Grile seminar nr.

1
Păduraru Irina,grupa 9

1. Pentru a stabili daca o obligatie este de mijloace sau de rezultat:

a) se va tine cont de modul in care obligatia este stipulata in contract;
b) se va tine seama de existenta si natura contraprestatiei, dar nu si de celelate
elemente ale contractului;
c) se va tine cont de gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului.

2. In cazul obligatiei de rezultat:

a) debitorul este tinut sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru atingerea
rezultatului promis
b) debitorul este tinut sa procure creditorului rezultatul promis;
c) raspunderea debitorului pentru neobtinerea rezultatului datorat va fi
inlaturata doar atunci cand se va dovedi ca acesta se datoreaza unui alt caz
de forta majora decat cele stabilite prin contract sau lege.

3. Subiectul activ în cadrul raportului juridic de obligații civile se

numește:
a) debitor;
b) creditor;
c) locator.

4. Obligațiile de a face:

1
 a) sunt întotdeauna obligații de rezultat;
b) pot fi obligații de rezultat sau, după caz, de mijloace;
c) sunt întotdeauna obligații de mijloace.

5. Obligațiile de mijloace:
a) mai sunt numite și obligații de diligență;
b) presupun garantarea creditorului că rezultatul urmărit va fi atins;
c) se subclasifică în obligații de rezultat, perfecte și imperfecte.

6. Reprezintă mijloc juridic ofensiv de asigurare a realizării dreptului de

creanță:
a) acțiunea în executare silită;
b) excepția, invocată de creditor în fața instanței de judecată;
c) excepția, invocată de debitor în fața instanței de judecată.

Contractul-izvor de obligatii

1. Forma necesară pentru valabilitatea unui act juridic:

a) presupune, în toate cazurile, manifestarea expresă de voinţă;
b) în caz de nerespectare atrage, cu excepţia testamentului olograf, nulitatea
absolută a actului;
c) este, în anumite cazuri, impusă de lege, iar în absenţa unor asemenea
dispoziţii legale, poate fi convenită de părţi.

2
2. Contractul reprezintă:
a) acordul dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui un
raport juridic;
b) acordul de voință numai dintre două persoane cu intenția de a constitui, a
modifica și a stinge un raport juridic;
c) acordul de voință dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a
constitui, a modifica sau a stinge un raport juridic.

3. După conținut, contractele se clasifică în:

a) contracte cu titlu oneros și contracte cu titlu gratuit;
b) contracte consensuale, contracte solemne și contracte reale;
c) contracte sinalagmatice și contracte unilaterale.

4. În funcție de scopul urmărit de părți, contractele se clasifică în:

a) contracte consensuale, solemne și reale;
b) contracte cu titlu oneros și cu titlu gratuit;
c) contracte sinalagmatice și unilaterale.

5. După modul de formare, distingem între:

a) contracte consensuale, solemne și reale;
b) contracte sinalagmatice și unilaterale;
c) contracte consensuale și sinalagmatice.
3
6. Reprezintă condiție de fond esențială pentru validitatea contractului:

a) capacitatea de a contracta;
b) obiectul determinabil și ilicit;
c) cauza determinată și morală.

7. Ca regulă, contractele se încheie în mod valabil:

a) în formă autentică;
b) prin simplu acord de voință al părților, exprimat în formă autentică;
c) prin simplu acord de voință al părților, conform principiului
consensualismului.

8. O propunere constituie ofertă de a contracta:

a) dacă este exprimată în scris;
b) dacă are elemente suficiente pentru formarea contractului;
c) dacă are toate elementele, principale și secundare, pentru formarea
contractului.

9. Revocarea ofertei de a contracta:

a) trebuie să intervină obligatoriu înainte ca oferta să ajungă la destinatar;
b) poate interveni și înainte de expirarea duratei prevăzute pentru acceptare;
c) nu poate interveni în niciun caz, ofertantul fiind ținut de oferta sa.

4
10. Solicitarea de a formula oferte de contractare, adresată uneia sau mai
multor persoane determinate:
a) constituie, prin ea însăși, ofertă de a contracta;
b) nu constituie, prin ea însăși, ofertă de a contracta;
c) nu este reglementată de Codul civil în vigoare.

11. Acceptarea ofertei de a contracta reprezintă:

a) orice act ori fapt al destinatarului, dacă indică acordul cu privire la ofertă;
b) orice act ori fapt al destinatarului, dacă indică acordul cu privire la ofertă,
dar cu modificări ori completări.
c) numai un înscris constatator al ofertei.

12. Acceptarea ofertei de a contracta trebuie să îndeplinească următoarele

condiții:
a) să fie în concordanță cu oferta de a contracta, destinatarul trebuind să
accepte integral și întocmai oferta;
b) poate fi exprimată și după expirarea termenului prevăzut în oferta de a
contracta;
c) poate fi exprimată în termenul prevăzut în oferta de a contracta, cu
modificări și completări.

13. În practică, dacă ofertantul și acceptantul ofertei de a contracta nu se află

în același loc, contractul se consideră încheiat în momentul în care:
a) ofertantul a luat cunoștință de acceptare în orice mod;
5
 b) destinatarul își manifestă acordul de voință cu privire la ofertă, chiar dacă nu
a expediat acceptarea;
c) acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu a luat cunoștință de
conținutul ei, din motive neimputabile.

14. Reprezintă loc al încheierii contractului:

a) locul în care acceptarea ajunge la ofertant;
b) domiciliul destinatarului acceptării;
c) domiciliul destinatarului ofertei.

15.Oferta devine caducă dacă:

a) acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit;
b) oferta nu ajunge la acceptant în termenul stabilit;
c) acceptantul modifică sau completează conținutul ofertei.

16. Principiul pacta sunt servanda presupune că un contract:

a) produce efecte numai față de părțile contractante;
b) produce efecte și față de terțe persoane;
c) are putere de lege între părțile contractante.
.

6
17. În virtutea principiului relativității efectelor contractului, contractul
produce efecte:
a) între părți, avânzi-cauză și terți;
b) și față de terți;
c) numai între părți, dacă prin lege nu se prevede altfel.

18. Avânzii-cauză reprezintă persoane:

a) străine de contract, față de aceștia contractul neproducând efecte;
b) care au participat direct la încheierea contractului;
c) care nu au participat la încheierea contractului, dar efectele contractului se
produc și față de ele.

19. Categoria avânzilor-cauză cuprinde:

a) doar succesorii universali și cu titlu universal;
b) și succesorii cu titlu particular;
c) terții.

20. Succesorii cu titlu particular, în calitate de avânzi-cauză, dobândesc:

a) un drept subiectiv privit în mod individual;
b) un întreg patrimoniu;
c) o fracțiune dintr-un patrimoniu.

7
21. Promisiunea faptei altuia reprezintă o excepție:
a) reală de la principiul relativității efectelor contractului;
b) aparentă de la principiul pacta sunt servanda;
c) aparentă de la principiul relativității efectelor contractului.

22. Stipulația pentru altul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) beneficiarul stipulației trebuie să fie în mod obligatoriu determinat ab initio;
b) să existe intenția de a contracta în interes propriu;
c) voința de a stipula în folosul unei terțe persoane să fie neîndoielnică.

23. Simulația reprezintă operațiunea juridică ce constă în încheierea:

a) între aceleași părți a două contracte, contractul secret corespunzând voinței
reale a părților;
b) unui contract secret prin care părțile extind efectele contractului și asupra
terților;
c) între aceleași părți a două contracte, contractul public corespunzând voinței
reale a părților.

24. Pentru a fi în prezența simulației, trebuie îndeplinită una dintre

următoarele condiții:
a) actul public să corespundă voinței reale a părților;
b) actul secret să fie încheiat concomitent sau anterior încheierii actului public;
c) actul secret să fie încheiat concomitent sau ulterior încheierii contractului
public.

25. În cazul simulației, actul secret:

8
 a) poate fi invocat împotriva terților de bună-credință care au dobândit drepturi
de la achizitorul aparent;
b) nu produce efecte nici față de părți dacă nu îndeplinește condițiile de fond
cerute de lege pentru încheierea sa valabilă;
c) nu produce efecte în niciun caz asupra avânzilor-cauză.

26. Reprezintă efect specific al contractului sinalagmatic:

a) simulația;
b) stipulația pentru altul;
c) excepția de neexecutare a contractului.

27. Reprezintă o condiție necesară pentru invocarea excepției de neexecutare

a contractului:
a) obligațiile părților să izvorască din același contract;
b) obligațiile părților pot izvorî din contracte diferite;
c) neexecutarea să se datoreze faptei celui care invocă excepția.

28. Rezoluțiunea contractelor presupune desființarea contractului:

a) pentru viitor;
b) atât pentru viitor, cât și pentru trecut;
c) numai pentru trecut.

29. Rezoluțiunea contractului va fi dispusă de către instanța de judecată:

a) chiar dacă debitorul obligației neexecutate nu a fost pus în întârziere;
b) numai dacă neexecutarea este totală;
c) numai dacă debitorul obligației neexecutate a fost pus în întârziere.

9
30. În cazul în care se dispune rezoluțiunea contractului:
a) se consideră că acel contract nu a fost niciodată încheiat;
b) fructele culese de dobânditor se restituie în toate cazurile;
c) părțile nu vor fi puse în situația anterioară încheierii contractului,
rezoluțiunea operând doar pentru viitor.

10