ora ul Profetului".
15 iulie 622 este considerat de musulmani data de început a erei lor, hegira sau migra ia (de la cuvîntul
arab hidjira). în 624, Mahomed înso it de fidelii s i Se lupt cu locuitorii ora ului Mecca, pe care îi învinge.
R zboiul dureaz pîn ln- 630, cînd Mecca este cucerit . Mahomed distruge idolii din marele templu
Islam înseamn renun area total la sine i supunerea fa de Dumnezeu (n. tr.).
Kaaba, proclam cultul lui Allah i transform acest ora în centrul Islamului Moare la Medina la 8 iunie 632,
succesorul s u fiind Abu Bakr, socrul care- i ia titlul de calif, adic „reprezentantul" lui Allah.

6.2. Coranul
în cursul secolului al VH-lea, Coranul ia forma sa actual . Coranul (ft, arab al Qur'an, lectura) se
împarte în 114 capitole numite Surate (Surah) ordonate în func ie de lungimea lor. Astfel, primul, Fatiha,
este cel mai scurt Coranul nu se prezint ca o veritabil istorie, ci mai degrab ca o culegere de sentin e, de
povestiri privind judecata final , de viziuni ale paradisului s infernului. Plecînd de la maximele coranice este
elaborat Sharia, legea islamic .

6.3. Cultul islamic

Pagin din Coran în scriere magrebin . Secolele XIII-XV. London British Library.

Musulmanul (mustim = cel care a primitIslamul) practicant trebuie s - i stabileasc regulile vieii cotidiene pornind de
Hadit, adic de la cuvintele i actele lui Mahomed, reunite în culegeri de texte. El are de îndeplinit cinci îndatoriri:
profesiunea de credin într-un zeu unic, Allah; danii c tre s raci; respectarea postului din luna Ramadan, în amintirea
perioadei de revela ie a lui Mahomed; pelerinajul la Mecca o dat în via , dac mijloacele materiale îi permit;
rug ciunea de cinci ori pe zi.
Rug ciunea se poate efectua oriunde, respectînd direc ia Mecc i i dup
sp larea ritual . Vinerea, zi nelucr toare, reune te credincio ii la moschee.
Spre deosebire de cre tinism sau de religia iudaic , serviciul religios
nu este asigurat de un preot apar inînd unui corp sacerdotal organizat i ierarhizat. Slujba de vineri
este încredin at unui 'f**j- 74'%tifyj**l 1'fHSW imam pl tit sau unui ulama, expert în
' b s # t ^ > M W i & f l * M *%iH ^ r

Coran.

6.4. Djihad i cuceririle

Pagin din Coran în scriere kufic . Secolul X. Paris, Muzeul Luvru.

R spîndirea Islamului prin convertirea necredincio ilor constituie

o sarcina sfînt , care la nevoie poate fi realizat prifl r zboiul sfînt,
Djihad. în timp ce musul-

86
califul
In numele r zboiului (635-65 1) si construiesc „Cupola Ierusalimuldevinealdoileaora sfint.

VII. IRLANDA
felul

«rata,

'" -ela,, iei i

°bUn c™

latine. Este locul în care s-a pSstra, Mo reUil a lui Platou si a succesorilo! -acestuia

7.1. Cre tinarea

irii monahi
^l™ i 615) , „

Colomban'eelMSn'm fondatorul ab a ffl„r ^ la

unei .reguli foarte .

pn
Catolicismul leag din nou Irlanda de continent, în cursul sinodului de lg
Whitby, din 664, biserica irlandez recunoa te tutela Romei, plasîndu«se sub
autoritatea papei, succesorul Sim ului Petru. *'; t ,
•t-
7.2. Vîrsta de aur în art
Cre tinismul determin apari ia unei arte religioase extrem de dezvoltate; Motivul ornamental cel mai
frecvent folosit este crucea înalt , ornat cu basoreliefuri ce ilustreaz episoade biblice. Scopul era
familiarizarea ne tiutorilor de carte cu Biblia. Aceste cruci puteau atinge o în l ime de cî iva metri, ele
caracterizîndu-se prin inelul ornamental plasat la intersec ia celor dou bra e, în timp ce primele cruci înalte
ale secolului al VUI-lea sînt împodobite cu motive geometrice i zoomorfe, împletite în entrelacs, cele din
secolele IX-X sînt figurative, descriind episoade din Vechiul i Noul Testament. Reprezent rile umane foarte
stilizate i stîngace din perioada geometric evolueaz spre o siluet mai pu in dispropor ionat .
SEC IUNEA B
ÎNCEPUTURILE EVULUI MEDIU DEZVOLTAT
I. IMPERIUL BIZANTIN

1.1. Organizarea politic

în 717, Leon Isaurianul devine împ rat, punînd bazele dinastiei isauriene pentru o perioad de 85 de ani1.
Dup ce îi respinge pe arabi, reorganizeaz imperiul, împ r indu-1 în circumscrip ii sau theme. Legislator, el
public Ecloga („alegerea" în limba greac ), culegere de legi mai simpl decît Codul lui Justinian.
Importantele inova ii din Ecloga sînt: sporirea drepturilor femeilor i copiilor, abolirea diferen elor de clas în
materie penal . Totu i, sub influen a Orientului, dreptul penal p streaz pedepsele corporale, ca de exemplu,
abla iunea mîinilor.
1.2. Iconoclasmul '
Eikon, în limba greac , înseamn „imagine", „chip", în anul 730 izbucne te cearta iconocla tilor, adic a
distrug torilor de imagini. Astfel, în urma unei reuniuni a marilor demnitari religio i la Constantinopol, în frunte
cu patriarhul ora ului, împ ratul interzice orice reprezentare uman a lui Dumnezeu, considerat drept o
înjosire adus transcenden ei divine.Iconodulii, favorabili imaginilor, sînt recruta i mai ales din
rîndurile c lug rilor care tr iesc în m n stiri, unde num rul acestor tipuri de reprezent ri se înmul e te.
Poporul folose te cîteodat for a pentru a se opune înl tur rii statuilor lui Hristos, fapt pentru care, în 787, al
doilea conciliu de laNiceea îi condamn cu fermitate pe iconocla ti. Totu i, cearta va mai dura înc un secol.2
1.3. Arta
Datorit iconoclasmului, arta bizantin va suferi pierderi numeroase în domeniul religios. Arta profan se
manifest mai ales în domeniul es turilor, decorate cu scene de vîn toare evocatoare ale basoreliefurilor din
palatele sassanide de la Susa.
1

De origine sirian , el aduce pe tron o dinastie asiatic (n. tr.).

Perioada iconoclast va lua sfîr it în 843, cînd cultul icoanelor va fi restabilit, iar iconocla tii declara i eretici (n. tr.).
II. JAPONIA

2.1. Epoca Nara

în anul 707, cu ocazia venirii la putere, împ r teasa Gemmei decide s - j stabileasc reziden
a permanent la Nara, refuzînd, a a cum stabilea tradi ia, sa se mute dintr-o re edinîn alta. Numit oficial
capital în 710, Nara devine locul în care va lua na tere o civiliza ie str lucit , în aceast perioad , între 710-
718 este promulgat un ansamblu de legi numit Yororit-Siiryo. Adept a budismului, familia imperial
favorizeaz difuzarea acestuia, considerîndu-1 religie de stat a Japoniei. Buddha Amida, „mîntuitorul", este
cel care promite sukhavati, „ ara pur a vestului", în care se va împlini reîncarnarea, în total opozi ie cu
budismul Amida, fondat pe încrederea total i a teptareasukhavati, se dezvolt budismul zen, care
propov duie te efortul pentru atingerea c ii de iluminare. Acesta din urm va sfîr i prin a deveni religia
majoritar în Japonia.
 2.2. Arta
Dezvoltarea artistic a epocii Nara se manifest prin construc iile din apropierea capitalei, ca de
exempluKondo sau „sala aurit de laHoryuji", decorat dup arhetipurile stilului chinez Tang. Templele sînt
împodobite cu statui ale lui Buddha, cea mai celebr fiind aceea dinTodaiji, cel mai mare templu din Nara, o
colosal oper în bronz de 18 metri în l ime, realizat înjur de 750.

2.3. Istoria
Istoria japonez de la începutul secolului al VUI-lea se refer mai ales la perioada mitic a regalit ii,
sub forma povestirilor orale, publicate pentru prima oar în anul 712, în Kojiki (Cartea faptelor vechi), de
c tre O. No Yasumaro. Mai tîrziu, influen a analisticii chineze se manifest prin redactarea Cronicii
Japoniei, Nihongui (720), în limba chinez .

III. ISLAMUL

3.1. Omeyyazii i arta pala ial

Dinastia califilor omeyyazi ocup tronul între 661 i 750, dup care sîttj înl tura i de Abbasizi, care mut
capitala de la Damasc la Bagdad. Refugia i îi sudul Spaniei, Omeyyazii creeaz Califatul de la Cordoba (756-
1031).
Elefantul i iepurele. Fabule indiene de Bidpai.
Egipt sau Siria. Secolul al XV-lea. Paris, Bibliotheque na ionale.

în afara palatelor de la Damasc, suveranii omey-va zi construiesc numeroase

castele de vîn toare, ca 'te exemplu: Kousayr Amra în Iordania; Rousafa în Siria,
cu un interior decorat cu stucaturi, picturi i mozaicuri; Kousayr, construit între 711 i
715 în gresie r0 ie, este decorat cu fresce viu colorate. Cel care reda cel mai bine
somptuozitatea arhitecturii omey-yade este palatul palestinian Khirbat-Al-Mafdjir.
Rezidena este înconjurat de o curte cu arcade, coninînd totodat o moschee i un
hammam. Interiorul este decorat printr-o alternan de statui în piatr i mozaicuri.

3.2. Abbasizii
Descenden ii lui Abbas, unchiul evlavios al lui Mahomed, f ceau
de mult vreme opozi ie Omeyyazilor, acuzîndu-i de impietate pentru c
nu apar ineau sectei ha- emite. Revolta contra Omeyyazilor începe în 747. Ei
sînt înfrîni definitiv în 750. înce-pînd din 754, califul Al-Mansur
organizeaz noul stat i în bu orice tentativ de rebeliune contra autorit
ii sale.
Cordoba. Marea Moschee. Secolul al X-lea.
Sub Abbasizi, artele cunosc o rena tere important datorat
deplas rii centrului c lifarului din Siria în Iraq. Orientalizarea este
perceptibil prin gustul pronun at pen-tni stilizarea personajelor i prin
palatele cu multiple arcade, ornate cu ni e.
P trunderea artei Tang înseamn pentru ceramica abbasid o nou epoc , cea a ceramicii lustruite.
Aceast varietate particular de ceramic se bazeaz Pe o tehnic dezvoltat la Bagdad i Samara: lutul ars
este acoperit cu un strat Metalizat, aplicîndu-i-se un nou tratament termic. Obiectul final prezint în acest tel
reflexe irizante, culorile mergînd de la auriu la purpuriu.
 Intre 750 i 800, stilul decorativ deviaz spre inscrip iile lucrate sub form ^e benzi, ele anun înd
viitoarele „arabescuri". Textele sînt mai ales surate co-ranice.
Perioada clasic a literaturii abbaside este cea a secolelor VIII-XI. Via a re ligioas , gîndurile lui
Mahomed sînt reflectate de scrierile în araba literar
(diferit de limba vorbit ) i de poezia de dragoste. Acum ia na tere ce alterneaz povestiri i versuri,
anecdote spirituale. Pove tile i legendele sî^ numeroase i foarte apreciate de public: Alflaila na laila (O
mie i una tfe nop i) cunoa te un succes imens i multiplele ei variante se vor îmbog i între secolele X i XX.

3.3. Cordoba, centrul Spaniei musulmane

între 755 i 759, omeyyadul Abd ar-Rahman creeaz în sudul
Spaniei, prjj, cucerire, un nou stat cu capitala la Cor-doba. Adopt titlul
de emir. Devenit rapid un mare centru intelectual, cetatea atrage
gînditori, poe i i arti ti. Ea le ofer cea mai mare bibliotec a epocii,
cu un num r de aproximativ 40 000 de volume, adev rat punte între
culturile Orientului i Occidentului.
Cordoba. Marea Moschee. Secolul al X-lea. Cupol situat deasupra mihrab-ului
Marea moschee început în 786 va fi terminat abia în secolul al X-lea, suferind modific ri succesive.
Este în întregime realizat din c r mizi ro ii i calcar alb. Vizitatorul pare pierdut în mijlocul multitudinii de
coloane supraîn l ate printr-un dublu etaj de arce i semicercuri, Impresia de grandoare a locului este m rit
de contrastul dintre marmura bleu a bazelor coloanelor i ro ul arcelor.
Spre mijlocul secolului al X-lea, în apropierea Cordobei, se construie te palatul Medinat al-Zahra, ce
cuprindea o moschee, gr dini, vii i cl diri destinate haremului.

IV. IMPERIUL CAROLINGIAN

4.1.Mo tenirea roman

La 25 decembrie 800, regele francilor, Charlemagne (Carolus Magnus sau Carol cel Mare) devine
împ rat. Este încoronat la Roma de c tre papa Leon al III-lea, care prime te din partea lui
Carol
„adora ia", omagiul adus în genunchi Dup ritul romano-bizantin, noul suveran este legitimat de romani prin
„ acela-matio ", recunoscîndu-i-se titlurile de Augustus i împ rat, întreaga ceremonie este descris de
Eginhard în lucrarea Vita Caroli (Via a lui Carol cel Mare)-

92
înc din 774, Carol cel Mare purta coroana de fier a regilor longobarzi, în
nlia victoriei asupra socrului s u, regele Desideriu.

Carol întreprinde o vast oper de unificare a imperiului prin fixarea unor nonopoluri comerciale i prin
unificarea sistemului de greut i i m suri. Dorind
â formeze cadre apte de a-1 seconda, Carol cel Mare creeaz o coal destinat fiilor de nobili trimi i la
curtea sa. Ei vor purta numele de academici, aducînd Astfel un omagiu antichit ii clasice. Pentru suveran, cea mai
important problem (je ordin cultural este de a crea o leg tur între cultura antichit ii tîrzii, mo tenite de
Roma, i diferitele forme de cultur germanice.
Scrierea merovingian este simplificat prin adoptarea „minusculei caro-lingiene" i a latinei clasice,
repus în valoare mai ales prin copierea vechilor manuscrise. Tradi iile orale germanice sînt fixate i ele prin
scriere. Totul este codificat, inclusiv artele, ca de exemplul, *Z>n Carolîni sau,, C r ile lui Carol".

4.2. Arhitectura
 Arta carolingian se inspir din arhitectura Romei, revenind la bazilic i la tipul de edificii cu o cl dire
central . In acest sens amintim capela palatului din Aix. Aceasta este o transpunere a bisericii Sân Vitale din
Ravenna. Construc ia, început de Odon din Metz, dureaz din 796 pîn în 805. Cl direa central , de form
hexagonal , este înconjurat de un deambulatoriu hexadecagonal cu galerii. Ele poart arcade etajate care
preiau greutatea cupolelor, amintind de cele romane.
O alt mare bazilic carolingian este cea de la Fulda, care aduce o inova ie important pentru viitorul
construc iilor religioase: corul dublu, care grupeaz în jurul aceleia i axe capelele dedicate diferi ilor sfin i.
Corul dublu prezint un alt avantaj practic: partea de est este consacrat cultului, iar cea de vest împ ratului,
între 813 i 1531, împ ra ii vor fi încorona i la Aix-La-Chapelle. Pentru a rezolva problema clerului i a
asisten ei din ce în ce mai numeroase, arhitec ii carolingieni m resc bazilicile prin trei abside situate pe partea
de est, opuse portalului.
Loc sacru prin excelen , unde se vor depune între secolele VII i VIII relicve pe altarul principal, corul
se separ de restul cl dirii printr-o galerie, în acela i timp, î i fac apari ia criptele.
Accesul în biseric sau bibliotec se modific , luînd forma unei por i de Or a , flancat de cîte un tuni.
f\

înflorirea arhitecturii religioase se datoreaz i construc iei m n stirilor. Planul acestora deriv din cel
trasat în 820 de un c lug r din m n stirea Saint-Gall; reunirea tuturor cl dirilor m n stire ti în interiorul unui
zid de incint , dependin ele economice i administrative r mînînd în exterior.
Arhitectura civil este reprezentat mai ales de castelele fortificate, al c ror plan deriv din
castntm-ul roman: Ingelheim, Nimegue; Attigny.

4.3. Sculptura: tabletele de filde

Numeroase tablete din filde sculptat sînt folosite pentru a îmbr ca manuscrisele princiare, dup o
tehnic roman .

4.4. Pictura
Frescele carolingiene ne sînt cunoscute prin cele care s-au p strat în biserici; Munster, Saint-Benoît
de Mals, în Elve ia, Saint-Maximin de Treves i cripta Saint-Germain d'Auxerre, în Fran a. Principalele
teme reprezentate sînt scenele din via a lui Hristos i ale apostolilor.
Decora ia cu mozaicuri ne este cunoscut doar prin tradi ia literar : cupola capelei din Aix îi
reprezenta pe cei 24 de b trîni ai Apocalipsului în fa a tronului lui Dumnezeu.
Arta ornamental a c r ilor carolingiene s-a dezvoltat gra ie colilor palatine i m n stirilor. Prelungind
tradi ia merovingian , arti tii prezint evenimente care se succed în timp. C r ile religioase, mai ales
Evangheliile, contribuie la dezvoltarea acestei arte. Fiecare evanghelist este reprezentat la începutul operei
sale, îmbr cat fiind într-o tog romano-bizantin i înso it de un animal simbolic. Se constituie i se structureaz
liturghia: în afara evangheliarelor, apar lec ionarele ce con in pasaje biblice citite în timpul slujbei, sacramentariile
pentru rug ciunile spuse în timpul administr rii sacramentelor, antifonariile pentru cîntecele liturgice. La
recomandarea lui Carol cel Mare, copi tii aveau datoria s unifice aceste scrieri folosind minuscula
carolingian , care limiteaz pauzele dintre cuvinte, dispunînd liniile dup un spa iu regulat.

4.5. Literatura i filosofia

Carol cel Mare, care tia foarte pu in s scrie sau s citeasc , înva esen ialul de la A l c u i n (735-
804), pe care îl aduce în 781 din Italia, la curtea sa de la Aix-La-Chapelle. El fondeaz Academia, grup de
litera i ce se reuneau pentru a discuta textele greco-latine sau Vechiul Testament. Ei avizau traducerile de
texte cre tine în limbile germanice. Executarea acestor traduceri fusese ordonata în 789 de c tre Carol
cel Mare. Alcuin, directorul unei coli monastice din Tours, fondeaz în acest ora un centru cultural vestit în
tot imperiul. R a b an Maur (776-856), abate de Fulda, se va forma în acest centru cultural, mai tîrziu
creîndu- i propria coal .
 Sub influen a acestor coli monastice are loc o divizare a literaturii carolingiene: cîntecele p gîne i
poezia cre tin .

94 ™
în secolul al VlII-lea este redactat Epopeea luiBeowulf, prototip al regelui anglo-saxon, care-1 înfrînge pe monstrul
marin Grendel i apoi moare în loviturilor primite în lupta victorioas contra dragonului. Cîntecul lui
tfildebrand, inserat mai tîrziuîn Legenda lui Dietrich de Berne, relateaz lupta care-1 opune pe un tat fiului s u.
Fondul p gîn este prezent în Incanta iile de ia Merselbourg, culegere de formule magice cu scop profilactic.
Literatura cre tin de la începutul secolului al IX-lea se contureaz sub forma Rug ciunii lui Wessobrunn, care relateaz
crea ia divin i se termin printr-o supplicare «rin care se cere darul Iert rii. Angoasa escatologic este
exprimat în aceea i epoc prin Muspilli sau „ Incendierea lumii", ce evoc sfîr itul lumii. Via a lui Hristos înconjurat de
apostoli constituie tema poemului Heliand, compus la cererea împ ratului Ludovic cel Pios i reluat în 870 de
Ottfrid de Wissembourg în Liber evangeliorum.
Apare i obi nuin a de a reuni jur mintele, i Raban Maur redacteaz între 830 i 840 De laudibus
sancta cruci .
Viitoarele mistere ale epocii medievale se nasc prin Jocuri ale Vinerei Sfinte i Jocuri de Pa te, atribuite
unui c lug r de la aba ia Saint-Gall.
Controversa teologic înflore te prin intermediul nobilului Gottschalk. De copil, acesta este destinat voca iei
monastice, fiind plasat în acest scop în m n stirea Fulda. Devenit adult, refuz s - i accepte soarta impus , cerîndu-i lui
Raban Maur autoriza ia de a reveni la via a profan . Cererea îi este refuzat . Luîndu- i ca model propria via , el
vorbe te de absen a libert ii omului confruntat cu omniscien a divin care determin destinul omului.
Condamnat de sinodul de la Quierzy în 849, î i sfîr e te zilele în m n stirea Hautvillers de lîng Reims, f r a- i
abjura îns doctrina, care prefigureaz calvinismul.
Istoria cunoa te o dezvoltare remarcabil în perioada carolingian . Ea se na te sub forma cronicilor
privind via a monastic i urban . Ele apar în Italia secolului IX, în momentul în care cultura antic se stinge
treptat, condamnat drept profan . Cel mai mare istoric este Eginhard (cea 770-840). Inspirîn-du-se din
Via a celor Doisprezece Caesari a lui Suetoniu, relateaz via a lui Carol cel Mare în Vita Caroli.

4.6. Muzica
Rena terea muzical în perioada carolingian se datoreaz unific rii liturghiilor dup modelul roman.
Primele capele înzestrate cu coli de muzic sînt cele de la Aix i Tours. Chrodegang creeaz la Metz un înv mînt direct
derivat din Schola latin . Ruban Maur scrie De musica et portibus ejus. La sfîr itul secolului al IX-lea, în aba ia
normand Jumieges se dezvolt corala, sub forma altern rii unor coruri b rb te ti i de copii. Exigen ele cîntecelor
liturgice dau la tere unei nota ii numit ecfemetic (sau chironomie), în care notele sînt
indicate prin accente. Defectul principal al acestui sistem const îfl lipsa în l imi precise a tonului.

V. VIKINGII
Numele de viking vine de la radicalul vik, care semnific golf, loc care constituia un eventual refugiu. Vikingii
vin din Suedia, Norvegia i Danemarca Ei se deplaseaz cu ajutorul unor cor bii lungi, cu rame i pînze, care poarta
numele de drakkar, datorit dragonilor sculpta i de pe pror . Rolul acestora era de a îndep rta soarta nefavorabil din
calea cor biilor, în momentul în care ajungeau la rm, aceste figuri profilactice erau înl turate. Ap rînd la
sfîr itul secolului VII pe rmurile Irlandei, ei ajung pe continent urmînd cursul % viilor. Urcînd pe Sena, incendiaz
ora ul Rouen în 841. La începutul secolului al X-lea, în schimbul încet rii jafurilor, ei primesc un mic teritoriu
situat în nordul Fran ei, care se va numi Normandia, de la numele lor generic, întrucît normanzii grupeaz toate
popula iile a ezate pe coasta occidental a Norvegiei i Suediei meridionale.

5.1. Arta
 Popor de navigatori, arhitectura lor deriv din cea a cor biilor, a a cura este biserica norvegian de la
Borgund, construit în întregime în jurul unui catarg. Arta funerar este extrem de dezvoltat , defunc ii de
rang înalt fiind înhuma i în cor bii-morminte, acoperite de tumuli. Amintim în acest sens pe cel de la Oseberg,
apar inînd unei prin ese norvegiene, situat pe malul de vest al fiordului Oslo. Datat înjur de 850, el con ine o corabie
de circa 20 de metri lungime, amenajat ca sal funerar , în care s-au g sit resturile unui covor, mobilier, un
car i numeroase s nii.
Artele plastice se caracterizeaz prin evolu ia unei decora ii abstracte sp« o art figurativ zoomorf .
Dup perioada non-figurativ a secolelor VI-VID se dezvolt patru epoci stilistice:
• Oseberg timpuriu (800-850), marcat înc de abstract;
• Oseberg recent sau „stilul grifonului" (850-900), epoca reprezent rii
de animale cu coada lung ;
• stilul Jellinge (900-980), marcat prin întoarcerea la abstract;
• stilul Jellinge recent (980-1100), care privilegiaz reprezentarea p s rilor
de prad ,motive reluate pe emblemele imperiale ale Rusiei, Austriei
iGermanie1-
Dup 1100, arta vikingilor sufer o puternic influen cre tin , fiind abandonate treptat sursele tradi ionale de
inspira ie animalier .

96
5.2. Cucerirea Angliei
La mijlocul secolului al V-lea, triburile germanice din Jutland, ju ii, se instaleaz în Kent i insula Wight,
urma i de anglii i saxonii veni i de la gurile Elbei. jn g50, Londra este jefuit de vikingii care se instaleaz în
bazinul Tamisei. De ajci vor lansa numeroase atacuri, dar vor sfîr i prin a se amesteca în cele din urm cu
popula ia autohton , formînd a a-numita civiliza ie anglo-saxon .
SEC IUNEA C
EPOCA MARILOR TRANSFORM RI

I. FRAN A

1.1. Arhitectura
Perturbarea pe plan arhitectural care va determina Occidentul s construiasc masiv biserici porne te de
la aba ia Cluny, fondat în 910 în Burgundia de ducele
Guillaume de Aquitania, în onoarea Sfin ilor Apostoli Petra i Pavel. Fapt f r
precedent, aba ia este plasat sub autoritatea direct a papei. Bernon, primul
abate, este cel care stabile te preceptele Sfîn-tului Benoît, în care rug ciunea devine
esen ial în via a unui c lug r benedictin. Aflat sub tutel papal , aba ia de la
Cluny iese de sub autoritatea temporal a regelui, cît i de sub autoritatea
jurisdic iei episcopale, în felul acesta, comunitatea monastic este total
independent .

REGULA BENEDICTIN :
Redactat în secolul al Vl-lea de Sfîntul Benoît, ea se impune dup secolul al
IX-lea tuturor c lug rilor din Occident.
Vechea aba ie de la Cluny (Cluny III): plan cu dublu transept.
„Incepîndcu l octombrie ipîn la începutul P ostul ui, fra ii se vor
 dedica lecturii, de diminea ipîn la sfir itul celei de a doua ore; apoi se
va spune Liturghia. In sfîr it, ei vor lucrapîn la ord 9, dedicîndu-se
lucrului care le-afost încredin at. La prima anun are a Nonei, ei p r sesc
lucrul pentru a fi gata pentru cea de-a doua vestire Q Nonei. Dup mas ,
ei se vor dedica lecturii saU studiului psalmilor. " Regula Sfîntului Benoît,
citat din Mollat Van-Santbergen.

98
Vechea aba ie de la Cluny (Chmy III): eleva ie.

Luînd drept model Cluny, apar numeroase alte comunit i. Ele adopt acelea i reguli i se plaseaz sub
autoritatea aba iei din Cluny, aceasta devenind un fel de aba ie-mam : Verdun, Brogne (lîng Lille), Saint
Romuald (Italia). Totu i, munca cerut de Sfîntul Benoît va fi neglijat în favoarea unei ocupa ii unice,
rug ciunea, spus în comun, într-o slujb coral . Aceast nou necesitate determin o schimbare
arhitectural i crearea „corului benedictin": un cor cu trei nave i un cor principal cu o absid înconjurat de
capele i flancat de dou coruri anexe.
II.GERMANIA OTTONIAN

2.1. Arhitectura: mo tenirea carolingian

Dinastia ottonian începe cu domnia lui Heinrich I duce de Saxonia, ales împ rat
în 919. Moare în 936, la tron urmînd fiul s u Otto cel Mare (936-973).
Pagin apar inînd Evangheliei de la Lindisfame. Datat spre sfîr itul secolului al VH-lea. Londra. British Museum.
în aceast perioad , arhitectura evolueaz de la stilul carolingian la o form
original . Mo tenirea carolingian se manifest în p strarea corului dublu i în
decora ia pictat a pere ilor. O prim modificare apare în structura navei: din dou
coloane, una devine suport pentru arcad , 'ar a doua r mîne coloan propriu-zis .
Acest principiu al alternan ei se dezvolt dup modelul „saxon", în care dou co-'°ane
din trei joac rolul de coloan pro-Priu-zis .
Dezvoltarea arhitecturii ottoniene nu Pnve te Fran a sau Italia, unde ia na tere ^
Prim stil romanic, înlocuit spre mijlocul
secolului al Xl-lea de un stil romanic primitiv. Contrar construc iilor germanicf edificiile romanice folosesc
bolta semicilindric sau în leag n1.

2.2. Sculptura
în acela i timp evolueaz i sculptura, care se deta eaz de formele caro. lingiene, constituindu-se într-o
plastic liber , l sat la alegerea artistului. Edifj. ciile religioase mai vaste ofer creatorilor posibilitatea de
a- i exersa arta prjt realizarea unor portaluri monumentale în bronz, ca cele ale catedralei Mayence.

2.3. Pictura
Pictura ottonian va cunoa te apogeul în arta decor rii c r ilor. Reluînd miniatura carolingian , artistul
ottonian îi adaug elemente împrumutate din arta bizantin , dezvoltîhd un stil destul de abstract.
Fondul, acoperit cel mai adesea cu pictur aurie, are rolul de a da personajelor i animalelor
reprezentate o anumit profunzime, care, datorit absen ei perspectivei, nu putea fi atins . Iau na tere în
aceast perioad mai multe coli: Reichenau, Treves, Echternach, Colonia, Ratisbonne, Hildesheim.

2.4. Literatura
 Spre deosebire de prin ii carolingieni, suveranii ottonieni se intereseaz mai pu in de literatur . Interesul
lor va cre te dup 950, cînd la curtea imperial apare o produc ie literar exprimat doar în limba latin .
Cunoa tem aceast epoc prin intermediul scrierilor lui Nokter, supranumit Labeo („marea buz "),
c lug r de la aba ia Saint-Gall. Nokter traduce în limba german Bucolicele lui Vergilius, Organon-ul lui
Aristotel, Consolarea filosofic a lui Boethius.
Cele mai multe opere ale epocii sînt redactate îns în limba latin , ca de exemplu Waltanus
manufortis a c lug rului de la Saint-Gall, Ekkehard (d. 973), în care se relateaz fuga acestui prin inut
captiv împreun cu logodnica sa l curtea regelui hunilor, Attila.
Femeile nu sînt absente din mi carea literar . Astfel, c lug ri a Rosvithe de la m n stirea Gandersheim,
din Harz, scrie ase istorii apologetice destinate form rii tinerelor fete, înv îndu-le castitatea, modestia,
statornicia.
Istoria este ilustrat prin Res Gestae Saxoniae a c lug rului Vidukind de la m n stirea Corvey, care
relateaz domniile primilor doi suverani ottonieni, Heifl rich I i fiul s u Otto I.
'Bolt în forma unei jum t i de cilindru, sprijinit de ambele laturi pe zid rie con inu3 (n. tr.).

100

2.5. Muzica
între 900 i 1300 se plaseaz vîrsta de aur a cîntecului coral, care va ceda
noi locul contrapunctului instrumental. Cîntecul pe dou voci importat din
pizan este introdus în acela i timp cu nota ia hagiopolitic sau pe
intervale.
a cest efort de codificare continu cu nota ia pe patru linii de culori diferite si
folosirea cheilor.
Teoreticienii muzicii devin tot mai numero i, scrierile lor fiind consacrate muzicii polifonice i rolului precis
al instrumentelor: harpa, fluierul, l uta arab cu patru corzi. Cele mai importante texte consacrate muzicii, De
Harmonica institutione i Musica enchiridias, îi apar in lui Hucbald de Saint-Amand i sînt scrise la
începutul secolului al X-lea.

III. CHINA DINASTIEI SONG

în 960, împ ratul Tcha Kuang-Yin î i fixeaz capitala la Kai-Feng i fondeaz dinastia Song de Nord, care dureaz
pîn în 1187. Primul suveran din noua linie î i schimb numele în Tai-Tsu.

3.1. Pictura
Pictura peisagistic este cea care domin arta dinastiei Song. împ ra ii încurajeaz
crearea de coli i academii, decerneaz premii i se dedic ei în i i picturii. Cei mai
celebri arti ti ai epocii „jocurilor cu cerneal " i ai peisajelor sîntKuo Si
(1020-1090) i Li Lung -M i e n (m. 1106). Primul este specialist în redarea de
peisaje vaste, în care exalteaz sentimentul foi ei naturii, iar al doilea se intereseaz de
reprezentarea pictural a fiin elor umane i animale.
China dinastiei Song de Sud dezvolt o pictur original sub influen a budismului:
peisajul este prezent prin-tr-un anumit num r de elemente, flori, cursuri de ap , arbori e
tc., privitorul fiind cel care completeaz opera prin medita ie profund .
Vas de form kinut . Epoca Song din Sud.
Washington, Freer Gallery of Art.

3.2. Filosofia
 Cultura epocii Song are la baz dualismul filosofic a dou coli - cea a lui
Confucius i cea a lui Buddha - unite lr> aceast perioad printr-un sincretism remarcat
în operele

Huizong. Papagalul în cinci culori. M tase. Epoca Song din Nord. Boston, Museum of Fine Arts.

Suport pentru pern . Gresie de Cizhou. Epoca Song. Paris, Muzeul Guimet.
anumitor gînditori, ca de exemplu T c h u. S i (l 130-1200), a c rui oper scolastic este imens , împreun cu al i
gînditori, e] pune bazele neo-confiicianismului, marcat printr-o dimensiune metafizic împrumutat de la budism. Un alt
creator al neo-confucianismului este Te heu Tuen-Yj (1017-1073), autor al Tabelului de principii originale,
care prezint lumea dup concep ia chinez . El ofer un nou simbol budismului, valorizînd floarea de lotus. '
Budismul zen este reprezentat de Yuan-Wu (1063-1135) i de glosa sa,Pi-Yen-Lu, culegere de probleme care s -i
permit profanului s - i g seasc drumul spre Nirvana. Neo-confucianismul se opune altor dou coli, una bazat pe
intui ie, iar cea de-a doua pe aspectul folositor al gîndirii. Prima coal este cea a lui La Chiu-Yuan (1139-
1193), avînd la baz un antropocentrism care transform spiritul omului în univers, i invers. A doua coal , dominat de
Ye-Che (1150-1223), analizeaz toat etica în raport cu nevoile sale concrete.

3.3. Literatura
Curtea Song favorizeaz toate formele de expresie artistic . Literatura cunoa te o înflorire
excep ional . Limba popular i via a cotidian se manifest puternic în grupul Chu, în timp ce un alt grup, Lo-Yang,
dispre uie te cotidianul în favoarea eleva iei spirituale.
în aceast perioad se ezvolt pin-tche, „desenul cu pensula", pe care noi îl consider m eseu, si care
atac toate domeniile destinate a servi drept suport conversa iilor savante.

IV. ISLAMUL FATIMIZILOR

începe de la sfîr itul secolului al X-lea, data cuceririi Egiptului. Cairo devine noua capital intelectual a Islamului,
marcat printr-o întoarcere la acceptarea destul de strict a religiei.

102
 4.1. Arta
Cairo. Moscheea Ibn Tulun. 879.
Bagdadul este tot mai mult del sat de suveranii fatimizi în folosul ora ului Cairo. Suveranii par s reia
tradi iile antichit ii eg iptene, pe care le prelungesc prin instalarea necropolei regale în sudul rii, la Assuan.
tvlai mult decît în arhitectur , arta fatimid aduce o înnoire în domeniul artelor figurative. Artele obiectelor
se dezvolt cu predilec ie în domeniul prelucr rii cristalului. Artele textile cunosc o înflorire deosebit sub
influen a diferitelor coli, cea mai celebr fiind la Tiraz, în Iran, atelier de es turi pre ioase folosite la curtea
califilor. Scrierea cufic devine motivul principal de ornamenta ie.

V. ARTA ROMANICA

5.1. Un concept al secolului al XlX-lea

Biserica Saint Nectaire.

Termenul de art romanic a fost creat în secolul al XlX-lea de c tre istoricul de art de
Gerville, mai precis în 1820, el fiind în c utarea unui calificativ capabil s desemneze
ansamblul evolu iei artistice care a precedat perioada gotic . Numele „romanic" apare
datorit preferin ei arhitecturii pentru arcul derivat din perioada roman . Aceast accep ie a
termenului provine i dintr-o alterare a limbii latine, ce sufer influen e germanice diverse.
Prin tradi ie, începuturile artei romanice se situeaz în secolul al Xl-lea, moment al stabiliz rii
bisericii i al monarhiilor europene. Arta romanic poate astfel s se dezvolte în di-yerse
coli, în func ie de zonele geografice ui care acestea se situeaz . Astfel, evolu ia ai'e loc din
Germania în direc ia Italiei i ^ran ei, apoi a Spaniei septentrionale, înainte ca goticul s fie
anun at, la sfîr itul seco-
lului al Xl-lea prin noi modele arhitectonice care se dezvolt în Anglia i Nojj mandia.
Arhitectura romanic se caracterizeaz prin complexitate. Spa iul sacru din biseric sau catedral se
împarte dup func iile destinate fiec rei s li. Din ce în ce mai mult, arhitec ii favorizeaz planul bisericii-hal
cu nav unic . Acest sistem determin apari ia unor solu ii noi în tratarea arcadei, cel mai frecvent folosit
fiind arcada în cruce, rezultat din intersec ia perpendicular a doi serni-cilindri. Greutatea ei se descarc
de-a lungul muchiilor de intersec ie. Presiunea lateral , exercitîndu-se mai puternic, determin crearea unor
noi structuri pentru contraforturi. Peretele exterior astfel îngro at este tratat aparte, prin apari ia ferestrelor.
Arta romanic , subdivizat în func ie de ariile geografice, poart denumiri diverse: prima art romanic în
Fran a corespunde unui ottonian tîrziu sau stilului numit „anglo-saxon"; a doua art romanic corespunde unui
salien tîrziu sau artei normande.
Putem plasa apogeul romanicului spre sfîr itul secolului al Xl-lea, înjur de 1080, cînd este rezolvat
problema arcadei în edificiul de tip monumental (cazul aba iei Cluny). Problema sfir itului s u este mai delicat . F r
îndoial , premisele goticului sînt evidente în Fran a înc din 1140 (construirea bazilicii regale de la Saint-Denis),
dar influen a romanic se prelunge te pîn în ultimul sfert al secolului al XH-lea.
Arta romanic se manifest i în domeniul arhitecturii civile, mai ales în Normandia. Este epoca ridic rii
unui ansamblu de fortifica ii dominate de un turn, care evolueaz spre tipul de turn p trat, donjonul, ca cel de
la Beaugency-sur-Loire, datat în secolul al Xl-lea.
.-.'!••
5.2. Sculptura i pictura
în ceea ce prive te aceste dou domenii ale artei, este înc i mai dificil de a departaja influen ele
anterioare i posterioare. Totu i, putem distinge arta romanic propriu-zis recurgînd la simbolistic . Contrar
epocilor precedente, personajul nu mai constituie obligatoriu centrul temei, el evoluînd spre o reprezentare
formal . Artistul este direct influen at de sensul spiritual al personajelor reprezentate: perspectiva este
abandonat în folosul unei reprezent ri în suprafa .
Destinat unui public analfabet, care nu are acces la scrierile sfinte, sculptura ornamental se dezvolt pe
capiteluri, în deambulatorii i cripte. Astfel, omul simplu din popor memoreaz esen ialul istoriei sfinte, în
scopul îndeplinirii îndatoririlor sale de cre tin.
Portalul de vest î i schimb treptat temele decorative. Reprezent rile demoniace, destinate a fi
surghiunite în afara perimetrului sacru al bisericii, cedeaz

104
locul surselor de inspira ie mai variate, care se refer la întreaga istorie sfînt . Formele evolueaz spre
o schematizare: artistul nu dore te s reproduc tr s turile exacte ale lui Hristos i ale Fecioarei dup un
model, ci creeaz în ijatra înse i figurile-simbol ale credin ei. Aceast tendin confer reprezent rilor uina ne
un anumit aspect repetitiv i anonim.

5.3. Evolu ia sentimentului religios

în cursul secolului al XH-lea se multiplic ordinele - atît cele religioase, cît i cele laice. Canonicii se
grupeaz i decid adoptarea unei reguli dup Sfintul Augustin. Ei formeaz treptat un grup laic ce se dedic
serviciului religios din catedrale, în 1120, Norbert de Xante creeaz ordinul premontrezilor, la Pre-montre,
pe Oise, fixînd o regul de via eremitic .

5.4. Literatura
între secolele XI i XIII se constituie un nou gen, cîntecele de gesta (chan-sons de geste), compuse în
versuri decasilabice grupate în strofe asonan ate. Temele esen iale amintesc epopeea cu personaje centrale
fondatoare de monarhii. Chanson de Roland (Cîntecul lui Roland) a fost compus la sfir itul secolului al Xl-lea,
el facînd parte, ca iPelerinagede Charlemagne (Pelerinajul lui Carol cel Mare), din gesta împ ratului.
Termenul de „gesta" trebuie în eles ca un ansamblu de fapte m re e. Cîntecul lui Roland a dat na tere altor
opere, cu aceea i tem de inspira ie: Chant de Guillaume (Cîntecul lui Guillaume) i Isembart et
Gormont (Isembart i Gormont).

VI.CEARTA INVESTITURILOR: PUTEREA

TEMPORAL ÎMPOTRIVA PUTERII SPIRITUALE
A

In 1058, papa Nicolae II se decide s restaureze prestigiul papalit ii. Sub pontificatul s u, cardinalilor li
se confirm privilegiul de a-1 alege pe urma ul Sfîntului Petru, în 1061, la moartea lui Nicolae II, izbucne te
criza: nobilimea roman , nemul umit de faptul c nu mai poate influen a alegerea pontifical , se aliaz cu
împ ratul Germaniei, Heinrich IV. în acest timp este ales un nou PaPâ, Alexandru II (1061-1073): se
deschide astfel calea spre schism concretizat prin alegerea unui al doilea pap , Honorius II, de c tre
prela ii reuni i la Basel. Honorius începe preg tirile pentru alc tuirea unei armate cu Car e s lupte împotriva
rivalului s u i pentru a pune st pînire pe tronul roman.
Totu i, din 1064, prin ii germani îl recunosc pe Alexandru II, în timp ce antipapa Honorius este
nevoit s - i sfîr easc zilele în exil. în 1073, Alexandri) II moare, iar scaunul pontifical este ocupat de c lug rul
clunisian Hildebrand ce- i ia numele canonic de Grigore VII. Noul pap este influen at de ideile expuse de
Sfîntul Augustin în Civitas Del, Cetatea lui Dumnezeu: papa, suveran suprem i a c rui putere deriv din
principiul divin, trebuie s - i exercite autori, tatea asupra prin ilor temporali. Programul lui Grigore VII este
cuprins în£>zc. tatus Papae. Noul pap i împ ratul se vor ciocni pe problema investiturij episcopilor i
aba ilor, revendicat de ambele p r i, în 1076, în cursul sinodului de la Womis, o parte a episcopilor
germani, reuni i de împ ratul Heinrich IV, proclam dec derea lui Grigore VII. Replica pontifical este
imediat i extrem de grav : Heinrich IV este excomunicat, adic alungat din sînul bisericii catolice, i
condamnat la damna iune etern , în plus, aceast pedeaps îi dezleag automat pe subiec i de orice
îndatorire de obedien , în cursul întrevederii de la Canossa (26-28 ianuarie 1077), împ ratul ob ine iertarea
papei. Disputa este reluat în timpul lui Urban II, succesorul lui Grigore VII. Acesta beneficiaz de înfrîn-
gerea armatelor imperiale la Canossa în 1092 i, predicînd prima cruciad , ob ine un ascendent definitiv
asupra cre tin t ii.
Dincolo de înfruntarea dintre personalit ile lui Grigore VII i Heinrich IV, disputa investiturilor este o
turnant în istoria medieval . Biserica catolic , devenit o putere în sînul regatelor, unit sub conducerea
papal , vrea nu numai s intervin în afacerile temporale, ci s afirme principiul superiorit ii sale asupra prin ilor, lovind
astfel direct puterea tinerelor monarhii na ionale. Concordatul de la Worms (l 122) rezolv o parte a acestei
probleme asumîndu- i învestitura laicilor.

VII. CRUCIADELE
Din secolul al VUI-lea, dup expansiunea Islamului, locurile sfinte din Palestina se afl în mîinile cuceritorilor. Ace
tia dovedesc toleran , oferind acces liber pelerinilor cre tini. O asemenea politic de deschidere continu
pîn sub Fatimizi, care iau m suri tot mai restrictive, trezind astfel un val de nemul umire în Occident. Pe de alt
parte, împ ratul roman al Orientului face fa tot mai greu raidurilor jefuitoare ale turcilor seldjucizi. în acest
context, Alexios Comnenul cere în 1089 ajutorul papei Urban II. Acesta lanseaz la 24 noiembrie 1095, de
la Clermont, un apel la cruciad pentru recucerirea p mînrurilor sfinte profanate prin ocupa ia
necredincio ilor, în caz de deces în timpul expedi iei, papa promite o indulgen plenar , adic iertarea
tuturor p catelor comise:

106
pac cei care pleac acolo î i vor pierde via a în timpul c l toriei pe p mînt sau uscat, ori într-o b t lie
contra paginilor, p catele lor vor fi iertate de c tre mine, învestit cu putere de c tre Dumnezeu" (Foucher de
Chartres, Istoria Ierusalimului).
Prima cruciad dureaz din 1097 (asediul de laNiceea) pîn în 1099, cînd este cucerit Ierusalimul. Ea
este condus de Godefroi de Bouillon, care devine protectorul Sfîntului Mormînt i primul suveran al
regatului cre tin de la Ierusalim.
P mîntul Sfînt o dat cucerit, el trebuie administrat, aceasta fiind epoca în care se nasc principalele
ordine de c lug ri-cavaleri.
Ordinul Templierilor se constituie în 1119 i adopt regula Sfîntului Ber-nard din Clairvaux, care devine
protectorul lor. Leg mintele lor sînt s r cia, castitatea i obedien a, iar scopul - protejarea pelerinilor.
Numele de templier provine de la primul sediu comunitar al ordinului de la Ierusalim, situat în apropierea
vechiului templu al lui Solomon.
în 1137, Ospitalierii din ordinul Sfîntului Ion î i iau numele dup spitalul din Ierusalim, unde se consacr
îngrijirilor i asisten ei pelerinilor aflai pe patul de moarte. Din 1291, Ospitalierii se instaleaz la Rodos, iar mai tîrziu la
Malta,de unde numele lor actual - Ordinul de Malta.
Colonia german originar din Liibeck i Bremen înfiin eaz în 1190, la Sfîntul Ion de Acera, Ordinul
Cavalerilor Teutoni, organizat în manier militar începînd din 1198. Principalul lor teren de ac iune misionar nu este
Palestina, ci fronturile p gîne ale Europei Orientale. Dup ce cuceresc Prusia, Cavalerii Teutoni î i creeaz în
prima parte a secolului al XlII-lea un veritabil stat.

VIII. VIA A INTELECTUAL I RELIGIOAS

 8.1. Universit ile
Pîn în secolul al XlII-lea locurile de înv tur sînt colile episcopale. Irriitînd corpora iile medievale,
universitatea se organizeaz sub tutela unui epis-C°P, apoi sub cea a papei. La origine este vorba de o asocia ie între
profesori i elevi, cei din urm pl tindu-i pe primii în scopul de a înv a tot ce este posibil, universitas, de unde i
numele de universitate. Foarte populari printre personajele de la curte, universitarii nu beneficiaz de edificii
particulare; profesorul mchiriaz pe banii s i o sal , iar elevii se instaleaz mai adesea pe paie decît în b nci. Mecenatul
laic se manifest prin crearea de colegii destinate studen ilor

10-7
s raci din provincie. Amintim în acest sens pe cel fondat la Paris de c tre consilierul lui Ludovic cel Sfint,
Robert de Sorbon, devenit mai tîrziu Sorbonna, colaritatea presupune studiul celor apte arte liberale,
grupate în dou cicluri, îrivium i qiiadrivium. Quadrivium este rezervat studiului aritmeticii muzicii,
geometriei i astronomiei. Ansamblul de studii universitare se bazeaz pe o cunoa tere aprofundat a
gramaticii. Marile universit i de la Paris, Bolo-gna, Oxford elibereaz licen ia ubique docendi, adic o
licen ce d dea dreptul absolventului de a preda oriunde. Universitatea este împ r it în patru facult i;
Artele, Decretul sau Dreptul Canonic, Medicina, Teologia. Fiecare facultate este dirijat de regen i sau
profesori titulari, sub autoritatea unui decan. Facultatea de Arte se împarte în patru na iuni, în func ie de
zonele geografice de recrutare a studen ilor (francez , picard , normand , englez ). Fiecare este condus de
un procuror. Directorul Facult ii de Arte nu poart titlul de decan, ci cel de rector, i devine la sfîr itul
secolului al XlII-lea eful universit ii. Studiul universitar este lung i complet: ase ani la Facultatea de Arte.
La cap tul primilor doi ani se ob ine bacalauretul, iar la sfîr itul urm torilor patru ani, doctoratul. Studentul
ajuns la vîrsta de 20 de ani se poate înscrie la Drept sau Medicin , pentru înc cinci ani de studii. Teologia
este cel mai înalt grad al studiilor universitare i este abordat între 25 i 30 de ani. Pentru a- i ob ine
doctoratul în teologie, studentul trebuie, deci, s urmeze studiile între 14 i 35 de ani.

8.2. Scolastica
Scopul scolasticii este acela i ca cel al colilor monastice, anume de a-1 descoperi pe Dumnezeu prin
tiin . Metoda de înv mînt difer îns profund (schola, în latin , înseamn coal ). N scut în ora ele
secolului al Xl-lea i dezvoltat în cursul secolului urm tor, scolastica reia programele trivium-ului i
quadrivium-ului, punîndu-se îns accentul pe tiin a ra ionamentului, dialectica. Se p streaz lectura
tradi ional a textelor (sau lectio) mai ales a paginii sacre din Biblie, dar ea este urmat de o questio,
interoga ie ra ional , apoi de disputatio, o discu ie. La sfir it urmeaz conclusio, concluzia personal a pro
fesorului.
A b e l a r d (l 079-1142), unul dintre marii mae tri ai scolasticii, pred la Paris pe muntele Sainte-
Genevieve. Seducînd-o pe tîn raHeloi'se, este mutilat de c tre prietenii unchiului tinerei fete, episod pe
care-1 va descrie mai tîrziu în Historia calamitatiim mearum (Istoria nenorocirilor mele), înainte de a- i
relua activitatea de înv mînt la Paris, se retrage la aba ia Saint-Denis, apoi într-o m n stire din Bretania.
Presupus autor al lui Sic et non (Da i nu), considerat drept Discurs asupra metodei medievale, el scrie un
tratat de teologie, Jntro-ductio ad Theologiam. Mai tîrziu, pentru lu rile sale de pozi ie este condamnat de c
tre conciliile de la Soissons (l 121) i Sens (l 140). El aplic în mod sistematic dialectica la studiul teologiei.

108
Petru s Lombardus (cea 1100—1160), n scut în Italia, vine la Paris ,entru a preda teologia. Devine
episcop al acestui ora în 1159. Principala sa ner este Sentin ele sau Cele patru c r i de sentin e, în
care claseaz scrierile p rin ilor Bisericii, contribuind astfel la o mai larg difuzare a acestora. Devenit
foarte repede clasic , Sentin ele intr în programul studiilor de teologie, la acela i ijvel cu
scrierile
 patristice pe care le prezint . Acest efort de prezentare ra ional face din Sentin e o oper fundamental a
scolasticii medievale.
Treptat, scolastica va deveni un sistem complet, din ce în ce mai rigid, care, în loc s favorizeze
gîndirea, o va steriliza, ceea ce explic conota ia peiorativ a termenului în zilele noastre.

8.3. Reforma cistercian

B e r n a r d (1091-1153), primul abate de Clairvaux, joac un rol esen ial în refacerea Ordinului
cistercian. Personaj deosebit de pios, autor al unor lucr ri teologice, este renumit mai ales pentru talentele
sale de orator, el fiind numit doctor mellifluens, „maestru cu vocea de miere". Predic pietatea marial 1,
conferind astfel cultului Fecioarei o înflorire definitiv . Se opune scolasticii prin refuzul s u de a aplica
tiin a în teologie, preferind experien a mistic . Relanseaz Ordinul cistercian, el însu i punînd bazele a peste aizeci
de m n stiri. La sfir itul secolului al XH-lea, ordinul va num ra peste cinci sute de m n stiri. Monahismul de
la Clairvaux se opune celui de la Cluny. Astfel, c lug rul trebuie s - i împart în mod egal existen a între
munca manual , distribuit fiec ruia dup aptitudini, i rug ciune.
Bernard este canonizat în 1174. De i este un ardent ap r tor al Sfîntului Scaun, el se opune preten iilor
pontificale de a avea suprema ia asupra temporalului. El pune la punct cu mult grij toate detaliile vie ii
cotidiene din aba ii i se intereseaz în mod deosebit de arhitectur . Dedicat lui Dumnezeu i rug ciunii,
aba ia cistercian elimin decorul supraînc rcat, cl direa distingîndu-se prin simplitate, prin absen a
turnurilor, prin gustul pentru formele geometrice nete. Vitraliile sînt înlocuite prin simple ferestre din sticl
alb sau cenu ie. Scopul urm rit este simplicitatea i economia în decora ie.

8.4. Catedralele
Mic vocabular arhitectural:
ABSID
Extremitate semicircular a unei biserici, situat în prelungirea corului i în general în partea de est.
Cultul marial este o parte a teologiei catolice privitoare la Fecioara M ria (n. tr). i

l ARCADA
Construc ie de form arcuit , f cut din pietre ce se sprijin una pe cealalt Arcada caracteristic
epocii ogivale este format prin încruci area de ogive.
ARCATUR
Suit de mici arcade.
ARC-BUTANT
Arc de piatr de sprijin, care deplaseaz presiunea exercitat de arcad spre contrafort.
ARHITRAV
Partea inferioar a antablamentului, care se sprijin pe capitelurile coloanelor sau pe zid.
BOL AR
Fiecare dintre pietrele al c ror ansamblu constituie nervurile unei bol i.
 CATEDRAL
Biseric în care se afl sediul episcopului unei dioceze.
CAPITEL
Piatr sculptat , efectuînd tranzi ia între partea superioar a unui pila trii i arhitrav .
CINTRU
E afodaj din lemn construit în scopul de a sus ine pietrele unei nervuri pîn la uscarea complet a
mortarului.
CHEIE DE BOLT
Piatr a ezat în final în punctul cel mai înalt al unei bol i, asigurînd blocarea elementelor constitutive ale
arcadei.
CONTRAFORT
Stîlp gros de piatr menit s m reasc rezisten a zidurilor navelor laterale, în locuri precise, acolo unde
greutatea acoperi ului cl dirii apas mai mult. Greutatea bol ii centrale poate fi mai u or sus inut prin arcurile
butante, care-i transmit presiunea contrafor ilor.
COR
Parte a catedralei în care se afl altarul. Se situeaz la est de transept i cîteodat este supraîn l at fa
de nav . Numele provine de la corurile care se reuneau pentru a intona Liturghia.

110
CRIPTA
Sal subteran care servea drept capel funerar .
GOTIC (ARHITECTURA OGIVAL )
Nume dat de pictorul italian Vasari stilului de arhitectur care s-a dezvoltat în nordul Fran ei, iar apoi în
toat Europa pîn în secolul al XVI-lea, pornind de la încruci area de ogive din catedrala de la Durham (1095). In
afara încruci rii de ogive (dou arcuri frînte), aceast arhitectur se caracterizeaz prin: eliminarea presiunii
arcadelor prin arcurile-butante; verticalitate, opunîndu-se astfel romanicului; caracterul naturalist al decora
iei.
NAV
Parte central a unei biserici, situat între cor i intrarea principal , i în care se adun credincio ii.
NAV LATERAL
Cale lateral situat paralel cu p r ile principale ale unei catedrale (nav , cor, transept) i separat de
acestea printr-o arcad .
NERVUR
Fiecare din arcurile de piatr care sînt închise în punctul lor cel mai înalt printr-o cheie-de-bolt , i care
constituie armatura arcadelor.
NUT I CEP
Practicat într-o pies de lemn, nutul este destinat asambl rii cu o alt pies de lemn - cep.
PILASTRU
Fiecare dintre coloanele care poart arcade.
ROMANIC (ARHITECTUR )
 Stil care se dezvolt de la sfir itul imperiului roman pîn în secolul al XH-lea. In ceea ce prive te edificiile
religioase, arta romanic se caracterizeaz în principal prin bolta în leag n i cea în cruce, anunînd încruci area
ogivelor la arcadele gotice.
SUIT DE FERESTRE
Ferestre înalte situate deasupra arcadei, asigurîndiluminareanavei iacorului.
TIMPAN
Nume dat suprafe ei de pe portal pe care este reprezentat Hristos în plin glorie, înconjurat de cei
patru evanghelist! în epoca romanic , i scene din via a lui Hristos în epoca ogival .
TRANSEPT
Parte transversal ce separ corul de nav , figurînd bra ele unei craci latine,
TRTFURIUM
Galerie de mici arcaturi situat între arcadele navei i suita de ferestre.
Catedrala este un monument complet de istorie religioas , în
domeniul mistic, ea favorizeaz contactul direct dintre om i Dumnezeu.
II incit la în l are spiritual , neavînd nevoie de intermediul scrierii,
inaccesibil
majorit ii, în felul acesta se al tur programului scolasticii, întrucît scenele or
namentale pot fi comparate cu capitolele din Sentin e. Numele edificiului
vine de la latinul cathedra, amvon, care este o reprezentare a cerului, iar în
l area sa materializat prin s ge i din ce în ce mai înalte simbolizeaz în l area
sufletului c tre Dumnezeu.
Reims. Vitralii gotice.
Deseori consacrat Fecioarei, ca No-tre-Dame din Paris, este legat
de dezvoltarea cultului marial, iar ornamenta ia sa reprezentat de vitralii i
rozete se al tur misticii luminii a abatelui Hughes de la Saint-Victor.
Notre-Dame din Paris. Vedere aerian
.
Goticul este introdus în Fran a prin catedrala de la Saint-Denis, datorit
lui Suger, abate de Saint-Denis în 1122 i consilier al regelui Ludovic VI.
Construirea acestei biserici, care trebuia s serveasc i drept bazilic funerar
a regilor Fran ei, se întinde pe întreaga jum tate a secolului al XH-lea. Aba
ia Saint-Denis folose te arcada cu nervuri, proprie arhitecturii normande,
evo- luînd spre arcada cu ogive încruci ate, i permite repartizarea greut ii
arcadei pe cele patru puncte pe care se sprijin . Veritabil oper de propagand
na ional în profitul dinastiei cape ienilor, aba ia de la
112
caj0t-Denis plaseaz în galeria sa de regi, ra lel, predecesorii lui
Hristos i str mo ii ,-egilor Fran ei.

8.5. Literatura
Arles. Portalul bisericii Saint Trophime. Detaliu.

în jurul anului 1150 începe perioada de maturitate, apoi de succes rapid al unui nou gen literar, romanul,
epopee în versuri citit i nu cîntat sau declamat ca mai înainte. Se r spînde te la curtea Fran ei dup c s toria lui
Ludovic VII cu Alienor, duces de Aquitania. Aceasta din urm aduce cu suita sa poezia de dragoste a
tmbadurilor provensali. Dragostea, sub forma sa de curtoazie, adic platonic , devine tema esen ial .
Cavalerul cî tig dragostea femeii iubite prin cultura i virtu ile sale, ca i prin curajul s u, arhetipul fiind
contele Thibaud IV de Cham-pagne, în epoca regen ei mamei lui Ludovic cel Sfînt, Blanche de Castille. In-
spira ia antic este prezent în Romanul lui Alexandru, compus spre 1100 de Alberic de Briancon i
modificat de Lam-bert le Tost, cincizeci de ani mai tîrziu.

l
Arles. Portalul bisericii Saint Trophime. 1180.
Legendele celte constituie o alt surs de inspira ie, exploatat de Chretien de Troyes în ciclul s u de
romane arthuriene. Poet la curtea contesei M rie de Cham-pagne, Chretien de Troyes este autorulPo
vestirii Graa/-ului (ciclul Graal), cup fabuloas în care losif din Arimatheia ar fi a-dunat sîngele scurs din o
ldul lui Hristos, str puns de lancea unui soldat roman. Doar un cavaler neprih nit poate pleca în c utarea sa.
Acesta nu va fi Lancelot, ci fiul s u Perceval, a c rui istorie va fi reluat de Wolfram Von Eschenbach în
al s uParsifal, iar mai tîrziu de Wagner.
Ciclul arthurian descrie aventurile vitejilor cavaleri reuni i la curtea de la Camelot de c tre regele Arthur.
Sînt ilustrate faptele lor de arme, dar i aventurile amoroase, în cadrul faimoasei Mese Rotunde.
Literatura de dragoste, în principal pentru un cavaler r nit, este ilustrat de Lais-uri, sau scurte povestiri
în versuri, compuse de M rie de France între 1160 ' 1170. Durerea provocat de separarea de persoana
iubit este evocat de romanul extrem de popular, FJoire i Blancheflor, scris de un autor anonim.
Legenda lui Tristan este exemplul tipic al romanului de dragoste. El relateaz dragostea nefericit a
nepotului regelui Marc de Cornouailles pentru blonda Iseut. Din aceast poveste cunoa tem doar fragmente,
ca cele l sate de poetul
breton Beroul sau versiunea englez a lui Thomas, datînd din secolul al XH-lea. La începutul secolului al XlII-
lea, Gottfried von Strasbourg este cel care redacteaz romanul în limba german , dîndu-i forma definitiv .
MOARTEA BLONDEI ISEUT
„Pe mare vîntul se stîrnise i b tea pînza în plin c împinse corabiapîn la rm. Iseut-Cea-
B laie coborî. Auzi tînguiri mari pe uli e i clopotele b tînd în dung la m n stiri i
la biserici, întreb pe cei din partea locului de ce atîtea clopote i atîtajale. Un mo neag
îi zise:
- St pîn , avem o mare durere. Tristan cel cinstit, cel viteaz a
murit. Era milostiv cu cei lipsi i i ajutora pe cei p tima i. Aceasta
este cea mai mare nenorocire ce s-a ab tut vreodat peste ara
noastr .
Iseut îl aude, nu poate rosti nici un cuvînt. Urc la castel, merge pe uli , cu v lul
r v it. Bretonii se minunau privind-o; niciodat nu v zuser ei o femeie atît de
frumoas . Cine s fie? De unde s vie?
Lîng Tristan, Iseut-Cea-Cu-Mîinile-Albe, înnebunit de r ul ce îl pricinuise, ipa
întruna peste le ul lui Tristan. Cealalt Iseut intr i îi zise:
- M rit Doamn , ridic -te i las -m s m apropiu. Am
mai mult drept ca s -l plîng decît Domnia Ta, crede-m .
Ea se întoarse cu fa a la R s rit i se rug lui Dumnezeu. Apoi l descoperi pu in trupul, se
întinse de-a lungul iubitului ei, îi s rut gura i fa a i îl îmbr i a strîns; trup peste trup, gur peste
gur , astfel î i dete duhul, muri lîng el, de durere pentru el. "
Romanul lui Tristan i Iseut. Joseph Bedier, 1934. Traducere Alexandru Rally.
Editura Eminescu, 1970.

Germania cunoa te i ea o înflorire a literaturii. Cultul dragostei platonice pentru doamna sa este cultivat
de poezia Minnesang, sub forma lied-u\ui cu strofe regulate.
 Literatura religioas este reprezentat spre 1150 de opera lui Henri din Melk, autor al Amintirii despre
moarte, în care sînt stigmatizate toate formele de p cat, i autor al Vie ii preotului, care denun galanteria
clericilor i traficul cu lucruri sfinte practicat de ace tia.
Literatura profan se dezvolt cu genul bibliografic, reprezentat de Cronica imperial de laBamberg (l
139-1147). în acela i timp sînt copiate Cîntecul lui Alexandru (spre 1150) i Cîntecul lui Roland (l 170).
SEC IUNEA D
SFÎR ITUL EVULUI MEDIU

I. SOCIETATEA MEDIEVAL
Societatea medieval se organizeaz în trei ordine (latinul ordo): clerul, nobilimea i Starea a Treia. Fiecare
ordin îndepline te o funcie bine precizat : oratores se roag , bellatores se lupt , iar laboratores muncesc
p mîntul.
De la începutul secolului al IX-lea, nobilimea este marcat prin constituirea feudalit ii, în schimbul acord rii protec iei
sale, suzeranul încredin eaz vasalului un fief, primind în schimb sfat i asisten . Fief-ul, la origine un bun personal,
tinde s devin ereditar, posesiunea sa fiind confirmat prin omagiul vasalic.
„ Familia seniorului, care pare una, este de fapt divizat în trei clase. Unii se roag
(oratores), al ii se lupt (bellatores), iar ultimii lucreaz (laboratores).
Cele trei clase formeaz un tot din care ele nu se pot separa; ceea ce constituie for a
lor, este c dac una dintre ele munce te pentru celelalte dou , acestea din urm
procedeaz la fel pentru ea; astfel toate trei se ajut una pe alta. "
>r (Adalberon, Arhiepiscop de Reims.
[; Dialog cu regele Robert.)

înflorirea economic va da na tere unei noi categorii sociale, burghezia, reprezentat de comercian i
instala i în interiorul ora elor. Membri ai St rii a Treia, ei reprezint o veritabil putere prin leg turile
economice pe care le dezvolt în Europa în cadrul tîrgurilor, ca cele din Champagne, ca i prin ob inerea
extrem de rapid a monopolului asupra banilor.
Seniorii î i ob in veniturile din exploatarea p mîntului, divizat în dou p r i: rezerva seniorial lucrat de rani prin sistemul
corvezilor, i loturile de p mînt concesionate ranilor în schimbul redeven elor.
Statutul ranului este variat: în timp ce „vilanii" sînt liberi, erbii apar in seniorului. Dependen a este
marcat prin impuneri speciale, ca de exemplu capita ia (impozitul pe cap de contribuabil), i dou interdic ii
importante: cea numit „mîn moart ", prin care copiii nu puteau mo teni bunurile p rin ilor, i cea numit „formariage",
conform c reia era interzis c s toria în afara senioriei. Bine reprezentat la nord de Loara, servajul devine un
fenomen social tot mai pu in prezent înspre sud.

115
II. EVOLU IA CULTURAL I ARTISTIC

2.1. Paris, centru al culturii europene

La Paris, la începutul secolului al XlII-lea apare prima universitate. Grupînd profesori i studen i, ea este recunoscut
de regele Phillipe-Auguste i este plasat sub protec ia legatului papal, Robert de Courfon, fiind evitat o prea ap s toare
tutel episcopal . Ea devine un focar intelectual atît de renumit încît, în 1292, papa Nicolae IV confer
profesorilor de la Paris un privilegiu considerabil, acela de a practica înv mîntul unde doresc i de a
renun a la unele examene locale tradi ionale. Aceast m sur confer universit ii sensul s u veritabil, r
spîndirea universal a tiin ei, ceea ce va determina o cre tere a prestigiului grupului parizian în întreaga Europ .
Instala i pe muntele
Sainte-Genevieve, profesorii practic un înv mînt variat, care îmbin tradi ia antichit ii greco-latine cu
cuno tin e venite din lumea arab , mai ales în astronomie i medicin .
Cunoa terea tiin ific este reunit în secolul al XlII-lea sub form de Sommes (Sume), sinteze
enciclopedice, unificate din punct de vedere teologic. Profesori celebri vin la Paris pentru a- i împ rt i
cuno tin ele, în filosofie i teologie se disting Albert cel Mare i Sfîntul Thomas din Aquino.
Albert cel Mare (1193-1280) apar ine ordinului dominican. El pred la Universitatea din Paris între 1245 i
1248. De origine germanic , se întoarce la Colonia, unde î i sfîr e te zilele. Este cunoscut în special ca un comentator
al operei lui Aristotel. F cînd parte din acela i Ordin dominican, Thomas din Aquino (1225-1274), originar
din Italia, pred la Paris între anii 1252-1259 i 1269-1272. Comentator al operei lui Aristotel i exeget al scrierilor
Sfîntului Augustin, el stabile te distinc ia dintre filosofie i teologie. Filosofia preg te te studiul teologiei, dar aceasta din urm îi
este superioar prin misterul credin ei.
General al Ordinului franciscan în 1257, Sfîntul Bonaventura (l 221-1274) este maestru în teologie la Paris.
Persuasiunea de origine divin care eman din arta sa oratoric îi confer numele de „ doctor seraphicus ".
In Anglia, Roger B acon(1219-12 94) î i consacr activitatea tiin elor naturii i lingvisticii. Principalele sale opere sînt
Compendium studiiphilosophiae i Compendium studii theologiae, ultimul fiind neterminat.
Jean Duns Scot (1266-1308) i se opune lui Thomas din Aquino, refuzmd superioritatea atribuit
ra ionamentului, preferind s -1 substituie prin liberul arbitru. Autorul unei Opera omnia, fine ea i
profunzimea sintezelor sale îi aduc renumele de „ doctor subtilis ".
Cel mai novator dintre marii gînditori ai timpului este William Occam (1285-1394), profesor la Oxford,
unde pred o nou doctrin , nominalismul.

116
Conform acesteia, iertarea lui Dumnezeu nu depinde de meritele omului, ceea CQ îi va atrage mînia Bisericii.
Pentru a evita un proces, el se refugiaz la curtea împ ratului Germaniei, Ludwig IV, i se arat a fi un
partizan declarat al separ rii puterilor temporal i spiritual .

2.2. Arhitectura - Catedrala gotic

Realizarea unei catedrale gotice este încredin at unui maistru de lucr ri care are o preg tire îndelungat i
care este îns rcinat cu preg tirea planurilor edificiului. Este ajutat de un contramaistru, care îi dirijeaz pe
lucr tori i ucenici. Noua art a catedralei gotice rezult mai ales din locul tot mai important acordat luminii,
concomitent cu dezvoltarea în secolul al XIII-lea a artei vitraliilor: buc i de sticle multicolore sînt asamblate
cu ajutorul plumbului, formînd astfel tablouri din istoria sfint .
Adoptarea arcadei cu ogive încruci ate permite l rgirea navei i ridicarea bol ii, care atinge la Beauvais
48 de metri în l ime. Contrafor ii de la baza edificiului sînt lega i de partea superioar a edificiului prin arcuri-
butante, între care sînt instalate sticl riile i eventualele rozete, ca în cazul catedralei de la Bourges.
Prima faz a artei gotice în Fran a, deci cea de dinainte de secolul al XIII-lea, este o art a nordului, ea
concentrîndu-se în jurul Parisului: Paris (l 163), Senlis (l 153), Soissons (l 177), Beauvais (1227). în cursul
secolului al XIII-lea, arta gotic se r spînde te în întreaga Europ : Londra, Oxford, Burgos, Floren a, Siena,
Ulm, Ratisbonne, Viena, Praga.
în Germania de nord i de est se dezvolt a a-numitul „gotic al c r mizii", legat de materialul de
construc ie folosit.
Sensibil la influen ele franceze, An?! i a cunoa te patru perioade gotice:
 O catedral gotic : Reims (sec. al XIII-lea).

117
• goticul „primar", dup 1150, inspirat de arta romanic normand , catedrala
Canterbury fiind exemplul tipic;
• goticul „ornat" se dezvolt între 1200 i 1250, caracterizîndu-se printr-o
ornamenta ie bine reliefat , c utîndu-se ob inerea unghiurilor foarte ascu ite;
• goticul „liniilor curbe". Dezvoltat între 1300 i 1350, el se apropie de
stilul flamboaiant francez;
• goticul „perpendicular" ce revine la inspira ia goticului primitiv.
în Fran a, goticul evolueaz între secolele XIV i XV spre un stil „flamboaiant". Numele provine de la
dantel ria în piatr care orneaz fa adele, dînd senza ia unor fl c ri, ca în cazul catedralei din Abbeville.

2.3. Sculptura
Sculptura care reprezint personaje umane se elibereaz treptat de spa iile atribuite prin tradi ie -
pila tri, coloane, capiteluri. Statuile sînt plasate pe portal, sub forma galeriei regilor din Vechiul Testament.
Figura îngerului care surîde devine, ca la Reims, una din temele dominante, ca de altfel i Judecata de Apoi,
dominat de un Hrist maiestuos, ca la Bourges.
în Germania, în secolul al XlII-lea, maestrul din Naumburg
aduce o inova ie, plasînd în corul de vest dou serii de statui a ezate
fa în fa , grupuri pe care le reg sim i în catedrala de la Freiburg.
Tendin a sculptorilor din secolul al XlII-lea de a conferi
personajelor tr s turi impersonale treze te în secolul urm tor o reac ie
puternic , pornit din Colonia. Interesul pentru umanizarea lui Hristos,
pentru leg turile acestuia cu Sfîntul Ion,jjf provoac o nou viziune,
mai intim i familiar , mai pu in inaccesibil pentruj majoritatea
poporului.

2.4. Pictura
Pictura de evalet cunoa te o înflorire spectaculoas în secolele
XIII-XIV, prin realizarea de diptice sau triptice. Subiec-
Jean t Paul de Limbourg. Orele foarte . ..
bogate ale ducelui de Berry. Fil de tele faVOrlte alg P"*Orilor Sînt copierea
calendar: luna aprilie. Secolul al XY-lea. Hodighitriei bizantine (Fecioara cu prun-
ChantiJly, Muzeul Conde. cui), scene din via a Sfîntului Francisc din
118
Assisi (în special jur mîntul cu p s ri). Aceast evolu ie a artei este mai perceptibil în Italia, prin operele lui
Cimabue la Roma i Giotto la Padova.
Pictura francez atinge apogeul în timpul domniei lui Ludovic cel Sfînt, flort în 1270. Arta ornament rii
c r ilor se îmbog e te în secolul al XlV-lea cu c r ile orelor, lucr ri personalizate care ritmeaz anul prin
principalele sale s rb tori religioase i rug ciuni. Aceast art este reprezentat de maestrul Jean pucelle,
autor al Petites heures de Notre-Dame. Aceast tradi ie continu i se amplific cu capodopera Tres
riches heures du duc de Berry (Orele foarte bogate ale ducelui de Berry),- ilustrat de Jean i Paul de
Limbourg, pentru unul din fra ii regelui Carol.

2.5. Literatura
2.5.7. Germania
Perioada clasic mijlocie german se întinde între 1175 i 1360. Sînt reprezentate toate genurile literare,
istoria fiind reprezentat mai ales de cronici, ca, de exemplu, Cronica mondial saxon , scris de Eike din
Repgow. Fiecare teritoriu î i vede înflorind propria istorie i genul de „oglinzi" se multiplic : Sachsenspiegel
sau Oglinda saxonilor, de Eike din Repgow, Schwabenspiegeî, sau Oglinda suabilor, de un autor
anonim.
Puternic influen at de opera lui Chretien de Troyes, Hartmann von Aue (cea 1165-cca 1210) traduce
Erec i Yvain, înainte de a compune Cartea mic , discu ie între inim i corp asupra veritabilei naturi a
dragostei, iar mai tîrziu S racul Henri, povestirea eroic a unui cavaler vindecat de lepr datorit purit ii i
fidelit ii unei tinere care îl iube te.
Opera care prezint cel mai bine peripe iile din epopeea de curte se datoreaz luiWolfram von
Eschenbach (cea 1170-cca 1220), care compune Par- sifal. Tema central este c utarea Graal-ului
i transformarea profund suferit de erou de-a lungul c ut rilor sale.
La începutul secolului al XlII-lea, Gottfried von Strasbourg adaug accente de noble e romanului de
curte prin versiunea sa complet a pove tii lui Tristan
' T *

i Iseut. In povestea deja cunoscut , el confer dragostei o nou dimensiune, mult mai profund . Oswald
von Wolkenstein reia forma i stilul lui Gottfried din Strasbourg în ale sale Plîngeri din dragoste.
Cea mai important epopee eroic a epocii este Cîntecul Nibelungilor, compus de un autor anonim la
începutul secolului al XlII-lea. Lucrarea comport mai multe cicluri, legate între ele prin exaltarea virtu ilor
proprii cavalerilor: Legenda M Sigfried, Cîntecul lui Sigurd, Declinul Burgunzilor i înfrîngerea acestora
de c tre Atilla la începutul secolului al Vl-lea. Genul eroic este reprezen-
tat i de Cîntecul lui Giidnm, compus în jurul anului 1240, probabil în Bavaria, consacrat episoadelor
c ut rii unei tinere fete.
Poezia liric este ilustrat de Minnesang, gen care folose te lied-ul, suit de strofe regulate, sau lai-ul,
compus din versuri neregulate. Minnesang este un cîntec veritabil, conceput pentru a fi acompaniat la al ut ,
ale c rui teme de inspira ie sînt codificate. El aduce în scen un personaj de condi ie modest , un erb cel
mai adesea, îndr gostit de o doamn care-i este inaccesibil .
PRINCIPALII MINNESANGERI
Cei mai faimo i arti ti aiMinnesang-ului sînt:
•Dietmar von Aist, spre mijlocul secolului al XH-lea, introduce sentimentul naturii;
•Hartman von Au e (cea 1165-cca 1210) compune cîntul crucia delor i introduce în scrierile
sale o dragoste non-platonic ;
• Wo Ifram von Eschenbach (cea 1170-cca 1120), impregnat de
viziunea cre tin a cuplului, blameaz excesele amorului curtean i aprob c
s toria dorit de Dumnezeu;
•Walter von Vogelweide (?-cca 1228). Servitor la curtea mai multor prin i, c l tor neobosit,
el introduce în Minnesang, în aceea i epoc cu Wolfram von Eschenbach, „dragostea de joas condi ie",
refuzînd idealismul irealist. înspre sfîr itul vie ii, opera sa se îndreapt spre genul gnomic;
•Neidhard von Reuenthal (cea 1180-cca 1250), foarte apropiat de natur , se inspir din ciclul
anotimpurilor i calendarul muncilor agricole;
• Tannhaiiser, care a tr it în prima jum tate a secolului al XlII-
lea, este autorul Legendei lui Tannhaiiser, care i-a adus i numele.
Poezia profan de curte nu este singura form de exprimare, în secolul al XlV-lea se dezvolt o literatur
mistic , bazat pe contactul direct cu Dumnezeu, prin intermediul experien elor personale.
Dominicanul Eckhart (1260-1327) reprezint la Paris aceast manier de a sim i divinul. Acuzat de
erezie, el a trecut de mai multe ori prin fa a tribunalelor ecleziastice, o parte din doctrina sa fiind condamnat .
El poate fi considerat drept p rinte al devotio moderna. Mistica personal este reluat i ap rat de H.
Suso (1295-1366), autor al C r ii mici a în elepciunii eterne, în care, pentru a fi mai conving tor, el
împrumut figurile de stil din Minnesang. Se al tur astfel curentului gnomic al acestui gen, adic momentului
în care inspira ia devine mai didactic i mai satiric .
Marea figur mistic a secolului al XlV-lea este Brigitte de Suedia (1303-13 73), care se afl la
originea ordinului Sfîntului Salvator sau Brigittinelor.

120
gfî iat de durere din cauza certurilor violente de la curtea din Avignon, ea moare cu cinci ani înainte de a
izbucni marea schism a Occidentului, care va r i cre tin tatea în dou .

2.5.2. Fran a
în timp ce în Germania triumfa poezia de curte, sub forma Minnesang, literatura francez descoper un
nou gQu,fabliau (fabula), bazat pe realism i comic. Aceast povestire profan apare în momentul în care
misterele sacre evolueaz spre veritabile piese de teatru, ca de exemplu foarte popularele jocuri: Jeii d'Adam (Jocul
luiAdam) iJeu de Saint-Nicolas (Jocul Sfîntului Nicolae). Romanul atinge o anumit maturitate cu
Roman de la Rose (Romanul Trandafirului), compus de Guillaume de Lorris între 1225 i 1230. El este
reluat i amplificat de Jean de Meung la sfîr itul aceluia i secol. Eroul, aflat într-o gr din minunat , încearc s pun st pînire pe
untrandafir înconjurat de figuri alegorice: „pericolul", „bîrfa", „ru inea", „gelozia".
în secolul al XlV-lea, Guillaume de Machaut aduce accente de noble e baladelor sale. Cunoa te un succes
deosebit cuLivre des Cent ballades (Cartea celor o sut de balade), ap rut la sfîr itul secolului. Tema este
cea a patru seniori aflaiîn captivitate încursul celei de-a doua cruciade. Discutînd pe tema credin ei i a loialit ii în
dragoste, ei încearc s - i îndulceasc deten ia.
Tema cruciatului îl inspir i pe Geoffroy de Villehardouin, unul dintre primii care au redactat sub forma unei
cronici, Histoire de la conquete de Cons-tantinople (Istorie a cuceririi Constantinopolelui), bazat pe
experien a personal , dobîndit în timpul celei de-a patra cruciade. Sene alul Jean de Joinville, companion apropiat al
regelui Ludovic IX, scrieHistoire de Saint-Louis (Istoria lui Ludovic cel Sfînt), amestecînd momente din via a
suveranului cu momente din propria autobiografie.
2.5.3. Italia
Italia urmeaz coala francez în ceea ce prive te baladele i rondelurile, dar la curtea siciliana de la
Palermo a împ ratului Frederic II apare un nou gen poetic, sonetul, ce va cunoa te o ascensiune fulger toare
în literatur , în momentul în care curtea va p r si Sicilia, mi carea literar se deplaseaz spre Italia septentrional , Bologna
devenind centrul „dulcelui stil nou" (dolce stil nuovo), ilustrat de Guittone din Arezzo, Guido din Pistoia, Guido
Cavalcanti. Acest
stil dezvolt o poezie de dragoste savant , puternic impregnat de filosofie. înflorirea mtelectual care se dezvolt în întreaga
Toscan se însufle e te printr-o culegere anonim de traduceri latine sau franceze, sub titlul de Novellino sau Cento
novelle.
Un loc special îl ocup Dante Alighieri (cea 1265-1321), cel mai mare poet florentin al epocii, a c rui surs de
inspiraie principal este dragostea
pierdut pentru Beatrice, moart în 1290, la 24 de ani. Cet ean activ, Dante se situeaz pe o pozi ie ferm împotriva
papei Bonifaciu VIII. în cele din urina papa îl exileaz , apoi îl condamn la moarte în contumacie. Exilat la
Verona apoila Ravenna, Dante î i sfîr e te zileleîn 1321. Poetul î i împarte opera între latin i italian , limbi care i
se par cele mai potrivite pentru arta sa. în latin redacteaz mai multe opere, ca: De vulgari eloquentia,
consacrat limbajului, De monarchia, dedicat domina iei universale,Epistulae (Scrisori) iEchgae
(Egloge), Quaestio de aqua et terra, eseu asupra valorii simbolice a p mîntului i apei.
Opera sa în italian este dedicat dragostei i filosofici.Za vita nuovaexprim dragostea sa de tinere e, dîndu-i noua
for a nemuririi. Puternic influen at de platonism, compune// canzoniere, ansamblu de poeme închinate frumosului în
toate formele sale. Cea mai celebr oper r mîne îns Divin a Commedia, care-i ocup întreaga via . Este o c l torie
în trei p r i,Inferno (Infernul),Purgatorio (Purgatoriul) i Paradiso (Paradisul), destinat a-i asigura poetului
salvarea. Dante este ghidat de poetul Vergilius, dar i de Beatrice, simbol al gra iei divine. Ultima etap este traversarea
„celor nou ceruri" i contemplarea lui Dumnezeu.
La o jum tate de secol dup moartea sa, în 1373, Floren a, recunoscînd geniul fiului s u, creeaz prima
catedr pentru explicarea operelor lui Dante, catedr încredin at lui Boccaccio.
Francesco Petrarca (1304-1374), membru al bisericii, î i petrece o parte a existen ei în serviciul prela ilor, în
special al cardinalului de Colonna, care-1 duce la curtea pontifical de la Avignon, unde î i întîlne te muza, pe
Laura. Reia i amplific forma sonetului, dar se consacr i epopeii, dialogului i tratatului de istorie. Gra ie acestor
genuri multiple, el readuce la loc de onoare operele lui Cicero i ale Sfîntului Augustin. Principalele opere ale lui
Petraivu pot fi clasate în funcie de limba folosit , latina sau italiana, ca i de genul literar dezvoltat.
Scrierile filosofice sîntDe contemplu mundi (1342-1343),De vita solitaria (1346-1354) i De
remediis utrisquefortunae (1360-1366).
Operele poetice scrise în latin sînt: Eclogae, Epistulae metricae, Africa, în onoarea lui Scipio
Africanul.
Poezia scris în italian cuprinde numeroase culegeri\Itriomfi cînt gloria, dragostea, moartea, eternitatea,
Rerum vulgarium fragment a, care con ine mai mult de 300 de sonete, 29 canzoni, balade i madrigaluri.
Prieten al lui Petrarca,G i ovanni Boccaccio (1313-1375), puternic influenat de cultura antic , se consacr
studiului operelor lui Dante i al autorilor greci ai antichit ii. Traduce pe Homer în latin i redacteaz Vita di Danii
(Via a lui Dante). în poemul s u Fiammetta cînt dragostea, inspirîndu-se în

122
ceea ce prive te forma de la Petrarca. Gloria lui Boccaccio se datoreaz public rii peca meron-u\ui, culegere
de o sut de nuvele povestite de un grup de doamne i seniori. Preg tind umanismul prin interesul s u pentru
antichitate, Boccaccio scrie^ casibus virorum illustrium iDe claris mulieribus, consacrate b rba ilor si
femeilor celebre, ca i o genealogie a zeilor în De genealogiis deorum gen-
tilium-
Literatura mistic italian are la baz viziunile personale relatate de C a t e -r i n a d i n Siena (1347-
1380), membr a ordinului feminin dominican, prestigiul s u este atît de mare, încît ea joac un rol important în
revenirea papei de la Avignon la Roma. Este canonizat în 1461. Se situeaz pe linia unei mistici noi, bazat pe
raporturile directe ale credinciosului cu Dumnezeu, trecînd, la nevoie, peste ierarhia bisericeasc . Prin
viziunile sale mistice i rolul s u personal, ea deschide calea spre devotio moderna.

2.6. Muzica
 Na terea universit ii de la Paris, apoi a colegiului creat de Sorbon antreneaz dezvoltarea muzicii,
predat în acela i ciclu ca i matematicile. coala de muzic de la catedrala Notre-Dame din Paris aduce
inova ii importante, ca introducerea în liturghie de ritmuri i instrumente noi, de percu ie, ca tobele i
tamburinele. Cîntecul ocup un loc tot mai important în slujbe, iar Leonius, primul director al colii, compune
unMagni liber organi, consacrat cîntecului liturgic pe dou voci. Apare un cîntec nou, sub forma motetumi,
în care fiecare voce urmeaz un text i un ritm care-i sînt proprii.
O dat cu rondelurile lui Adam din Halle, la sfir itul secolului al XlII-lea francez se situeaz începuturile
compunerii de cîntece profane, care se r spîndesc dup 1320 prin mi carea Ars nova, reprezentat i în
Italia. Ars nova se bazeaz pe un ansamblu de dansuri foarte ritmate, acompaniate de cîntece pe o singur
voce. Gustul publicului pentru^rs «o w este atît de mare, încît biserica intervine, interzicînd folosirea în
ceremoniile liturgice.
Principalul promotor al Ars novei este Guillaume de Machaut (1300-cca 1377), poet,
muzician i canonic de Reims. Aflat mult vreme în serviciul regelui Boemiei, loan de Luxemburg, redacteaz
în aceast perioad numeroase opere: Lejugement du roi de Behaigne (cea 1346), La Fonteinne
amoureuse (1360-1362) iPrise d'Alexandrie (1370-1371).
Opera sa, cunoscut prin intermediul unor manuscrise din secolele XIV-XV, dovede te o influen
extrem de puternic exercitat asupra autorului de c tre Roman de la Rose. Crea iile sale muzicale cuprind
rondouri, motete i o liturghie Polifonic . El este leg tura vie între trubaduri i Ars nova. Misa pe patru voci
est
e prima mis polifonic conceput ca un întreg, marcat de grija pentru °rdine i simetrie.
2.7. Biserica
în timpul pontificatului lui Innocen iu III (l 198-1216), influen a biserici; asupra prin ilor temporali atinge
apogeul. Dorind s reformeze biserica, papa reune te în 1215 la Laterano un al patrulea conciliu. Din multele
decizii luate aici, unele au o semnifica ie universal :
• este stabilit dogma transsubstan iunii, adic , în timpul celebr rii liturghiei
pîinea i vinul devin carnea i sîngele lui Hristos;
• confesiunea auricular este obligatorie cel pu in o dat pe an, la Pa te;
„Orice credincios, femeie sau b rbat, trebuie s - i m rturiseasc p catele preotului o
dat pe an. Pe m sura mijloacelor sale, trebuie s - i îndeplineasc cu grij peniten a care
îi este impus ; el trebuie s primeasc , cel pu in la Pa te, Eucharistia. Dac nu, îi este
interzis s intre în biseric i este privat de dreptul de înmormîntare cre tineasc dup
moartea sa. Acest decret va fi publicat în toate bisericile, pentru a fi cunoscut de toat
lumea ".
Al patrulea conciliu de la Laterano: 1215, citat
de Chelim.
:
Histoire religieuse de l 'Occident medieval, A. Collin.

• nimeni nu are dreptul s impun bunurile bisericii f r acordul pontifical;

• o supraveghere mai strict a ortodoxiei în ceea ce prive te moravurile
clericilor i în scoptil prevenirii ereziilor;
• organizarea de noi ordine se face în func ie de regulile aprobate de pap .
Acest ultim punct vizeaz în special cele dou mari ordine care au ap rut la
sfîr itul secolului al XH-lea, dominican i franciscan.
Domingo de G u z m a n sau Sfîntul Dominic (cea 1170-1221), originar din Castilia, este confruntat cu
problema ereziei în sud-vestul Fran ei. Partizan al m surilor blînde, Dominic combate ereticii prin predic , în
urma c l toriei episcopului s u în Fran a în 1203, el este în m sur s considere importan a mi c rii
catarice, i fondeaz la Prouille un centru misionar, care va constitui originea ordinului dominican al c rui sfînt
patron este. Dominicanii trebuie s duc o via ascetic , s tr iasc din cer etorie i s se deplaseze din m n stire în
m n stire pentru a predica. Structurile fixe ale ordinului sînt adoptate în 1216, cu aprobarea noului pap Honorius III,
regula urm rit fiind cea a Sfîntului Augustin. Plasa i sub tutel episcopal , predicatorii insist asupra ne-
cesit ii întoarcerii la s r cia lui Hristos în scopul apropierii de popor i a und evangheliz ri în profunzime.
Primele dou reuniuni generale ale Fra ilor Predicatori sau Dominicani au avut loc la Bologna, în 1220 i
1221, prezidate de Sfîntul Dominic.

124
Sfîntul Francisc din A s si si (1182-1226) es te fiul unui negustor bogat,
Pietro di Bernardone. pup o tinere e str lucit , în urma unei viziuni, se dedic solitudinii i
rug ciunii. Dup un pelerinaj la Roma ca cer etor, î i p r se te toate bunurile i începe
reconstruirea cu propriile sale mîini a bisericii Saint-Damien. predicator laic, este înconjurat
de cîiva discipoli, c rora în 1209 le d o prim regul , aprobat de Innocen iu [II, dar
care nu s-a p strat. O nobil doamn din Assisi, Sfînta Clara, prieten din tinere e a lui
Francisc, fon deaz un ordin feminin, inspirat din acelea i principii. Un al treilea ordin
se creeaz pentru cei care nu vor s - i abandoneze casele sau familiile, în 1223, Honorius
III, de frica devierilor heterodoxe, impune Sfîntului Francisc redactarea unei noi
reguli. Mai tîrziu, Sfîntul Francisc se retrage la Arezzo, unde prime te la 14 septembrie
1224 stigmatele, adic apari ia pl gilor lui
. , „ 1 , 1 0 Giotto (cea 1267-1337).
Hnstos pe propriul sau corp. Sfîntul Fra^ois d,Assise

Moare la Portioncule, în Assisi, unde se instaleaz primmd stigmatele. prima comunitate a Fra ilor Minori sau
Franciscani, la 3 octombrie 1226. Cardinalul Hugolin, care a favorizat ordinul, devine papa Grigore IX,
prima sa m sur fiind de a-1 canoniza pe Francisc la 16 iulie 1228. La moartea sa, Francisc las pentru fra ii s i
un Cantique des creatures i un Testament, în care le reaminte te c datoria lor esen ial este de a p stori
în s r cie.
Cele dou reguli fundamentale ale fra ilor franciscani sînt refuzul absolut de c tre individ sau comunitate a
oric rei forme de proprietate i obedien absolut . Franciscanul trebuie s tr iasc din munca mîinilor sale, s se
deplaseze pentru a-1 pream ri pe Dumnezeu i s nu recurg la a cer i decît în caz de for major . Sfîntul Francisc
propov duie te elanul de sinceritate c tre Dumnezeu, accesibil sufletelor simple, lipsite de o forma ie
teologic .
La începutul secolului al XlV-lea, situa ia papalit ii era destul de fragil . Dorina insuflat de papa Innocen iu
III de a conferi Bisericii un loc în temporalul Prin ilor va determina conflicte cu ace tia din urm . Cearta cea mai
violent îl °pune pe regele Fran ei, Philippe IV cel Frumos (1285-1314), papei Bonifa-ciu VIII (1294-
1303) i culmineaz cu atentatul de la Anagni, unde trimisul re gelui, Philippe de Nogaret, încearc în zadar s ob
in abdicarea pontifului. Clement V (1305-1314), fost arhiepiscop de Bordeaux, datorit insecurit ii romane,
mut scaunul pontifical la Avignon. Pentru el era vorba de o re edin de moment, care va dura îns aproape
70 de ani. Papa Grigore XI este cel care
readuce papalitatea la Roma, la 17 ianuarie 1377. înanul 1378 sînt ale i la intervale scurte doi papi, Urban VI, susinut
de italieni, i Clement VII, de cardinalii francezi. Primul î i are scaunul la Roma, iar al doilea se întoarce la
Avignon. Este marea schism a Occidentului, care divizeaz Europa între cele doua autorit i papale. Fiecare pap î
i excomunic concurentul iîl acuz de erezie. Drama se prelunge te pînâ în 1389, cînd moartea lui Urban VI las s se
întrevad o posibil solu ie, devenit rapid caduc prin alegerea succesorului acestuia, Bonifaciu IX. La Avignon, lui
Clement VII îi succede, în 1394, Benedict XIII.
Papa roman este susinut de Italia de Nord, de majoritatea Imperiului german i de Anglia. Pontiful de la
Avignon beneficiaz de sprijinul Fran ei, Sco iei, regatului Neapolelui, Castiliei, Danemarcei, Norvegiei.
Pentru reglarea conflictului i reunificarea cre tin t ii, condus între 1409 i 1415 simultan de trei papi, loan XXIII,
Grigore XII, Benedict XIII, destituii i apoi înlocui i de cardinalul Odon Colonna, sub numele de Martin V, a fost
necesar reuniunea a dou concilii: unul la Konstanz (1414-1417), i cel lalt la Basel (1431-1449). Conciliul de la Basel
este marcat din nou de destituirea lui Eugeniu IV, succesorul lui Martin V i de scurta carier a ducelui de Savoia,
devenit anti-papa Felix V. Autoritatea pontifical este restabilit începînd cu 1449.
 Crizele interne ale ierarhiei ecleziastice sînt dublate de izbucnirea uni mi c ri eretice, în secolul al Xl-lea,
„patarinii" din Milano se revolt împotrij clerului episcopal nobiliar, îl acuz de simonie1 i doresc revenirea la
modest Bisericii primitive, în secolul al XH-lea, catarii („purii") se r spîndesc în Ital septentrional , în
Provence i Languedoc. Reluînd temele maniheismului,! v d opunîndu-se în Univers Binele i R ul, dou
principii egale i esen ia aflate în lupt constant . Biserica, tr ind în corup ie i bog ie, este o încarna a R ului
care trebuie înl turat. Catarii se organizeaz în comunit i, ei refuzi sacramenteleBisericii.Botezulesteînlocuitde
simplapunereamîinilorpreotulpe credincios în timpul consolamentum-ulm.
Pierre Valdes, care d numele unei noi erezii, creeaz la Lyon în 1170| asocia ie numit „S racii din Lyon",
care renun labunurile avute în posesiei exalt idealul s r ciei i cer etoriei. Se r spînde te în Dauphine, Provence,
Pi| mont i Lombardia.
Lupta întreprins de Biseric împotriva ereziilor se concretizeaz prin crur ciada contra albigenzilor, catarilor,
beneficiind de sprijinul nobilimii din nordul Fran ei, în frunte cu însu i regele, Ludovic VIII. Biserica folose te activ i Inchizi
ia, servit de ordinul dominican, care renun la convingerea prin predic .
Marea cium din Occident, care devasteaz Europa între 1348 i 1350, reducînd popula ia cam cu un
sfert, provoac apari ia mi c rilor milenariste, care anun sfîr itul lumii i prezint calamitatea ca o pedeaps
divin pentru
"Simonia este traficul cu lucruri considerate de biseric a fi sfinte i se pedepse te prin excomunicare (n. tr.).
cre tini i Biserica lor pervertit . Sînt reluate criticile lui Joachim de Flore (cea 130-1202) contra Bisericii.
în secolul al XlV-lea, ereziile iau o tent mai na ional , în care punerea în cauz a ierarhiei ecleziastice
este înso it de contesta ii privind autoritatea imperial , a a cum s-a întîmplat în Boemia. Principala form
este husismul, doctrin a lui Jan Hus (1369-1415), condamnat i ars pe rug de c tre conciliul de la ^onstanz
din 1415, datorit ader rii sale la tezele lui Wycliff, în special la cea a condamn rii indulgen elor.
John Wycliff (cea 1320-1384), doctor în teologie, profesor la Ox ford, este adeptul întoarcerii
\a. sacra pagina. Via a credinciosului trebuie s se bazeze pe Biblie i nu pe ce stabile te Biserica, în timpul
marii schisme, el a crezut chiar c Biserica se poate dispensa de papalitate. Doctrina sa a fost condamnat la
Konstanz.

III. AMERICA PRECOLUMBIANA

3.1. Imperiul aztec

Spre mijlocul secolului al XlII-lea, tribul aztec Nahua renun la via a nomad , i se instaleaz pe malurile
lacului Texcoco. î i creeaz rapid un stat militar bine organizat, care se impune triburilor vecine, în 1324 se
pun bazele capitalei aztece, Tenochtitlan, ora ul-insul , legat de malurile lacului prin diguri amovibile.
Guvernarea este încredin at unui împ rat ales din familia imperial , cu aprobarea clerului superior i a
marilor demnitari de la curte.
Aztecii folosesc drept scriere pictogramele, a c ror valoare este modificat cîteodat fonetic. Calculul
este cunoscut, dar mai pu in elaborat ca cel folosit de maya i.
Religia aztec se caracterizeaz prin cultele dedicate numero ilor zei sau zei e, ca Huitzilopotchli, zeu
al r zboiului, Quetzalcoatl, zeu pacificator i civilizator, Tlazolteotl, mam a zeului porumbului i Xochiquetzal, zei a
fecundit ii.
Convin i c soarele nu poate tr i f r sacrificii umane, aztecii impuneau vasa-'ilor, pe lîng plata tributului, i
livrarea de victime pentru sacrificii, în cazul în care victimele lipsesc, ei recurg la Xoxiyaoyotl, „r zboiul
înflorit", al c rui scop er a de a prinde adversarul viu, pentru a-1 aduce drept jertf pe altarul zeilor.
Arta aztec se manifest în special prin piramidele-temple ridicate la Tenoch-utlan i prin importan a
acordat în decora ie reprezent rilor funerare, cranii, hbii, atribuite lui Coatlicue, zei a mor ii, i care traduc
perpetua angoas escatologic a aztecilor.
 127
SEC IUNEA E SPRE UMANISM

I. EVOLU IA ARTELOR

1.1. „Post-goticul"
Van Eyck (7-1441). Fecioara cancelarului Rolin. Lucrare pe lemn.

Dup 1350 se dezvolt o nou form de art , tradi ional numit „post-gotic". Acest stil nou va supravie ui
în Anglia pînâ în secolul XX, dar se va transforma în Italia sub influen a începuturilor Rena terii. In
Germania, constructorii de catedrale se deta eaz de influen a francez , pentru a reveni la biserica-hal , la
care doar pere ii exteriori sînt prev zu i cu ferestre. Privirea este atras de bolta în form de stea
care decoreaz plafonul. Transeptul dispare i navele au un acoperi în form de cort. Importan a acordat
ferestrelor i luminii în goticul tradi ional îi determin pe arhitec ii englezi s acorde o aten ie particular
cercevelelor, concepute ca spa ii decorative independente. Se dezvolt un stil arcuit, ale c rui motive
favorite sînt bulbii i cercurile.
Secolul al XV-lea este marcat în Anglia prin dezvoltarea unui stil rectiliniu, numit cîteodat
perpendicular. Liniile orizontale i verticale ale edificiului sînt puse în relief atît la exterior, cît i la interior, iar
aspectul general al ansamblului evoc pe acela a unui „grill". Abordarea sever este compensat de o
ornamenta ie bogat a arcelor i a stîlpilor de sus inere.

1.2. Sculptura
Locul tot mai important ocupat de burghezie în economie i în via a politica în secolul al XV-lea
antreneaz o modificare în alegerea modelelor artistice. Moda este cea realist , cu scene intime din via a lui
Hristos i a Fecioarei-Printr-o munc deosebit de minu ioas artistul red pliurile ve mintelor i mi -

128
stofelor. Coborînd în cascad , ve mintele rotunjesc siluetele, dîndu-le itiai mult ging ie, în acest sens,
amintim arhetipul în lut i lemn al „frumoaselor madone", fecioare-copii, delicate, cu Hristos în bra e i
îmbr cate în ve minte drapate într-o manier asimetric . Tot în aceast epoc ,piet devine tema favorit a
arti tilor.
Aceast viziune angelic de la începuturile secolului al XV-lea se transform radical dup 1430, o dat
cu apari ia stilului col uros: pliurile suple se frîng, se sparg, îns i expresia personajului se schimb , ea
devenind mai îndep rtat i cîteodat mai dur , datorit siluetei care este tot mai ascetic , între 1460 i 1480,
acest stil sculptural va ceda locul unui nou stil - al „liniei lungi". Ansamblul plisat al ve mmtului r mîne frînt, dar î i fac
apari ia pliurile verticale i contururile laterale.

1.3. Pictura
Evolu ia acesteia urm re te cele trei faze succesive ale sculpturii. Suporturile
cele mai curente sînt panourile din spatele altarului. Miniatura cunoa te înc un
succes deosebit. Dup o prim perioad dedicat intimului, delicate ei, arta
pictural î i reg se te sensul în observarea exact a detaliului savant studiat i recopiat.
Dup 1450, pictura cap t o anumit tensiune, culorile sumbre devenind violent
contrastante.
Bosch. Infernul. Aproximativ 1510. Madrid, Muzeul Prado.
Devansîndu- i epoca prin arta unui portret veritabil, prin tiin a compozi iei i
prin inova iile tehnice (folosirea uleiului ca liant), fra ii Van Eyck domin arta
primei jum t i a secolului al XV-lea. Opera lor esen ial r mîne panoul catedralei
din Gând, pictat între 1426 i 1432: peisajul numai constituie un simplu accesoriu
de decor, tr s turile individualizate ale modelelor anim personajele figurate. La sfîr itul
secolului al XV-lea, Hieronymus Bosch (cea 1450-1516) determin evolu ia picturii
spre o lume a imaginarului, dincolo de sensibilitate i ra iune. El creeaz un univers
fantasmagoric, populat cu creaturi aflate la intersec ia umanului cu vegetalul.
Principalele sale opere, Corabia nebunilor, Vindecarea nebuniei, Gr dina deli-
dilor, vor constitui surse directe de inspira ie pentru
„^- .. ,,. f , t-
arti tii secolului XX.
1.4. Artele grafice
Gravura pe lemn se dezvolt la sfîr itul secolului al XV-lea în Anglia, în scopul de a permite celor mai
mode ti accesul la portretele Fecioarei i al lui Hristos. Prin gravur se reproduce un desen pe hîrtie de pe o
plac de lemn pe care s-a gravat mai întîi negativul acestui desen. Dup ce gravura pe lemn a fost temiinat , se
acoper suprafa a pl cii cu cerneal neagr , peste care se aplic o hîrtie umed . Se ob ine astfel imaginea.
Cel mai prodigios desenator i gravor al epocii a fost Albrecht Dure r (1471-1528), care, dup o
ucenicie f cut la Michael Wolgemut i fra ii Schongauer, la Colmar, c l tore te în Italia. Combinînd inspira ia gotic a
Germaniei cu arta Rena terii italiene, el se consacr gravurii pe lemn: cele 15 plan e ale Apocalipsului; pe aram :
SfîntulHieronymus, Cavalerul i moartea. Dintre picturile sale mai importante amintim Adam i Eva
(1508), Cei patru apostoli (1526).

II. CADRUL POLITIC (CHINA)

împ ratul Yong-Lo, care a dobîndit tronul în 1403, înl turîndu-1 pe nepotul s u, este considerat al doilea
fondator al imperiului Ming, ale c rui baze s-au pus în 1368. Instalîndu- i capitala la Pekin (Beijing) în 1409, el
respinge atacurile
nomazilor venii din Mongolia i cucere te pentru un timp Annamul1. Ata at vechii sale
capitale, Nanking, Yong-Lo î i construie te aici un al doilea mormînt. Dup
moartea sa, împ ra ii Ming se confrunt tot mai mult cu atacurile triburilor
mongole, iar epoca Ming se stinge în 1644, în fa a puterii crescînde a
manciurienilor.
Epoca Ming (l368-1644)corespunde trezirii sentimentului na ional chinez, iar
ascensiunea burgheziei are un rol civilizator esen ial, în materie de religie, împ raii fideli
taoismului, îl favorizeaz , dar sînt i toleran i, l sînd s p trund islamismul i
cre tinismul. Atitudinea fa a de str ini se schimb o dat cu întoarcerea la un puternic
naionalism chinez, care se opune mongolilor dinastiei Yuan care i-au precedat, dinastia
Mi ng urm rind asimilarea lor cît mai rapid .
Bosch. Infernul. Detaliu.
"Vietnamul (n. tr.).
2.1. Artele i tiin ele
Tai Jin. Pescari pe rin. Epoca Ming. Washington, Freer gallery of Art.
în nordul rii, curtea impune un stil arhitectural bazat pe genul de hal , cu fa ad lateral . Arhitrava
este suportat de coloane de lemn bogat sculptate i pictate. Lemnul devine un material tot mai des
folosit. Acoperi ul este f cut din igle l cuite i pictate în culori vii: verde, albastru, galben. Arhitectura
monumental este reprezentat de Marele zid, de incinta ora ului Pekin, de Templul Cerului din acela i
ora .
Doritori s favorizeze rena terea artelor, suveranii Ming înfiin eaz la curtea lor academii. Arti tii sînt
repartiza i în unit i militare, supu i unei discipline stricte, ei riscîndu- i via a în cazul în care operele lor
nu erau apreciate.
 Wen Zheng-min. Peisaj datat în anul 1552. Epoca Ming. Paris, Muzeul Guimet.
Academismul este caracteristica acestei prime perioade, în
provincia Tche-Ki-ang, Tai Wen-Tchin (1388-1462) fondeaz
coala Tche. Pictura Tche reia tradi ia peisajelor, dezvoltate de
dinastia Song din Sud. Inova ia const în tehnica laviului cu cerneal .
Originalitatea pictural provine de la coala Wu, fondat la Su-Tcheu. Ea reia elementele esen iale din
caligrafia Yuan, subliniind componentele grafice în reprezentarea naturii. Marii pictori Ming ai colii Wu sînt:
Chen Tcheu (1427-1509), Tang Yin (1470-1524), Wen Tcheng-Ming (1470-1559) i Tchu-Ying (cea
1500-1550).
Artele minore ale perioadei Ming sînt celebre prin dezvoltarea produc iei de por elan de foarte bun
calitate. La Tching-te-Tchen, împ ratul instaleaz o manufactur i supravegheaz personal calitatea pieselor.
Fondul decorului poate fi albastru de cobalt sau alb, pus în eviden prin folosirea aurului, în afara fondului
monocrom, se dezvolt i por elanul cu email de trei pîn la cinci culori. Obiectele pre ioase de la curtea
imperial sînt l cuite cu ro u, auriu, i acoperite cu incrusta ii de sidef sau email, atunci cînd este vorba de
obiecte în metal.
Protectori activi ai artelor, împ ra ii Ming se consacr în mod egal dezvolt rii Sfintelor. Toate
cuno tin ele de pîn atunci au fost reunite într-o enorm enciclopedie, Yong-La-Ta-Tien, terminat în
1408, i care cuprindea nu mai pu in de
11 095 de volume, dintre care numai un sfert s-a p strat. Ea este: urmata în 1609 de o alt enciclopedie,
San-Tsai-Tu-Huoei, mai pu in volumimoas decît precedenta, dar care beneficiaz de ilustra ie.

2.2. Filosofia i literatura

Wang Yang-Ming (1472-1529) este cel mai mare filosof al epocii imperiale Ming. Consider intuiia ca
principiu universal al naturii. Cunoa tere &. i ac iunea trebuie s concorde în cadrul unei armonii ideale, în func ie
de primatul intui iei, Teoria sa se opune confucianismului i budismului. Discipolul s u, WangKen (1483-
1541), ap r o filosofic practic , bazat pe principiul luptei, necesara parvenirii la o societate f r boga i i s
raci. De asemenea, se ridic împotriva corup iei, aflat în plin dezvoltare la curtea imperial începînd cu mijlocul
secolului al XV-lea, sub influena unor grupuri de eunuci care instituie o administra ie ce le este devotat i exercit un
control asupra guvern rii i veniturilor statului.
Literatura Ming este marcat de un fenomen dublu: continuarea tradi iei poetice i dezvoltarea romanului
popular. Romanul relateaz scurte istorii fondate pe amestecul scenelor realiste cu cele de aventuri. Cele mai
celebre sînt San-Kuo-Tche Yen-Yi saulstoria celor trei regate de Lo Kouan-Tchoung, spre 1400, i Si-
Yeou Tchi sau C l torie spre vest de Wou Tcheng-Ngen, de la sfîr itul secolului al XVI-lea.
Poezia reluat de colile Song este mai pu in original . Pictorul Tang Yin caligrafiaz pe t bli e poeme
emo ionante.

2.3. Muzica
Yuanii creaser o dram cîntat , opera, care se dezvolt în continuare în epoca Ming. Literatura chinez
ofer istorii sentimentale, drame umane romantice, preluate de Tang Sien-Tsu (1556-1617); lucr rile sale
devin clasice pentru opera chinez : Pavilionul bujorilor, Cele patru vise.

III. EVOLU IA GINDIRII

3.1. Literatura
3.1.1. Germania
 în secolul al XV-lea se dezvolt în întreaga Europ umanismul, bazat pe studiul scrierilor antichit ii i al
redescoperirii personalit ii umane, în Germania, Minnesang-\i\ epocii curtenitoare cedeaz locul unui gen
mai burghez i
nopular Meistergesang sau „cînttcul me ter". Interpretat cu acompaniam^ nuzical' este definit prin reguli
foarte precise: tema, alegoric sau istoric , treb^ - fie edificatoare, strofele fiind tranjite în grupuri de trei.
Muzica acom^a_ Datoare are i ea anumite norme, iind înv at în coli specializate în formaVea l Meisters
ngeri sau
„me teri-cintârt i". Aceste coli func ionau în Bava^ Austria, Saxonia, Alsacia. Pemn a ot ine titlul de
Meistersânger, candid^tul trebuia s compun textul i muzica m,eipiese originale.
H a n s Sachs (1494-1575), aitor a peste o sut de piese de teatrus ge •nspir din antichitate, dar i
din contemporaneitate, dup principiulFastnat^ Jel sau Jocul din Mar ea Gras . Pta intermediul unor
scene scurte, satira aduce personaje din toate categoriile sociale: burghezi, rani, preo i etc.
Opera în proz , care reune teîn m>dul cel mai armonios tradi ia mediev al aerman i umanismul care
tocmai st n tea, este ranul din Boemia a, lui f Saaz (cea 1350-1415). în aceast ^vestire
filosofic , conceput sub fobma unui dialog între un ran v duv i figira alegoric
a Mor ii care i-a luat s^^ Saaz opune dou concep ii asupraexistn ei: cea a libert ii i dreptului la fer\cire pentru
om, i cea a dispre ului lumiili de Moarte.

3.1.2. Fran a
DezvoltareacultuluimarialînFm aesteînso it demultiplicareamir^CQlelor i misterelor în care Fecioara itervine
pentru a salva sufletele aflat>e primejdie Dup 1350 sînt compuse;ele Patruzeci de miracole de la Dame
Literatura religioas este maiat de redactarea a a-numitelor Jei la Passion (Jocurilor Patimii), priflipal
fiind La Passion d'Arras (Pc^im^ din Arras) oper a lui Eustache Mrcade care cuprinde 25 000 de vev
suriiv . descriind evenimente de lacrearea linii pîn la sacrificiul lui Hnstos.

Teatrul profan este reprezentat e otii, piese în care personajul este bufonul, de moralit i sau
piesfmorale i de farse, cea mai celebr Maître Pathelin (Jupmul Pathelin), (impus spre 1465. Literatura
reprez de fabule se r spînde te înBurgundi, cnJouvencel de Jean de Bueil.
PoeziaestereprezentEt deEuîache Deschamps (cea 1340-1 407 7) iChristine de Pisan (1364-
WO). Ultima a scrislzvre de lor Paix (C*^^ P cii) în care face o vibrant pledoie pentru terminarea R
zboiului de ^ su^â de ani' Luptele acestui r zboi conatuie tema central i în ope ra lui A laii
i Chartier (1385-1433),reprezenta de Livres des Quatre D^mes celor patru doamne) i

Qwdrilogtinvectif (Cvadrilogul invecttv). este cîntat de doi prin i, Renfd'Anjou (1409-1480)

1 Ch^ rle d' o r l e a n s (l 391-1465). Primuîn cartea sa Livre du coeur cd'amow. (Cartea inimii

cuprinse de dragon), ilustrat de pictorul Fovnquet, c manier cavalereasc vinu ile arnioase. Al
doilea, în a sa Lw,~e de la
(Cartea închisorii) relateaz captivitatea lui în Anglia i disperarea provocata de pierderea prematur a so iei,
totul fiind accentuat de spectacolul patriei sfî iate j de luptele dintre armagnaci i burgunzi.
Un loc deosebit în universul poetic îl ocup F ran ois V i 11 o n (1431-1463?), bacalaureat, apoi
absolvent al Sorbonnei.
Presupus autor al unei crime, Villon este nevoit s p r seasc Parisul în 1445, intrînd, se pare, într-o
vestit band de criminali. Condamnat din nou la moarte în 1461, epoc în care compune Ballade des
pendus (Balada spînzu-ra ilor), beneficiaz de o amnistiere din partea lui Ludovic XI. Dispare definitiv din
documentele vremii în 1463. Poezia sa se bazeaz pe realismul descriptiv, angoasa provocat de moarte,
efemeritatea dragostei i a pl cerilor vie ii.
în Anglia, secolul al XV-lea marcheaz sfîr itul perioadei mijlocii a literaturii, a c rei origine coboar pîn la cucerirea
normand din secolul al Xl-lea. Scriitorii imit maniera lui Chaucer, adaptînd în proz epopei mai vechi sau balade foarte
populare, ca The chevy chase sau The nutbrown maid. Principalii poe i sînt Lydgate (cea 1370-
1450),Thomas Hoccleve (cea 1368-cca 1450) iHenry S co gan (cea 1361-1407).
Noutatea vine f r îndoial din Sco ia, unde istoria na ional i lupta contra Angliei constituie temele cele mai
exploatate. Gaving Douglas îi traduce pe Esop i Vergilius. William Dunbar (cea 1460-1520) î i exercit
verva satiric în poemele sale alegorice: Elogiu femeilor, Dansul celor apte p cate mortale, Amor
terestru i amor celest.
Cel mai influen at de apari ia umanismului este David Lindsay (1490-1558), care învinuie te curtea
regal în Plîngere adus regelui (1529) sau clerul: Trista istorie a onorabilului David, odinioar arhiepiscop de
Saint-Andrew (1546).

3.2. începuturile umanismului

3.2.1. Caractere generale
In sensul restrîns al termenului, umanismul este o filosofic care se consacr studiului, p str rii i transmiterii savante a
„umanit ilor" clasice, adic a operelor scriitorilor antichit ii greco-latine. Umanismul astfel în eles exist din perioada medieval
, dar cunoa te o perioad de recul o dat cu stabilirea unei scolastici prea legat de form .
In secolele XV-XVI, umanismul porne te din biblioteci, mai ales din cea a Vaticanului, fondat în 1480, i care
devine unul din focarele de exegez i explicare a textelor. Anticii devin autori de referin - Cicero pentru suple ea
limbajului i elegan a stilului, Platon pentru lumea ideilor. C utarea unei personalit i armonioase, cu o cultur solid este tema
dominant a spiritului umanist.
pornit de la Roma, Floren a, Ferrara, Mantova sau Neapole, umanismul se raspînde te în Europa prin intermediul
universit ilor. Se modific considerabil felul de a percepe lumea i, în sînul acesteia, omul. în fa a constituirii
regatelor organizate i a Bisericii ierarhizate, umani tii reabiliteaz gîndirea omului, exprimat prin facultatea
de a ra iona, prin voin a i prin istoria sa. Critica ideilor mo tenite prin tradi ie, principiul însu i al Sentin elor,
sînt repuse în cauz în beneficiul libert ii de cercetare, al dreptului la critic i al cre rii unor noi sisteme de
gîndire.

3.2.2. Literatura umanist italian

Academiile inspirate de modelul platonician devin, dup 1450, focare intelectuale active la Floren a i apoi la
Neapole. Sub conducerea familiei Medici, se dezvolt la Floren a un centru dedicat picturii, poeziei, studiilor
neo-plato-niciene. La Neapole, academia este condus de latinistul Giovanni Pontano. Primii umani ti italieni se
recruteaz mai ales din rîndul litera ilor din serviciul prin ilor.
Orfeu al lui Angelo Poliziano este prima dram profan compus , larAr-cadia de Jacoppo Sannazzaro -
primul roman pastoral. Proza secolului al XV-lea este dominat de figuralui Leon Battista Alberti, cu Trattato del
governo de la famiglia (Tratatul despre conducerea familiei). Dup quattrocento (secolul XV), umanismul
italian din cinquecento (secolul XVI) este reprezentat de Bembo, un imitator al lui Petrarca. Redacteaz
primul eseu de gramatic a limbii italiene, Proza limbii vulgare.

3.2.3. Revolu ia lui Copernic

Naturalist i teolog, Nicolas Copernic (1473-1543) s-a instalat din 1491 la Cracovia, unde urmeaz cursuri
de astronomie i matematic . Din 1496 c l tore te în diverse ora e italiene - Bologna, Roma, Padova, Ferrara.
Devenit în 1503 doctor în drept canonic, î i expune sistemul asupra universului în ase c r i asupra mi c rii
corpurilor cere ti (1543), lucrare dedicat papei Paul III. Dup Copemic, soarele este centrul sistemului de planete
care se învîrtesc în jurul lui, pe orbite circulare ( i nu eliptice, a a cum va demonstra mai tîrziu Kepler).
P mîntul face parte dintre aceste planete, el avînd o rota ie în plus în Jurul axei sale.

3.2.4. Umanismul politic: Machiavelli

Florentin aflat în serviciul lui Cesare Borgia, Niccolo Machiavelli (1469-1527) Uustreaz cnPrincipele (1513) o
nou concep ie asupra Dreptului, fondat pe finalitate, indiferent de natura mijloacelor folosite. Cu toate
acestea, operele i Personalitatea lui Machiavelli sînt mult mai diverse, iar respingerea de c tre
protestan i ^Principelui, considerat o oper cinic , este compensat de analiza revolu ionar , care
transform lucrarea într-un manual politic, necesar popoarelor i nu tiranilor. Sfîr itul secolului al XVIII-lea
va repune în drepturi lucrarea Discursuri asupra primei decade a lui Titus-Livius (1513-1520), oper ce
dezvolt o utopie republican , pornind de la studiul unor grup ri politice ale antichit ii romane. Dup autor,
libertatea depinde esen ial de natura poporului; ea este precar , chiar imposibil dac acesta este corupt.
Machiavelli este i autorul unor comedii, caLa Mandragola (M tr guna), ce pune în scen virtutea
fa în fa cu ipocrizia i cu prostia, DeU'Asino d'oro (Despre m garul de aur), Capitali (Capitole).
Machiavelli se define te cel mai bine în scrisoarea din 9 aprilie 1513, trimis lui Francesco Vettori: „Ne
tiind s ra ionez asupra artei m t sii sau lînei, i nici asupra profiturilor sau pierderilor, soarta a dorit s în
eleg c nu puteam s ra ionez decît asupra Statului".

3.3. Proto-Rena terea

Termenul de Rena tere este folosit de Va s a r i (1452-1550), care evoc o „ rinascita " artistic , în
opozi ie cu „ maniera gotica " precedent , deci cu ansamblul epocii medievale. Delimitarea precis a
Rena terii din punct de vedere cronologic îi apar ine lui Jacob Burckhardt, c tre 1860.

3.3.1. O nou manier de a concepe lumea

Proto-Rena terea italian începe spre 1420, moment în care restul Europei este în faza post-goticului.
Apogeul Rena terii se situeaz la cump na dintre secolele XV-XVI, cedînd apoi locul manierismului. Noul
accent acordat acum personalit ii, voin ei i capacit ii personale de a alege incit arti tii Rena terii, dornici
s se elibereze de canoanele medievale. Legea perspectivei plaseaz fiecare obiect i fiecare personaj a a
cum este perceput de pictor. Este o nou manier de a concepe universul, totul fiind raportat la spectator.
Propor ia joac i ea un rol esen ial, derivînd din num rul de aur al antichit ii. Frumuse ea const înainte de
toate în adaptarea m surilor modelului la cele ale propor iei ideale. In Italia, începînd cu secolul al XlII-lea,
arti tii se individualizeaz , p r sind anonimatul corpora iilor de meserii.

3.3.2. Arhitectura
Formele geometrice sînt reconsiderate de arhitec ii Rena terii, p tratul i J cercul pentru plan, cubul i
cilindrul pentru edificiu. Este c utat simplitatea.! Filippo Brunelleschi (1377-1446) folose te num rul de
aurînconstruc ia| capelei Pazzi, de la Floren a. L e o n Battista Alberti (1404-1472) dirijeaz *! construc ia
bisericii franciscane de la Rimini, dup ce înainte petrecuse ani întregi studiind m surile exacte ale
monumentelor antice de la Roma.
Bazilica Sân Pietro din Roma ilustreaz cel mai bine cantitatea enorm de lucr ri întreprinse, ca i
bog ia inventivit ii arhitec ilor care s-au succedat:
•Donato Bramante (l506-1514): propune papei luliu II planul
unui edificiu cu o cl dire central în form de cruce greac înscris în p trat,
prev zut cu o cupol central , la care se adaug cupole ascu ite;
•Giuliano da Sangallo (pîn în 1514): colaborator al lui
Bramante, îl convinge s adopte un plan cu nav central ;
•Raffaelo Sanzio (1514-1520):propunedou planuri,unulcunav ,
altulcufa ad ;
•Antonio da S an gali o (1520-1546): revine la planul în form
de cruce greac , cu un corp de fa ad . Prezint un nou proiect de cupol , cel
al lui Bramante fiind p strat pentru tambur;
•Michelangelo Buonarroti (1547-1564): fa ada p trat este înlocuit printr-una dreptunghiular . El
prezint un nou proiect de cupol , dup modelul catedralei din Floren a;
•Giacomo Della Porta (1573-1604): cupola este ridicat cu înc patru metri. Ornamenta ia
interioar este terminat . Spre est este prev zut o fa ad , destinat unirii bisericii cu palatul Vaticanului;
•Carlo Maderno(1556-1629): fa ada este transformat , l rgit , fiind împodobit cu turnuri frontale
plasate spre exterior. Acest nou proiect va fi terminat în 1619;
 •Giovanni Lorenzo B ernini (1646-1667): seconsacr mai ales extinderii edificiului la sol.
Compune ansamblul din Pia a Sân Pietro pentru ca fa ada bazilicii s par mai zvelt .

3.3.3. Sculptura
Sculptura italian a Rena terii reia tradi iile antice, manifestîndu-se mai ales prin gustul s u pentru ronde-
bosse, care poate fi v zut din toate p r ile, spre deosebire de sculptura în relief. Idealul de frumuse e este
reprezentat de nud i ilustreaz voin a divin exprimat în armonia propor iilor. Artistul trebuie s - i cunoasc
foarte bine modelul pentru a-i putea reda detaliile, ceea ce determin rapid studii anatomice i disec ia
cadavrelor, f cut în secret, întrucît era interzis de biseric .
.«,

In afara Italiei, sculptura proto-Rena terii este înc impregnat de influen ele Post-gotice. Spre deosebire de
arti tii italieni, ce caut frumuse ea i sensul estetic, cei francezi i germani sînt interesa i de c utarea realit ii.
Sculpturile, mai ales cele care orneaz mormintele, degaj spiritualitate.

137
3.3.4. Pictura
Giovanni Cimabue (cea 1240-1302), maestru al lui Giotto, se inspir^ din sursele bizantine. Creator al
mozaicului din catedrala de la Pisa. Picteaz Marele Crucifix de la Santa Croce. Frescele sale împodobesc bazilica
din Assisi.
Marile nout i sînt introduse deGiotto Di Bondonne (1266-1337^ mai ales isocefalia, care urm re te o în
lime comun pentru capetele personajelor figurate. Pictorul ajunge la o sintez cu tradi ia goticului. Elev al lui Cirna-. bue, el
tie s redea în frescele sale emo ia dramatic : Via a Sfîntului Francisc la Assisi, Scene din via a lui Hristos,
în Capella dell'Arena, Padova.
Scurta existen a lui Tommaso Di Ser G io vanni, numit Masaccio (1401-1429) marcheaz totu i
trecerea de la gotic la proto-Rena tere printr-o nou folosire a spa iului. Frescele sale se afl în biserica Santa
M ria del Carmine: Adam i Eva alunga i din Paradis.
Piero Dei Franceschi sauDellaFrancesca(1410-1492), n scut în Toscana, tr ie te la Siena i apoi la
Urbino, unde îi apar primele opere: Fecioara Iert rii, Botezul luiHristos, Flagelarea luiHristos. Din 1452, el se
consacr operei sale majore, decorarea bisericii Sfîntului Francisc din Arezzo. Operele de la sfîr itul vieii se
situeaz între 1470 i 1480: Na terea, Fecioara i Sfin ii. Ultimii ani ai vie ii pictorului sînt marca i de pierderea
total a vederii.
Correggio (cea 1489-1534) realizeaz fresca de pe cupola catedralei din Parma.

5.5.5. Literatura
Literatura de la sfîr itul secolului al XV-lea i începutul secolului alXVI-lea este dominat de figura lui E r a s m
u s din Rotterdam (cea 1469-1536).
Umanist, erudit, pred la universit ile din Freiburg i Basel. Doctor în litere al universit ii
din Bologna (l 506), public în 150SAdagiile, culegere de maxime apar inînd autorilor
antici, în 1511 apare Elogiul nebuniei, critic aspr a societ ii i clerului, în lucrarea
Despre liberul arbitru (l 524), define te un umanism profund cre tin.
în Germania, principalii autori ai perioadei sînt Philipp
Schwarzerd,zisMelancthon(1497- 1560) iHans Sachs (1494-1576).
Hans Holbein cel Tîn r. Portretul lui Erasmus (1523).
Profesor la Wittenberg, prieten cu Luther, Melancthon scrie Confesiunea de la
Augsburg, o sinteza a Reformei i umanismului, lucrare ce va fi citit în fa a

138
dietei acestui ora în 1530. Foarte bun cunosc tor al literaturii antice public gramatici grece ti i latine, i îl
editeaz pe Teren iu.
Hans Sachs este autorul a peste patru sute de Meisterges nge, dar i de comedii, tragedii, jocuri de carnaval,
istorii.Privighetoarea din Wittenberg este un imn dedicat lui Luther.1 Persoana sa va deveni centrul operei
wagneriene, Mae trii cînt re i din Nurnberg.
Literatura italian a primei jum t i a secolului al XVI-lea este dominat de trei mari autori: Ludovico
A r i o s t o (1474-1533), Torquato Tasso (1544-1595) i P i etro Aretino (1492-1556).
Ariosto, autor umanist la curtea familiei Este, la Ferrara, continu ciclul romanului arthurian i legendele
carolingiene cu poemul epic Orlando furioso (Orlando furios).
Tr ind tot la curtea de la Ferrara, Tasso este autorul a numeroase opere, dintre care amintim: Aminta,
dram pastoral , La Gerusalemme liberata (Ierusalimul eliberat), epopee cre tin ce are drept cadru
prima cruciad , Le sette giornate del mundo (Cele apte zile de la facerea lumii), poem despre genez .
Pietro Aretino este remarcabil prin libertatea ce-i caracterizeaz scrierile, în stilul propriu Rena terii, el
urmeaz tradi ia antic , compunînd o serie de comedii, scrisori, poeme. Principalele sale poeme sînt
Curtezana, Filosoful, în Pasquinate, poeme satirice i sonete libertine, îl imit pe Plautus.

Este o poezie alegoric în care pas rea cînt rea , Luther, c l uze te turma oilor r t cite, comunitatea cre tin ,
amenin ate de animale s lbatice, i mai cu seam de leu, adic de papa Leon X (n. tr.).

CAPITOLUL 3 TIMPURILE
MODERNE
INTRODUCERE LA CAPITOLUL 3

Epoca modern a creat întotdeauna impresia unei bune cunoa teri a istoriei Confrunta i cu cuno tin e
ce sînt mai apropiate în timp, elevii sau studen ii se limiteaz în general la un studiu superficial, fiind convin
i c eventualele facilita i de elocven vor acoperi lacunele despre evolu ia politic a Europei în timpul
Reformei i Contrareformei, despre rolul jucat de aristocra ie în Secolul Luminilor.
Pentru evitarea gre elilor, am preferat calea relu rii a ceea ce ni se pare c sînt eviden e, pentru a
ajunge la schi area unei reflec ii personale.
SEC IUNEA A
BILAN UL DE LA SFÎR ITUL SECOLULUI XV
I. SITUA IA POLITIC , ECONOMIC I SOCIAL ÎN
EUROPA LA SFÎR ITUL SECOLULUI AL XV-LEA
,i>:: •'-> ' • •' ;

r,r 1.1. Situa ia politic

La sfîr itul secolului al XV-lea, Europa este un spa iu în plin mutaie politic , economic i social . Situa ia poate
fi analizat în funcie de trei zone geografice: Europa Occidental , adic Fran a, Anglia i Spania, Europa Central
i Italia, adic
Imperiul romano-german i peninsula, i Europa Oriental , adic Polonia i amenin area otoman . Rusia a fost l sat la o
parte datorit dezvolt rii sale tîrzii în compara ie cu restul Europei.

',; 1.1.1. Europa Occidental

Dup dezastrul provocat de R zboiul de o sut de ani, Fran a î i reg se te stabilitatea sub domnia lui Ludovic
XI (1461-1483) i regen a fiicei sale, Arme de Beaujeu (1483-1492). Casa de Burgundia este distrus , Carol
Temerarul pierzîndu- i via a laNancy în ianuarie 1577. Singurele familii importante r mîn cele de Bourbon i d'Albret.
Regatul, cu o popula ie înjur de 15000000 de locuitori, este statul european cel mai populat.
In Anglia, autoritatea regal este restabilit de Henric VII Tudor dup R zboiul celor dou roze, care a avut drept
rezultat o sl bire considerabil a familiilor Lancaster i York. Noua cas regal beneficiaz de sprijinul burgheziei
i de discre ia unui Parlament puin consultat i docil. Principala sl biciune a Angliei const în num rul redus al popula iei,
care nu dep e te 3 000 000 de locuitori.
Spania tr ie te Reconquista, lupt ce cunoa te apogeul cu cucerirea Granadei în 1492, moment care
semnific sfîr itul domina iei musulmane în partea Meridional a peninsulei iberice, în timp ce Portugalia r mîne un
regat independent, restul peninsulei iberice este unificat prin c s toria Isabellei de Castillia cu Ferdinand de Aragon. In
toat ara se organizeaz o puternic administra ie

143

l
regal , care începe s limiteze a a-numitelefiieros, drepturile i privilegiile locale. Popula ia Spaniei num ra
la aceast epoc înjur de 6 000 000 de locuitori.

7.7.2. Europa Central i Italia

Imperiul romano-german se compune din aproximativ 300 de principate, conduse de o putere
temporal , dar i spiritual , în cazul celor ce au în frunte principi-episcopi, i ora e libere, împ ratul este
ales, puterea sa real asupra imperiului depinzînd de prestigiul personal. Pentru a guverna, el se sprijin pe
p mînturile sale patrimoniale, care sînt reprezentate de Austria, întrucît din 1437 împ ratul este i eful
acestei case domnitoare. Mai precis, teritoriile sale sînt: Austria, Carintia, Stiria, Tirol, Suabia i Alsacia.
Cantoanele helvetice, aflate ini ial sub administra ie imperial , formeaz din 1291 o comunitate tot mai
independent .
De i partea nordic a Italiei este disputat de suveranii Fran ei i Spaniei, transformîndu-se de multe
ori în cîmp de lupt , ea exercit un indiscutabil primat artistic i intelectual. Nordul se împarte în Comitatul
de Savoia, Ducatul de Milan, Republicile Genovei i Vene iei. Floren a este condus de familia Medici.
Italia central este ocupat de Statele pontificale, iar în sudul peninsulei se afl regatul Neapolelui. Sicilia i
Sardinia sînt dependente de Spania din 1282, iar Corsica se afl sub autoritarea Genovei.

7.7.3. Europa Oriental

 Polonia, stat catolic, devine puternic sub dinastia lagellonilor. Ea controleaz Marele Ducat al
Lituaniei i Prusia Oriental , aceasta din urm dup înfrîn-gerea suferit de Cavalerii Teutoni. Sl biciunea
sistemului polonez const în alegerea suveranului de c tre o Diet compus numai din elemente
aristocratice. Fiecare schimbare de domnie înseamn tulbur ri, deci instabilitate.
De la începutul secolului al XV-lea, sultanii otomani domin Balcanii, instalîndu- i capitala din 1453 la
Constantinopol, devenit Istanbul. Amenin area otoman este permanent pentru zonele de frontier ale
Austriei i Ungariei.

1.2. Situa ia economic i social

Comer ul ce se desf oar între Marea Baltic i Marea Mediteran constituie unul din factorii dezvolt rii urbane.
Flotele celor dou mari republici maritime, Vene ia i Genova, transport de la un cap t la altul al
Mediteranei lemnul venit din nord, m tasea i mirodeniile Orientului, aflate în tranzit prin Arabia. Dou
mari axe comerciale str bat Europa, una legînd Ronul de provincia Cham-pagne, iar cealalt Rinul de
Alpi, spre litoralul vene ian. Dezvoltarea comer ului este sus inut de apari ia marilor b nci i a caselor de
comer . Marii bancheri ai epocii sînt familiile Fugger la Augsburg i Medici la Floren a.
BHpW^^^W^

[••• Burj
Burghezia profit de acest elan economic, dar interesele sale vor fi lovite de revoltele urbane, ca cele
ale a a-numi ilor popolo mimito în nordul Italiei sau ale lucr torilor din manufacturile de lîn din
Flandra. Pr bu irea Imperiului bizantin încetine te dinamismul economic din aceast zon a Europei.

II. SITUA IA RELIGIOASA I INTELECTUAL A EUROPEI

LA SFÎR ITUL SECOLULUI AL XV-LEA

2.1. Biserica
Dup Marea Schism a Occidentului din 1378, prestigiul papalit ii a sc zut considerabil. Puterea
teritorial a suveranului pontif în Italia central i gustul anumitor papi pentru via a de curte i-au discreditat pe
succesorii Sfântului Petru, care se comportau ca adev ra i principi temporali. Dup teribilele încerc ri la care
a fost supus societatea în urma Ciumei Negre din 1348, spiritele sînt înc marcate de gustul pentru
escatologic i de o anumit revigorare a credin ei.

2.2. Evolu ia cultural

Fran a, mai ales Burgundia, este înc fidel tradi iei gotice, chiar dac apare o anumit înnoire în pictur .
Rena terea este înainte de toate quattrocento-n\ italian, adic secolul al XV-lea. în ora ele comerciale
bogate se na te mecenatul prin ilor i al marilor bancheri. Astfel, grandiosul Palat Pitti din Floren a a fost
realizat de arhitectul Brunelleschi. Din Toscana vor pleca cele mai importante inova ii, care vor zdruncina din
temelii arta european , ca de exemplu, în pictur , nudul lui Masaccio i folosirea de c tre acesta a
perspectivei. Paralel, umanismul este în plin for . Idealul în elepciunii antice trebuie atins prin întoarcerea la
sursele antichit ii i prin studiul textelor.

HI. MARILE INVEN II

 3.1. Maritime
Proprietatea acului magnetic de a ar ta nordul era cunoscut de chinezi înc de la începutul erei noastre.
Busola con inea la început un ac magnetic

145
plasat pe o bucat de plut ce se men inea deasupra apei. în secolul al XIV-lea, acul este plasat pe un pivot
de aram i fixat într-o cutie.1
Astrolabul este folosit pentru a afla latitudinea, dar i timpul.2 Este vorba de un disc de lemn sau de
metal, cu marginile gradate, suspendat în pozi ie vertical de un inel. Navigatorul vizeaz centrul printr-un
reglaj mobil. Se m soar unghiul format de direc ia stelei polare cu orizontul, ob inîndu-se astfel latitudinea.
Dar aceast tehnic devine imposibil în momentul în care navigatorii ating ecuatorul întrucît steaua polar nu
mai este vizibil , în acest caz, marinarii m soar în l imea unghiular a soarelui deasupra ecuatorului ceresc la
miezul zilei. Au fost alc tuite tabele de declinare.3
începînd cu secolul al XV-lea, naviga ia devine mai sigur i datorit invent rii de c tre portughezi a
caravelei, nav dotat cu un bordaj mai înalt decît galera.4

3.2. Militare
Praful de pu ca, originar tot din China, este introdus în Europa în secolul al XlII-lea, sub forma unui
amestec de sulf, carbon i salpetru. Primele tunuri capabile s lanseze ghiulele de piatr au fost folosite
de c tre armata englez în timpul b t liei de la Crecy, în 1346.5
Armele de foc portative î i fac apari ia în decursul secolului al XV-lea, sub forma culevrinelor de bronz.
Pentru a le manevra, erau necesari doi oameni: unul viza, iar al doilea aprindea fitilul.

3.3. Tiparul
Hîrtia rezultat din transformarea cîrpelor i a fibrelor unor plante, ca inul, este cunoscut în Europa din
secolul al XIV-lea, dar mulajul manual al fiec rei litere dura timp îndelungat i era costisitor pentru
reproducerea manuscriselor.
în secolul al XV-lea este folosit un nou procedeu, xilografia. Pe o plan de lemn se graveaz o pagin
scris ; este acoperit apoi cu cerneal i se aplic
Marinarii chinezi care navigau în Oceanul Indian au transmis inven ia arabilor, care au comunicat-o italienilor în timpul
1

cruciadelor (n. tr.).

Tot arabilor li se datoreaz perfec ionarea i r spîndirea astrolabului inventat de grecii antici (n. tr.).
3
Ele s-au numit „Efemeride" i indicau pentru fiecare latitudine în l imea unghiular a soarelui pentru fiecare zi a anului (n.
tr.).
4
Puntea era la 2-3 metri deasupra apei; avea înc peri închise, uscate i înc lzite, oferind astfel echipajului ad post
împotriva intemperiilor. Cu un sistem dublu de vele, ea se putea deplasa în direc ia propus , indiferent de direc ia vîntului
(n. tr.).
5
Prima men iune a prafului de pu c se afl într-o lucrare chinez din 1044. Prin intermediul arabilor din Spania, inven ia a
fost transmis în secolul al XlII-lea i Occidentului. Din a doua jum tate a secolului al XlII-lea dateaz prima re et a prafului
de pu c , datorat lui Roger Bacon (n. tr.).
0foaie de hîrtie. Etapa urm toare consta în a folosi literele mobile, de lemn sau nietal, dar care, de cele mai
multe ori, se sfârîmau sub ac iunea presei.
Gutenberg (1399-1468), n scut la Mainz, va inventa un aliaj din plumb si antimoniu pentru litere, i un mulaj
special încare s le toarne, înjur de 1450 sînt imprimate primele lucr ri realizate prin acest procedeu, al caracterelor mobile.
Inven ia lui Gutenberg permite un schimb rapid de cuno tin e între umani ti, preg tind dezvoltarea
intelectual european . Prima lucrare imprimat în între-a fost Biblia în latin , cu text pe dou coloane, ea
fiind terminat în 1455.
IV. DESCOPERIRILE MARITIME DUP 1492

4.1. Lumea cunoscut i comer ul în secolul

al XV-lea
însecolul al XV-lea, popoarele Europei Occidentale cuno teau doar Africa de Nord i o parte a Asiei.
Necesit ile economice sînt cele care determin descoperirea de noi teritorii. Folosirea mirodeniilor, a lemnului pre ios, a
bumbacului, a diamantelor a determinat dezvoltarea comer ului în teritorii necunoscute. Pentru a se aproviziona cu
aceste m rfuri rare, cor biile arabe ajungeau pîn în India. M rfurile se aduceau în Egipt, de unde erau preluate i
transportate în Europa de vene ieni i genovezi. Treptat, statele occidentale s-au hot rît s renun e la acest
comer desf urat prin intermediul arabilor, c utînd m rfurile în rile de origine. Speran a de a g si aur i
argint a motivat primele mari expedi ii spaniole i portugheze.

4.2. Cristofor Columb (1451-1506)

Fiu al unui es tor genovez, Cristofor Columb pleac în Portugalia în intenia de a studia astronomia, geometria i
geografia. Povestirile navigatorilor portughezi, care pretindeau a fi v zut la vest de Azore, plutind pe ocean, sculpturi
de lemn, confirmau existen a unor p mînturi necunoscute i locuite în aceast direc ie. Columb se
decide s c l toreasc spre Indii, folosind drumul ce mergea spre vest. Pe de alt parte, Columb a cunoscut harta i
scrisoarea astronomului florentin Toscanelli, care afirma, în aceea i perioad , c P mîntul este rotund.
Proiectul s u a fost înaintat regelui Spaniei, care 1-a respins îns . în final, el va fi sus inut de Isabella, regina
Spaniei. Ea îi promite drept recompens titlul de vice-rege pentru toate teritoriile descoperite i o zecime din produsul
comerului cu aceste ri. Pentru realizarea
proiectului i-au fost încredin ate trei caravele.
în august 1492, p r sind portul Palo , el trece de insulele Canare i ajunge pe una din insulele
arhipelagului Bahamas, convins c se afl în Cipangu (Japonia). Ajunge în Cuba, Haiti i revine în Spania
dup o c l torie de apte luni.
în 1493 pleac din nou, de data aceasta cu o flot de 17 cor bii pe care se g seau numero i artizani i
agricultori. Descoper insule din grupul Antilelor Mici, Guadelupa i Dominica, iar în drum spre Cuba
descoper Jamaica. De-abia în a treia expedi ie, în 1498, dup ce a explorat litoralul Venezuelei i al Colum
biei, ajunge la gura Orinocului. Deposedat de bunurile sale, întemni at, dar în final iertat de regin ,
întreprinde o ultim c l torie pe mare, atingînd Hondurasul. Moare în 1506, s rac i aproape uitat, f r s
tie c a dat Castiliei o Lume Nou , convins fiind c a descoperit insulele Japoniei i
deci o cale maritim mai favorabil spre Indii.

4.3. Amerigo Vespucci

Florentinul Amerigo Vespucci atinge, în 1499, coastele Americii Centrale, pîn la nord de Brazilia. El
este convins c p mînturile explorate de Columb i de el reprezint un al patrulea continent. La întoarcere,
anun la Limoges descoperirea f cut , pe care el o va numi Lumea Nou . Umanistul german Waltzemuller
în lucrarea sa, Cosmographiae introducto (1507), a propus, i posteritatea a aprobat, ca Lumea Nou
descris de Vespucci s fie numit America1 . Trebuie a teptat îns anul 1560 pentru ca limitele Americii s fie cunoscute,
chiar înspre regiunile arctice i de nord-vest. Astfel, c utînd în nord-vestul Americii o cale de acces spre
Indii, navigatorii occidentali au descoperit noi p mînturi. în 1497, englezii ating Labradorul, în 1500 un
portughez descoper Terra Nova, iar în 1535 o expedi ie francez , mergîndpe fluviul Saint-Laurent, se
instaleaz într-un teritoriu ce va fi numit mai tîrziu Canada.

4.4. Vasco da Gama

 In timpul domniei lui Henric IV de Castillia începe expansiunea spaniola peste ocean. Spania ob ine de
la pap dreptul exclusiv asupra comer ului cu rile din vest. în aceste condi ii, portughezii caut o nou cale
spre Indii, de data acesta pornind spre est.
Plecînd de la Lisabona, Vasco da Gama întreprinde o c l torie de unsprezece luni, ajungînd prin Capul
Bunei Speran e (1497) la Calicut, unul din centrele comer ului oriental. De aici, revine în Portugalia prin Goa
(1499).
Dup descoperirea noului continent, o nou problem care apare este aceea de a g si, peste bariera
american , o trecere spre ara mirodeniilor. Regele

'Numele acesta s-a generalizat la mijlocul secolului al XVI-lea (n. tr.).

al Spaniei îl îns rcineaz pe Magellan cu rezolvarea acestei probleme, pernando de Magellan, de
origine portughez , neg sind în elegere i sprijin în portugalia, i-a oferit serviciile Spaniei, în 1519, p r se te
portul SanLucar i aiunge pîn la Rio de Janeiro, navigînd de-a lungul litoralului, în 1520 expedi ia intr în strîmtoarea ce ast
zi poart numele lui Magellan. Dup cinci s pt mîni de furtuni, cor biile ajung într-o mare atît de lini tit , pe care el a
numit-o, El y[ar Pacifica, Oceanul Pacific. Navigînd spre nord-vest, el atinge arhipelagul Filipicelor (aici
Magellan este ucis de indigeni), iar de aici, în drum spre Spania, cor biile se întorc pe la Capul Bunei Speran e.

<OT

SEC IUNEA B
RENA TEREA
Rena terea trebuie v zut ca o perioad de ruptur în evolu ia ideilor i doctrinelor care au dominat Evul
Mediu. Unitatea cre tin este zdruncinat . Descoperirile tiin ifice, geografice, inova iile tehnologice vor
determina o dezvoltare economic i demografic deosebit . Mentalit ile vor fi atinse de aceste schimb ri:
elita se va angaja în aceast puternic mi care, plecat din Italia i care va cuprinde întreaga Europ .

I. CARACTERISTICI GENERALE ALE

 RENA TERII I UMANISMULUI EUROPEAN
în lucrarea sa Vie ile arhitec ilor, pictorilor i sculptorilor, Giorgio Vasari (1511-1574) men ionase
deja o „rena tere a artelor" (rinascita) pe care el o opune manierei gotice, barbariei artistice din epoca post-
antic . Pentru prima oar în 1860 Jacob Burckhardt insist asupra „Rena terii" pe care o vede epoc a istoriei civilizaiilor i
artei. Cuvîntul francez pe care îl folose te va fi tradus în italian , sub formaRinascimento.
A a cum scrie Michelet înlstoria Fran ei, factorul fundamental al Rena terii va fi „descoperirea lumii i a
omului". Din secolul al XlV-lea, în special în Italia, are loc o veritabil întoarcere la sursele antice. Operele
grece ti servesc drept model i, a a cum spunea Leon Battista Alberti, teoretician al secolului al XV-lea, „Una este
produs de spirit; cealalt este împrumutat de la natur ". Din punct de vedere economic i cultural, Italia acestei epoci
este mult înaintea restului Europei, în ora ele bogate se na te mecenatul, care îi va proteja pe scriitori, poe i,
arhitec i, pictori. Cei mai celebri protectori ai artelor au fost membrii familiei Medici din Floren a. Erudiii italieni
regrupeaz manuscrisele scriitorilor latini în bibliotecile m n stirilor din Italia, Elve ia, Germania. Anul 1453
reprezint c derea Constantinopolelui, dar i data venirii în Europa Occidental a numero ilor savan i greci, care vor
înt ri rîndurile erudi ilor.

1.1. Umani tii

Paralel cu scolasticii care urmeaz înv mîntul universitar, umani tii studiaz iirect manuscrisele grece ti, latine
i arabe. Tipografi ca Froben la Basel i istienne la Paris favorizeaz aceast mi care.

150
Cel mai cunoscut dintre umani ti a fost Erasmus din Rotterdam (1466-1536). Cosmopolit, el tr ie te în
patru ri i pred la universit ile din preiburg i Basel. Opera sa, considerabil , este compus dintr-o
imens coresponden cu al i umani ti i din lucr ri ca Elogiul nebuniei (1511) i De jnstitutione principis
christiani (Despre educarea principelui cre tin), scris în 1516 pentru educa ia lui Carlos al Spaniei.
Filosof cre tin, el dore te înainte de toate r spîndirea Evangheliei. Gîndirea sa va face din el unul din
principalii precursori ai Iluminismului.
în Italia, umani tii vor fi cel mai adesea secretarii sau ambasadorii principilor, în sarcinile lor intra organizarea
petrecerilor, redactarea scrisorilor i cronicilor, i chiar compunerea poemelor.

1.2. Spiritul umani tilor

Umanismul are drept scop conservarea i studierea operelor antice. Dac anumi i umani ti sînt mai
apropia i de p gînism, exaltînd gloria, frumuse ea, via a agreabil , al ii, în schimb, r mîn fideli moralei
cre tine, întorcîndu-se la sursele doctrinare ale originilor, Biblia în principal. Aceasta se întîmpl mai ales în rile din nord,
unde scolastica reprim interesul pentru autorii antici.
în sens larg, umanismul se va deta a de scolastica medieval i, împreun cu Reforma, va critica dogmele
religioase. Se caut din ce în ce mai mult adev rul în afara revela iei cre tine. Liberul arbitru este cel care
caracterizeaz cel mai bine spiritul umani tilor în ansamblul lor. Centrele umaniste se afl la curtea pontifical ,
la cur ile principilor de la Floren a, Mantova, Neapole, iar în afara Italiei, în ora ele universitare.

II. UMANISMUL ITALIAN

2.1. Umanismul i literatura de la sfîr itul secolului al XV-lea

Incepînd cu mijlocul secolului al XV-lea, Floren a devine capitala intelectual a umanismului. Aici, sub
protec ia familiei Medici, exista un centru de poe i i arti ti i o academie care f cea studii i cercet ri asupra neo-
platonismului.
 Din aceast perioad re inem numele a patru autori:
•Niccolo Machiavelli, n scut la Floren a, va efectua mai multe misiuni diplomatice în str in tate, fiind
secretar i ambasador al Republicii florentine. Mai tîrziu va lucra pentru familia Medici ca istoriograf. Public numeroase
opere: piese de teatru, ca La Mandragola (M tr guna), o lucrare de reflec ie istoric , Discurs asupra primei
decade a lui Titus Livius, dar mai ales II Principe

151
(Principele}. Aceast din urm lucrare, dedicat lui Lorenzo de Medici i scris în 1513, descrie realitatea
puterii, f r referiri ia religie sau la moral . Personajul s u, inspirat de Cesare Borgia, este energic, f r
scrupule; el nu poate salva Italia din situa ia catastrofal în care se afla decîtunificînd-o. Machiavelli va fi
primul autor care folose te no iunea de stat în sens modern.
• în Istoria Italiei, Francesco Guicciardini descrie dezastrul sta telor italiene între 1492 i
1534. în Amintirile arat cum istoria este dependenta
de pasiunile i ambi iile umane.
•Ludovico Ariosto (1474-1533),umanist la curtea de la Ferrara, scrie
Orlando furioso (Or-lan do furios), demonstrînd tot atîta via i imagina ie ca
poe ii de curte din Evul Mediu.
• Torquato Tasso (1544-1595), umanist din Ferrara, scrie drama
pastoral v4mmta i o epopee despre prima cruciad -Ierusalimul eliberat, în
care amestec romanescul cu supranaturalul cre tin. Un an înainte de moartea sa,
scrupule religioase îl vor determina s modifice aceast lucrare.
Palatul Rucellai din Fioren a. Conceput de ,:Alberti în jurul anului 1460.

2.2. Artele
Publicul artistic al Rena terii este constituit în esen din burghezia citadin i
societatea de la curtea principilor. Personalitatea artistului iese din anonimat.
Colec iile de opere de art devin tot mai importante, ornînd palatele. Paralel cu
instaurarea sistemului bancar european, începe s se manifeste pentru întîia oar
libera concuren între arti ti. Dar este de remarcat c spre mijlocul secolului al XV-
lea, marile familii, ca Strozzi, Quaratesi, sînt preocupate mai mult de deco• rarea
palatelor decît de cea a capelelor.
Principalii protectori ai artelor sînt: papii luliu II i Leon X la Roma; Medici i
Cosimo I, mare duce de Toscana, la Floren a; familia Este la Ferrara; familia
Farnese la Parma.
Michelangelo. Piet . Comand a unui cardinal francez, ea a fost terminat în 1500. Trebuia s împodobeasc bazilica Sân Pietro din
Roma.

ARHITECTURA I SCULPTURA
Cei mai mari arhitec i au fost Donato Bramante (1444-1515) i Michelangelo
Buonarroti (1475-1514), care au construit bazilica Sân Pietro din Roma. Spre
deosebire de perioada gotic , Rena terea
îndr ge te formele simple, geometrice i stereometrice: p tratul i cercul în plan. Paralel cu construirea
bisericilor apar palatele patricienilor i vilele de la tar ale burgheziei. V zute din exterior, palatele dau impresia unor
fort re e de form cubic . Centrul cl dirii este delimitat de o curte continuat cu o loggie «rev zut cu coloane.
Camerele de locuit sînt situate de jur-împrejur.
Alte mari nume asociate arhitecturii sînt cele ale lui Perruzi, c ruia îi apar ine construirea palatului Farnese, i
Palladio, autorul a numeroase vile.
Sculptura este domeniul care se va lega cel mai mult de antichitate. Reprezentarea nudului în propor ii dorite a fi
perfecte i într-o libertate deplin de mi care necesit studii profunde de anatomie. Corpul uman este
reprezentat a a cum este, i nu cum ar trebui s fie. Leonardo da Vinci, pictor, sculptor, arhitect, tehnician
reprezint cel mai bine spiritul noii culturi. Sculptor, el realizeaz aproape în întregime Statuia ecvestr a
ducelui Francesco Sforza i în acela i timp scrie un manual de pictur i un tratat de anatomie. Francisc I,
regele Fran ei îl invit s locuiasc la castelul Cloux (ast zi Clos-Luce), aproape de Amboise, unde va deceda la 2 mai
1519.
Nu putem disocia numele s u de cel allui Michelangelo, care va realiza fie statui izolate, caPietâ, Moise, Sclav înl
n uit, fie grupuri statuare, ca cele f cute pentru mormintele lui Giuliano i Lorenzo Medici, din capela Medici.
Giovanni Bologna (1529-1608) se instaleaz la mijlocul secolului la Floren a. Creeaz grupuri statuare
care se ridic în spiral , oferind din toate unghiurile o bun perspectiv : Fîntîna lui Neptun la Bologna, R pirea
Sabinelor la Floren a.

PICTURA, ORFEVR RIA, MUZICA

Spre deosebire de sculptur , pictura este dificil de legat de modelele antichit ii. Principalele centre se
afl la Vene ia, Roma i Floren a, în acest din urm ora , Sandro Botticelli va reprezenta trecerea de la
quattrocento la cinquecento. Opera sa degaj o sensibilitate deosebit : Prim vara, Na terea lui Venus.1
Al turi de coala din Perugia, reprezentat de Pietro Vanuci, zis Perugino, ale c rui tablouri se caracterizeaz prin
exprimarea valorilor spa iale, demnitatea atitudinilor, suavitatea madonelor, i al turi de coala din Parma, reprezentat de
Antonio Allegri, zis Cor-re ggio, se remarc coala vene ian . Dintre cei mai
Botticelli a fost i un portretist de seam . Remarcabil este lucrarea în care o red pe tîn ra Simonetta Vespucci, al c rei
degaj fr gezime, calm i poezie (n. tr.).

Extras din Caietul de anatomie al lui Leonardo da Vinci. Scheme necesare studierii corpului uman: larinx i picior (1510).
Biblioteca regal a castelului Windsor.
coala italian . Secolul al XV-lea. Cina cea de tain . Milano
importan ipictori ai acestei coli amintim pe Veronese, Carpaccio, Giorgione i Tin-toretto. în operele sale, Carpaccio
se va inspira din fastuoasele s rb tori ale Vene iei: Recep ia ambasadorilor la Vene ia. Giorgione se remarc
prin bog ia culorilor sale: Furtuna. Maestrul manierismului italian este, f r îndoial , Jacopo Robusti, zis
Tintoretto (1518-1594): el une tesensulculoriivene ienecuplasticitatea formal a lui Michelangelo. Incepînd cu
mijlocul secolului, figura izolat va fi tot mai mult înlocuit de grandoarea tridimensional a spa iului. Pentru
aceast perioad trebuie re inute numele a patru mari pictori:
• L e o n a r d o d a Vinci (1452-1519) deseneaz perfect i î i aureoleaz personajele prin clarobscur. Din
perioada petrecut la Milano dateaz dou din capodoperele sale cele mai cunoscute: Fecioara între stînci i
Cina cea de tain . Spre 1500 se întoarce la Floren a, unde picteaz Leda, tablou disp rut, i Gioconda. Ultimii
anipetrecu i în Fran a vor fi consacra i desenului.
•Michelangelo (1457-1564), de i este protejatul familiei Medici i al papei, r mîne totu i independent.
A fost pictor, sculptor, poet, convins c toate artele „se reduc la o form ideal ". Pentru arta figurativ ,
forma ideal r mîne desenul. El afirm totodat c pictura este mai bun dac se apropie de sculptur .
Aceast plasticitate se reg se te m Judecata de Apoi sau în Geneza, fresce pictate pe bolta Capelei
Sixtine.
• Raffaello S an zi o (1483- 1520) picteaz la Floren a, apoi
la Roma. Armonia i echilibrul se reg sesc în opere ca Fresca Gala teii,
coala din Atena, Portretul lui Miu II.
• T i z i a n o Vecellio (1477- 1576) a fost doar pictor. Opera sa
respira cînd ardoare (Fecioara în templu), cînd
Veronese. Nunta din Cana (1563). Paris, Senzualitate (Venus, Amorul sacru t
MuzeulLuvru. amorulprofan). tie s foloseasc culori
somptuoase (Doamn f cîndu- i toaleta) i realizeaz portrete remarcabile: Carol Quintul la Muhlberg,
Filip H.
Benvenuto Cellini (1500-1571) este recunoscut pentru cizelarea bijuteriilor i pieselor de
orfevr rie. A gravat i un num r mare de medalii, dar multe dintre operele sale s-au pierdut. A sculptat:
Perseu t ind capul Meduzei.

III. RENA TEREA ÎN AFARA ITALIEI 3.1. Fran a

RENA TEREA LITERAR
Trei perioade sintetizeaz evolu ia Rena terii literare în Fran a:
Veronese. Detaliu din partea central a Nun ii din Cana (1563).
• 1515-1534. îndemnat de Guillaume
de Bude, Francisc I creeaz „colegiul citi
torilor regali", actualul College de France
(Colegiul Fran ei). Aici vor fi predate
greaca, latina, ebraica, ceea ce constituia
o victorie pentru umanism i reform . Pl ti i
direct de Casa regal , savan ii acestui co
legiu scap de tutela Sorbonnei.
• 1534-1559. Perioada este marcat de
„Afacerea pancartelor". Pamfletele violente
împotriva liturghiei i cur ii romane, afi ate
pîn i la Amboise, pe u a apartamentului
regal, au determinat reac ia violent a re
gelui, mergîndpîn la schimbarea atitudinii
acestuia fa de reformatori.1 în fa a
acestui val de violen e, Marot este nevoit s
fug ,
Rabelais se ascunde, iar Calvin pleac la Geneva. Din acest moment, Reforma i Rena terea înceteaz s mai
evolueze în acela i sens. Majoritateascriitorilornu mai încearc s concilieze religia cu dragostea pentru P
gînismul antic.
• 1559-1610.R zboiul religiilor aprinde polemicile.
Agrippa d'Aubigne, Blaise de Montluc sînt scriitorii
angaja i în r zboaiele religioase. Montaigne r mîne
complet în afara acestui fanatism.
Clement Marot (1496-1544) a fost ultimul mare orator. Opera sa reprezint tranzi ia de la
Evul Giovani Battista Rosso
—— ________________ ' (1494-1540). Galeria
Urmeaz represalii împotriva luteranilor suspec i, dintre care Francisc I. Decor de fresce i
dou zeci au fost ar i. Regele a suspendat chiar dreptul de tip rire lambriuri pe lemn. Castelul
(n. tr.). Fontainebleau.
Mediu la Rena tere. A fost poet de curte (elegii, epistole balade, rondeluri), dar i poet religios.
Introduce sonetul în Fran a dup modelul poeziei italiene. Principala sa oper este reprezentat
de Cei cincizeci de psalmi traducere în limba francez a psalmilor lui David. Facilitatea cu
care pot fi transpu i pe muzic 1-a determinat pe Calvin s -i transforme în cîntece biserice ti.
De-abia în secolul al XVII-lea, lui Marot i se va acorda un loc de onoare în rîndul poe ilor
francezi.
Francois Rabelais (1494-1553),c lug
rfranciscan, Jean ciouet (1480-1541).p r se te via amonahal pentruadeveni
medic la spitalul Frânase i. Paris, Muzeul l'Hotel-Dieudin Lyon.
Estecelmaiimportantumanist
Luvm. francez al acestei perioade. Mo tenitoare a Evului Mediu,
opera sa este o „gesta" de gigan i, o epopee burlesc! Tonul glume , cîteodat obscen, se
încadreaz perfect în tradi ia fabulelor, în schimb, ideile sale despre educa ie sînt conforme cu programul
umani tilor Rena terii. Gargantua i Pantagruel sînt satire violente la adresa papei, regelui, ordinelor monahale, autorit ii
Sorbonnei. De altfel, aceasta din urm va interzice publicarea operelor sale.
PLEIADA
în1547, un grup de tineri, între care Ronsard, Du Bellay, Baif, urmeaz cursurile marelui elenist Dorat de la
Colegiul Coqueret din Paris. Manifestul noii coli Deferise et illustration de la languefrancaise (Ap rarea i ilustrarea limbii
franceze) apare în 1549. Scris de Du Bellay, poate fi rezumat în trei puncte:
• Ap rarea limbii franceze împotriva celor
care încearc s-o „latinizeze", în a a fel încît în
francez s se poat scrie opere tot atît de
importante ca cele gre ce ti i latine.
• Crearea unei poezii veritabile prin înl
turarea formelormedievale
iintroducereanoilorformeinspi rate de antichitate
i poe ii italieni.
• Identitateapoetului se stabile te doar în
func ie de opera i sursa sa de inspira ie.
Francesco Primaticcio (1504-1570). Camera ducesei d'Etampes. Castelul Fontainebleau.
Du Bellay (l 522-1560) a urmat la începutul vie ii o carier diplomatic . Este un
maestru al sonetului, în 1549 compune Olive, culegere de sonete, inspirate dup modelul lui
Petrarca, iar în 1558 apar Le Antiquites de Rome (Antichit ile Romei) i Le Regrets
(Regretele).
R o n s a r d (1524-1585) a fost eful Pleiadei, îndr gostit de antichitate, r rnme îns profund ata at
regiunii natale, Vendomois. Opera sa poate fi împ r it în trei perioade:
• 1550-1559: Antichitatea i Italia ocup un loc important în opera sa.
public patru c r i de ode, imitîndu-i pe Pindar i Hora iu.
•1560-1574: Este în acela i timp poet de curte i poet na ional. Redacteaz
Discours sur Ies miseres de ce temps (Discurs despre mizeriile timpului
acesta), glegies, Mascarades et Bergeries (Elegii, Mascarade i
Pastorale)*.
•1574-1585: Se retrage în schiturile de la Saint Cosme i Croixval,
unde compune Sonnets pour Helene (Sonete pentru Elena).

SCRIITORII COMBATAN I
Blaise de Montluc (l 502-1577). Soldat în timpul r zboaielor din Italia, guvernator al
provinciei Guyenne în timpul domniei lui Carol IX, s-a remarcat prin m surile aspre luate împotriva
hugheno ilor. Spre sfir itul vie ii, dup modelul lui Caesar, î i scrie Comentariile, fresc deosebit de vie a
mediului militar în care a tr it.
Agrippa d'Aubigne (1552-1630). Combatant în r zboaiele religioase în tab ra protestant ,
public între 1613 i 1620 Le Tragiques (Tragicele), poem în apte cînturi care este în acela i timp satiric,
liric i epic.
Michel Eyquem de Montaigne (1533-1592). Gentilom din Perigord, celebru pentru prietenia sa
cu Etienne de la Boetie, i-a petrecut cea mai pl cut parte a vie ii în castelul s u din Perigord, i la
Bordeaux, unde a fost consilier în Parlament pîn în 1571, iar apoi din 1581 i pîn în 1585, primar al
ora ului. Inaugureaz tradi ia morali tilor în Fran a. Eseul, genul s u literar, are drept scop studierea i
analizarea comportamentului uman. în 1580 i 1588 apar dou volume de Eseuri. Distingem trei perioade:
-de stoicism (l572-1573)
• de reac ie sceptic (1576)
• de epicureism.
Pedagogia ocup un loc important în opera sa. Sprijinindu-se pe tradi ia antic , î i pune o serie de
probleme filosofice, dar f r vreo inten ie didactic . O mare parte din aceste observa ii se bazeaz pe
examinarea eu-lui. în acest sens, Eseurile sînt prima m rturie autobiografic .
J o d e 11 e (l 532-1573) imit teatrul antic, folosind corul i monologurile, adoptînd, înaintea lui
Corneille, regula celor trei unit i.
Elegii, Mascarade i Pastorale este o culegere de poezii, dedicate reginei Elisabeta a Angliei (n. tr.).
RENA TEREA ARTISTIC

ARHITECTURA
Influen ele italiene p trund în Fran a, f r a aboli îns cu totul arta gotic , a a cum demonstreaz
bisericile Saint Merry, Saint Eustache i hotelul Cluny (1490). Hotelul Jacques Coeur construit la Bourges
este cea mai fastuoas re edin a secolului al XV-lea. în castelele în l ate spre 1495 pe valea Loarei se
combin creneluri, turnule e, ferestre cu arc înplin cintru, fa ade cu colonade i frontoane triunghiulare, în timpul
domniei lui Carol al VUI-lea se construie te castelul d'Amboise, iar sub Francisc I cele de la Blois i Fontainebleau.
începînd cu 1550, compozi ia arhitectural exterioar i interioar se supune unor reguli geometrice i aritmetice. Aceast perioad
este dominat de numele a trei arhitec i, Pierre Le cot (1515-1578), Philibert Delorme (1510-1570)
i B u 11 a n t (l 525-1578). Primul a lucrat la Luvru din 1546, proiectînd „la cour
carree" (curtea p trat ), i care va fi realizat sub domniile lui Ludovic XIII i Ludovic XIV. Delorme
proiecteaz i execut planurile castelului d'Anet i începe în 1564 palatul Tuileries. Bullant a
fost arhitectul castelelor Chantilly i d'Ecouen.

SCULPTURA
Datorit declinului centrelor pariziene, ea se va dezvolta în provincie, carac-terizîndu-se prin sculptura funerar
(Mormîntul lui loan Neînfricatul), dar i prin executarea unor statui ce reprezint personaje culcate sau în
rug ciune. Mae trii colii de pe Loara, ca Michel Colombe (1430-1515) care a realizat mormîntul lui
Francisc II, adopt motivele italiene în ornamenta ie, începînd cu 1527, sosirea arti tilor florentini la curtea lui
Francisc I va impune caracteristicile artei italiene. Primatice i Rosso vor ad uga la decorarea castelului de la
Fontainebleau pictura i sculptura i vor deveni efii noii coli, care va readuce Parisul la rangul de capital a Rena terii.
Simboluri p gîne i statuete antice îi inspir pe sculptorii Jean Gouj on (1510-1566) în reprezentarea nimfelor de la
Fîntîna sfin ilor inocen i i pe Germain Pilon, sculptor favorit al Caterinci de Medicis, în realizarea Celor
trei gratii.
Arta pictural devine mai important dup 1450, cînd centrele de art se deplaseaz în provinciile de
nord, în urma instal rii ducelui de Burgundia pe teritoriile sale. Trebuie a teptat îns crearea colii de la
Fontainebleau, sub direc ia lui Primatice i Rosso, pentru a putea vorbi de un manierism interna ional. A doua coal de
la Fontainebleau, constituit sub domniile lui Henric III i Henric IV, este format dintr-o nou genera ie de
pictori-decoratori. Cel mai impor-tantpictor francez al epocii este J e an C l ou e t (1485-1541), care picteaz
tablouri cu subiecte mitologice, dar mai ales portrete: Carol IX, Henric II.
3.2. în afara Fran ei
 ARHITECTURA
în Flandra, stilul italian î i face apari ia în special în decora ie. La Anvers, prim ria este o sintez interesant a
acestor elemente italiene, pe care le recunoa tem prin prezen a loggiilor de tip florentin, combinate cu elemente
flamande, ca acoperi urile înalte cu lucarne.
coala flamand . Secolul al XVI-lea. Pleter Bruegel. Parabola orbilor. Muzeul din Neapole.
în Olanda, Rena terea va fi mai tîrzie, iar cl direa prim riei ora ului Leyda este apropiat prin concep ie de
cea din Anvers. în Germania asist m la acela i amestec de influene italiene i gotice. Astfel, re edin a electorului
palatin Otton-Heinrich de la Heidelberg este rezultatul acestui compromis. Influena italian se face resim it pîn în
Europa Oriental , dar aici Rena terea nu va fi decît un curent la mod . Sculptori italieni decoreaz castelul Wavel de
la Cracovia i palatul Belvedere delaPraga(1536).
PICTURA
Anvers este centrul cel mai important al colii flamande. Treptat, el va fi influen at de
„italienism".
A. Diirer. Adam i Eva. Gravur (l504).

• P i e t e r Bruegel cel B trîn (1530- 1569) domin pictura flamand a

secolului al XVI-lea. Mult vreme considerat drept pictor al moravurilor r ne ti, a tiut
totu i s înnoiasc pictura religioas , plasînd-o în peisajele rurale ale Flandrei: Recens mîn-tulde
la Bethleem. Al rgit considerabil arta peisajului: Anotimpurile. O parte din opera sa se
situeaz pe linia fantastic a lui Bosch: Triumful mor ii, C derea îngerilor rebeli. A avut doi
fii care i-au urmat în pictur :
PieterBruegelcelTîn r,numit iBruegelalInfernului, iJan,numit iBruegelde Catifea.
•Albrecht Diirer(1471-1528)a fost pictor i gravor. C l toria între-Prins în Italia de nord i la Vene ia a
fost decisiv pentru arta sa. Fascinat de Mantegna, este primul artist german care a studiat serios arta
italian . Diirer este maimult desenator decît pictor. Al tur într-o manier realist simbolismul

159
Evului Mediu (Melancolia) cu dorin a c a reprezenta adev rul, proprie
Rena teri Principalele sale opere sînt Cei patru apos toii, Autoportret. Dar
adev rata dimensiun a geniului s u se remarc în artele grafice Amintim în acest
sens gravurile: Apoca lipsul, Cavalerul, moartea i diavolul.
El Greco. Apocalipsa. Cea 1610. Colec ia Zuloaga.

•Lucas Cranach (1497-1543 devine pictor la curtea

principelui elector de S axa i unul dintre cei mai ferven i miratori ai
luteranismului, c ruia îi va crea iconografia. Acord nudului un loc important i
se pare c a dorit s creeze un canon de frumuse e, diferit de cel al esteticii
italiene. Renumele s u se datoreaz mai ales portretelor.
•Hans Holbein cel Tîn
(1497-1559) este pictor i desenator german. A c l torit mult: stabilit mai întîi la Basel, pleac în Fran a, apoi în Italia i
devine pictorul de curte allui Henric VIII. Este considerat unul dintre mae trii portretului: Henric VIII, Erasmm,
Thomas Morus1. Opera religioas a ultimului reprezentant al colii germane este pu in cunoscut .
•Domenikos Theotokopulos,zisEl Greco (1541-1614), s-a n scut în Creta. Studiind în Italia, 1-a
descoperit la Vene ia pe Tintoretto, careva influen a puternic. Se stabile te pentru tot restul vie ii la Toledo.
Deseori picteaz într-o manier sumbr i ardent atunci cînd trateaz subiecte religioase: înmormîntarea contelui d'Orgaz.

3.3. Progresul tiin ei

 în ciuda lipsei de metod i de instrumente de observa ie, s-au fa<j descoperiri notabile gra ie unor
nume de prestigiu.
• Polonezul C o p e r n i c (1473-1543), teolog i naturalist în acela i tir af cut studii umaniste, de
matematic i astronomie la Cracovia. El demonstrea^ c P mîntul se rote te în jurul Soarelui. Lucrarea în care expune
sistemul sân de gîndire asupra lumii, Despre mi c rile de revolu ie ale corpurilor cere ti va fi publicat la un an
dup moartea sa. Dedicat papei Paul III, lucrarea nu v«
1! .iii
fi interzis de curtea pontifical .
*Ca gravor, Holbein a ilustrat cartea lui Erasmus, Elogiul nebuniei (n. tr.).
•Leonardo da Vinci anticipeaz legile mecanicii i are contribu ii ^portante în geologie i botanic . Observînd i
analizînd zborul p s rilor, realidzeaz ma ini zbur toare. El va supune pasiunilor sale toate for ele naturii.
• Italianul C a r d a n o face progrese în domeniul algebrei. Ambroise Pare preconizeaz pansarea
pl gilor.1 Flamandul Andreas Vesal i francezul Michel ervet au f cut progrese importante în medicin ,
înjurai lui Paracelsus, medic elve ian, s-a esut o adev rat legend . Respins de savan ii epocii, importan a
lucr rilor sale de medicin nu va fi recunoscut decît în a doua jum tate a secolului al XVI-lea. Ca filosof, el
vede în om o fiin tripartit : o parte divin i etern , o parte spiritual i permanent , o parte uman i
tranzitorie. Datoria omului este de a- i p stra locul pe care Dumnezeu i 1-a acordat. Filosofia sa îi va
influen a pe Jakob Boehme i Angelius Silesius. Goethe îi va g si un loc în Faust, sub forma unui naturalist
filosofmd asupra existen ei. Cercet rile sale în domeniul medicinei vor contribui la progresul studiului asupra
constitu iei corpului i a fost primul care s-a aplecat asupra bolilor esuturilor.

3.4. Concluzii
Ceea ce caracterizeaz cel mai mult oamenii acestei epoci este curiozitatea f r limite, necunoscut în
Evul Mediu, deoarece controlul Bisericii asupra vie ii intelectuale era aproape total. Independen a
intelectual este confundat adeseori cu erezia. Schimbarea se poate datora descoperirii unor lumi noi.
în Fran a, curiozitatea se treze te o dat cu descoperirea anticilor. Traducerea operelor latine i grece ti va
permite oamenilor Rena terii s exalte liberul arbitru, iar autorilor cultiva i s studieze lucr rile tiin ifice. Totu i,
locul l sat tiin elor este înc redus în compara ie cu scolastica sau cu ra ionamentul.
Oricît de paradoxal ar p rea, progresele tiin ifice se datoreaz mai pu in umani tilor i mai mult celor
care nu cuno teau greaca sau latina. Respectul scrupulos al umani tilor fa de antici a contribuit la „r t cirea"
intelectual a acestora. Teritoriul libert ii cucerit de liberal arbitra îi va încuraja pe unii s ri te s se expun
fulgerelor Bisericii, în astronomie, revolu ia epocii a fost descoperirea lui Copernic, care a reu it s
demonstreze c P mîntul nu este centrul universului, a a cum se credea de la Ptolemeu, ci c , dimpotriv , el
se rote te înjurai axei sale i înjurai Soarelui. Astrologia, la mare cinste, îl are ca maestru pe Nostradamus.
Dar lumea observa iei se îmbog e te cu studiile lui Bernard Palissy, care s-a îndîrjit atît de tare s descopere
ceea ce se cuno tea cu mult înaintea lui în Italia.
F r a lega în mod obligatoriu originea libert ii gîndirii moderne de umanism, putem sublinia
extraordinara eliberare care se va produce fa de cre tinism
Tot el introduce tehnici noi operatorii: legarea arterelor (n. tr.).
i Biseric . Totu i, umani tii vor repune pu ine probleme în discu ie; ei reiau chiar majoritatea ideilor
mo tenite, i platonismul este un exemplu.
REFORMAREA PEDAGOGIEI
Afirmarea individualismului se va completa prin dorin a de descoperire a copilului, acordîndu-se astfel un
loc aparte problemei colii. Pentru prima oar , Jan Van Scorel reprezint în pictur , în 1531, un colar ce
poart pe cap o beret ro ie i care ine într-o mîn o foaie de hîrtie, iar în cealalt o pan . Scopul educa iei
în Rena tere este de a forma oameni care s fie în acela i timp i buni cre tini, înainte de 1400 sînt create la
Paris treizeci de colegii, între care cel de la Sorbonna era destinat teologiei. La începutul secolului al XV-lea,
Louvain devine un centru important al Rena terii în Europa. Mai tîrziu, universit ile engleze se deschid
umanismului i Erasmus va preda la Cambridge. Totu i, în timpul Rena terii, colegiile vor înlocui treptat facult ile de
art i vom asista la un declin progresiv al universit ilor, private de elementele lor cele mai dinamice, în
timp ce înv mmtul se modific , via a i psihologia elevului vor urma aceea i evolu ie. Erasmus, care consacr
mai multe lucr ri problemei educa iei, vorbe te despre necesitatea de a se recurge la un preceptor. Iezui ii au
fost marii agen i de difuzare a înv mîntului umanist. Ordinul creat între 1574 i 1640 num r 125 de colegii,
cu cel pu in 150 000 de elevi.
în centrul preocup rilor educa iei, umanismul va situa morala i va face din virtu ile acesteia un mijloc de
acces la în elepciune i cunoa tere. Celebra fraz cu care se termin scrisoarea lui Gargantua c tre
Pantagruel, science sans con-science n'est que ruine de l'âme ( tiin a f r con tiin nu este decît
pieirea sufletului) ilustreaz perfect aceast nou concep ie, în celebrul s u tratat De l'institution des
enfants (Despre cre terea copiilor), Montaigne se situeaz pe aceea i linie a pedagogiei umaniste atunci
cînd scrie c „un copil trebuie s aib mai degrab capul bine f cut decît plin", scopul fiind acela de a forma
un om capabil s se conduc în via . Pentru Montaigne, modelarea fizic este necesar , întrucît corpul este
cel care sus ine sufletul. i Gargantua, sub direc ia lui Pono-crates, prime te o educa ie de gentilom, în care
exerci iile fizice i folosirea armelor ocup un loc important. Descrierea aba ieiTheleme, în care Rabelais a
a ezat societatea sa princiar , are un singur principiu: „Fais ce que tu voudras!" („F ce î i dore te inima!").
El se adreseaz îns persoanelor de rang, ca de altfel întreg sistemul educativ al Rena terii.
SEC IUNEA C REFORMA

I. CARACTERE GENERALE
Vînzarea indulgen elor. Gravur satiric german .

Ideea de Reform este în realitate rezultatul ob inut prin schism

a unei serii de tentative de reformare a ansamblului Bisericii catolice:
Cluny, Citeaux, ordinele de cer etori, conciliile de la Konstanz i Basel.
Scopul era de a promova o reform intern a corpului ecleziastic,
pentru a elimina abuzul i cumulul de beneficii care permiteau unei singure
persoane s - i atribuie mai multe aba ii i episcopii, ca i lipsa de educa ie a
clerului i moravurile sale criticabile.
în categoria abuzurilor, la originea direct a Refonnei va sta vînzarea de indulgen e de c tre dominicanul I
o a n Tetzel1 (1465-1519). Cump rarea unei indulgen e, prezentat sub forma unei scrisori, nu are drept
scop iertarea p catelor, ci r scump rarea acestora. Este o garan ie de a interveni în lumea de dincolo pentru p cate
comise pe p mînt. Mijloc de a r scump ra p catele, indulgen a introduce venalitatea în Biseric i stabile te o
distinc ie clar între boga i i s raci, contrar spiritului lui Hristos.
Reforma, pe care o putem situa între 1517 i 1555, se compune din mai multe curente de gîndire ce
propag o nou credin i dintr-o reac ie catolic ce promoveaz o schimbare intern profund .
Mi carea Refonnei cuprinde patru perioade: din 1517 apare i se r spînde te în Germania doctrina lui
Luther; ea este urmat în 1522 de cea a lui Zwingli în Elve ia german ; din 1541, Calvin î i întemeiaz
propria biseric la Geneva; în Anglia, Actul de Suprema ie din 1534 marcheaz crearea Bisericii anglicane.
Tetzel fusese îns rcinat de papa Leon X s vînd în Germania indulgen e, pentru ca din y enitul lor s poat termina
biserica Sân Pietro, iar noul episcop de Mainz s poat pl ti Papei taxa de confirmare (n. tr.).
Contrareforma catolic este anun at în 1540 prin constituirea Companiei lui Hristos
idefinirea riguroas a doctrinei catolice la Conciliul de la Trento (1545-1563).
 II. REFORMELE

2.1. Martin Luther

Luther (1483-1546). Gravur de L. Cranach. Floren a.

Personalitatea lui Martin Luther (1483-1546), atît de plin de contraste i extreme, de la umorul trivial
pîn la cea mai înalt eleva ie spiritual , nu poate fi separat de gîndirea sa. Nu schisma este scopul lui,
pentru c el dore te înainte, de toate reabilitarea Bibliei ca surs esen ial a revela iei. De aceea, repro eaz
Bisericii preferin a acesteia pentru scrierile patristice.
Luther, c lug r i apoi preot, îl prive te pe omul aflat în fa a lui Dumnezeu nu prin atitudinea sa moral , ci
prin acceptarea de c tre acesta a judec ii divine, în luteranism nu este loc pentru îndoial , iar iertarea divin
este o certitudine. Ea este marcat prin dou sacramente biblice, botezul i participarea la Cina cea de tain ,
în momentul celebr rii euharistiei, Luther nu crede c exist transsubstan iere, de i ap r prezen a real a lui
Hristos. Credinciosul, sigur de iertarea divin , trebuie s se abandoneze în mîinile lui Dumnezeu, care îi va
indica voin a sa prin practicarea altruismului i revel rii voca iei.
Luther î i difuzeaz ideile prin afi area pe poarta bisericii castelului de la Wittenberg, la 4 septembrie
1517, a celor 95 de teze. Ruptura cu Roma are loc în 1518, cînd Luther refuz s - i retracteze tezele în fa a
Dietei de la Augsburg. în 1520, î i public programul sub forma a trei scrieri fundamentale\Apel c tre
Gravur de Diirer. B.N. Estampes.
nobilimea cre tin de na iune german , Captivitatea babilonic a bisericii, i Libertatea cre tin , în
acela i an, la Wittenberg, arde în fa a studen ilor i a mul imii bula papal prin care era amenin at cu
excomunicarea, proclamat îns în 1521. Este salvat de ducele de Saxa, Frederic cel în elept, la curtea
c ruia se refugiaz i traduce între 1521 i 1522 Noul Testament în limba german , în 1530, Dieta de la
Augsburg ia act de diviziunea produs între principii catolici i cei protestan i. Melcmchthon (1497-1560).
Melanchthon prezint Confessio Augustana, în care
expune bazele luteranismului i la care r spunde doctorul în teologie, Jan Eck, prin a
sa Confutatio Augustana.
în 1555, o nou Diet la Augsburg, cea mai celebr , aduce pacea religioas ;n Germania, recunoscîndu-i pe luterani egali cu
catolicii, în fiecare stat, credin a re ligioas depinde de alegerea pe care o face prin ul pentru supu ii s i.

2.2. Zwingli
Admirator al lui Erasmus, Ulrich Zwingli (1484-1531) este cî tigat de ideile
luteranismului, de care se va separa îns pentru a crea la Ztirich o comunitate
religioas strict , împingînd luteranismul la extrem, Zwingli reclam abolirea în
Biseric a tot ceea ce nu este fondat pe Biblie: picturi religioase, procesiuni, org , cîntece
religioase, în 1529, la Marienburg, se încearc o conciliere cu Luther, care nu a
reu it îns , deoarece Zwingli refuz s vad în Cina cea de tain altceva decît simbolul lui
Hristos.
Zwingli (1484-1531). Gravur . B.N. Estampes.

2.3. Jean Calvin i predestinarea

Jean Calvin (1509-1564), n scut la Noyon, prime te mai întîi o forma ie juridic ,
apoi se converte te la luteranism, consacrîndu-se studiului teologiei. Alungat din Regatul Fran ei
în 1534, el se refugiaz la Basel, unde public în 1536 Christianae reiigionis instituto
(Institu ia religiei cre tine), înesen , mesajul calvinist are la baz doctrina predestin rii: în
eternitatea sa, Dumnezeu i-a destinat omului fie mîntuirea, fie damna- ia etern . Singura sc
pare a omului este adaptarea vieii sale la exigen ele divine, toat activitatea sa trebuind s fie pus
în slujba lui
Dumnezeu.
Calvin (1509-1564). Rotterdam, Muzeul Boijmans.
Instalat definitiv la Geneva în 1541, Calvin î i organizeaz Biserica. Ea este dirijat dup norme foarte severe de
prezbiteri, care pot fi pastori sau laici ale i. La Geneva, în 1559, este fondat o academie calvinist , care avea
drept scop formarea de predicatori. Aria de extindere a calvinismului porne te din Elveia i ajunge în Germania
occidental , Fran a (hugheno ii), Sco ia i nordul rilor de Jos.

2.4. Anglicanismul
în 1526, regele Henric VIII (1491-1547) al Angliei decide s - i repudieze a doua so ie, pe Catherine de
Aragon, prima oar c s torit cu fratele mai
vîrsmic al acestuia, Arthur. Papa refuz anularea c s toriei, îns Henric VIII o ob ine în 1532 de la Thomas
Cranmer, noul arhiepiscop de Canterbury. Ruptura oficial cu Roma survine la 30 aprilie 1534, cînd Parlamentul a
promulgat Actul de Suprema ie prin care regele devine eful Bisericii engleze. Ecleziasticii regatuluisînt obligai s presteze jur
mînt de credin regelui în calitatea sa de ef al Bisericii anglicane. Cei care refuz sînt aspru pedepsi i, ca Fischer,
episcop de Rochester i cancelarul Thomas More (Morus), care sînt executa i. Henric VIII se folose te de noua sa
autoritate religioas pentru a desfiin a comunit ile, bunurile acestora revenind Coroanei. Schisma anglican este
o manifestare profund na ional . Astfel, în ac iunea de a se rec s tori cu favorita sa, Anne Boleyn, regele
este sus inut de Parlament, rezisten a episcopal fiind zdrobit prin for . Doar Irlanda refuz lupta cu
Roma, ea r mînînd în continuare în sfera de obedien a catolicismului roman.

III. CONTRAREFORMA
-""l" <".; -.4 •' ."•';

3.1. Ini iativele papalit ii

Conciliul de la Trento este convocat de papa Paul III în 1542. Oficial,1 lucr rile se deschid în 1545 i
dureaz pîn în 1563. Scopul acestui conciliu este definirea riguroas a doctrinei catolice. In prima sesiune se
formuleaz doctrina contrareformei i sînt promulgate decrete de autoreformare. Tot în aceast sesiune se decide
confruntarea tradi iei Bisericii cu Sfintele Scripturi. A doua sesiune dureaz între 1551 i 1552 i ea va fi dominat ,
ca de altfel i a; treia, de Iezui i, care vor accelera reforma intern . Iertarea este definit ca uir dar al
lui Dumnezeu, dar omul î i p streaz libertatea de a o refuza. Cele apte sacramente sînt p strate, slujba se
oficiaz tot în limba latin i nu în diversele limbi na ionale, iar textul de referin pentru Biblie r mîne Vulgata. Se
reafirm autoritatea pontifical i obliga ia de
celibat pentru preo i.
Se deschid coli de teologie i seminarii pentru formarea viitorilor preo i, înfiin ate în fiecare diocez ,
colile sînt plasate sub autoritatea episcopal .
Paralel cu aceast ac iune reformatoare, papalitatea continu lupta împotriva ereziilor, restaurînd Inchizi ia, care
trece sub controlul s u. Pontificatele lui Paul IV (1555-1559) i Pius V (1566-1572) sînt marcate de o
întoarcere la austeritate a curii romane. Pius V formeaz o comisie de cardinali, Congrega ia Index-ului, pe care o îns
rcineaz cu alc tuirea unei liste de opere considerate periculoase pentru credin , a c ror lectur este interzis
fidelilor. Deciziile comisiei antreneaz interzicerea vînz rii i difuz rii acestor lucr ri în statele catolice.
3.2. Ac iunea Ordinelor
înnoirea Bisericii se face i prin înfiin area de noi ordine, ca cel al Theati-nilor, fondat de episcopul de
Chieti, Gian Pietro Caraffa (Chieti, în latin : heatinus), viitorul pap Paul IV. Ordinul este dublat de unul
feminin. Theatinii au drept scop practicarea cotidian a carit ii, propagarea i sus inerea credin ei, ca i
asisten a acordat bolnavilor.
» 1<M / tl it ISÎ2 „ari . £,

Ignatio de Loyola (1491-1556).

De origine basc , spaniolul Ignatio de Loyola de Recalde a fost întemeietorul Companiei lui lisus.
 Nobilul Ignatiu de Loyola (1491-1556) creeaz în 1535 Compania lui lisus.
La origine, Iezui ii sînt ase prieteni care i-au f cut studiile de teologie împreun .
Grupul lor se l rge te dup instalarea la Roma în 1539. Papa Paul III aprob în
1540 statutul Companiei. Iezui ii depun jur mînt de obedien , s r cie i celibat.
Autoritatea suprem este cuvenit papei, care o deleag unui general, ales pe
viat de principalii membri ai ordinului. Ignatiu de Loyola este primul general al
Companiei, în renovarea catolicismului militant, rolul Iezui ilor este predominant;
educatori, ei practic un excelent înv mînt secundar i vor determina retragerea
protestantismului din rile de Jos, statele renane, Bavaria i Austria.
Organiza i într-o veritabil armat , a a cum subliniaz i titlul de „general", Iezui ii î i încep ac iunea
misionar în Brazilia, Peru, China i Japonia.
Leg mîntul lor special de obedien , care îi plaseaz sub directa autoritate pontifical , face din ei campionii
Romei. Ideile lor ultramontaniste1 vor determina în Fran a o ostilitate deschis a Parlamentului i Universit ii,
ap r tori ai galicanismului, adic ai suprema iei regelui asupra Bisericii în Fran a.
Sfîntul Filippo Neri (1515-1595) fondeaz un nou ordin, Congrega ia Oratoriului, opus Iezui ilor, întrucît
se baza pe principiul autonomiei absolute, pe absen a jur mîntului i libertatea interioar . Dragostea fratern ,
i non-obedien a comun , permite r spîndirea rapid a congrega iei în Europa, America de Sud i Extremul
Orient.

3.3. Bilan ul Contrareformei

Contrareforma înseamn i apari ia a numeroase ordine i congrega ii: Obla- ii Sim ului Charles Borromee
(1578), P rin ii Mor ii Bune ai Sim ului Camille i (1584), Trapi tii (1664). înnoirea sentimentului religios
a permis consi-

Ultramontanismul sus inea preten iile papalit ii la împ r ia p mînteasc i la amestecul treburile interne ale statelor
(n. tr.).
derarea acestei perioade, care se întinde între 1560 i 1660, un veritabil „secol al sfin ilor". Epoca baroc
este marcat de dou mari figuri mistice, Sfintul Franfois de Sales (1567-1622) i Sfîntul Vincent de Paul (1576-
1660). Primul fondeaz în 1618 Ordinul Vizitandinelor, ai c rui membri trebuie s practice caritatea i rug
ciunea interioar . Aprobarea papal nu a fost ob inut decît atunci cînd Fran ois de Sales a acceptat
modificarea proiectului, transformînd ordinul într-unul contemplativ.
Sfîntul Vincent de Paul este întemeietorul a dou ordine, Lazari tii i Surorile Carit ii.
Contrareforma a determinat na terea de-a lungul secolelor XVII-XVIII a unor mi c ri populare, între
care amintim quietismul i pietismul. Cele dou doctrine reclam o disponibilitate total pentru medita ia
religioas . Contempla ia permanent a lui Dumnezeu este activitatea esen ial a credinciosului. Cele dou
forme de gîndire se deosebesc totu i în unele puncte ale dogmei. Astfel, pietismul protestant valorizeaz
rela iile de fraternitate direct între credincio i, în timp ce quietismul catolic l sa o parte important sub
conducerea moral a Bisericii.
SEC IUNEA D
EVOLU IA SOCIAL A FRAN EI ÎNTRE 1610 I
1715

I. RENOVAREA RELIGIOAS

1.1. Operele: înv mînt, asisten

 A a cum s-a stabilit la Conciliul de la Trento, ordinele religioase, ca cel al Lazari tilor, organizeaz semi-narii în scopul
evangheliz rii celor de la ar . Educa ia tinerelor fete, f cut mult vreme înfamilie, este încredin at acum surorilor Ursuline.
Ordinul Oratoriului este introdus în 1611 de cardinalul Berulle (1575-1629), care devine primul superior
general. Caritatea i asisten a, sub forma operelor laice, sînt încurajate prin fondarea la ini iativa lui Vincent de
Paul, în 1638, a A ez mîntului copiilor g sii i A ez mîntul celor f r acoperi de la azilul de la Salpetrieres.

1.2. Jansenism i galicanism

Episcopul d'Ypres, de origine olandez , Cornelius Jansenius (1585-1638), scrieAugustinus, oper
consacrat doctrinei Simului Augustin (354-^30), publicat postum, în 1640. Conform acestei lucr ri, doar voin a
divin îi poate acorda omului harul. Pozi ia acestei doctrine atrage imediat ostilitatea Iezui ilor. Abatele de Saint-
Cyran i preotul Antoine Arnauld introduc în Fran a jansenismul. La cererea Iezui ilor, Sorbonna rezuma jansenismul
în cinci propozi ii, condamnate de Pap în 1653. In aceste condi ii, scriitorul Pascal ia ap rarea
jansenismului în Provinciale sau Scrisori c tre un provincial (1656-1657). El îi atac în mod violent pe Iezui i,
repro îndu-le u urin a cu care p catele cre-

Simon de Tours. Saint Vincent de Paul.

Ph. de Champaigne. 1 Maica Angelique. Muzeul Luvru.

169
dincio ilor sînt absolvite, fapt pentru careîn 1660, Ludovic XIV condamn
Pro v?*' dalele s fie arse în public. Dup o perj oad în care conflictul
pare s se fi aplanat" el reizbucne te între 1700 i 1715, marcaj de criza
din 1709 i de distrugerea m n s tirii Port-Royal-des-Champs.
M n stirea Port-Royal-des-Champs.
Galicanismul,mi careceurm re tecaregele s de in puterea asupra bisericii
 • „m - _. , se
manifest în Fran amai ales între 1674
i 1693pnnconflictulcareHopunepeLudovicXIVRomei.în 1674 suveranul decide sa extind acest drept
asupra întregului regat. Aceasta îi permite regel sapnrneascavemtunleanunutorepiscopiivacanteînainteainstal riinoului
titularIn 1678, Innocentm XI condamn decizia regal , în aceste condi ii, Ludovic XIV convoac o Adunare
extraordinar a clerului, care aprob Declara ia celo patru articole, redactat de Bossuet, episcop de Meaux. Aceast
declara ie afirm independen a putem temporale în raport cu cea spiritual a papei, superioritate
concihilorumversa^^
rezerve asupra infailibilit ii pontificale. Conflictul dureaz pîn în 1693, cînd
i*, r» h» .. .„. „. Ludovic XIV renun s impun Decla-
ra ia în Fran a.

Scene din via a aristocra iei. Gravuri din secolul al XVII-lea.

II. EVOLU IA
MORAVURILOR
Curtea lui Ludovic XIV d tonul tuturor cur ilor europene. Oamenii poart p rul lung, apoi peruci i se
îmbrac cu ve minte strînse pe talie, prev zute cu mî-neci i revere largi. Femeile poart o fost lung , cu corset strîns pe
talie.
Femeile particip activ la reînnoirea intelectual , în saloanele literare, unde se dezvolt un stil pre ios.
Cel mai celebru este salonul doamnei de Rambouillet, „Camera albastr ". Conversa ia, în acela i timp monden i
cultural , devine un veritabil exerci iu savant, r spunzînd unor re-

170

puii stricte. Pl cerile oratorice sînt dublate de reguli de curtoazie, de respect datorat doamnelor reunite la
cenaclu.
Hotelurile particulare se modific pentru a r spunde mai bine noilor exigen e ale sociabilit ii. Astfel,
înc perea unic cedeaz treptat locul unor piese specializate - sufragerii i saloane.
 Divertismentele aristocratice cele mai gustate sînt vîn toarea, muzica i dansul. Promenadele pariziene
conduc la Pia a Regal , de-a lungul Bulevardului Reginei, pe sub galeriile Palatului unde se instaleaz
magazine de mod i libr rii.

HI. CURTEA I SOCIETATEA MARELUI SECOL

3.1. Curtea
Ludovic XIV, ca i al i regi ai Fran ei dinaintea lui, duce o via itinerant , între Luvra,
Fontainebleau, Saint Germain-en-Laye, dar în final se stabile te la Versailles în 1682. Curtea se
instaleaz o dat cu el, o enorm mas de 5 000 de persoane, inclusiv curtezanele i serviciile Casei
Regale: capela, serviciul de camer , de vîn toare etc. Nu trebuie uita i membrii Casei militare a
suveranului. Ludovic XIV instaureaz eticheta, ansamblu de reguli care organizeaz via a regelui i
raporturile sale cu Curtea. Este în acela i timp un cod de sociabilitate, un ghid de polite e i o practic a
vie ii cotidiene nobiliare.

3.2. Societatea: cler, nobilime, burghezie, r nime

Clerul, primul ordin al na iunii, este divizat în clerul înalt, ce grupeaz prela i proveni i din familii
nobile, i clerul inferior, recrutat din starea a treia i de condi ie mediocr . Posed o organiza ie
autonom , juridic i financiar : ca i seniorii, percepe dijma i tr ie te din venitul beneficiilor; e scutit de
biruri i î i r scump r capita ia, v rsînd îns regelui un dar gratuit la fiecare cinci ani i zecimi anuale
menite s amortizeze datoria public . Pentru a ob ine o func ie ecleziastic , trebuie s se înscrie pe
„foaia de beneficii" a regelui, list nominal dependent de suveran i supus aprob rii pontificale.
Preo ii sînt numi i de c tre episcopi, dar numele lor este cel mai adesea propus de c tre un protector:
senior, ora , abate.
In cursul secolului al XVII-lea, nobilimea grupeaz cîteva sute de mii de Persoane. Ea este
divizat în dou corpuri: cei a c ror apartenen nobiliar dateaz din
vremea cruciadelor, i cei care sînt înnobila i începînd cu aceast perioad , înnobilarea poate fi ob inut
prin cump rarea unei func ii cu titlu Personal, ca de exemplu cea de „Notar i Secretar al regelui",
persoana respectiv
trecîiid automat în rîndurile nobilimii de rob . Apartenen a la nobilime interzice exercitarea anumitor profesii, cum ar fi
cea de comerciant.
Burghezia cunoa te o înflorire important în timpul domniei lui Ludo1vic XIV marcat prin aceea c regele î i
alege colaboratorii din rîndurile acesteia, în timp ce nobilimea de sînge cunoa te un fenomen general de pauperizare,
burghezia se îmbog e te i, dup ce adopt stilul de via nobiliar, dore te s fie integrat în al doilea ordin al
naiunii, ceea ce se i întîmpl în cazul celor ce î i c s toresc fiicele cu nobili sc p ta i.
ranii formeaz majoritatea popula iei. Servajul a disp rut aproape corn-plet, iar fermierii sînt tot mai
numero i. Exist mai multe categorii de rani, de la cel bogat care posed p mînt, semin e, animale i are servitori,
pîn la cel foarte s rac, ce lucreaz cu ziua, deplasîndu-se cu familia dintr-un loc în altul. Revoltele r ne ti care
au izbucnit în aceast perioad , în 1660 în Bourbonnais, în 1664 în Landes i 1675 în Bretania, au fost reprimate cu
mare asprime.