Andrici Ionuț

Relația încrederii în sine cu celelalte componente ale conștiinței de sine

Definiție: Specialiștii definesc “încrederea în sine” ca fiind nivelul ridicat de certitudine

al individului în raport cu propriile abilități, capacități și judecăți.

Aspecte prin care se manifestă încrederea in sine:

• Un sentiment mai profund de valoare și respect de sine.

• Sentimente puternice de bucurie de-a lungul vieții și activităților desfășurate.
• Libertate dată de lipsa îndoielii de sine.
• Lipsa temerilor și anxietății, care rezultă în stres redus.
• Mai multă energie și motivație pentru a acționa spre îndeplinirea obiectivelor, atât
personale cât și profesionale.
• Plăcerea de a interacționa cu alți oameni în cadrul întâlnirilor sociale. Când o persoană
este relaxată și încrezătoare, ceilalți se vor simți în largul lor și se vor bucura la rândul lor
de socializare. o buna funcționare a relațiilor cu cei din jur;
• Siguranța că poți conta pe tine si ca vei face fata situațiilor noi;
• Curaj in asumarea unor anumite riscuri controlate;
• Capacitatea de a accepta si gestiona un eșec;
• Integritate fata de tine însuti, respectându-ți visele, proiectele și consacrându-le timp,
implicare și energie;

Relația încrederii în sine cu imaginea de sine, autoaprecierea și stima de sine

Încrederea în sine depinde mai mult de capacitatea noastră de a face anumite lucruri, în
timp ce stima de sine reprezintă rezultatul unei autoevaluări și are un rol foarte important in
stabilirea identității noastre. O stimă de sine pozitivă se bazează pe percepția pozitivă despre
propriile noastre comportamente. De aceea este important sa ne respectam nevoile si limitele
pentru ca acțiunile noastre să ne pună in valoare, sa fie viabile in ochii noștri.

Stima de sine are mai multe componente și chiar dacă, în ansamblu, autoevaluarea
noastră este pozitivă, există momente când, din diverse motive, ne simțim fie incompetenți, fie
fără valoare sau evaluăm pozitiv anumite aspecte și negativ altele. Însă datorită nevoii de
coerență și stabilitate internă, stima de sine rămâne esențialmente stabilă pe parcursul întregii
vieți și chiar dacă există perioade în care ea este afectată de o serie de evenimente, se pare că ea
revine la nivelul inițial atunci când condițiile de mediu se normalizează.

Autoaprecierea. Fără o justă apreciere a propriei persoane, nu-ti vei putea găsi nici un loc
de munca potrivit, nici un partener de viată pe măsură. Vei avea mai mereu tendința sa amâni
orice îți dorești pentru mai târziu, chiar si cele mai mici amănunte ce ți-ar putea îmbunătăți viața.
Aceasta părere nu prea grozava despre propria persoana, dublata de neîncrederea în propriile
forțe, vor face ca in viața ta sa existe o multitudine de fapte neduse până la capăt, proiecte eșuate
chiar înainte de a fi puse in practica.

Imaginea de sine e nevoie să ne acceptăm așa cum suntem și să ne respectăm pe noi

înșine. E nevoie să avem un EU în care să credem, de care să nu ne fie rușine, să nu îl ascundem
ci să îl putem exprima liber, creator. Nu este indicat să ne amăgim singuri dar nici să fim ridicol
de modești. Cu cât suntem mai obiectivi, mai realiști în auto-evaluarea noastră, cu atât vom ști
mai exact cine suntem și ne vom simți liberi să ne exprimăm autentic.

Relațiile dintre încrederea în sine, stima de sine imaginea de sine și autoaprecierea ar fi

de indicat sa fie strâns legate deoarece una fără alta nu pot duce spre o personalitate sănătoasă
din punct de vedere psihologic

Factorii ce determină încrederea în sine (ce influențează asupra formării unei încrederi
în sine adecvate)

• Reușitele unei persoane

• Familia și anturajul au un rol foarte important în formarea încrederii în sine

• Ușurința cu care o persoană poate trece peste greutățile de zi cu zi și cât de afectat

rămâne de acestea
 Sugestii pentru dezvoltarea încrederii în sine:

• crearea a cât mai multe oportunități de succes, situații în care persoana să-și identifice
punctele tari;

• crearea unor situații în care persoana să-și exprime în grup calitățile sau punctele tari;

• crearea de situații în care copilul și adolescentul să aibă oportunitatea de a oferi ajutor

celorlalte persoane - acțiuni comune în familie, activități de voluntariat, ajutor pentru copii cu
nevoi speciale, ajutor oferit bunicilor/ bătrânilor;

• identificarea domeniilor de competență ale copilul și adolescentului și crearea situațiilor

în care acestea să fie utilizate cu succes;

• identificarea surselor de suport social, emoțional, instrumental, informațional;

• dezvoltarea abilităților de comunicare, negociere, rezolvare de probleme, abilitățile de a

face față situațiilor de criză.