Eutanasia și sinuciderea asistată pot fi văzute din două perspective:

1. Din prespectiva persoanei aflate în suferință, ca element principal:

PRO:

 Suferința pacientului este curmată

-Își poate cineva imagina suferințele prin care trece un bolnav diagnosticat cu o boală canceroasă?
Durerea poate afecta semnificativ calitatea vieții pacientului, mergând până la a-l împiedica să ducă o
viață normală. Durerea cronică afectează viața de zi cu a pacientului, care devine iritabil, depresiv sau
anxios. Și mai dramatică este situația pacienților cu o formă de boală avansată, ce necesită
spitalizare. Practic, viața devine lipsită de sens și un generator de suferință. O soluție probabilă, este
cea asupra căreia se face analiza. Se mai poate pune problema de moralitate? Probabil că nu,
întrucât șocul și traumele generate de această boală trec dincolo de normele acesteia. Aici se poate
aplica principiul imperativului ipotetic, ce poate fi sintetizat astfel: dacă vreau să nu mai sufăr, eu
trebuie să mor.

 Pacientul poate constata că este o povară pentru apropiați, și are dreptul de a evita acest
lucru
 Pacientul are dreptul de a alege singur timpul sau modalitatea prin care vrea să moară, în
fucție de problemele pe care le are (inclusiv cele medicale).

CONTRA:

 Pacientul poate deveni victima unei erori medicale

 Pacientul nu poate ști ce îi rezervă ziua de mâine, apariția unui tratament fiind posibilă
oricând.
 Starea psihică a pacientului la momentul luării deciziei poate să nu fie una optimă

-Problema se poate pune și altfel. Este suficientă starea patologică în luarea unei astfel de decizii? Pot
exista cazuri în care să intervină un nou element ce poate deforma realitatea. Ca un caz prticular,
putem dezvolta în continuare efectele generate de cancer, la nivel psihologic, mai precis delirul.
Pacientul aflat în delir, cu tulburări majore vizuale sau auditive, este predispus la halucinaţii în cazul
instalării unei sedări prelungite, ca urmare a tratamentului urmat. Ca și în alte tulburări, simptomele
initiale ale delirului sunt, de obicei, nerecunoscute sau nediagnosticate de către medic sau de către
asistenţa medicală, punându-se greșit diagnosticul de depresie. În condițiile în care latura rațională
este pusă sub semnul întrebării, eutanasia poate deveni o practică imorală, întrucât nu se poate
cunoaște dacă omul este lucid în cadrul luării unei astfel de decizii.

2. Din perspectiva celor din jurul persoanei aflate în suferință (familie/societate):

PRO:

 Se reduc costurile de îngrijire cu pacienții incurabili

 Familia bolnavului nu trece prin clipe dificile cauzate de moartea lentă și dureroasă a
pacientului
 Pacienții incurabili pot ocupa locul la tratament unei persoane cu șanse reale de
supraviețuire

CONTRA:
 Familia dorește să își aibă aproapele cât mai mult timp lângă ea
 Se pot naște situații tragice, în cadrul cărora pacientul să fie influențat sau obligat să recurgă
la un asemenea gest
 Biserica, precum și multe alte organizații ce promovează valoarea vieții umane, consideră
această practică inadmisibilă