Partidele politice din perioada interbelica

In perioada interbelica, viata politica a fost domnita de 2 mari partide: liberaliisi national taranistii.Cel mai puternic
partid a fost

Partidul National Liberal, reprezentantulburgheziei, adeptul unei politici de dezvoltare prin efort propriu si a
dezvoltariiindustriale. PNL, prin fuziunea cu Partidul Unirii din Bucovina a devenit primulpartid cu adepti în întreaga
Românie. El s-a aflat la guvernare în perioada 1922-1926si în perioada 1932-1937 când a luat masurile politice si
economice de desavarsire aunificarii României si de redresare, relansare economica dupa criza dintre 1922-1933.Forta
matrice a partidului a pornit de la instituirea oligarhiei parlamentaregrupate in jurul marilor familii de burghezi si
industriasi in frunte cu familiaBratianu. In felul acesta interesele financiare, economice se impleteau cu
conducereapolitica, iar aparatul birocratic al statului si controlul industriei, bancilor si guvernariiau trecut in mainile
acestor oameni.In anii ’20 ganditorii liberali, de remarcat Stefan Zeletin si DimitrieDraghicescu, au incercat sa faca
opinia publica sa accepte ideea ca Partidul Liberaldatorita rolului sau dominant in viata politica si economica,
reprezenta intreaganatiune. Ei au justificat aceste pretentii evidentiind faptul ca partidul lor initiasereformele agrara si
electorala si transpusese in realitate ideea de unitate nationala aRomaniei Mari.In 1923 I. G. Duca, la vremea aceea
ministrul afacerilor externe si ulterior prim-ministru, a subliniat ca partidul era ghidat de ideea de progres printr-o
activitatetreptata, organizata, bazandu-se pe proprietatea privata, armonia sociala, democratiesi cunostiinta nationala.
Ionel Bratianu sustine aceasi parere .Acesta sustinea caliberalii luau in considerare nevoile si interesele tuturor
grupurilor sociale si sestraduiau sa le armonizeze. Deoarece partidul lor era partidul natiunii, Bratianu sicolegii sai au
denuntat partidele care sustineau interesele unei clase ca fiind straine despiritul romanesc. In conceptia acestora, atat
Partidul Taranist cat si Partidul Socialistreprezentau un pericol pentru Romania Mare, promavand interese de clasa
inguste.In politica liberalii foloseau toate mijloacele pe care le aveau la dispozitiepentru a-si asigura victoria la alegeri:
mobilizau politia, functionarii civili si prefectiipentru a-si promova propriile scopuri si a descuraja opozitia. Stabileau
tarife,distribuiau subsidii si alte favoruri financiare pentru a-si realiza obiectiveleprincipale: industrializarea si crearea
unei infrastructuri moderne. Astfel de politicierau in beneficiul oligarhiei financiare si industriale, dar lasau
nemultumite celelalteclase si grupuri sociale.

Partidul National Liberal a fost condus in perioada interbelica de Ion I.C Bratianu(1908-1927),Vintila Bratianu
(1927-1930),I.G Duca(1930-1933) si Constantin-Dinu Bratianu(1933-1947).A castigat alegerile parlamentare din
1922,1927,1933 si a obtinut cel mai mare numar de voturi in 1937.A format guverne prezidate de I.C Bratianu(1922-
1920,1926-1927),Vintila Bratianu (1927-1928)si Gh.Tatarescu(1934-1937).In timpul guvernarilor liberale au fost
adoptate Constitutia din 1923 si un ansamblu legislativ care a consfintit si consolidat Marea Unire din 1918:legea cu
privire la organizarea armatei si legea pentru invatamantul primar al statului(1924),legea pentru organizarea bisericii
si legea administratiei(1925),legea electorala(1926).

Programul P.N.L(1922)

Vom urma o politica economica,care sa ingaduie sporirea productiei si sa inlesneasca exportul ei,aducand astfel
propasirea intregii economii nationale si ieftinirea traiului.

Vom desavarsi pentru tarani aplicarea reformei agrare si vom veghea la imbunatatirea starii lor materiale ,culturale si
morale.

Ne vom stradui sa imbunatatim soarta muncitorilor de la orase.

Vom face o politica de dreptate sociala,asigurand democratic limita necesara pentru a fructifica roadele dobandite prin
vot universal.

Partidul National Taranesc, a fost cel de al doilea partid principal dinperioada interbelica . Acesta a luat nastere la
10 ianuarie 1926 cand PartidulTaranesc din Vechiul Regat s-a unit cu Partidul National din Transilvania. Desi ambele
partide impartaseau idealuri fundamentale, fiecare se declara in favoareaextinderii institutiilor politice democratice si a
libertatilor civile la toate nivelurilepopulatiei. Desi ambele partide doreau acestea, conducatorii lor au considerat
caprogramele lor erau incompatibile si prin urmare un obstacol in calea fuziunii. Inprimii ani de dupa razboi, Partidul
Taranesc avea ca scop o reforma agrara radicala,in timp ce Partidul National, care desi se bucura de un sprijin
substantial in randultaranilor romani din Transilvania, era in esenta burghez in conceptiile sale si maimult nationalist
decat taranesc in ceea ce priveste idiologia. Prin urmare fuziuneadintre cele doua partide i-a surprins pe contemporani.
Partidul Taranesc a fostinfiintat la Bucuresti la 18 decembrie 1918, fiind prezidat de Ion Mihalache, avand caobiectiv
principal problema agrara.Partidul National Taranesc din Transilvania condus de Iuliu Maniu erareprezentantul tuturor
elementelor populatiei romanesti din Transilvania asa cumfusese si in perioada de dinaintea Primului Razboi
Mondial.Desi conducerea sa a ramas burgheza, era sprijinit de tarani dar si intelectualisi clasa celor care practicau
profesiunile libere din orase. Conducatorii PartiduluiTaranesc si a Partidului National au surmonat in final diferentele
ideologice sipolitice si au format un singur partid. Aceasta era singura solutie pentru realizareaunui partid capabil sa-i
inlature pe liberali de la putere.Desi aveau o baza de masa mai larga decat liberali, national taranistii auguvernat mai
putin, 1928-1931 si 1932-1933.Desi admirabili din punct de vedere moral erau lipsiti de abilitatea politica aliberalilor
comitand multe greseli tacite cum ar fi: acceptarea revenirii principeluiCarol II II in tara in (1930) si incheierea
pactului de neagresiune electorala culegionarii in 1937. Amenintarile la adresa celor doua partide se simteau si
dinspredrapta si dinspre stanga.In anii 20 cea mai mare amenintare in special pentru liberali, o reprezenta

Partidul National Taranesc

A fost infiintat pe 10 octombrie 1926,prin fuziunea Partidului National Roman din Transilvania cu Partidul
Taranesc.

Presedinti:Iuliu Maniu (1926-1933),Alexandru Vaida Voievod (mai-noiembrie 1933), Ion Mihalache(1933-

1937),Iuliu Maniu (1933-1947).A castigat alegerile parlamentare din 1928 si 1932.

A format guverne conduse de Iuliu Maniu (noiembrie 1928-7 iunie 1930, 13 iunie-8 octombrie 1930, octombrie
1932-ianuarie 1933), Gh. Mironescu (7-8 iunie 1930, octombrie 1930- 4 aprilie 1931),Alexandru Vaida
Voievod(iunie-august si august-octombrie 1932,ianuarie-noiebrie 1933).
Parlamentele cu majoritate taranista au adoptat Legea Mihalache prin care s-a permis vanzarea micilor
proprietati primite la improprietarire,Legea pentru organizarea cooperantei,Legea privind contractele de munca
(1929),noua lege a conversiunii datoriiloe agricole (1932),legea pentru reglementarea datoriilor agricole.
Programul P.N.T.(1926)
Se va urmari sporirea productiei tarii prin normalizarea conditiilor de functionare a vietii economice asezate pe
temeiurile ei naturale.
Productia principala a tarii fiind agricultura,interesele propasirii acesteia nu vor fi supuse unui industrialism fortat si
artificial.
Recunoasterea sincera a sindicatelor ,investirea lor cu personalitate juridica si decretarea lor ca organe de mijlocire
intre munca si capital.
Pentru atragerea captalului strain se cere ordine interna constitutionala si un regim de legislatie desavarsit.
Regele Carol al II-lea a promovat ideea guvernului de uniune naţională cu scopul de a diminua rolul partidelor politice
şi de a se implica el însuşi în activitatea executivului. Guvernul din 1931-1932, prezidat de Nicolae Iorga, s-a dovedit
a fi un experiment nereuşit, astfel că regele va utiliza noi forme şi metode pentru a-şi atinge obiectivele politice.
Partidul Poporului

Dupa infiintarea acestuia în aprilie 1918 , partidul s-a bucuratde o popularitate enorma datorita generalului Alexandru
Averescu, eroul din marelerazboi. Partidul Poporului cu o structura sociala eterogena , nu a avut un programcoerent,ci
doar principii generale cum ar fi guvernarea eficienta si respectarea strictaa Constitutiei. Pentru a ajunge la putere,
Averescu a realizat o intelegere cu liberalii, si a guvernat intre 1920-1921 si 1926-1927. Dupa ce a iesit de la
guvernare in 1927,partidul nu a mai jucat un rol politic semnificativin viata politica.
Partidul Social Democrat, a iesit din razboi puternic divizat. Moderatii optaupentru traditia socialista occidentala, in
timp ce extremistii doreau sa urmeze modelulbolsevic din Rusia. Aceste disensiuni s-au manifestat fatis, la Congresul
General alPartidului Socialist la Bucuresti in 8-12 mai 1921 si au dobandit un caracter permanent in octombrie 1922,
la Ploiesti, cand comunistii au pus bazele institutionaleale Partidului Comunist Roman. Din motive diverse partidul nu
a prosperat.Guvernul l-a declarat ilegal la data de 11 aprilie 1924 si de atunci pana la cel de AlDoilea Razboi Mondial,
el si-a desfasurat activitatea in ilegaliate sau prin organizatii paravan.

Congresele partidului au instalat straini ca secretari generali ai partidului,intarind opinia larg raspandita ca partidul era
o organizatie straina, care puneainteresele Uniunii Sovietice mai presus de cele ale Romaniei. O mare parte
dintresocialisti au respins afilierea la Internationala Comunista , au infiintat o nouaorganizatie , Federatia Partidelor
Socialiste din Romania, o asociatie destul de largaintre Partidul Social Democrat din Vechiul Regat si partidele
socialiste dinTransilvania, Banat si Bucovina. In anul 1927 Constantin Titel Petrescu , figuradominanta a social-
democratiei romanesti in perioada interbelica impreuna cu altisociali democrati au infiintat un alt Partid Social
Democrat

Partidul Social-Democrat din Romania a fost infiintat la 7 mai 1927.

Presedinte:Gheorghe Grigorovici(1936-1938).

Din programul P.S.D.R:

“In opunerea la doctrina si tactica si tactica comunismului,P.S.D.R. sta ferm pe platforma socialismului
democratic,considerand ca lupta de emancipare a clasei muncitoare se poate pregati in modul cel mai eficient si
sigur pe calea democratiei.”
Legiunea Arhanghelului Mihail

Miscarile de dreapta erau alimentate de antisemitism.Antisemitismul a fostideologia miscarii de dreapta. In perioada

interbelica un antisemit de frunte a fost A.C. Cuza, profesor de economie politica a Universitatii din Iasi. In 1923
Cuza ainfiintat

Liga Apararii National Crestine care urmarea expulzarea evreilor dinviata economica si culturala si educarea tinerilor
in spirit crestin si nationalist.Unuldintre aderentii cei mai frecventi ai lui Cuza, a fost Corneliu Zelea
Codreanu.Acestadin urma si-a depasit insa mentorul, de care era nemultumit si pe care il acuza demoderatie. In 1927
C. Z. Codreanu si-a creat propria organizatie nationalista numita

Legiunea Arhanghelului Mihail

. In 1930 a infiintat o aripa militara a Legiunii,numita Garda de Fier , nume folosit ulterior pentru intreaga
organizatie.Garda aveatoate trasaturile miscarilor de extrema dreapta contemporane ei.Intre 1931-1937, Garda de Fier
devenise o miscare de masa, care de la 1% aajuns sa obtina 15, 58% din voturi. Electoratul sau era format din tineri,
oraseni, dar cuprindea membrii ai tuturor claselor sociale, taranii, preoti de la tara, elemente alemuncitorimii si ale
burgheziei de la orase si din cei aflati la periferia societatii.Alegerile de la 1937 au fost un test critic pentru
democratie. PNL a obtinut 35, 9%din voturi, PNT a obtinut locul al doilea iar Garda de Fier a obtinut locul al treilea
camarime in Parlament.

In 1930 a infiintat o aripa militara a Legiunii,numita Garda de Fier, nume folosit ulterior pentru intreaga
organizatie.Garda aveatoate trasaturile miscarilor de extrema dreapta contemporane ei.Intre 1931-1937, Garda de Fier
devenise o miscare de masa, care de la 1% aajuns sa obtina 15, 58% din voturi. Electoratul sau era format din tineri,
oraseni, dar cuprindea membrii ai tuturor claselor sociale, taranii, preoti de la tara, elemente alemuncitorimii si ale
burgheziei de la orase si din cei aflati la periferia societatii.Alegerile de la 1937 au fost un test critic pentru
democratie. PNL a obtinut 35, 9%din voturi, PNT a obtinut locul al doilea iar Garda de Fier a obtinut locul al treilea
camarime in Parlament.

Legiunea Arhanghelului Mihail,infiintata la 24 iunie 1927 la Iasi.

Comandant: Corneliu Zelea Codreanu(1927-1938), Horia Sima(1938-1941).

In 1930 s-au pus bazele organizatiei Garda de fier, dizolvata formal in 1931 si 1932, scoasa din viata publica in
1933.Revine sub numele de Totul pentru tara, in 1935. La 21 februarie 1938,Corneliu Zelea Codreanu anunta
incetarea activitatii partidului.
În perioada interbelică, România a avut un larg evantai de partide politice: de dreapta (Partidul Conservator–
Progresist, Partidul Conservator-Democrat), de centru (Partidul Naţional-Liberal, Partidul Poporului), de
centru-stânga (Partidul Ţărănesc, Partidul Naţional-Ţărănesc), de stânga (Partidul Socialist, Partidul Social-
Democrat), de extrema-stânga (Partidul Comunist din România), de extremă-drepta (Legiunea Arhanghelul
Mihail-Garda de Fier)

Formatiuni politice de stanga

Partidul Comunist Roman a fost infiintat la 8 mai 1921.

Au indeplinit functia de secretar,secretar general,prim secretar :Gh. Cristescu(1922-1924),Elek Koblos(1924-

1928),Boris Stefanov (1931-1940).

P.C.R a fost scos in afara legii in 1924.

“ Congresul al V-lea da linie justa si 5 lozinci fundamentale :contra dictaturii fasciste,ziua (de lucru) de 8
ore,pamant taranilor,autodeterminare(pt provinciile istorice) pana la despartire,apararea URSS.Aceste lozinci
trebuie sa ne calauzeasca in lupta pentru preluarea puterii.”

Formatiuni politice de dreapta

Liga Apararii National-Crestine(L.A.N.C.),infiintata la 4 martie 1923 la Iasi.

Presedinte:A.C Cuza.A fuzionat in 1935 cu Partidul National Agrar.

Compoziţia socială a parlamentului era alcătuită, în proporţie de două treimi (67%) din avocaţi, proprietari şi
universitari; din rândul acestora circa jumătate erau avocaţi, ziarişti, medici, farmacişti, ingineri. Un cunoscut
specialist în problematica sociologiei politice, Mattei Dogan, aprecia: „Compoziţia socială a parlamentului poate
fi ilustrată printr-o piramidă cu vârful în jos. Într-adevăr, categoriile sociale cele mai numeroase - ţărani,
muncitori, funcţionari, artizani - nu erau, în mod practic, reprezentate”. Această structură era expresia unei
realităţi a societăţii româneşti, în care gradul de cultură politică era mai scăzut comparativ cu ţările
occidentale, cu vechi tradiţii democratice.

Monarhia a constituit o importantă instituţie a regimului democratic din România, având menirea de a media între
puterile statului, astfel încât să se asigure o dezvoltare normală a vieţii economice, politice, sociale. etc. Soluţiile
date de suveran în rezolvarea crizelor de guvern au satisfăcut, adeseori, starea de spirit a populaţiei. Astfel, în
1919, când nici un partid nu a câştigat alegerile, regele Ferdinand a numit un guvern de coaliţie, în 1920 l-a adus
la putere pe Alexandru Averescu, cel mai popular om din România în acel moment, în 1922 a încredinţat puterea
lui Ion I.C. Brătianu, cunoscut pentru excepţionalele sale calităţi de lider politic şi de stat. În 1928, Regenţa a
oferit mandatul de premier lui Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional - Ţărănesc, în care o buna parte a
populaţiei îşi punea mari speranţe. Regele era atent la dinamica raporturilor de forţe şi căuta să dea soluţii
adecvate. De regulă, formarea unui nou guvern era precedată de consultările suveranului cu liderii partidelor
politice, care-i ofereau sugestii, prezentându-i propriile lor programe şi acţiuni pe care le preconizau. Sub raport
formal, spiritul Constituţiei era respectat, regele uzând de prerogativele sale de „mediator” între forţele politice. În
fapt, cel mai adesea, decizia era deja luată, iar noul guvern se forma nu pe baza concluziei desprinse din aceste
consultări, ci a celor stabilite înaintea începerii lor.

Presa din România perioadei interbelice a constituit, cu adevărat, o „a patra putere în Stat”. Presa a fost un
important instrument de control asupra activităţii guvernamentale, de combatere a abuzurilor şi ilegalităţilor
comise de oamenii politici, aflaţi la putere sau în opoziţie.

Procesul de degradare a regimului democratic în anii ‘30 nu a fost specific României, ci întregii Europe. Treptat,
în majoritatea statelor europene s-au instaurat regimuri autoritare, de diferite nuanţe. Din 1929, România era
înconjurată de asemenea state: 1917 – Rusia, 1920 – Ungaria, 1923 – Bulgaria, 1926 – Polonia, 1929 – Iugoslavia;
doar Cehoslovacia şi-a menţinut regimul democratic, dar ea avea să dispară în martie 1939. În acest context -
intern şi internaţional - regele Carol al II-lea a instaurat, la 10 februarie 1938, regimul monarhiei autoritare,
care în vara anului 1940 a evoluat spre totalitarism.

În concluzie, credem că regimul democratic din România a fost o realitate, dar el a avut numeroase carenţe, care s-
au accentuat spre sfârşitul perioadei interbelice. Cu toate imperfecţiunile sale, democraţia românească a rezistat
mai mult comparativ cu cea din majoritatea statelor europene, România fiind una dintre ultimele ţări în care s-a
instaurat un regim totalitar.