Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Consiliul consultativ: Aurel Rău, Adrian Popescu, Ion Pop, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu, Ion Vlad
Apare sub conducerea unui comitet alcătuit din Nicolae Manolescu, Irina Petraș și Răzvan Voncu (director interimar)
http://revisteaua.ro/
Revista se găsește de vânzare la sediul redacției din Cluj-Napoca, str. Universității nr. 1
și la Librăria Diverta, Piața Unirii nr. 31-33, Cluj-Napoca.
Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr. 133, București
(contact: steluta.pahontu@gmail.ro și dl. Eugen Crișan tel. 0212127988 sau 0727872276)
De la stânga la dreapta: Vlad Moldovan, Ruxandra Cesereanu, Adrian Popescu, Radu Toderici, Victor Cubleșan
4
A naliza relației scriitorului cu
Puterea nu a fost ocolită de
niciun curent literar important.
semnalează prin câte o recenzie
două apariții editoriale clujene:
volumul Martei Petreu Filosofii pa-
amintirile lui Radu Pârlea, maistrul
lui I.D. Sîrbu de la Mina Petrila:
„Mi-a spus domnu’ Sîrbu că, într-o
Pentru echilibrarea relației, scriito- ralele, și romanul Florinei Ilis Cru- zi, și-a cumpărat o mașină de scris.
rul a fost nevoit să așeze pe talerul ciada copiilor. Și n-a mai știut ce să facă cu ea
părții sale de balanță cuvinte, idei În pagina de cugetări a ediției și a aruncat-o într-o fântână. [...]
și semnificații cu a căror ordonare aprilie-mai, sub titlul Norocul im- Dar atunci eu eram prost și nu
meșteșugită să compenseze abu- plică un dezechilibru, Gheorghe l-am întrebat de ce și pentru ce a
zul ori... tentația puterii. Cuvântul Grigurcu remarcă: „Prin fixitatea aruncat-o el într-o fântână. Habar
însă nu creează ordine, ci dezor- sa, masca e opusă vieții care e, prin n-aveam. Dă-i, Doamne, mintea
dine, tinzând să se disipe într-o definiție, curgere, schimbare. E o românului de pe urmă!”. În ediția
totală entropie. formă a mortificării”. Ediția este octombrie-noiembrie, Mihai Lisei
Puterea este ordine, iar pute- marcată de două evenimente cul- notează cu tristețe: „Moartea unui
rea absolută este ordine absolută. turale recente. Primul, prezentat de intelectual de anvergura lui Virgil
Literatura în schimb este dez- Adrian Popescu, este cel al lansării Ierunca a survenit într-un moment
ordine, oglindă a lumii din care la Cluj a Istoriei literaturii române în care românii își caută modele cu
face parte scriitorul. Restul este contemporane și totodată a întâl- care să se mândrească și pe care
propagandă. nirii autorului, Alex. Ștefănescu, să le urmeze”. În aceeași pagină,
cu scriitorii urbei și cu studenții Doru Pop plasează o întrebare
2006. „Cum se vede România Facultății de Jurnalism. Al doilea cu răspuns atașat: „Câți dintre noi
la buletinele de știri de pe Euro eveniment este cel al întâlnirii lui am trece prin filtrul moral al lui
News?”, se întreabă Adrian Popescu Mircea Cărtărescu cu studenții Ierunca? Puțini, foarte puțini!”.
în prima ediție a anului 2006. „O Facultății de Litere din Cluj și cu
țară din Est, colorată în roșu de profesorii acestora: Mircea Muthu, 2007. Prima pagină a anului
focarele gripei aviare [...]. În ziare, Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, 2007 este ocupată de Cuvinte,
în schimb, apărem ca ilegali consu- Ion Pop. Numărul din iunie este almanahul editat de Filiala Cluj a
matori de curent electric”. În același prietenos cu Biserica Catolică: Pele- Uniunii Scriitorilor prin grija Irinei
număr, Ioana Macrea realizează un rinaje românești la Roma (Adrian Petraș. Un almanah, dar „nu e unul
Maraton socio-legislativ în șapte Popescu), Un pontif-poet (Nicolae de divertisment, ci de rafinament”,
pagini despre Arcanele cenzurii, Mareș), Calendarul de la Blaj (Ion punctează Adrian Popescu. În pa-
de la înființarea în 1949 a Direcției Buzași), Biserica între martiriu și ginile următoare, sub titlul Libera-
Generale a Presei și Tipăriturilor, ateism (Alexandru Boariu, cu o lizarea și „Poporul de statui”, Ioana
până la desființarea Comitetului recenzie la volumul istoricului Cris- Macrea Toma evaluează lipsa de
de Stat pentru Presă și Tipărituri, în tian Vasile, Între Vatican și Krem- consistență a unor sintagme pre-
1977, când Ceaușescu a considerat lin). În ediția iulie-august, Centrul cum „rezistența prin cultură” și de-
că scriitorii sunt suficient de dre- de cercetare a imaginarului, „Phan- scrie mecanismele reabilitărilor și
sați și nu mai e nevoie de cenzori. tasma”, dialoghează cu Mircea reîncadrărilor doctrinare ale unor
În paginile următoare, Constantin Cărtărescu despre holarhie, meta- scriitori în perioada comunistă. La
Cubleșan îl sărbătorește cu o u- foră, fractali. M.C.: „E trist, dar cred fel de atent, Ion Pop observă „un
șoară întârziere pe Seniorul Aurel că în toată cultura română un sin- gest recuperator semnificativ” în
Rău, la împlinirea a 75 de ani, gur concept cu adevărat puternic a apariția studiului monografic sem-
„vârsta la care mai lipsește doar supraviețuit până azi, sincronismul nat de Crina Bud, Rolurile și rolul lui
un pătrar pentru a atinge veacul”. lui Lovinescu. Alte false concepte A.E. Baconsky în literatura română.
În numărul lunii martie, Nicolae ideologice, ca protocronismul, au Protosinghelul Macarie Drăgoi a-
Mareș îl citează pe academicianul avut soarta pe care au meritat-o”. nunță trecerea la veșnicie a preo-
Constantin Bălăceanu-Stolnici, ca- În același număr, Elena Boilă oferă tului Gheorghe Calciu-Dumitreasa
re își exprimă părerea despre eveni- o mărturie în cinci pagini despre și publică un ultim interviu cu
mentul decernării premiilor 10 pen- „eliberarea” din pușcărie și intra- acesta, preluând ca titlu o afirma-
STEAUA 1/2021
tru România: „Mediocritatea prea rea în domiciliu obligatoriu, pe ție a fostului deținut politic: „Nu
multora din cei nominalizați sau Bărăgan. În septembrie, Adrian sunt un adept al compromisului și
premiați, ierarhizarea lor și lipsa Popescu anunță apariția unui vo- nu am făcut compromisuri”.
multor valori reale demonstrează lum despre cel mai important –ism În editorialul lunii martie,
opacitatea maselor românești în clujean, Echinoxismul, dicționar Adrian Popescu extrage din pagi-
ceea ce privește conștientizarea sintetic și antologie, semnat de nile Raportului Tismăneanu câteva
elitelor”. În același număr de mar- Traian Vedinaș. În pagina 25 a „informații” despre revista Steaua,
tie, Ovidiu Pecican și Alex Goldiș numărului, Mihai Barbu transcrie „locul unde, prin deceniile 6, 7
5
au început să publice viitori mari români?”. M.C.: „Ideea cu Ulise nu minimalizarea unor modele lite-
poeți”. Aurel Rău contorizează e de fapt a mea, ci a lui Eliade: el rare și de ridicarea altora”. M.P.: „Să
o nouă etapă în viața revistei: își vedea rătăcirile prin lume ca nu uităm că s-a prăbușit o lume, o
Steaua 700... de luni de existență. pe o Odisee a exilatului – a unui utopie experimentală în care am
La rubrica Invitatul revistei Steaua, român de geniu în exil”. În același fost închiși cu toții ca niște animale
Ruxandra Cesereanu realizează număr de octombrie-noiembrie, în cușcă, la grădina zoologică.
un interviu cu scriitorul Călin- Mihai Barbu publică 13 scrisori din Când a fost dărâmată, lumea asta
Andrei Mihăilescu. R.C.: „Crezi că corespondența Sârbu-Doinaș in- s-a prăbușit cu criteriile ei și cu ie-
se poate vorbi de rezistență prin terceptate, citite și rezumate de rarhia de valori pe care o avea”. Din
cultură în timpul comunismului Securitate în... 13 note. I.D.S. (26 lumea necuvântătoarelor răsare și
românesc?”. C.-A.M.: „Pe atunci, căr- iunie 1989): „Am fost un om de articolul Luizei Vasiliu, Motanul și
țile erau puține și se citea mult; nimic, am crezut în cinste, mândrie dictatorul, un microstudiu al cen-
acum e invers”. Ediția aprilie-mai – iată-mă urlând de durere lângă zurii aplicate de-a lungul timpului
este dedicată în mare parte fostei lada de gunoi care e țara mea”. poeziei Anei Blandiana. În cadrul
profesoare de italienistică de la Steaua lunii decembrie titrează o rubricii Contexte critice, Florina
Facultatea de Litere din Cluj, Rosa dezbatere Despre Antropomorfină, Man prezintă volumul recent al lui
Del Conte, care revine în România organizată de Centrul de cercetare Liviu Malița Ceaușescu, critic literar.
după mai bine de jumătate de a imaginarului „Phantasma”. Călin- Malița „reproduce cronologic și
secol pentru a primi titlul de Doc- Andrei Mihăilescu: „Tehnologia es- integral documentele a patru ste-
tor Honoris Causa. În același spirit, te de multe feluri, e la fel de ușor nograme de la sfârșitul deceniului
Ion Buzași evocă personalitatea de acuzat pe cât de ușor de folosit”. opt al secolului XX, care inaugu-
eroului căruia Maria Tereza nu i-a Doru Pop: „Cine controlează teh- rează dezastruoasele teze din iulie
permis să se întoarcă de la Roma nologia controlează și mesajul, și 1971”. Codruța Simina efectuează
printre credincioșii săi: episcopul în cele din urmă mesajul este însăși un Tur(n) Babel românesc în librării
Inochentie Micu-Klein. După câ- tehnologia pe care o folosim”. și trece în revistă cărțile și editu-
teva pagini, același Ion Buzași rile prezente pe rafturi, cum ar fi
amintește că se împlinesc 15 ani 2008. În prima lună a anului, Povești corecte politic de adormit
de la moartea profesorului Iosif Mihai Barbu îl prezintă pe Ion D. copii, Humanitas: „Piticii Albei ca
Pervain (I. Verbină), cel care l-a in- Sîrbu într-o cronică de familie din Zăpada sunt doar niște persoane
trodus cu mari sacrificii pe Inochen- Petrila, realizată pe baza unui dia- dezavantajate pe orizontală, în
tie în Steaua anilor ’60. log cu sora scriitorului. Irina S.: timp ce Prințesa din povestea
Numărul lunii iunie anunță „Sîrbu a trebuit să plece de la cu bobul de mazăre este o biată
Moartea unui eseist, Octavian Cluj din cauza nebunului ăla de psihopată ce suferă de sindromul
Paler, și câteva noi apariții edito- scriitor, din Scuipatul divin, cum îl personalității multiple”.
riale: Angela Marinescu, Limbajul cheamă, Doamne?”. M.B.: „E vorba Cristina Vidruțiu publică în nu-
dispariției, Mihai Dinu Gheorghiu, de Baconsky?”. I.S.: „Baconsky! Ba- mărul lunii aprilie o scurtă analiză
Intelectualii în câmpul puterii, Dan consky!”. Irina Petraș sau bucuria a ediției a doua a cărții lui Nicolae
Lungu, Sunt o babă comunistă. lecturii este titlul dedicat de Mircea Breban, Riscul în cultură. „Lupta în-
În ediția iulie-august Ruxandra Popa scriitoarei clujene la împlini- tre adevărul operei și cenzor, între
Cesereanu îl intervievează pe Nico- rea „unei frumoase vârste”. Doru artist și regimul politic, se rezumă
lae Balotă în prezența studenților Pop recenzează volumul apărut în la următoarea dorință a autorului:
de la Facultatea de Litere. N.B.: 2007 la Humanitas, Despre idei și «A minți cu orice înafară de opera
„Deci 1948 este un an hotărâtor blocaje, „un titlu prea blând pentru noastră».” În ediția mai-iunie,
în care putea să se iște conflictul eseul lui Horia-Roman Patapievici Mihai Barbu îl descoperă pe I.D.
cel mare pe care noi îl speram, dedicat culturii române”. În același Sîrbu într-un dosar de acțiune in-
am fi vrut să vină pentru ca noi număr, Gelu Neamțu recomandă formativă având aceeași vervă ca
să ne salvăm, doream, nebunește consultarea volumului de 500 de în scrierile sale obișnuite. Despre
desigur, cu disperare, un război pagini semnat de Daniela Deteșan, Ceaușescu: „S-a trezit prostul la
STEAUA 1/2021
atomic, care să prăpădească totul. Dosarul procesului lemenian, apă- discurs. Îi place, și-a descoperit
Socoteam că moartea era de pre- rut la editura Napoca Star. Un retorica, plăcerea de a fi aplaudat,
ferat comunismului”. proces al culturii române este de a fi votat în unanimitate, ascul-
Sub titlul Identitate și exil, Cioran, deschis de Ruxandra Cesereanu tat...”. În același număr, Ruxandra
Ionesco, Eliade – o triadă obsesivă, și de Marta Petreu în ediția fe- Cesereanu amintește de Minunata
Ruxandra Cesereanu îl provoacă la bruarie-martie. R.C.: „Cultura ro- poveste a unei pasiuni fatale, ro-
dialog pe Matei Călinescu. R.C.: „Au mână din postcomunism a fost manul lui Bulgakov Maestrul și
fost și un soi de Uliși cei trei celebri traumatizată de prăbușirea sau Margareta, iar Letiția Câmpan
6
identifică temele recurente ale do- articol, cu același titlu, semnat ușor. Pentru festivitățile din 12 și
cumentarului românesc: Revolu- de Ioan Mușlea. În ediția noiem- 13 decembrie 2008, tinerii echi-
ția, Piața Universității, mineria- brie-decembrie, Nicolae Mareș re- noxiști au realizat un număr „ironic
dele... Redacția Stelei alocă în actualizează viața marii persona- și ludic” al revistei. „Unii s-au amu-
ediția lunii iulie câteva pagini lități ecleziastice a sfârșitului de zat, alții au fost iritați, ce este sigur
Monicăi Lovinescu și trecerii ei la mileniu, Papa Ioan Paul al II-lea, este că numărul cu pricina nu a
cele eterne. Ruxandra Cesereanu: spicuind din spusele acestuia în lăsat pe nimeni indiferent.” În luna
„Simplitatea propoziției «Monica timpul vizitei în România, 7 mai martie, Ștefan Borbély, Doru Pop,
Lovinescu a murit» nu are cum să 1999: „Un salut special adresez Sanda Cordoș și Sanda Misirianțu
nu atingă: adesea s-a spus, și pe Eminenței Sale Alexandru Todea, publică așteptatele „necrologuri”
bună dreptate, că vocea Monicăi Arhiepiscop emerit de Făgăraș și literare la moartea lui Soljenițîn: În
Lovinescu nu a fost una oarecare, Alba Iulia, pe care sper să-l pot atenția Kremlinului, Cum am ajuns
ci una esențială pentru urechea întâlni. Doresc să-i exprim aprecie- să cred în mistica totalitarismului,
colectivă românească” (Vocea ar- rea mea pentru marea sa mărturie Puterea cuvântului, Ecouri în presa
hetipală a Europei Libere). Sanda de fidelitate creștină și de unitate rusească la dispariția lui Alexandr
Cordoș: „Destinul ei este făcut, indefectibilă cu sediul lui Petru în Isaevici Soljenițîn.
în covârșitoare măsură, din vieți vremurile prigoanei”. Ediția aprilie-mai oferă 11 pa-
retezate” (Libertatea de a trăi vieți gini și trei articole volumului de
captive). Doina Jela, într-un Dialog 2009. În editorialul primului 1528 de pagini semnat de Nicolae
cu Monica Lovinescu: „Crezi că se număr al anului, intitulat Unirea Manolescu, Istoria critică a litera-
poate ajunge [...] la o cădere a dinaintea Unirii, Adrian Popescu turii române (Paralela 45, 2008).
Europei? M.L. Europa e în plină semnalează reeditarea volumului Ovidiu Pecican: „Rostul criticii este
cădere, și toate principiile care au lui Radu Brateș, Aspecte din viața nu să strâmbe mereu din nas, ci și
făcut Europa sunt încălcate. Nu în Blajului, „o carte care nu trebuie să prefire, dacă găsește, firicelele
fraze, ci în fapte”. Alte pagini sunt uitată, pentru a nu uita cursul de aur, deosebindu-le, în sită, de
alocate venirii lui Norman Manea învolburat al istoriei noastre, pe cantitățile de siliciu agile în a se
la Cluj și decernării titlului de Doc- artizanii Unirii, a celei de la 1700 prefira printre ochiuri, la vale”.
tor Honoris Causa al Universității și a celei de la 1918, văzute în Ioan Pop-Curșeu: „Subiectivismul
„Babeș-Bolyai”. Eseurile de prezen- conexiune”. În paginile care ur- de care a fost acuzat N. Manolescu
tare aparțin Ruxandrei Cesereanu mează, Ioana Bot cuprinde într-o devine principiu de coerență și
(O istorie a intelectualului român în Fotografie de grup pe marginea factor unificator al întregului edi-
secolul XX), lui Corin Braga (Traumă prăpastiei câteva figuri academice ficiu axiologic”. În același nu-
și istorie) și laureatului (Poarta spre și orațiile lor funebre la moartea măr, Dinu Gherman analizează
sufletul omenesc). Între coperțile profesorului D. Popovici, în anul Avatarurile fricii în registrul oniric al
numărului își găsesc loc doi cri- 1952: Ion Negoițescu, Ion Gheție, mărturiilor de detenție, Ion Buzași îl
tici și două teorii: Eugen Simion, Nicolae Pârvu, Mircea Zaciu. „Ora- omagiază pe Episcopul Petru Pavel
„adept al obiectivității actului cri- torii stăpânesc deja strategiile Aron, la 300 de ani de la naștere,
tic” (Silvia Mitricioaei), și Nicolae «vorbitului pe dedesupt» și ale iar Aurel Rău surprinde Steaua, la
Manolescu, „apărător înverșunat oportunismului de paradă”, ob- un nou ceas aniversar, 55 de ani
al autonomiei esteticului” (Carmen servă autoarea articolului. Ne/ de la data apariției cu numele
Muntean). Despărțire de Grigore Vieru este actual, aprilie 1954. Ioan Silviu
În editorialul numărului 8-9, titlul prin care Aurel Rău anunță Nistor semnalează apariția lucrării
intitulat Lumina de august, Adrian moartea poetului „în urma unui lui Valer Hossu, Episcopul Iuliu –
Popescu rememorează trăirile din trist, de care să te tot întrebi, ac- sfântul Marii Uniri: „Familiarizat
urmă cu 40 de ani, din ziua în cident rutier”. Registrul funerar cu exigențele cercetării științifice
care Ceaușescu a condamnat de este completat de Andrei Goția, istorice, mânuind bine metodolo-
la balconul C.C. al P.C.R. intrarea care îl evocă pe profesorul Marian gia specifică [...], autorul rămâne
trupelor pactului de la Varșovia în Papahagi, la împlinirea a 10 ani de și pe terenul care-i este familiar, al
STEAUA 1/2021
Cehoslovacia: „Mitul e mai convin- la trecerea la veșnicie, și de Vladimir abordărilor în stil publicistic”.
gător decât adevărul pentru unii. Brânduș, care înalță un Recviem Ediția iulie-august este a croni-
Manipularea din 21 august 1968 ar pentru criticul „mult prea tânăr cilor despre TIFF. Victor Cubleșan
trebui studiată ca atare”. Numărul dispărut” Valentin Tașcu. Redacția titrează: TIFF-ul de la adjective la
din octombrie anunță încă de pe Stelei semnalează aniversarea a 40 superlative (condimentat cu invec-
copertă o temă de actualitate, de ani de la apariția Echinoxului, o tive). În numărul din septembrie,
Alexandr Soljenițîn – in memoriam, grupare și o revistă care demon- Suzana Lungu și Cristina Vidruțiu
însă aceasta se reduce la un singur strează că ism-ele nu mor atât de deapănă amintiri „de poveste”
7
din Tabăra de scriere creativă „O întotdeauna zicala «românii s-au etc. Victor Cubleșan îl găsește pe
mie și una de nopți”, organizată născut creștini». Cu alte cuvinte, dracul mediocru în filmul Avatar,
de Ruxandra Cesereanu, desfă- acest fenomen nu s-ar fi întâmplat care încasa la data scrierii articolului
șurată în iulie la Portul Cultural și la alte popoare, care nu s-au 1.858.866.889 dolari.
Cetate, cu sprijinul soților Dinescu, născut creștine și, prin urmare, În ediția lunii iunie, sub titlul
precum și al Uniunii Scriitorilor. nu pot fi așezate pe aceeași scară Angajament literar și realități so-
Septembrie: Herta Müller, o scri- valorică”. Un alt titlu al numărului cialiste, Ana-Maria Tăut prezintă
itoare româncă – Herta Müller ca incită la lectură: Mihail Sebastian o scurtă istorie a grupului AKGB
scriitoare germană – Herta Müller – susținător al extremei drepte ro- (Aktionsgruppe Banat), destructu-
ca scriitoare. Intersectând aceste mânești?. Urmărind argumentația rarea acestuia de către Securitate
planuri, Ana-Maria Tăut încearcă Martei Petreu din volumul Diavolul și tragedia emigrării care a urmat:
să afle cărei literaturi îi aparține și ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail „Rolf Bossert, enfant terrible al
laureata Premiului Nobel: „Herta Sebastian, Mara Magda Maftei grupului, ingeniosul artizan al cu-
Müller a fost întrebată într-un trece procesul extremei drepte vintelor, nu a supraviețuit trecerii
interviu simplu și la obiect, cine interbelice în registrul ratărilor: dincolo, în libertate, luându-și viața
este? Ea răspunde într-un fel care „Cred că cel mai aspru rechizitoriu după două luni de la stabilirea în
ar putea să ne învețe ceva: «Nu ar trebui făcut politicianismului Germania, sărind de la etajul unui
cred că mi-ar folosi la ceva, dacă aș românesc care condamnă la ratare cămin de azilanți din Frankfurt
ști cine sunt»”. În numărul comun generații de intelectuali. Aici se am Main”. În același număr, Felix
pentru octombrie și noiembrie găsește cauza tuturor relelor și a Nicolau inventariază cele Patru e-
Ovidiu Pecican îi adresează lui tuturor suferințelor, restul nefiind tape în care universitarul se poate
Nicolae Manolescu o urare la îm- decât consecințe firești”. La rubrica rata ca intelectual: divorțul de
plinirea a 70 de ani de viață: „Un Unghiuri și antinomii, Cristina revistele culturale, căderea în biro-
critic literar, de mâine, dornic să Vidruțiu publică un studiu Despre crația hiperspecializării, fuga după
se înstăpânească pe pogoanele boală și alți demoni reductibil la îndeplinirea criteriilor de evaluare
tot mai întinsei, mai bogatei și mai cuvintele Susanei Sontag: „Azi am și goana după bibliografie. Florin
imaginativei noastre literaturi, va încetat să mai fim bolnavi, trăim Mihăilescu oferă o definiție a an-
trebui, neîndoielnic, să poarte un cu boala într-un concubinaj oficia- tologiei: „Asemenea bilanțuri și in-
nume care începe cu «Ma-» și se lizat, optimist, disperat”. ventare de bunuri spirituale intro-
încheie cu «-escu»”. Numărul este În martie, pornind de la între- duc o anumită ordine în diversi-
completat de articolul Mihaelei barea-răspuns formulată într-o tate, cu atât mai necesară, cu cât
Ursa, Femei încarcerate – adevăr și conferință de Nicolae Manolescu, abundența este mai greu de cu-
adevăruri, și de recenzia lui Florin „La ce bun literatura? La nimic!”, prins. Antologiile sunt însă și opere
Mihăilescu la cartea cercetătorului Laurențiu Malomfălean constată de autor, în măsura în care ele efec-
francez William Marx, Rămas-bun că nu este Nimic nou sub soarele tuează o selecție, fatalmente obli-
literaturii. Primele două articole cititorilor. Literatura blogurilor este gatorie și inevitabil dependentă
ale ediției din decembrie sunt ani- tema numărului din aprilie-mai: de unghiul de vedere al realizato-
versar-comemorative: După două Homo bloggens (Mihaela Ursa), rului”. Steaua lunilor iulie și august
decenii (Adrian Popescu) și Revo- Meet the reader (Ruxandra Bularca), debutează cu Premiile scriitorilor,
luția fără simboluri (Tudor Sălă- My secret life (Live) (Adriana Stan), prezentate de Adrian Popescu:
gean). „Controlată și strunită de Teratologia blogurilor (Doru Pop), „Premiul național i-a revenit octo-
personaje din umbră, deturnată Agora virtuală (Marius Conkan), Gar- genarului Al. George, care [...] apoi
apoi cu ajutorul televiziunii și ra- soniere virtuale, ultracentral, preț a vorbit, strălucitor, despre sărăcie
dioului, revoluția străzii nu a putut fără concurență (Felix Nicolau). Dinu și rareori bună-stare la scriitorii
crea simboluri, conținuturi sau Gherman readuce în paginile Stelei lumii”. Dezbaterile Phantasma își
personalități care să aibă semnifi- temele spațiului concentraționar găsesc din nou loc în revistă, de
cații reale în evoluția ulterioară a realizând O incursiune în limbajul această dată în jurul conceptului
societății.” Țării comuniste a fricii: „Caracterul de mitopie, lansat de cercetătorul
STEAUA 1/2021
„ ”
... probabil că toată viaţa o să mă tem
de o inevitabilă perioadă de lipsuri,
de foamete și de toate cele.
11
îl țin în computer. Nu e timpul lui mai sănătoşi la cap. Aşa că am tre-
încă, nu mă pot apropia nici de el, cut deadline-urile pe linie moartă LIVIU MALIȚA
e bine ferecat după ecran. Poate şi m-am pus pe opus, ca doftorii
după ce va ajunge la noi vaccinul de suflete, jucînd zilnic fripta cu
mă voi gândi să-l public. În rest,
încropesc mereu compoziții care,
Zeitgeist-ul: i-am zis jocului „stand
up on my FaceBook wall“. Prima V iața mea de scriitor (frumos
nume, mulțumesc!) e, mai
curând, haotică. Scriu puțin
așezate-n amărâtul de vas, să fie categorie de atari acțiuni se nu-
mai curând spre ajutor, decât meşte „covi, c-o păți“; spicuiesc din (non-ficțiune), noaptea sau în
spre povară. Până-n vara viitoare, exemplele scrise în neaoşă: „tîlcu-i week-end, intermitent. Primele
când poate vom fi scăpat, mă mîlc cînd omu-i pîlc“; ori „am som- luni de pandemie au avut aspec-
lupt să nu crape brusc realitatea. nambulit-o! noapte munc şi ziua tul unui provizorat. Am reluat și
mînc“ (proverb hindus); sau „bal- am abandonat la rând proiecte
cov. porumbei. şampon“; în fine, mai vechi, mi-am cultivat conști-
CĂLIN-ANDREI „dialectica românească: de la țapul incios mica grădină, am schimbat
casa, nu și viața…J Curios (sau
MIHĂILESCU ispăşitor la halba mîntuitoare“.
nu), pandemia nu mi-a indus o
A doua categorie, „păpizze în
somn“, dă idei cetățenilor care vor panică existențială care să-mi pro-
C um, acum, fiecare zi i-e închi- să gătească şi să servească în timp voace introspecții aprofundate;
nată Sfîntului Pandemie, cum ce dorm. Meniuri: voodoolii de mai curând un fel de anestezie.
ce poți face azi laşi pe mîine şi pe taur | pilaf cu găurele | genunchi Totuși, acum trăiesc o anumită
ieri, mezalianța zilelor cu umbrele umplut | repejoare în sos de gong; febrilitate, dacă nu întotdeauna
lor a lărgit şi mai tare prăpastia în altă noapte: pojărel cu talc de a ideii (Hélas!), măcar a lecturii,
dintre a şti şi a fi. Odată, acumu- miel | calamari subtitrați | cotro- provocată de auto-recluziune. E,
lările cantitative duceau la saltul pițe de nucă | aranjadă la cupă; oare, posibil să iasă, din Rău, ceva
calitativ din sex în sex; dar acum, ori: feta mare | epitet de porumbei bine?
derutat, rutul s-a-nvelit în rutină, | porc în bleambă | poale-n frîu;
sistemul nervos central – în cel şi, pentru a încheia ideea pe un
mahalagic, germofobii au ajuns ton mai întunecat: haordœuvres | EMILIAN
la putere, iar lehamitea a dat în ciordiş de măcăleandru | dude-n GALAICU-PĂUN
blehăteală, în reproduceață şi heleşteu | chochoix à la crème.
în sentimentul moțăit ale ființei. A treia grupă ia cîte un desen
Prin venele, prin castelele noastre
şi coridoarele lor, curge adevărul
ieşit din marja de eroare. Ni-i plin
al lui Gary Larson, cel mai haios
american de la Mark Twain şi
Woody Allen încolo şi încoace,
Î ndrăznesc să cred că nu sunt
un scriitor „sezonier”, şi nici
atât de „supt vremi” (că doar
ochi caraghiozdanul de propria, de şi îl comentează în spiritul paci- am reuşit să scriu, mai mult sau
propria sa epopee. enților-invitați din spitalele fără mai puțin liber, într-un regim
Şi cum dreptatea îmi stă-n fire-n bacterii. Deoarece pozele nu sînt totalitar, cel sovietic al anilor
neştire, m-am prepus să tratez cu permise în aici-ul iconoclast, nu vi ’80, când abia dacă se anunțau
rezistență această stare de fapt, şi le arăt. zorii Perestroikăi), încât să-mi
anume de la om la om. Languroasei Aşa că, -n pandemie, m-am facă agenda, în Anno Domini
epopei a pandemiei i-am aruncat ținut cît de cît normal încercînd 2020, pandemia. Însăşi ideea de
lăncile, țepele, săgețile genurilor să-i țin pe alții pe, vorba lui Moise, „etapă pandemică” nu mi se pare
scurte-aforisme, poante, înțepă- linia de plutire. Ne-om fi epuizat tocmai potrivită când vine vorba
toarele truvaiuri ce, pandemia reciproc, dar rău n-a fost, c-aşa e de creația unui om de litere –
dezumflînd-o, i-or face pe oameni arta care epuizează epuizarea. alte resorturi interne măsoară
STEAUA 1/2021
12
vremelnicia noastră, să le zicem, s-a întâmplat pe neaşteptate, la Cât ce să uit de publicarea
cu un termen al lui Paul Celan, un moment dat pomenindu-mă romanului Țesut viu. 10 x 10 în
Herzzeit („Timp al inimii”). că scriu la noul roman (început SUA, în traducerea lui Alistair Ian
Calendarul însă e nemilos – de în 2012, reluat apoi prin 2018, şi Blyth (Living Tissue. 10 x 10, Dalkey
prin martie, suntem în carantină, reuşind chiar să redactez un prim Archive Press) în chiar primele
când mai restrânsă, când mai ex- capitol, între timp publicat în zile ale lui ianuarie – la un mo-
tinsă, iar această prelungită „stare Vatra, nr. 9-10/2020), astfel că pe ment dat, parcă era vorba şi de un
de asediu” a dat peste cap viața durata a două luni am dat gata turneu de promovare, prin mar-
culturală & literară de la noi, şi aşa o primă versiune a capitolului tie-aprilie, suspendat şi acesta.
greu încercată. Încă din toamna doi, de peste 100.000 de semne, Descoperirea mea a Americii se
lui ’19, Editura Cartier punea la pe care abia aştept să-l revăd amână pentru vremuri mai bune;
cale următoarea ediție a Zilelor cap-coadă în această vacanță de până una alta, eu zic să mă desco-
Literaturii Române la Chişinău, iarnă. Ar mai fi de trecut pe răboj, pere America mai întâi!
pentru luna mai ’20 – n-a fost să în dreptul lui 2020, câteva sonete Revenind în punctul de ple-
fie! În iunie, n-a mai avut loc târ- şi un amplu poem în terza rima, care, constat că tot în carantină
gul de carte Bookfest; la fel cum, încă inedite. suntem, atât că între timp s-au
în toamnă, am trăit-o şi pe asta: Cuvine-se să vorbim şi despre produs câteva vaccine, în Rusia,
un noiembrie FĂRĂ Gaudeamus. cărți, gata scrise, dar care trebuiau Europa şi SUA. Am născocit şi eu
Rămânând încă foarte puțin în pregătite pentru tipar – prima, în unul, de uz personal, iată-l:
„antecamera scrisului”, mărturi- ordine cronologică, constituie o
sesc că am avut un prim atac de selecție din titlurile autorilor stră- Vaccin-19
panică atunci când au început să ini prezentate la REL în deceniul
se închidă librăriile – or, din ianua- 2010 – 2019, se intitulează Cărțile Altoită cu
rie 2005 am o rubrică permanentă pe care le-am citit, cărțile care o privighe-
la Radio Europa liberă, „Cartea la m-au scris, şi a apărut la Editura toare, roza
pachet”, în fiecare luni seara pre- Junimea din Iaşi la început de lui Wilde/
zentând un titlu nou. A trebuit să iunie. Prin februarie-martie ne Grefa lui
apelez la bunăvoința unor librari, închipuiam cum vom lansa volu- Rilke, de
care-şi deschideau buticurile o mul în cele două capitale moldo- trandafir –
dată la două-trei săptămâni, cât veneşti – la Iaşi şi la Chişinău –, şi fer(m)ecat
să-mi refac stocul de carte „la zi”… la Bookfest-ul din Bucureşti; n-a în tufa lui
Cât priveşte scrisul propriu-zis, fost să fie. Despre antologia de de păducel,
am avut un început de an în forță, autor scoasă în toamna aceasta, Merlin şi-a
reuşind să rescriu cap-coadă un în Cartier de colecție, cu alineat. încorporat
text redactat în mai ’15, după ce Am antologat pentru Cartier doar spinii,
că în toamna lui ’19 descoperisem de colecție doi poeți dragi inimii nu şi, roşii,
în gentuța de damă a mamei o mele – Ilarie Voronca (a se vedea fructele: de
poezie scrisă de ea în spital, cu peste diagonala sângelui, Cartier, măceş sau
puțin înainte de a se stinge (acasă, 2016) şi Eugen Cioclea (Dați totul de rodie? –
în brațele mele) – e vorba de am- la o parte ca să văd, Cartier, 2018); depinde în
plul poem Călimara lui Mutter, e o mare onoare să fiu antologat, inima cui
apărut între timp în Apostrof, nr. la rându-mi, de Al. Cistelecan, al Rh±odesc
3/2020, şi inclus în antologia sanG cărui Cuvânt-înainte, de fapt un
d’encre, Cartier de colecție, 2020. adevărat studiu, deschide sanG
Trecerea de la poezie la proză d’encre, Cartier, 2020.
”
... pandemia nu mi-a indus o panică
„
existenţială care să-mi provoace
introspecţii aprofundate; mai curând
un fel de anestezie.
13
de adaptare la marele eveniment în care mai găseam rezerve de
ION BOGDAN LEFTER pandemic al perioadei. energie sau weekend-urile neîn-
Pentru scriitori, pentru alți cărcate cu alte treburi presante
creatori pentru care recluziunea sau cîte-o dimineață norocoasă ori
„ ”
... stînd atît de mult la computer ... am făcut
încă din primăvară o foarte dureroasă,
foarte deranjantă... tendinită.
15
de poezie Masa de sărbătoare. Nu de peste 20 de ani. Cred că se vor line, la îndrumările doctorale, de la
publicasem cărți de poezie timp de aduna peste 800 de pagini. dezbaterile cu elevii (cel mai nou
10 ani, iar în anul pandemiei a apă- Deci, ce fac? Zi de zi, tună, proiect lansează nişte întâlniri în
rut… Îmi pare ceva supranatural. ninge, fulgeră, e caniculă, de la care o să le prezint un fel de tratat
Nu mă văd foarte dependentă ora 9 până pe la trei-patru du- de ciumologie, adică despre litera-
de pandemie. E-adevărat că am pă-masa, ca un funcționar zelos, tura pandemiilor), la orele deschise
scris câteva poeme (unul din ele, mă pun la birou şi am, n-am chef, de literatură română care acum se
intitulat „Noaptea Casandrelor”, scriu la prefața Dicționarului, care află pe un site, de la după-amiezele
e despre faptul că mulți au avut parcă nu se mai termină, citesc, de antrenament cultural cu tineri
presentimente înainte de pande- re-citesc, re-re-citesc nu doar ce artişti, la interviurile pe care mi
mie, alt poem descrie frica mea am scris, ci şi unele romane, plus le-au luat foştii studenți. Şi tot aşa,
de a nu-mi pierde mirosul, altul o bibliografie, care şi ea parcă nu numai timp să fie!
se numește „Reportaj funerar”), se mai termină, redactez, corec- Ce să zic? Cum să scriu că m-a
destul de lungi, unde apare tez fişe peste fişe. Asta fac. Şi aşa, afectat foarte tare pandemia,
covidul, mai ales panica stârnită locului mă țin, vorba aceluiaşi când, de fapt, ca o cârtiță, eu am
de el, însă nu am forțe să insist codruț drag. Deci neschimbân- săpat galerii pe unde am putut,
pe tema dată. Îmi pare că dacă du-se nimic în stilul meu de lucru, în afara mea, dar şi în mine, prin
nu voi scrie despre molimă, dacă pandemia nu m-a afectat. care am învățat să merg, ba chiar
nu o voi lua în seamă, ea se va Dar dacă „viața de scriitor” pre- să alerg un pic. Deci m-am adap-
îndepărta de mine, de ai mei, de supune şi altceva decât închisul tat. Asta şi pentru că sunt relativ
planeta noastră. Poate, dacă voi în casă, cititul şi clămpănitul la sănătoasă şi pentru că mi-am
pronunța mai rar „covid”, el va calculator, atunci chiar că am fost putut stâmpăra aproape toate
trece pe alături. O iluzie, dar mă afectată. Şi asta deoarece, pentru fricile (mult mai multe decât cele
hrănesc cu ea. mine cel puțin, o viață de scriitor stârnite de Covid).
înseamnă şi să ieşi din casă, să te În ce priveşte „etapa pande-
plimbi în voie, pe jos sau cu bici- mică pentru literatura ta”, dacă aş
ADRIANA BABEȚI cleta, singură sau cu prietenii, să scrie vreo proză, nu m-aş putea
intri într-o librărie, să participi la abține să nu povestesc cum am
o lansare, la o dezbatere, să stai trăit în 1957, copil fiind, gripa asi-
”
... dacă „viaţa de scriitor” presupune
„
și altceva decât închisul în casă, cititul
și clămpănitul la calculator, atunci
chiar că am fost afectată.
17
mai rău, mi-am propus să cotrobăi sfîrșit (vedeam imaginile din China, fautparadjanovkubrikjarmusch-
prin mulțimea de fișiere adunate cu oameni care cad pe stradă din spielbergdavidlynchpintilie -
de-a lungul anilor, să încerc să pun senin), m-am apropiat mai mult de daneliuc cu (mai) „noi” de charlie-
punct cîtorva viitoare cărți țesute/ cîțiva foști studenți (patru fete și doi kaufmanlarsvontrierwesander-
întrețesute în timp (de la 2 la 20 de băieți) cu care am intrat în legătură sonbessonlinklaternolanverbinski-
ani!). Am un șantier vast și haotic. prin WhatsApp. Vreo două luni, cînd baumbachbujalski, cărți ale auto-
Dacă ar fi posibil, aș publica tot a fost mai greu, pînă ce pandemia rilor care au trăit înaintea erei noas-
șantierul deodată, cu sutele (poate a devenit normalitatea, prezența tre cu cărți abia apărute, debuturi.
miile) lui de pagini, ar trebui să fie prietenilor mei mai tineri cu 30 de Clustere de informație despre ani-
un asamblaj de hypertexte. Aș adă- ani (dar eu nu am simțul vîrstei!) a malele marine de adîncime cu cele
uga și „corespondența” prin e-mail/ fost foarte importantă pentru mine. legate de cristalografie, ca să dau
WhatsApp cu doi, trei oameni – Am început să ne scriem pe grup, doar un singur exemplu. Hibrizi de
asta în loc de jurnal (nu scriu jurnal) să trimitem link-uri spre filme, cărți, clustere, „trîmba de vedenii”...
– ar funcționa și ca legato. muzici, imagini. S-a creat o bulă Să vedem cum o să mă reobiș-
Literatura este, pentru mine, care, cît am fost împreună, părea nuiesc cu întoarcerea în rețeaua
înainte de orice, un mare teren de să ne garanteze invulnerabilitatea. naturală. Am dus lucrurile prea
joc/ joacă. Plăcerea cea mai mare Ne-am pornit să inventăm perso- departe: frica mea de oameni (în
e să inventez continuu jocuri noi, naje, să punem de-o noveletă, am ciuda aparențelor) dintotdeauna,
„jucării” noi, unele simple, altele găsit (eu) și un titlu: Podul. Între de greșelile pe care le-aș putea
foarte sofisticate. De aceea, ca un timp, motoarele s-au răcit, prietenii face ieșind în lume, s-a estompat
copil curios, le abandonez pe cele mei sînt foarte ocupați cu exame- în tot acest timp. Ce împăcare,
mai vechi (pe care le las în desfă- nul de licență, cu lucrarea de absol- tulburată rar! Ecranele și distanța
șurare, știind că o să mă întorc la vire, dar eu am rămas conectată la au mai îmblînzit teama, regret
ele) atrasă de noi obiecte mentale lumea aceea tînără din „pod” (pod doar înregistrările (pe Zoom), cu
de varii forme și dimensiuni, așa că de casă, virtual, spațiu de joc). Dacă varii ocazii, pe care în realitatea
deschid iar fișiere. Laptopul e plin! prietenii mei vor abandona, am de obișnuită le refuzam și le opream.
Ei bine, anul ăsta e prima dată cînd gînd să duc mai departe jocul, chiar Nu mi se potrivesc. Ce bine că
am început să adun din urmă, să or- și de una singură, ca într-un compu- există literatura! Literatura e cel
donez, să închei buclele, încercînd ter game (am învățat în realitate cîte mai mare și mai sigur refugiu. Și
să pregătesc raionul meu de jucării ceva de la o fetiță, vara trecută). numai acolo sînt eu! Doar ascuns,
pentru lume, alege cine ce-o vrea. Ciudat, autoizolarea a devenit nevăzut, în cochilie poți să creezi
Problema e să găsesc și o piață de cronică, ba chiar mă tem că am structuri, să-ți faci adăpost, adă-
desfacere. Cărți de poezie, proză, început să-i înțeleg perfect pe ja- postul fiindu-ți și corp, și creație.
eseuri, chiar un volum pentru copii, ponezii care nu mai vor să iasă din
un interviu lung cît o carte, scriso- casă, suferind de boala aia numită
rile către studenții de la cursurile hikikomori. Am depășit handicapul OVIDIU PECICAN
de creative writing etc. M-am trezit tehnologic – ceva ce nu mă inte-
acum, cînd editurile sînt sufocate. resa prea tare, mi se părea inutil,
Jucăria cea mai recentă (work
in progress) e una produsă natural,
spontan, cu totul imprevizibilă,
dar uite că lucrurile s-au schimbat.
În rest, ca de obicei, informația
recentă se amestecă așa frumos cu
T emporară sau definitivă, noua
ordine pandemică m-a dezor-
donat. Când ai tot timpul din lume
pentru că e una... și cu alții. Nu sînt toate ale mele: muzici „vechi” (cla- (aparent), nu mai ai aproape deloc
vremuri de scris, cum spuneam, sicii!) cu muzici de azi (tot felul!), (de fapt). Ceea ce scriam înainte
dar, pe la începutul pandemiei, filme (mai) „vechi” de tarkovskife- s-a cam oprit acolo, așteptând ca
cînd chiar credeam că totul s-a llinigodardbergmanmihalcovtruf- lumea să își reia ritmurile probabil.
STEAUA 1/2021
18
Apoi, datorită interdicțiilor admi- e prea clar... Decât să ne certăm, cuvintelor-madlenă), am adăugat
nistrative, o vreme am luptat cu călcându-ne pe bombeie pe tot o carte nouă, Ochii minții, la seria
problemele de dantură, ca pe urmă perimetrul apartamentului, ce era culegerilor mele periodice de ese-
să mă apuce durerile de picioare. să facem? Nu știu însă dacă rețeta uri și cronici, o altă carte e la tipar.
Când stai, nu mai dai tu peste ma- asta mai ține, va trebui probabil Am pictat mult, după pofta inimii.
ladii, dau ele peste tine. Și te mai și ca următoarea proză comună să Totodată, am urmărit, firește, ceea
bucuri, eventual, că nu sunt chiar fie un roman. Îl am deja în cap, dar ce se întâmpla în jurul meu și
alea care ucid. Bun venit, boli care cu romanul e mult de muncit, vai, am publicat câteva eseuri pe a-
vă mulțumiți să mă umiliți, să îmi iar pandemia te lipește de pereți ceastă temă în România literară și
creați o umoare neagră, să mă pro- și de dușumea, îți suge total vlaga. în Tribuna. Reiau pe scurt câteva
vocați spre a vedea dacă mai cred Deocamdată masca nu e obli- impresii.
sau nu în depresie... Hahaha! gatorie în proză. Doar în Omul care La începutul lui martie, lumea
Pandemie, anotimp suspen- râde al lui Victor Hugo, în Cocoșatul întreagă părea să fi fost prinsă pe
dat infinit... Atârnat într-o sfoară, lui Paul Féval, în carnavalurile dra- picior greșit. Despre muritudine
spânzurat de un capăt invizibil, căci matice ale lui I.L. Caragiale. Prin știam prea bine că intră în definiția
la celălalt atârnăm noi, ca într-un Hoffmann, prin commedia dell’ noastră, dar știam și că omul are
coșmar de Goya... Vreme a urdori- arte... Să vedem ce mai vine. extraordinarul dar de a o „uita” cre-
lor... Mi-ai ieșit pe nas, pe ochi pe Mă învârt prin casă, între ca- ator, salvându-se prin Cultură. Re-
gură, zău! Mi-e dor de dușmani, napea, televizor, frigider, fotoliu și locuirea prin cultură a cetății (cum
îmi lipsesc papagalii veseli de prin pat precum căpitanul Nemo prin am numit-o), sesizabilă în deceniul
anturaje, căpcăunii care știu precis Nautilus. În jur moare lume, alții se premergător pandemiei, reclădea
că numai ei au dreptate... Unde s-a îmbolnăvesc de covid, care a atins o con-viețuire cu ingrediente cul-
dus vegetația vieții, ce e cu tundra și persoane dragi din familie. Se turale care să promită perpetuarea
asta prevestitoare de nimic bun? apropie, blestematul... Revizuiesc situării fireşti în miezul lucrurilor.
Scriu altceva decât scriu de obicei. cărți vechi, redactez note de subsol. Lumea părea că își redobândise
Un eseu despre Gândirea covidiană Dimineață, noapte... Iar dimineață... Capul legitim: Cultura. Oamenii
(uite că mi-a luat-o Zizek înainte, nu îi recunoșteau, din nou, forța de
că m-aș da în vânt după flașneta lui coeziune și progres. Învățau des-
sau că aș vrea să fiu bun ca el). Mai IRINA PETRAȘ chiderea spre Celălalt. Festivaluri,
dau din brânci și din coate prin re- spectacole, recitaluri, desanturi,
viste, am început o nouă carte care gale mobilizau sute, mii de oa-
pre puțini va bucura, iar pe mine
tot așa... Că nu scrie omul, vedem
mai bine acum, numai de bucurie,
G ândul morții și al zădărniciei
m-a însoțit mereu, dar deloc
macabru, căci contracarat de în-
meni. Cultura pătrundea în agenda
cetățeanului, la un pas de a deveni
un modus vivendi. Scriitorul avea
ci și de mânie, de monotonie, de cântarea că, în ciuda muritudinii din nou Lumea. Puterea însăși
covidie, măi Ilie... Pierd vreme pe și a nonsensului, poți împlini atât începea să priceapă că durarea,
internet ca să mă lecuiesc de cursu- de multe lucruri. Apoi, sunt o sin- credibilitatea, prestigiul se câștigă
rile on line. Îmi vin idei epocale care guratică și, da, mă simt foarte bine prin Cultură.
cad în derizoriu de la baie până acasă. Prin urmare, pandemia nu Brusc, Virusul lovește. Primele
la masa de birou sau înapoi. Mă mi-a influențat scrisul decât indi- lui victime, tocmai căile firești
consolez cu lecturi antice, Pliniu rect, acordându-mi un timp liber în de acces comunitar la Cultură și
cel Tânăr, Seneca, deși mi-e dor de plus. Am putut stârni și lucra până Cunoaștere. Teatre, școli, univer-
Satyricon și de Măgarul de aur... la ultimul detaliu cele trei cărți ale sități, săli de spectacol, muzee,
Am scris cu nevasta o proză po- Filialei clujene (Istoriile literaturii festivaluri sunt eliminate din viața
lițistă. Sau a scris ea cu mine, că nu române, Rondul scriitorilor, Cartea societății. Ca și cum, enervat că
„ ”
Că nu scrie omul, vedem mai bine acum,
numai de bucurie, ci și de mânie,
de monotonie, de covidie...
19
oamenii au ieșit din aria de aco- Nu mai e Capul și a pierdut, cel pu- volumul de eseuri De la Caragiale
perire a Marelui Ochi Internetic, țin deocamdată, și Lumea”. la Urmuz sau realitatea în formă de
ia măsuri drastice: „Stai acasă!”, conservă, circa 600 de pagini, aflat
strigă în toate limbile pământului, în lucru la Editura TracusArte.
„altminteri vei muri ori îi vei omorî NICHITA DANILOV Acum lucrez concomitent la
pe ceilalți”. Amenințarea cu moar- un volum de povestiri și la o carte
tea preia controlul. Oamenii stau despre artiștii plastici ieșeni, carte
cuminți și speriați în fața moni-
toarelor, cu un sentiment de ireal
și neînchegat. Cultura a redevenit
N u cred că pandemia ne-a
schimbat prea mult. Deocam-
dată, am rămas așa cum suntem,
pe care urmează s-o predau la
începutul anului 2021 Editurii
Junimea.
marginală și, mai grav, facultativă. cu slăbiciunile și mentalitățile Am participat și eu la câteva
Ne aflăm cu toții într-o stranie noastre. Sigur, nu mai călătorim manifestări culturale organizate
gară planetară, așteptând în gol o atâta cât am călătorit în anii prece- în aer liber, unde se implementa-
soluție. O așteptare oarecum ne- denți. Nu mai mergem în sala de seră toate normele și toate regu-
demnă, căci ni se cere o implicare cinematograf, pe stadion, la resta- lile „distanțării sociale”, atât între
pasivă, iar reacțiile la criză sunt urant sau la teatru. Sigur, lucrurile participanți, cât și între scaunele
inadecvate, în salturi năucitoare acestea ne afectează undeva în goale, copacii și bordurile aflate
și fără frunte de la apocaliptic la interior. Deși noi deja ne-am obiș- în peisaj, și m-am întors acasă
derizoriu și viceversa, în condiții nuit cu ele. Deocamdată nu perce- cu un gust amar pe cerul gurii.
de ignoranță alimentată de in- pem pandemia ca pe un prag sau Parcă eram supraviețuitorii unei
formații contradictorii. Oamenii ca pe o treaptă în evoluția noastră. lumi ce se scufundase precum
s-au adaptat poveștii de groază Schimbarea va veni, probabil, Atlantida în adâncul oceanului
– ea intrase în scenă însoțită de după. Și va fi, se spune, radicală. sau supraviețuitorii unei lumi în
cea mai eficientă dintre amenin- În ce mă privește, aș putea care avusese loc un cataclism
țări – și au acceptat disciplinați spune că în perioada aceasta nuclear. Stătusem ascunși sub
să facă sacrificii. Însă, de îndată plină de restricții și frustrări am ruinele caselor ce se surpaseră
ce faci un sacrificiu în numele trăit ca și înainte. Mi-am făcut peste noi, supraviețuind ca prin
unei povești încă nu foarte bine în fiecare dimineață timp de o minune. Apoi, încetul cu încetul,
articulată, ești prins în capcana oră exercițiile de gimnastică, am am îndrăznit să ieșim la supra-
ei, spune Harari în lecția despre citit, am scris, m-am plimbat pe față precum cârtițele și ne-am
sens (în 21 de lecții pentru secolul la Veneția și la Ciric cu bicicleta. îndreptat spre piața orașului unde
XXI). Spaima de moarte te-a aju- Aș fi vrut să ajung la Barcelona, alți supraviețuitori organizaseră
tat să te supui aproape necon- unde ne reuneam cu toții, dar am un concert caritabil și un recital
diționat, dar nesiguranța e înne- fost câteva zile la Sulina, și m-am de poezie. Eram câțiva, puteai
bunitoare. Oamenii au obosit. întors acasă revigorat. Am reușit să ne numeri folosind degetele
Sunt tot mai apatici, chiar dacă să închei trei cărți: romanul Omul de la mâini și cele de la picioare.
mimează cu entuziasm strepezit din eprubetă, care sondează limi- Stăteam la distanță unii de alții,
normalitatea. tele condiției umane și, as zice, privind cu suspiciune în jur și în-
Transferarea online a gesturilor chiar și subumane, circa 520 de cercând să ne identificăm vecinii,
firești ale comunicării îl pune pe pagini, aflat în curs de apariție la pe care, de fapt, îi cunoșteam de
scriitor în situația naufragiatului Ed. Polirom, volumul de nuvele multă vreme, dar care acum ne
care dă drumul în larg unui mesaj și povestiri Simfonia mută. Strada apăreau într-o lumină stranie, bol-
într-o sticlă. De aceea am lansat trompetelor, circa 350 de pagini, năvicioasă, inumană. Măștile pe
colegilor întrebarea „Cum va ieși predat tot la Ed. Polirom (sper să care le purtam pe față confereau
Scriitorul din dramatica situațiune? apară spre finele anului 2021) și chipurilor noastre o înfățișare
STEAUA 1/2021
20
jalnică. Parcă îmbătrânisem cu măresc numărul de morți, de îm- organizată de germani, de revista
toții. Încercam să zâmbim, să bolnăviri, cresc costurile umane Spiegelungen a Institutului pentru
părem bine dispuși. Dar surâsu- și sociale, produc instabilitate, cercetarea culturii și istoriei ger-
rile noastre erau false. Vorbele confuzie, haos. Nenorocirea asta mane din sud-estul Europei (insti-
aruncate peste umăr sunau și ele globală m-a făcut să văd cu ochiul tutul însuși ține de Universitatea
a gol. Iar umbrele pe care soarele liber diferențele dintre Europa Ludwig-Maximilian din München).
amiezii le turtise pe asfalt păreau de Răsărit și aceea de Apus, să Eu nu sînt mare călător, dar în lo-
cufundate în formol. Am ascultat sesizez felul în care influențează curile astea am dorit să merg. N-a
cu glasurile stinse sunetele de confesiunile religioase comporta- fost să fie. Îmi pare rău și dintr-un
chitară, am ascultat și recitalurile. mentul oamenilor: diferit, dar nu motiv aparent copilăros, sălile
Am aplaudat. Apoi ne-am sculat în avantajul nostru, în România unde ar fi urmat să citesc sînt foarte
de pe scaunele noastre, ne-am față de, să zicem, Germania. M-a frumoase... Am mai citit o singură
salutat de la distanță, și am plecat făcut să văd cu ochiul liber ci- dată într-o sală superbă, la Vicenza,
spre bârlogurile noastre risipite nismul unor oameni publici, de în Palazzo Leoni Montanari, eram
prin diferite colțuri ale orașului. la noi sau de aiurea, să deplîng de asemenea cu profesorul Merlo,
Ajunși acasă, ne-am întins în pat, faptul că nu avem destui oameni traducătorul poemelor mele în
scrutând tavanul. Dar atât patul, de stat (adică personalități care se italiană, iar splendoarea sălii și per-
cât și tavanul semănau cu piața gîndesc întîi la interesul general, fecțiunea cu care fusese organizată
unde avusese loc recitatul. Și nu la acela personal) și că aceia lectura mi-au dat atunci un senti-
atunci ne-am întrebat: la ce bună pe care îi avem sînt sabotați siste- ment bun, de demnitate și a poe-
arta în vremea pandemiei? matic, permanent, cînd încearcă ziei, și a mea ca poet. Atunci mi-am
să își facă meseria și datoria. dat seama, pentru prima dată, și
M-a convins că omul se învață am totuși o anumită experiență a
MARTA PETREU cu orice, chiar și cu moartea de lecturilor publice „afară”, că locul
masă și cu suferința de masă, de în care este citită poezia contează
care nu-i mai pasă, crede în mod și el, și că noi, aici și acum, prea
menii care au murit și la familiile festival internațional ținut, din nou, pind colorat, se afla cîte un singur
lor. M-a obligat să mă gîndesc într-o sală neînchipuit de frumoasă, bibliotecar, lucrînd, era liniște și
zilnic nu la inteligența și prostia la Palau de la Música. Și, în sfîrșit, reculegere ca-ntr-o mănăstire a
omenească, ci la bunătate și la am ratat să ajung într-un oraș pe cărții. În clipa aceea, mi-am dorit
ticăloșie, să mă întreb mereu unde a trecut Eminescu și de unde ca Biblioteca să fie a mea, așa, pur
cine anume se află în spatele ne-a venit la Cluj primul rector și simplu. Într-un fel, chiar era,
manipulărilor grandioase la care al Universității, Sextil Pușcariu, pentru că eram singurul cititor
a fost și este supusă omenirea și anume la Cernăuți, unde ar fi care lucra pentru el însuși în toată
prin campaniile de știri false, care
21
Omul mozaic
Dana Bizuleanu
pondența intimă a poetului, rup- apoi se stabilește la Paris) și scriind fină dintre capacitatea limbajului
tura dintre Eul biografic și poezie într-o limbă germană dezrădăci- de a reproduce imagini ale violen-
devenind astfel și mai pregnantă. nată (de pildă, Yasemin Yildiz, în ței/ traumei și forța regeneratoare,
Complexitatea bio-geografică a Beyond the Mother Tongue: The de rezistență a acestuia.
vieții și operei lui Celan pornește, Postmonolingual Condition, 2012, Yasemin Yildiz folosește în stu-
însă, de la ceea ce el însuși a numit folosește sintagma disaggrega- diul său relația paradigma mono-
limba nepierită. Vorbind despre ted mother language), Celan re- lingvă/ limbă maternă, postmono-
Bucovina la decernarea premiului flectă în scriitura sa, asemenea lingv și practici multilingve tocmai
22
din partea orașului Bremen, poetul Hertei Müller, un spațiu inedit, pentru a explica felul în care autori
precum Franz Kafka, Theodor W. nea de a scrie în germană (ca asu- presupus coerent.” („nu vrea/ ci-
Adorno, Yoko Tawada sau Emine mare a paradigmei monolingve) catrice”. Studii despre Paul Celan la
Sevgi Özdamar reimaginează și vor configura limbajul poetic în- împlinirea a 100 de ani de la nașterea
reasamblează atât limba maternă, tr-o cheie a oscilației între spații și poetului, Corbea, p. 236).
cât și limba de creație (germana) limbi: „Prin Cracovia/ tu ai venit, la Din acest motiv, o cercetare a
dintr-o poziție marginală, care ilus- gara/ Anhalt/ s-a strecurat privirilor operei acestuia, din perspectiva
trează o condiție postmonolingvă. tale un fum/... tu ai văzut cuțitele, condiției postmonolingve, ar pu-
Structura de fond a operei lui Paul iarăși,/... (Quatorze/ julliets. Et plus tea contribui la descifrarea meca-
Celan revendică și practică o limbă de neuf autres.)” (La Contrescarpe, nismelor care asamblează imagi-
germană deja lezată (de la cuvân- p. 288). Așa încât poetul redă în nile specific celaniene (precum
tul Wunde – rană), într-o epocă textele sale, prin intermediul unor Niemandsrose – roza nimănui,
post-Holocaust, dar eliberată de practici multilingve, un limbaj al Atemwende – schimbare de suflu,
greutatea semnificantului (Opera esențelor și fragmentelor, deoarece Gegenworte – anticuvinte), des-
poetica I, 2015, Cuvînt-înainte de „Celan își dezgolește discursul lușind în același timp caracterul
Andrei Corbea, p. 6). În cazul lui poetic de orice intenție comunica- mozaical al unei poezii fără co-
Celan, contextul multilingv (Cernă- tivă, explicitabilă în limitele logicii respondent estetic în literatura
uți), spațiul creației (Parisul) și opțiu- printr-o «intepretare» a unui sens europeană a secolului XX.
STEAUA 1/2021
23
Here Comes Every Breath You Breathe/ Respir (2020, desen – tuș, creion colorat, acuarelă, culoare acrilică – pe hârtie) (detaliu)
În dialectica eminescologiei
Constantin Cubleșan
nomenului (după expresia lui C. […] Jocul secund barbian des- – Dialectica stilului!”. Referirile la
Noica) Eminescu, cu care s-a în- cinde din eminescianism, reflex al cărțile sale despre Eminescu sunt
tâlnit încă de pe băncile liceului. unei simultaneități spațio-tempo- ample, ele evidențiind drumul
Așadar, totul pornește din 1964 rale. Simultaneismul spațial pur a anevoios, cu multe impedimente
și se încheie cu 2005 (este cu- dat viziuni artistice de amploarea venite din partea unei cenzuri
prinderea din volumul Fragmente celor dantești sau dostoievski- redacționale. Ilustrativă e odiseea
despre Eminescu, Editura Junimea, ene până la cubismul lui Picasso. publicării primului său volum,
Iași), incluzând pagini de reflecție, Simultaneismul temporal, desco- acest Eminescu – Dialectica stilu-
24
comentarii polemice, consemnări perit la nivel filosofic de Bergson, lui, ca mai apoi, ilustrativ pentru
receptarea studiilor eminesciene, și munții ei, ci și fundamentul său Mihai Cimpoi pleacă de la motivul
nu doar ale sale, ci și ale confra- spiritual simbolizat de Eminescu”. oglinzii. Numele lui Mihai Cimpoi
ților, sunt consemnările privind Interesante sunt mențiunile re- nu-mi era necunoscut. În Steaua,
lansarea volumelor ulterioare, feritoare la diversele personalități prin 1980, am dat de un articol
ca și prezența sa în diferite jurii marcante ale eminescologiei, în despre Dionis și Melchiade, eroul
naționale, la colocvii etc. care îi relație cu care se află, pe aliniamen- lui Márquez, articol pe care l-am
prilejuiesc, de asemenea, impresii tele unor idei comune, desprinse valorificat în Eminescu – Dialectica
aparte. Iată-l, iritat, într-o notă din lecturile cărților acestora sau stilului, convins fiind că e vorba
din 1990, când participă la o din discuțiile directe cu ei. Așa, bu- de vreun tânăr critic din țară. Am
olimpiadă de literatură a elevilor: năoară, Iosif Cheie-Pantea care, „îmi fost șfichiuit, într-o cronică literară,
„Mircea Muthu anunță simplifi- dezvăluie cât de eminescian este de Al. Piru că dau atenție acestui
cări ale procedurii concursului: o Lucian Blaga (v. volumul Literatură necunoscut! Iată însă că e vorba de
singură probă cu două subiecte și și existență)”; Dimitrie Vatamaniuc un eminescolog de forță”. Ș.a.m.d.
reducerea masivă a numărului de (Publicistica lui Eminescu), mă Sunt circulate numele lui Petru
premii, ceea ce nu-i rău. Dar mai convinge că marele editor a avut Creția, George Muntean, Zoe Dumi-
face o precizare menită să pună pe puterea de a nu face nicio conce- trescu-Bușulenga, Nicolae Mano
gânduri, de astă dată: Eminescu sie curentului «corect politic», de lescu, Nicolae Georgescu ș.a., ast-
nu va mai fi reperul central, chiar demolare a gândirii eminesciene fel încât jurnalul lui Theodor
dacă numele concursului este al […] El vine totdeauna doldora de Codreanu trebuie citit nu numai
«poetului național» […] Clujeanul documente. O spune cu durere că pentru incitantele sale panseuri,
sugerează, deocamdată, că lu- alți eminescologi, slabi de înger, au cugetări („Eminescu este primul
mea toată e «suprasaturată» de cedat ideologiei oculte, fie trecând mare poet național intraductibil.
Eminescu și că a sosit vremea ca, cu arme și bagaje în tabăra deni- Dacă nu cumva și cel «mai intra-
între subiecte, unul să nu mai fie o gratorilor publicisticii, fie evitând ductibil». Acesta e semnul suprem
interpretare de text eminescian”. a mai vorbi despre publicistică”; al modernității sale” etc.), ci pen-
Atitudinea refractară față de crea- „Cartea lui Mihai Cimpoi – Narcis tru că el ilustrează, în comentarii
ția eminesciană, de care trebuie și Hyperion – e culeasă cu alfabet operative, ca să zic așa, dialectica
să ne delimităm, după îndem- rusesc […] O adevărată revelație. evoluției eminescologiei în ulti-
nurile lui Virgil Nemoianu, îi pro- Surpriza e cu atât mai mare, cu cât mele decenii, la noi.
voacă lui Theodor Codreanu o
reacție violentă, dezvoltată în
publicistica sa, dar marcată și în
jurnal: „De la canonicul Alexandru
Grama încoace, revista andrei-
pleșiană Dilema declanșează cel
mai vulgar și mai banditesc atac
împotriva lui Eminescu (nr. 265,
27 februarie 1998). «Responsabil
de număr», suntem încredințați
(proprio motu, «iresponsabil de
număr») se prezintă a fi anonimul
Cezar Paul-Bădescu, discipol al lui
Z. Ornea, adevăratul responsabil
de număr, care, desigur, sem-
nează și el un articol ideologic,
reușind să coalizeze pe «greii»,
naivi, Nicolae Manolescu, Al.
STEAUA 1/2021
mia României, nu doar pădurile On the Inside/ Înăuntru (2020, mixed media) (detaliu)
Eminescu –
romantism/romantitate
Irina Petraș
neo-romantică traduce în limbajul ideea eternității stăpânește mintea nerea la constrângeri formale, i-
sfârşitului de secol XX „revendicările” sa într-asemenea măsură, încât una regularitatea și instabilitatea, ne-
fundamentale ale romantismului. din atitudinile cele mai obișnuite contenita apropiere a lucrurilor o-
Într-o gesticulație pe care o desco- ale poeziei sale este considerarea puse, speranța unei comunicări
păr încă o dată ciclică, problemele lucrurilor în perspectiva eternității. posibile a conștiinței individuale
ființei – omul în fața morții, omul Este, în toată poezia lui Eminescu, o cu cosmosul, toate acestea descriu
în fața iubirii, omul în fața creației considerare a lucrurilor foarte de sus nu atât romantismul ca limitare, ci
– sunt ameliorabile prin „inteli- și foarte de departe, dintr-un punct romantitatea ca nelimitare. Putem
26
gența în mod convulsiv modelată de vedere care rușinează orice exclama dimpreună cu Stendhal:
„dacă-i înțelegem bine, toți marii Rădulescu, B.P. Hasdeu, Nicolae cu colapsul destinal al muritudinii,
scriitori au fost romanticii vremuri- Iorga sau alții, ci al unui spirit care a un „vârtej” obsesiv coborând până
lor lor!” Adică exponenți ai roman- izbutit să închege în cerul uriașului la sensurile ultime. Putem vorbi
tității ca dimensiune etern-umană său univers o sinteză îmbrățișând despre singularitatea densă şi
scăpată din limitele unui timp anu- toate cuceririle gândului omenesc obsesivă a rostirii poetice, a me-
me, pariind pe propriul interior. „E de până la el și să o exprime prin ditației secondante, a rostirii de
nemaipomenit că tocmai înlăuntrul filtrul particular al existenței sale sine cu privirea ațintită halucinat
tău trebuie să privești ce e afară. istorice, într‑un timp și un spațiu, pe o mare temă. Pe întrebarea/
Profunda și întunecata oglindă e în punând asupră‑i pecetea… geniu- angoasa ultimă. Cred că singular
adâncul omului”, nota exaltat Victor lui național” (Eminescu, universul în acest sens „cosmologic” este
Hugo. cunoașterii). la noi Eminescu („Ştim noi de nu
Etichetat pripit ca „romantic Marii poeți au acces la singu- trăim pe-o lume / ce pe nesimțite
târziu”, Eminescu a apărut în lite- laritate (Stephen Hawking) nu cade?”). Tensiunea dintre trupul
ratura română exact atunci când doar fiindcă sunt, prin definiție, supus „chaosului lumesc” şi „frun-
aceasta avea cea mai mare nevoie singurătăți lucrând în regim auto- tea de visure plină” subîntinde, în
de spiritul său, când era pregătită nom, singulari şi unici, ci şi fiindcă forme şi formule personalizate,
să-l primească. Poetul marca o co- poemele lor închipuie, față în față poezia singularității.
titură uriașă, dar și o continuitate,
consolidând ceea ce Dacia literară
și pașoptiștii presimțiseră câteva
decenii înainte. Cortegiul romantic
de care se însoțește – amărăciune,
gust de cenușă, întunecare, melan-
colie, durere cosmică, în enumera-
rea lui Hugo Friedrich – naște cele
mai desăvârșite armonii conținând
deja disonanțele epocii imediat
următoare. Rădăcinile adânci ale
scrisului său, mergând până la poe-
zia populară, ca și viabilitatea limbii
sale poetice până astăzi sunt argu-
mente ale romantității sale, ale nou-
tății de esență, ale neliniștii și spiri-
tului său insurecțional. Celebrul
„eu rămân ce-am fost/ Romantic”
poate fi receptat ca o dovadă a
netei conștiințe de sine. „Am fost” și
„rămân” sugerează atemporalitatea
sau eternitatea unei condiții indife-
rente la scheme exterioare.
„Universul eminescian este un
produs al unei minți prin excelență
integratoare, o minte din acelea
care au regândit tot ceea ce min-
tea omenească pe glob a gândit”,
dar, nuanțează Zoe Dumitrescu-
Bușulenga, „înscrierea poetului în
STEAUA 1/2021
cum Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Guardian/ Gardian (2016, mixed media)
ANDREI
Pandemic 2020
*
Când eram copil n-aveam nicio problemă să distrug lumea
prin telepatie. Vecinii care ne invadaseră bucătăria.
Case cu fantome din tufișuri sălbatice
în spatele zidurilor de ciment fărâmițându-se acolo unde traducerea poemelor de
Cristina-Matilda Vănoagă
stafiile strigă.
Tatăl vitreg care mi l-a smuls din brațe pe câinele Nemo
și l-a dat cuiva pe care încă îl caut.
Colegul care a încercat să cumpere strofa despre broască înainte de deznădejdea asfințitului
pe care nu i-am vândut-o. potrivește oglinzile pentru o altă noapte
Tați, orașe, trenuri, ceruri nelocuite, poliția din umbră, ziua zboară în alt poem plutitor
școala. care lasă în urmă umbră și ecou
Eram irascibil și distrugerea era produsul viu al minții mele.
Observam furnici și albine și pisici sălbatice și eram trist cititorule să nu te sinchisești de cuvintele astea
pentru ele. sunt ishi ultimul vorbitor al cablului înnodat
Mă bucuram pentru păsări. Nu știam cum le nimicesc limbile mele tainice sună în oglindă
pisicile. înăuntrul și în afara caselor voastre
Norii păreau pufoși până s-au umplut cu informații în loc unele se aud în visele voastre
de apă
asemeni stadioanelor numite după corporații cufundate lui narcis nu-i pasă unde doarme
în întuneric. el preferă poezia fără cuvinte
Politicile sunt la fel de rele ca mediul care se chinuie să primăverilor poluate cu oglinzi risipite
respire.
Noi nu vom ajunge pe planeta de gaz ilariant, prietene. absorbite de ecranele uitării
Nu vom râde involuntar când nu vom mai avea dinți și
ochi.
Umblați asemeni caprelor, drept în sus, până la urmă la Întrebări pentru ghicitoare
ce folosește muntele ăsta? ah păsări care pălăvrăgiți etern
ah flori folosite pentru divinație
Textincție ah animale plimbate în lese elegante
am întrebări pentru voi
ceva ce am inventat păstrez o listă de întrebări în buzunar
în oglinda limbilor încâlcite carnețelul meu cu întrebări:
a trăit puțin și-a murit sunt emoji primele cuvinte?
cât am fost viu exprimă ideogramele suficient
ce vor să spună cuvintele?
era poezie sunt imaginile mai vii decât cuvintele?
era artă conține un cuvânt o mie de imagini?
era duhoarea inefabilă e omul același în cuvânt și fotografie?
a unei lumi pe ducă Se învîrt mai rapid obiectele nenumite
în imagine sau în cuvânt?
vorbesc două limbi umane nu mai înțeleg nimic
fiecare oglindită de geamăna ei din cauza cuvintelor cu care numesc.
și urmată de propriul ecou mă trezesc în ce e numit zilele astea „timp”.
serios îi întreb pe neoameni
fiecare cuvânt o lume abstractă
murind la rostire Proiect
urmat de vise și repetiție
STEAUA 1/2021
Zoom a dezmembrat oamenii țial) la agresitivtate? Sau resetarea la diverse niveluri: burghezia se
și ne-a furat simțul mirosului și înseamnă de fapt strict recalibrare îmbăta de senzații care i se păreau
gustului, un CoVid conceptual care pe dinăuntru, interiorizare tot mai mai „bune” sau mai „înalte” decât
o să ne schilodească în cele din acută și renunțare la contactul ex- ale celor care nu aveau bani sau
urmă pe toți. Atâtea vorbe și atât terior? Adică implicit înstrăinare cu educație. Oamenii care lucrau
de puțină atingere... tendință față de ceilalți. pentru „diferențe” burgheze, visau
În fine, atunci s-a ițit Lehamite, să devină și ei burghezi, dar trăiau
dracul solie, să vadă ce alt AC: Nu mă îndoiesc de puterile în fapt aceeași viață, în simulacrele
29
sens poate să sustragă. A găsit magico-literare din traista ta bunăstării televizate. Am cunoscut
SAPIENS. Agentul acestui feno- De acest comunism fără iluzii nu
men e un virus sau zeul Chaos am chef. Sper ca urmașii mei să se
revenit din antichitate, dar e un descurce.
salt evoluționar.
Se naște astfel un alt gen de om, RC: Mai crezi în șamanism? S-ar
un hibrid tehnologizat, mișcat putea ivi, oare, un nou șamanism
de chipuri, nu de bani. Individul post-pandemic în scop cvasi-lecui-
modern, inventat în secolul al tor (fie și numai simbolic)? Amândoi
XVIII-lea, a fost un obiect com- credem (din destule alte dialoguri
plex care visa la o unicitate avute de-a lungul timpului) că
așadar un echilibru șubred între puternică în sine, fără zei sau poezia poate fi, astăzi, o formă de
anii 1950-2020, o perioadă în alte meta-ficțiuni. După ce și-a șamanism. Cum percepi eventuala
care omul se credea un individ ucis zeii, acest individ a concurat poezie de după pandemie? Sau,
deosebit, diferit de alții printr-o pentru unicitate cu alți indivizi. mai general spus, cum va fi litera-
complexitate câștigată prin cul- Fără să ne întoarcem la formele tura post-pandemică?
tură, o utopie lărgită perpetuu de istorice dezvoltate sub semnele
tehnologie. unui sistem cosmic, noi nu mai AC: Șamanismul se schimbă
Meritocrația economic-culturală suntem capabili să ne menținem pentru că timpul și oamenii au
a atins vârfuri înainte și după iluzia unicității. Numărul de in- fost schimbați de pandemie
fiecare din războaiele secolului divizi în creștere nu poate să se și tehnologie. Tehnologia este
XX. În 1950, cu ajutorul tehnolo- mențină în concurență perpetuă un faux-șamanism: se aseamănă,
giei dezvoltate în război, iluzia cu alții, pentru că protezele nece- pentru că putem comunica in-
„diferenței” a luat o viteză tot sare de menținut – acest gen de stantaneu fără piedicile timpului
mai mare, grăbită să ajungă la uman (trăsuri, umbrele, și coa- și spațiului. Această tehnologie
o utopie fără margini. Aceste fură) – cer taxe sufletești (dacă e bună când funcționează ca
„diferențe” au fost cumpărate prin „suflet“ înțelegem acea gură acest mesaj sau când vorbim
prin mediul unei alte iluzii: ba- de aer adânc respirată în deplină și ne vedem bidimensional pe
nii. Dar banii nu există: ei sunt o satisfacție). Aceste taxe nu pot fi ecran. Într-un sens mai mărginit
subiectivitate creată de tehnolo- plătite, fie că „sufletul“ nu există, putem fi și tratați terapeutic de
gia în creștere. Tehnologia este fie că tehnologia nu are nevoie tehnologie. Zic „mărginit”, pentru
o forță fundamentală a naturii, de el. Materia și energia necesare că sarcina principală a șamanului
ca gravitația, care își exercită pentru proteze a micșorat fizic este să lecuiască în dimensiuni
obiectiv scopul de a deveni tot universul iluziilor umane (chiar inaccesibile tehnologiei: corpul
mai complexă. Până acum, a avut dacă în oglindă acest univers senzorial, boala de timp și ar-
nevoie de indivizi „diferențiați“ apare tot mai mare). Noi am monizarea spațiului intern cu
care să ajute mișcarea informației prelucrat materia cu scop utopic, cel climatic și cosmic. Pe ecran,
tot mai rapid și eficient. Banii dar de fapt am lucrat la propria corpul își pierde mirosul (primul
au fost un mijloc simbolic care noastră dispariție. simț) și atingerea (dimensiunea
ne-a motivat forma biologică Acest breviar (pe care îl concen- într-adevăr socială). Ecranul pier-
prin iluzii culturale. În pandemie, trez acum) este necesar pentru de animalul. Sau fură animalul și
aceste „diferențe“ se estompează. a întrezări universul post-pande- memoria corporală a animalului.
După pandemie, o să dispară și mic în care noțiunea de „afară” Un șaman, cred eu, lecuiește prin
banii. nu o să mai existe. Cu dispariția localizarea conștiinței de sine în
Pandemia a nivelat oamenii, ne-a lui „afară” o să dispară și indivi- animal: te face să te simți acasă
dezbrăcat de iluziile „diferenței” dul modern, singura formă în în corpul tău. Tehnologia face in-
(suntem toți prizonieri în cuști care știm să locuim. Economia vers: ne îndepărtează din corp și
de sticlă) și ne-a recrutat într-un globală o să redevină economie stoarce din noi numai informații
STEAUA 1/2021
război nesfârșit în care luptăm imperială, economia imperială o valabile mecanismului tehno-
împotriva nouă înșine sau, în să devină economie națională, logic. Restul corpului (99% din
orice caz, a societății de indivizi națiunile o să se desfacă în gru- uman) ni-l transformă în energia
care eram. Dușmanii sunt chiar puri de indivizi cu idei diverse necesară creației simulacrului
„diferențele” greu obținute după de supraviețuire, ideologiile (tot (partea vizibilă pe ecran.) Acest
ultimul război. Ciuma numită mai) comunitare o să se dizolve „rest” al umanului, compus din
CoVid 19 nu-i nimic nou. Ce-i și ele în unități umane care o să miros, atingere și memorie sen-
nou e că are un nume-bornă care se întrețină sisific cu scopul de a zuală este transmis (furat și topit)
demarchează sfârșitul lui HOMO
30
STEAUA 1/2021
31
Sirens/ Sirene (mixed media – desen pe hârtie – texturi scanate adăugate digital) (detaliu)
NOBEL PENTRU făurind o lume, fără a o pierde din ochi
pe Persefona de pe pajiște.
LITERATURĂ 2020 Persefona care miroase și degustă.
Dacă ai o poftă, presupunea el,
le ai pe toate.
Louise
Nu doresc toți să perceapă în timpul nopții
trupul îndrăgit, busolă, reper,
să audă respirația liniștită ce spune
Sunt în viață, ceea ce mai înseamnă
Glück
tu ești în viață, deoarece mă auzi,
ești aici cu mine. Iar când se întoarce unul,
și celălalt se întoarce –
Asta-i ceea ce simțea, stăpânul întunericului,
uitându-se la lumea pe care
poeme
o înălțase pentru Persefona. Nu i-a trecut niciodată
prin minte
că nu va mai fi nimic care să miroase aici,
cu certitudine nimic care să se mănânce.
Vinovăție? Groază? Teamă de iubire?
Aceste lucruri nu și le putea închipui;
traducere de Niciun iubit nu și le închipuie vreodată.
Ligia Doina Constantinescu Visează, se întreabă cum să numească locul acesta.
Mai întâi se gândește la: Iadul de ultimă oră. Apoi:
Grădina.
Portret În cele din urmă, hotărăște să o numească
Adolescența Persefonei.
Un copil desenează conturul unui corp. O lumină fină se înalță deasupra pajiștii uniforme,
Ea desenează cum poate, dar e cu totul alb, îndărătul patului. El o ia în brațe.
Nu poate completa cu ceea ce știe că e acolo. Vrea să spună te iubesc, nimic nu te poate răni
Pe întinderea lungimii libere, ea știe dar crede că
că lipsește viața; ea a separat asta e o minciună, așa că în final el spune
un fundal de altul. Asemeni unui copil, ești moartă, nimic nu te poate răni
Ea cere ajutorul mamei. ceea ce i se pare
Și desenează inima un început mai promițător, mai adevărat.
pe fundalul spațiului gol pe care ea l-a creat.
Un joc al închipuirii
Un mit al devotamentului
Să-ți spun ceva: în fiecare zi
Când Hades a luat hotărârea să o iubească pe această mor oameni. Și acesta-i doar începutul.
fată În fiecare zi, la agențiile de pompe funebre, se nasc
a făurit pentru ea un duplicat al pământului, văduve de ultimă oră,
cu toate asemenea, până la pajiște, orfani de ultimă oră. Ei stau cu brațele încrucișate,
dar cu adăugirea unui pat. străduindu-se să ia o hotărâre despre această viață de
Totul asemenea, cu tot cu lumina soarelui, ultimă oră.
deoarece ar afecta-o foarte mult pe o tânără Apoi sunt la cimitir, unii dintre ei
să treacă atât de iute de la lumină strălucitoare la pentru prima dată. Se tem să se vaiete,
obscuritate totală. uneori să nu se vaiete. Cineva se apleacă,
Treptat, reflecta el, îi va face cunoștință cu noaptea, spunându-le ce urmează să facă, ceea ce ar putea
STEAUA 1/2021
Fluturele
Ia te uită, un fluture. Ți-ai pus o dorință?
Nu-ți pui dorințele pe fluturi.
Acționezi ca atare. Ți-ai pus una?
Da.
Nu contează.
Dorința
Îți amintești timpul acela când ți-ai pus dorința?
Îmi pun o mulțime de dorințe.
Timpul în care te-am mințit
cu privire la fluture. M-am întrebat întotdeauna
ce ți-ai dorit.
Ce crezi că mi-am dorit? Prietena mea e asemeni mamei. Răbdătoare, îndem-
Nu știu. Ca eu să mă întorc, nându-mă
Ca să fim împreună într-un fel sau altul, în cele din Să mă trezesc la viața de adult, ca a ei, o persoană
urmă. curajoasă –
Mi-am dorit ceea ce îmi doresc totdeauna. Pe același drum, doar că acum e iarnă;
Mi-am dorit altă poezie. Ea îmi spune că atunci când iubești lumea auzi muzică
celestă:
Muzică celestă Ridică-ți privirea, spune ea. Când îmi ridic privirea,
nimic.
Am o prietenă care crede încă în rai. Doar nori, zăpadă, o gestică albă pe copaci
Nu-i o persoană idioată, totuși în pofida a tot ceea ce Ca niște mirese ce fac salturi la o înălțime mare
știe, conversează literalmente cu Dumnezeu. Apoi mă tem pentru ea; o văd
Crede că cineva ascultă în înaltul cerului. Prinsă într-o plasă aruncată dinadins peste pământ –
Pe pământ ea e neobișnuit de pricepută. De fapt, stăm pe marginea drumului, urmărind apusul
Și vitează, capabilă să înfrunte necazuri. soarelui;
Am găsit o omidă agonizând în praf, năpădită de furnici Din când în când, tăcerea e străpunsă de croncănitul
lacome. unei păsări.
Sunt totdeauna emoționată de nenorocire, totdeauna Acesta e momentul în care încercăm să explicăm,
dornică să mă împotrivesc vitalității faptul
Dar de asemenea timidă, grăbită să-mi închid ochii. Că ne simțim în largul nostru față de moarte, de
Pe când prietena mea era capabilă să urmărească, să singurătate.
lase lucrurile să se desfășoare Prietena mea desenează un cerc în praf; în interior,
Potrivit naturii. De dragul meu ea a intervenit omida nu se mișcă.
Înlăturând câteva furnici de pe omida zdrobită, și a Ea totdeauna încearcă să facă ceva complet, ceva
STEAUA 1/2021
Că lumina produce tristețe – Iubirea pentru formă este o iubire pentru sfârșituri.
Mărturisire de credință arborele nemișcat, crispat
este chin, și am înțeles
Să susțin că nu mă tem – că nu va face niciun model, ci forme contorsionate.
N-ar fi adevărat.
Mă tem de boală, umilință.
Ca oricine, am visurile mele.
Dar am învățat să le ascund,
Să mă apăr
De realizare: toată fericirea
Atrage mânia Parcelor.
Ele sunt surori, sălbatice –
Până la urmă ele nu au
Nicio emoție, ci invidie.
Oameni sfinți
În familia noastră, erau doi oameni sfinți,
mătușa mea și bunica mea.
Dar viețile le-au fost diferite.
A bunicii a fost liniștită, chiar și în final.
Ea era asemeni unei persoane ce umblă în apă liniștită;
dintr-un motiv
marea nu se putea hotărî să-i facă vreun rău.
Când mătușa mea a urmat aceeași cale,
valurile s-au prăbușit peste ea, au asaltat-o,
acesta e modul în care Parcele ripostează
față de o fire cu-adevărat religioasă.
Bunica mea a fost precaută, conservatoare:
Acesta-i motivul pentru care a scăpat de suferință.
Mătușa mea nu a scăpat de nimic;
De fiecare dată când se retrage marea, cineva pe care-l
iubește îi este răpit.
Totuși ea refuză să resimtă
marea ca fiind nefastă. Pentru ea, este ceea ce este:
Acolo unde atinge pământul, devine probabil violentă.
Prima amintire
Cu mult timp în urmă, am fost ofensată. Am viețuit
spre a mă răzbuna
pe tatăl meu, nu
pentru ceea ce era –
pentru ceea ce sunt eu: de la începutul începuturilor
în copilărie, am crezut
că durerea înseamnă
Că nu sunt iubită.
Ea însemna că iubesc.
STEAUA 1/2021
Ulmi
Toată ziua am încercat să fac deosebirea
dintre nevoie și dorință. Acum, în întuneric,
resimt doar amară întristare pentru noi,
constructorii, rabotorii de lemn,
deoarece m-am uitat
continuu la acești ulmi
34
acestea, pe măsură ce se profilează Primește deputații și face visite. mai decis spre rapt și război.
tot mai amenințător spectrul celui Ai lui anunță că în curând, ca la O istorie văzută de aproape,
de-al Doilea Război Mondial, sunt Moscova, vom fi puși la zid.// La cu ochiul unui eminent savant,
tot mai spectaculoase, mai im- Casa Verde când sosește, se ridică curtean febril și nu tocmai comod,
previzibile, mai riscante. De unde steagul lui! [Eu] Cer ca neapărat să răpus, în cele din urmă, de lumea
se premeditase o restaurare în fie înlăturat.” (p. 35). Răspunsurile care îl crease și pe care o ilustrase
drepturi a regelui amânat, acesta nu întârzie: în 21 martie „S-au cu strălucire, lume ce urma și ea să
urmează calea unui totalistarism închis restaurantele unde se piară în mai puțin de un deceniu...
35
înrudit cu cele vest-europene, dar, adunau codreniștii. S-au arestat O lectură de neocolit.
CRONICA LITERARĂ
Este foarte greu să facem un S-a observat unanim legătura
podium al valorilor literare din deloc discretă cu schițele lui
Remix anii de după comunism. Proza
românească, după o teribilă de-
I.L. Caragiale, preferința pentru
textul scurt, pentru personajele
gringoladă, furnizează acum, cu schițate din cîteva tușe și dintr-un
Victor Cubleșan generozitate, volume de calitate, dialog extrem de credibil. Textul
dar și o mare învolburare de di- structurat în jurul unui singur
recții și curente. Încercări de con- eveniment. Redat sec și clar. Și
cade. Apoi, revizitarea unor texte Disco Titanic), cît și prozele scurte mult un contemplativ decît un
din trecutul imediat furnizează o impunîndu-l ca o figură de refe- comentator. Este evident că auto-
oglindă în care ne zărim zugrăvită rință prin stil, atmosferă, perspec- rul savurează nu atît declicul final
cu multă acuratețe imaginea de tivă și intuiție. al poveștii, cît întreaga sa punere
ieri dînd un sens cursului timpu- Radu Pavel Gheo împarte Un în scenă. Schița care dă și numele
lui. Și, nu în ultimul rînd, textele drum cu Ceapă în trei segmente, volumului este o demonstrație
continuă să funcționeze și să primul fiind cel al schițelor co- excelentă de narațiune care se
ajungă direct și eficace la cititorul tidianului. Adică al anilor ’90 și construiește prin omisiune. Nimic
36
contemporan. 2000, anii în care au fost scrise. din ceea ce e important pentru
cele două personaje care parcurg Textele din cel de-al doilea seg- rămîne un autor solid care nu
împreună drumul dintr-un sat ment sînt mai lungi, mai confesive dezamăgește și care și-a cîștigat
pînă la gară nu este rostit, nu și au o încărcătură autobiografică evident un loc aparte în literatura
este scris. Dar intuiția este astfel mai puternică. Dacă în primul ca- noastră.
convocată de scriitură încît este lup autorul este unul retras, care
imposibil să nu înțelegi, să nu se implică minimal în text, aici
construiești, ca cititor, exact acele
teribile piese lipsă. Un text trist și
poziția sa este directă, în lumina
reflectorului. Ironia e mai degrabă Rizomi și
adînc construit în jurul unui dia-
log mai mult în doi peri. Un text
subînțeleasă, tonul, chiar și atunci
cînd are conotații acide (precum ecopoezie
violent în spatele unei banalități în CFR 2015) nu neagă nicio clipă
tocite a unei drame comune. o anumită camaraderie cu eveni- Marius Conkan
Niciun singur text nu conține mentele enervante, scandaloase,
vreo frază moralizatoare și totuși emoționante, triste sau glumețe
fiecare text are o poziție foarte care se desfășoară în pagină. Dacă
clar marcată a autorului. Un au-
tor care își subliniază punctul de
vedere prin decupajul dialogului
primele texte sînt cele mai per-
cutante, aici, în aceste discursuri
personale sînt textele cele mai
U nul dintre cele mai inedit con-
struite volume ale anului 2020
este Biocharia. Ritual ecolatru, pu-
și prin detaliile pe care le reține. cizelate și cele mai profunde. blicat de Mihók Tamás la editura
Astfel, chiar dacă nu se poate Al treilea segment include FrACTalia. Autorul cartografiază,
desprinde niciun citat concret, doar trei povestiri care sînt însă într-un demers ecopoetic și eco-
toate textele lui Gheo sînt o dis- critic, teritorii sincretice, uman-
cuție despre România de azi, cu (an)organice, instrumentând per-
o poziție, cum spuneam, foarte cepții spațiale de tip asamblaj și
clar marcată. De reținut că auto- folosind o varietate de registre
rul are și o aproape melancolie (de la stilul calofil, barochizant-er-
în a redescoperi în text lumea la metic la o non-afectivitate de
care reacționează scriind textul. fond a poemelor) menite să de-
Autorul nu are repulsie față de cupleze sensurile globale de la o
lumea pe care o rescrie, ci doar politică a reprezentării dominată
o înțelegere diluată cîteodată de de perspective egocentrice sau
un zîmbet amar. (auto)biografiste.
România descoperită în pa- Așa cum notează Andreea
ginile antologiei este România Pop pe coperta a IV-a a volumu-
zilei de ieri. O realitate pe care lui, Biocharia. Ritual ecolatru „se
o recunoaștem fără ezitare, dar foarte diferite de restul volumu- abate de la orice teritorii poetice
pe care nu am lipi-o zilei de azi. lui. Este segmentul care amin- consacrate și anunță o nouă he-
Recitind textele, realizezi că to- tește că Radu Pavel Gheo este un gemonie identitară și literară; una
tuși s-a petrecut o schimbare și autor care a făcut chiar mai mult care elimină fandoselile umane
că ceea ce în antologia de acum decît să cocheteze cu fantasticul antropocentriste în favoarea unor
12 ani era aproximativ cotidia- și științifico-fantasticul. Textele procese environmentally-friendly,
nul, astăzi este o poză de arhivă. sînt foarte inegale, Unchiul nostru dominate de o viziune futuristă
Nu o schimbare de substanță, Rafael fiind indiscutabil piesa de «agresată» de o luxurianță ima-
pentru că personajele volumului rezistență, o povestire fantastică gistică vegetalo-animală [...] Ge-
continuă să ilustreze de minune inedită și foarte bine scrisă, în neză și teritorii reinventate, orga-
aceleași reflexe, aceleași obsesii, timp ce Anomalia este mai mult nicitate și un filtru vizual aproape
aceleași tipologii, ci o schimbare o glumiță, iar Dar de Crăciun excesiv, dominat în exclusivitate
STEAUA 1/2021
de detalii. Toate acele elemente are o idee interesantă (o zonă a de avatarele unei noi ordini na-
de detaliu pe care autorul le re- Europei centrale și de est scufun- turale – cam aici pot fi localizate
ține pentru atmosferă scot na- dată, cu orășele insuliță), dar o ritualurile ambientale reci și
rațiunile din cadrul actualității realizare cam scîrțîită și o poveste aparent impersonale ale acestor
imediate și încep să contureze un neconvingătoare-lacrimogenă. poeme”. Deși Andreea Pop nu-
parfum istoric. Ceea ce nu micșo- Un drum cu Ceapă este un bun anțează corect specificul acestui
rează impactul textului, dar îi dau prilej de relectură, un mod de a volum în contextul poeticilor ac-
o perspectivă de adîncime care descoperi că Radu Pavel Gheo, tuale, termenul de «hegemonie»
37
anterior nu existase. chiar și recitit după două decade, identitară ar putea fi înlocuit
cu cel de «heterarhie», în sen- domesticite:/ progresul civilizației din Biocharia. Ritual ecolatru, în
sul în care poemele lui Mihók fusese testat în vid./ un singur special acolo unde autorul supra-
Tamás izbutesc să creeze o zonă cadru pe secvență, eră glaciară,/ pune heterotopic percepții spați-
semnificativă ontologic pentru de-ajuns pentru adevăr./ e iarnă ale, imagini și secvențe polisen-
relația non-ierarhică dintre uman, de-am obosit” (pp. 46-47). Intitulat zoriale, cu scopul de a multiplica
animal, vegetal și anorganic. look back in anthropocene, acest permanent circuitele semantice
În virtutea cartografiei trans- și poem transpune o vădită impli- („pe suprafața apei/ străluciri ri-
postumaniste realizate de autor care social-afectivă, majoritatea zomatice/ scene subliminale/ pe
(concepte intens dezbătute astăzi textelor din volum fiind alimen- fund// cineva își vântură-n poli//
în mediul academic românesc, tate, în structura lor cartografică corpuri de balenă/ delimitează/
dar „traduse” adesea teoretic în și interferențială din punct de zona de șezlonguri// conuri de
mod inadecvat sau peiorativ), vedere imagistic și melodic (cu re- brad cu crispy/ sos protector//
Biocharia. Ritual ecolatru explo- vizitări inclusiv ale „ritmurilor old greața mării/ pe tălpi/ prinde
rează o more-than-human world school”, cum observă și Andreea crustă”, p. 54).
(v. Tom Bristow, The Anthropocene Pop), de un flux non-emoțional, Astfel de texte rizomatice,
Lyric: An Affective Geography of menit să înregistreze narațiunile care amintesc întrucâtva de stilul
Poetry, Person, Place, 2015), pu- sci-fi, vitaliste, post-geografice și consacrat al lui Vlad Moldovan,
nând în lumină diverse forme post-identitare, ale unor „civilizații sunt în măsură să cartografieze
ale transgresivității, fie că vorbim carbonizate” (p. 26), aspect care stratigrafic „geospațiul” (în
despre configurații bio-spațiale îl apropie pe autor de poezia lui termenii Barbarei Piatti), filtrat
hibride sau despre noile condiții Ștefan Manasia din Bonobo sau prin lentila unei biografii silenți-
ale sensibilității antropocene, cucerirea spațiului (2013) și Cerul oase și dispersate. Totul devine,
toate acestea fiind transpuse senin (2015). din acest punct de vedere, stra-
impersonal sau, mai precis, prin Pe de altă parte, poemele lui niu și defamiliarizat în poezia
voci poetice care sunt decuplate Mihók Tamás din acest volum re- lui Mihók Tamás, de la sintaxă și
de la circuitul comun (inclusiv fuză tocmai linearitatea, dispune- „amplasamentele” stilistice până
din punct de vederere estetic) al rea graduală a sensurilor și efectul la configurațiile vizual-narative, în
emoției și afectelor. clasic al tropilor, mizând exclusiv așa măsură încât o atare poetică,
Iată un poem ilustrativ (pro- pe structuri hibride, rizomatice distribuită oarecum ermetic, ar
babil unul dintre cele mai bune și liminale, dar și pe un ermetism putea produce în viitor fie un
publicate în ultimii ani) pentru funcțional în proiectarea legă- blocaj estetic, fie unul de tip
asemenea construcții care semna- turii heterarhice dintre uman și relațional, în planul receptării. Cu
lează în mod ecocritic efectele și non-uman. Într-un text din 2016 toate acestea, Biocharia. Ritual
afectele antropocenului: „e iarnă despre volumul Instalația al lui ecolatru poate fi adăugat, fără
de-am obosit./ sunt, cum a spus Alex Văsieș, am definit în sens de- îndoială, volumelor foarte bune
cineva,/ un pod detonat între em- leuzian poeticile de tip rizomatic, din ultimul deceniu, care au depă-
patie și faptă./ corpul meu se va specifice câtorva autori debutați șit limbajul egocentrat, confesiv și
târî afară din cușcă,/ corpul meu după anul 2010, care „au început solipsist, printr-o investigare inso-
îmi va supraviețui –/ ce eră? ce să dilueze această linearitate, să lită estetic a relației dintre uman
secvență?/ (cântec al dunelor de spargă centrul de forță al poemu- și more-than-human world.
nisip)/ aș vrea să mă port frumos,/ lui și să propună structuri difuze
în timp ce punga de plastic traver- sau dinamitate, ce leagă ele-
sează strada în siguranță /.../ pen- mente și imagini incompatibile,
tru utilajele ce deversează deșeuri în virtutea unui soi de coinciden-
medicale-n râu/ și pentru plămâ- tia oppositorum, care semnalează
nii înduplecați ai fabricanților de dinamismul contradictoriu al tex-
ciment/ pentru martiriul pădura- tului. Poetica-arbore este astfel
STEAUA 1/2021
Schimbarea majoră pe care trei tablouri. Potențialul simbolic lentă, de csiga-biga, într-o fulge-
o aduce Karácsonyi Zsolt în al cifrei 3 este, însă, subminat de rătoare întrupare: „Te poți privi
impresionanta bibliografie a mișcarea sufletească tulbure a și-o/ sută de ani/ în stropul ăsta/
mitului faustic în literatura uni- personajului, unduind între stări, dintâi, perfect./ Urcarea ține hăt/
versală (în care găsim, pe lângă impulsuri și viziuni, asemenea agi- mia de ani,/ încetineala-i:/ o cli-
Marlowe și Goethe, numele lui tatului element care îl ocrotește. pită doar”. Eroul se ivește din
Thomas Mann, Nikolaus Lenau, Cântul prim stă sub semnul vi- ape sub înfățișarea îmbunătățită
Ivan Turgheniev, Mihail Bulgakov, sului, ce însoțește și alimentează estetic a androginului, Nimfaust,
39
Paul Valéry sau Gertrude Stein) revolta declanșatoare a rupturii iar revelația are loc – aluzie la
Thomas Mann, cel din Moarte la Splendid tradus în
Veneția, nu cel din Doctor Faustus românește, inclusiv la
– în Cetatea Dogilor, figurată ca dificilul capitol pro-
o nouă Boadză a Pleonexiei, oraș zodic, de George Vol-
al desfrâului și luxurii. Nimfaust ceanov, Faust pe mări
și orașul în care se oglindește poate fi considerat o
idealul estetic sunt meniți, cum adevărată artă poetică
spuneam, nu salvării providenți- a generației de po-
ale, ca-n Goethe, ci somptuoasei eți maghiari din Tran-
damnări, ca-n Marlowe: „«Am silvania, căreia îi apar-
să te-accept,/ popor străvechi, ține Karácsonyi Zsolt.
pierdut,/ privește înlăuntrul tău,/ Și care nu este „două-
să afli roua,/ roze-nfloresc/ dincolo miistă” decât la modul
de inelele lumii,/ moartea/ nu-ți biologic, prin comu-
va afla/ viața smerită»”. niunea de vârstă. În
De fapt, poemul este construit rest, poezia în sine nu
pe două dimensiuni, ca un text cu are deloc contingențe
ofertă multiplă. cu versurile autorilor
Pe un prim palier, suntem is- români de etate apro-
pitiți de prestigiul unui mit literar piată: Karácsonyi este
universal, de multitudinea refe- un poet de viziune,
rințelor culturale diseminate în îmbibat de o cultură
text și de meșteșugul prozodic. literară temeinic asimi-
Deconstrucția acvatică a mitului lată, posesor al unei is-
faustic este, desigur, complexă și cusințe artistice remar-
interesantă în sine, textul deve- cabile. Capacitatea sa
nind un fascinant cod barochist de a transpune tragicul
care se cere descifrat, cu nu pu- derizoriu al epocii noas-
ține delicii de interpretare. tre în registrul înalt al
Însă, la o lectură mai atentă, confruntării cu un mit
Faust pe mări își dezvăluie un universal și originalita-
al doilea palier de semnificații. tea viziunii sale îl reco-
Unul pur contemporan, pe care mandă drept un nume
îl devoalează tocmai fragila agre- de referință în literatura
gare a epicului, care ar fi trebuit maghiară de azi. Faptul
să subîntindă povestea faustică. că îl putem citi și în
Lipsește – și nu din pricina rescri- românește și întâlni în
erii mitului în elementul acvatic – viața literară este, fără
nu numai Margareta, ci și celelalte discuție, un cadou a-
întâmplări și personaje. Însuși ne- parte pentru literatura
curatul abia dacă este amintit: „A noastră.
dispărut. Las’ că-i mai bine-așa./
Din calea mea a șters-o, pur și Karácsonyi Zsolt, Faust pe
simplu./ S-a transformat în ceață, mări, traducere și prefață
-n vânt, știu/ sigur./ Cu toate că a de George Volceanov,
vrut să-mi ia ceva”. Predominantă București, Editura Tracus
este, pe tot parcursul poemului, Arte, 2020
STEAUA 1/2021
abundențe.
poezie Ioan T.
Morar
Clipește o dată
Te văd îmbrăcată
în hainele cele mai bune
pregătite de mult pentru plecare
deși ai știut dintotdeauna, mamă,
că trupul tău
va mai rămîne o vreme cu noi
așa cum laptele tău
a rămas în oasele mele
și inima ta a pornit inima mea
asemeni automobiliștilor rămași în pană
iarna
cînd se oprește cineva și
„le dă baterie”
Inima lui Ioan a crescut în Maria
m-ai născut ca să mă aștepți
iar de acum
ai plecat ca să mă aștepți
(cu becul aprins ca o superstiție electrică)
în serile în care întunericul
ne ținea de hrană
m-ai așteptat
pînă m-am întors
ca o candelă părăsită
sub pămînt
„dacă aș putea să te descriu
ar fi ca și cînd n-ai fi plecat”
cum e acolo?
niciun semn nu ajunge la noi
pe frînghia de fum care urcă la ceruri
nicio batistă nu a trecut
dintr-o lume în alta
– măcar o lacrimă de s-ar întoarce
(cum e acolo?
dacă e bine, clipește o dată
dacă nu ai ajuns, nu clipi)
STEAUA 1/2021
nul aventurilor lui James Bond, în exotic-interesant (Berlinul de Est Dacă John Le Carré era,
timp ce al doilea, strălucit ilustrat în timpul ocupației sovietice), dar practic, necunoscut, netradus și
de John Le Carré insistă asupra di- atmosfera era deprimantă, tonul necomentat în România înainte
mensiunilor psihologice și morale. amar, proza, lipsită de elanuri de 1990, doritorii îi pot găsi azi
De altfel, John Le Carré nu-l putea romantice sau triumfaliste, con- nenumărate titluri traduse în ro-
suferi pe James Bond, numindu-l centrându-se asupra psihologiei mânește, în special la Editura RAO.
„un gangster internațional”. agentului aflat singur într-o lume Cu multă greutate va ocupa
Autorul s-a născut în 1931, în ostilă. Le Carré prezenta lumii chi- cineva locul lăsat liber de John Le
42
D eplasarea accentului pe
cititor constituie o practică
specifică tradiției impresioniste,
acestea? De ce oare, de când
eram copil, în frumoasa, împodo-
bita, nobila sală a vechiului Teatru
ori înțelegerii tardive a unor
evenimente istorice greșit perce-
pute de contemporani)” (Critică
opusă distanțării, obiectivității Național din București, dacă apă- la persoana întâi, ediție de Florian
și predilecției pozitiviste pentru reau în fața casei boierești a lui Roatiș, Polirom, 2011).
metodă. Numeroase argumente Zaharia Trahanache muzicile și Nu se urmărește, însă, substi-
pentru această poziționare îi par- drapelele, mă podideau fără greș, tuirea analizei clasice ori structu-
vin lui N. Steinhardt și din contac- tainic și, aparent măcar, ciudate și ral(iste) a operei supuse atenției cri-
tul cu Proust sau cu existențialiștii inexplicabile, lacrimile? La finele tice cu analiza „de câmp”, cele două
francezi. Pentru autorul Timpului unei comedii satirice! Să zicem că fiind privite drept complementare
regăsit, de pildă, redimensionarea era a mea o fire zănatecă, după și, în acest sens, evitându-se orice
locului ocupat de cititor în ecua- cum s-a și dovedit a fi pe urmă; dar formă de exces sau de dogmatism:
ția literară constituie una dintre a maică-mii! o stâncă de bun simț „Prin analiza structurii înseși a o-
priorități. Ceea ce ne amintim, și cumințenie însăși. Și-apoi, în- perei, punându-se în paranteză
ceea ce ne-a marcat în lecturile totdeauna! Constanța aceasta ne- orice elemente neînscrise în fibrele
din copilărie, spune Proust, nu dezmințită dovedea că un anume ei, s-au urmărit o înțelegere și o
este cartea însăși, ci cadrul în resort intra în funcțiune pentru că ‹‹descoperire›› (o autopsie) cât mai
care am citit-o, impresiile care au un anume instinct mai adânc fu- nefalsificate de ecuații personale,
însoțit citirea acesteia: „Lucrarea sese chemat” (Cartea împărtășirii, prejudecăți, impresii și agenți de
scriitorului nu e decât un fel de ediție de Ion Vartic, Apostrof, perturbare. Bun și lămuritor lucru
instrument optic pe care acesta 1995). dacă nu devine o dogmă, o modă,
îl oferă cititorului pentru a-i per- un exclusivism, o scolastică. Ci
mite să discearnă ceea ce fără Pulberea, câmpul, aura structura se cade a fi privită cu
acea carte poate nu ar fi văzut în larghețea și nepărtinirea de care
el însuși” (v. Antoine Compagnon,
Demonul teoriei, Echinox, 2007).
Rețeta proustiană funcționează și
C eea ce rămâne în urmă este
o aură nostalgică a amintirii,
dar și a operei care va dăinui.
dă dovadă cercetarea științifică”
(Escale în timp și spațiu, ediție de
Ștefan Iloaie, Polirom, 2010).
pentru Steinhardt, mai ales când Termenul, preluat de Steinhardt Această „pulbere stilistică și
aceste amintiri au în prim-plan de la Walter Benjamin, privește spirituală” care însoțește opera,
nu doar lecturi (precum acelea în sens obiectiv o chestiune de aura ori câmpul întreținut în jurul
ghidate și monitorizate de către receptare a operei: „la început se textului literar, prin intermediul
doamna de Branszky, evocată în acordă importanță ‹‹subiectului›› cărora eseistul (re)citește roma-
Jurnalul fericirii), ci și spectacole unei lucrări epice; apoi, cu încetul, nul proustian sau cel matein,
de teatru: „Maică-mea, care-l știa începe a se vădi și a precumpăni ori teatrul caragialian, are parte
pe dinafară, și care m-a îndemnat ‹‹aura›› ei, iar mai târziu lumea de o circumscriere entuziastă
la trei izvoare: Cronicarii, Creangă, în sfârșit descoperă cu încântare specifică, în care metaforele sub-
STEAUA 1/2021
Caragiale, lăcrima întotdeauna la și emoție ‹‹mesajul›› ei, adevă- stituie adesea eșafodajul ideatic:
sfârșitul actului al IV-lea al Scrisorii ratul și cutremurătorul ei sens și „E înțelesul pe care i-l dau seriile
pierdute. Eu unul plângeam de-a desprinde motivul pentru care a de cititori, ulterior publicării, pe
binelea și la Noaptea furtunoasă și putut avea și ‹‹priză la public››, și care îndeosebi i-l atribuie poste-
la Conu Leonida. (Se-nțelege că la acces la bunăvoința ultra-rafinați- ritatea de-a lungul deceniilor ori
piesele lui Caragiale nu mergeam lor, pentru care se numără printre secolelor; e atracția și influența ce
o singură dată, ci, ca la Operă, capodopere. (Prorogarea aceasta exercită atât asupra marelui pu-
de cât mai multe ori pentru ace- e comparabilă efectului ‹‹cu în- blic, cât și asupra profesioniștilor
43
textul literar, în nedesăvârșirea sa, Împotriva subversiunii. nolesciană, aceasta privea mai
se desăvârșește prin lectură și cum degrabă relația cu lecturile ante-
Testul Marino
anume se ajunge la sens în urma rioare: „Nu poți iubi cu adevărat o
acestei întâlniri. Obiectul literar,
după cum demonstra Iser în Actul
lecturii, nu este nici textul obiectiv,
L a polul opus acestei teorii a
„aurei” se află sistemul lec-
turii propus de Adrian Marino,
femeie dacă n-ai uitat imaginea
celorlalte: nemaifiind niciodată la
prima iubire ești de fiecare dată la
nici experiența subiectivă a citito- pentru care lectura critică adec- cea dintâi. Critica e condiționată
rului. Prin urmare, sensul trebuie să vată constituie strict apanajul de infidelitatea lecturii, este, cu
44
îl constituie produsul interacțiunii profesioniștilor, singurii capabili alte cuvinte, o lectură infidelă”
(Lecturi infidele, Editura pentru literaturii, căreia îi instituie un Transpar, în discursul său, o fasci-
Literatură, 1966). regim condițional comparabil cu nație discretă, dar vizibilă, pentru
Rămâne, prin urmare, de me- acela al unei fortărețe – întru totul „demonul teoriei”, precum și o
ditat și asupra validității încadrării apreciabil din perspectiva teoriei grijă stranie și excesivă, aproape
în grup, de către Alex Goldiș, a lui literare, dar discutabil odată cu inchizitorială, pentru definirea cu
Marino printre ceilalți practicieni primele semne ale poststructu- orice preț, și prin apel la cât mai
șaizeciști ai existențialismului în ralismului –, precum și faptul că, impunătoare garduri de sârmă
critica literară de după ieșirea din pe fundalul amintitei denigrări ghimpată, a ideii de graniță,
realismul socialist. În demersul său revanșarde a terorismului meto- subînțeles despărțitoare, nicide-
de fixare a fizionomiei șaizeciste dologic, găsește mereu motivații cum integratoare (ca la Balotă,
a criticii noastre într-o fotografie și resurse de a lupta cu vehe- Raicu, Steinhardt etc.). Speciile
cât mai fidelă, Goldiș enumeră mență împotriva eseisticii „pure”, „refugiate” ale paracriticii nu au
câteva trăsături distincte pentru redusă la condiția unei divagații parte de nicio audiență în acest
revenirea acesteia, odată cu 1967, care se construiește pe sine luând sistem scolastic și platonician,
la programul general al așa-numi- drept pretext opera (fapt în sine sunt efectiv repudiate și scoase în
telor forme eseistice, fie ele căli- meritoriu și care nu reclama un afara cetății.
nesciene, existențialiste sau te- astfel de rechizitoriu), și de a de- Cu toate excesele și exigen-
matiste, subliniind faptul că, după nunța – veritabil pioneriat printre țele sale, sistemul de lectură
douăzeci de ani de restrângere la criticii neafiliați în mod oficial propus de Marino este, totuși,
slogan, autonomia operei literare regimului – orice forme ale sub- un bun instrument de evaluare
nu se putea sprijini pe o critică versiunii, tocmai într-o perioadă a defecțiunilor lecturii profesate
stilistică sau structuralistă, ci pe de înflorire a limbajului esopic. de Steinhardt, mai vizibile atunci
„iluminarea interioară” susținută Marino desființează „sub-textul, când privim dintr-o perspectivă a
de o filozofie de sorginte existen- aluziile, cheile, poantele, trapele rigorii, decât atunci când privim,
țialistă, aceea „a plinului ontologic eventuale”, acestea fiind privite precum o făcea un Charles du Bos,
și a ideii că literatura la cotele ei drept „caricatura și perversiunea prin ocheanul empatiei critice, di-
cele mai înalte este viață”. Printre interpretării”, și denunță „vege- năuntrul textului sau al autorului,
aceste trăsături distincte ale fizio- tația arborescentă și parazitară” întrucât, după cum aminteam
nomiei șaizeciste, Goldiș remarcă a formelor paracriticii (glose, mai sus, eseistul și criticul cultu-
și: „încrederea în realitatea com- comentarii, note), care „riscă pur ral din ultimele două decenii de
pensativă a literaturii”, „primatul și simplu să asfixieze literatura, să socialism dictatorial nu pune în
literaturii […] în defavoarea dis- alunge orice contact viu, direct și practică întotdeauna teoriile pe
cuțiilor despre critică” și „pledoa- fecund cu opera literară, copleșită care le susține. Fragmentarismul
ria pentru diversitate” (v. Critica sub un munte de ‹‹note și comen- steinhardtian produce sens dacă
în tranșee. De la realismul socialist tarii››”, ceea ce echivalează pentru îl plasăm sub zodia unei teorii
la autonomia esteticului, Cartea Marino cu – nota bene – „moartea culturale și subversive a secun-
Românească, 2011). Aceste date literaturii” și cu un „accident de darului (așa cum o percepea
specifice nu se verifică suficient, evitat cu orice preț” (op. cit., pp. Virgil Nemoianu), însă, raportat,
în opinia noastră, în cazul textelor 395-396). de pildă, la exigențele criticii
lui Marino și, mai cu seamă, în Am putea spune, preluând de (strict) literare, chiar și eliminând
cazul Introducerii în critica literară, la Alina Mungiu nota de carac- excesele / accesele de tip Marino,
autorul făcând notă discordantă terizare – ușor excesivă, totuși, este evident că face notă discor-
față de Manolescu, Balotă, Raicu, în opinia noastră, câtă vreme dantă: „Lectura nu poate fi decât
Negoițescu și alte voci critice pre- domnia sa o folosește cu privire globală, prin parcurgerea operei
zente în peisajul literar de după la discursul noician – și anume în totalitate. Lecturile întrerupte,
1967. Definitorii, în opinia noas- aceea a „perfectului reeducat fragmentare, întâmplătoare, pot
tră, pentru îndatorarea discursu- mental”, că această formulă s-ar avea satisfacțiile lor, eficiența cri-
STEAUA 1/2021
lui lui Marino, mult mai degrabă, potrivi mai degrabă discursului tică însă le lipsește. […] Lectura
unui filon anti-existențialist, sunt lui Marino. Există, la acesta din netotalizantă, neintegrantă, oricât
și alte două aspecte: faptul că, urmă, dincolo de binecunoscuta de savant ar fi ea condusă, rămâne
într-un context general-șaizecist și admirabila formație enciclope- catastrofală pentru critică. Vocația
al obsesiei pentru deschidere dică și teoretizantă într-o lume [criticii] este, în orice împrejurare,
și esențialmente anti-limitativ, care proslăvește mai degrabă viziunea literară sferică, organică,
acesta enunță o multitudine fragmentarul și adaptabilitatea, ansamblul nu fragmentul, cartea
cvasisuspectă de amendamente o chemare constantă către abor- nu pagina, episodul, actul sau po-
45
la adresa unor „deschideri” ale dările inchizitoriale ale literaturii. ezia” (Adrian Marino, op. cit.).
A avea dreptate fără a avea dușmanul trebuie eliminat fără sintagmă închisă, sub capac, clo-
dreptate cruțare etc.), pentru ca satira ca- cotitoare – nu e nici 2 + 2 și nici 2
ragialiană să capete fața idilică, x 2 – adică 4 –, ci e 16, deoarece
lume în care iertarea – fie ea doar așa cum s-a întâmplat, dincolo
verbală, ușuratecă, neserioasă – de mesajul politic, subversiv, și în
avea o dimensiune teologică de eseul despre Geo Bogza. Asistăm,
care oamenii vremii nici măcar prin urmare, la un caz indigest de
nu-și dădeau seama. A trebuit delir hermeneutic, într-una dintre
căderea în răul radical al comu- zonele cele mai vulnerabile ale
nismului, cu ideologia lui care discursului critic și cultural stein-
justifică violența și crima (scopul hardtian: „Dacă r = 2, iar n (sifon)
46
– sleiți.// Tonomatul toacă mărunt: alegorie și simbol. unui homo faber și de statutul
«That’s all right, mama./ That’s Astfel, discursul nu are un rol asumat înalt al poeziei, preferând
all right for you...»” (p. 51). De la exorcizator sau unul soteriologic, rigoarea stilistică și menținerea
Via Appia Antica, un simulacru odată încheiate (sau nu) aceste tematicilor grave (moartea, sin-
al drumului fără obstacole, până etape difuze, profund marcante gurătatea, condiția creatorului și
la partea a doua a volumului, Io, pentru subiectul poetic. Dimpo- a artei sale), pe care nu le impune
Saturnalia! (sintagmă cu o dublă trivă, hiperluciditatea aproape au- emfatic, continuându-le variabilele
semnificație: la origine, o excla- todistrugătoare, precum și subtili- într-un discurs egal cu sine, lucid și
47
IV.
Exponate din istoria naturală Acum știu că ar fi trebuit să omor șarpele
I. și să îi agăț corpul lung, la fel de drept în moarte
Uneori foloseau sapa, sau lama tocită precum țeava strălucitoare a unei arme. Eram tânără,
a unei lopeți, un băț de lemn de foc, uneori de-abia ajunsă în patul matrimonial, dar regretul se
mânerul măturii. Am crescut pe lângă afunda
femei care omorau orice șarpe, indiferent deja cu putere în mine. Ca orice lamă, avea să se
de ce spuneau bărbații despre cârtițe și șoareci, tocească puțin câte puțin. Rana avea să se vindece în
despre semne sau despre forma capului – jurul ei,
cei buni, inofensivi. Când îi agăța corpul de până când absența avea să îi cauzeze o mai mare
o ramură joasă, mama declara, cu răsuflarea încă durere.
O poveste bună, totuși, că am lăsat șarpele
tăiată
să scape, să se scurgă înapoi în casă, și timp de ani de
după ce îl omorâse, ploaie, va aduce ploaia.
zile
am spus ce trebuia să spun la aceeași masă,
II.
că a dispărut la fel cum apăruse.
În muzeul acestui oraș, dincolo de încăperile
cu împăiate, după vitrinele luminate
cu vârfuri de săgeți și de sulițe, șerpii sunt ținuți Ultimul Crăciun
în celule de sticlă strălucitoare – pe un zid întreg, o Eram amândoi bolnavi. Eu îmi pierdusem vocea;
frescă tu aveai febră, tușeai. A trebuit
vie care sclipește, se schimbă – cu atât mai inofensivi, să sparg eu însămi niște lemne de foc.
cu cât sunt mai morți. Recunosc șarpele negru care
mănâncă Fuseserăm lipsiți de putere de două zile –
șobolani fără să citesc semnul; știu cedrul care se lungea întunecând
STEAUA 1/2021
Ai spus că aveam gura deschisă, dar eram să o faci – până când ai făcut-o.
prea departe și nu mă puteai auzi:
eram mică, mută dedesubtul ramei ferestrei
STEAUA 1/2021
49
Mother/ Mama (2020, mixed media – desen pe hârtie – texturi scanate adăugate digital) (detaliu)
Gheorghe Glodeanu
și himerele literaturii fantastice
Mircea Popa
pe acesta la noi și noi competiții, cio frână ideologică sau restrictivă. analitică, prin care încearcă să de-
în care soluțiile imaginarului să nu Dimensiunea literară a fantasticului finească cât mai exact cu putință
fie sechestrate și obturate de pro- capătă în acest fel o existență conceptul de literatură fantastică,
cedeele unei prea stricte urmăriri proprie care poate fi investigată și pornind de la cele mai cunoscute
a unei realități existențiale ce nu cercetată prin identificarea unui studii și investigații în literatura
reușește să depășească starea de set de probleme specifice, pe care de specialitate. Între reperele obli-
mimesis. Or, pentru Gh. Glodeanu autorul le-a radiografiat și le-a gatorii ale genului pot fi regăsite
ieșirea din acest perimetru de plim- supus unei observații atente, care numele lui Roger Caillois, Tvetan
50
bare a oglinzii înregistratoare de-a acum, iată, dobândesc o și mai Todorov, P.G. Castex până la Jean
Fabre, Jean-Baptiste Baronian, amplu judecată. Sunt analize care sau aspirația spre absolutul erotic
Louis Pouwels și Jacques Bergier, se citesc cu plăcere, pentru invenția (mitul lui Don Juan), așa cum îl
prin asemănări și disocieri față de și jocurile fanteziei, ingeniozitatea găsim în Elixirul de viață lungă al
literatura de tip SF. Demersul este soluțiilor, ritmul trepidant al epicii, lui Balzac. Prin reluarea și apro-
făcut metodic, pornindu-se de la suspensul paralogic, îmbinarea fundarea ciclică a unor probleme
înțelesul termenului „fantastic”, așa măestrită dintre iluzie și realitate. specioase, în care a devenit un spe-
cum apare el definit în dicționare Iubitorii de neprevăzut și de mister, cialist recunoscut, Gh. Glodeanu se
și enciclopedii și până la cei care de terifiant și miraculos vor desco- dovedește un critic și istoric literar
au contribuit în mod practic la peri în aceste texte-medalioane de cursă lungă pentru care fiecare
aplicarea tehnicilor realizării fan- abil lucrate, în urma unor îndelungi etapă are farmecul ei, dar care țin-
tastice. Este clar că definiția pre- și aprofundate lecturi, farmecul tește totdeauna mai departe, până
supune acceptarea unei rupturi în indelebil al unui imaginar specta- la capătul drumului.
ordinea existentă, prin atmosferă culos, hrănit din marile mituri/teme
și tonalitate proprie. Explicitarea și ale umanității: viața și moartea, slu- Gheorghe Glodeanu, Rătăcind
acreditarea sensurilor, a nuanțărilor jirea adevărului, tentația cunoaște- printre himere. O panoramă a
de tip interpretativ sunt îmbogățite rii dincolo de marginile acceptate, literaturii fantastice, Iași, Editura
apoi cu numeroase referințe luate spaima de „dincolo”, pactul faustic TipoMoldova, 2020
din sectorul românesc de cultură,
începând cu lucrarea lui Sergiu
Pavel Dan, care a marcat la timpul
ei un reper de seamă al genului.
Printre noii teoreticieni el stăruie
asupra opiniilor lui Matei Călinescu,
Al. George, Nicolae Manolescu,
Ioan Vultur, Nicolae Ciobanu, Ilina
Gregori, George Bădărău, Ovidiu
Ghidirmic, Ioan Răducea, Cosmin
Perța, Cătălin Ghiță, analizând
cu o răbdare de fier fiecare notă
nouă pe care aceștia o aduc în
interpetare, deși, trebuie s-o re-
cunoaștem, contribuția unora din-
tre ei e destul de anemică, unii mer-
gând în direcția tipologiilor, iar alții
în direcția „aventurii hermeneutice”.
Se conturează până la urmă câteva
aspecte priroritare cum ar fi fantas-
ticul mitologic, fantasticul filosofic,
fantasticul enigmatic și absurd și
realismul fantastic, care reușesc să
aducă noi elemente de provocare
cum ar fi producțiile tip horror,
respectiv fantasticul terifiant, bazat
pe angoasă, spaimă, teroare.
Marele câștig al acestei cărți
îl constituie nu atât această mi-
nuțioasă dezbatere teoretică, cât
STEAUA 1/2021
etc., a căror operă fantastică este Sleep/ Somn (2018, mixed media)
Printre cărți și biblioteci
Ioana Pavel
ei. Pornind de la Critica puterii de ju- pentru exemplificarea „conjuncției Christi, Geniul inimii (2017).
decare a lui Kant, invocând statutul speciilor”, dar și altele). Totodată, Al doilea studiu, Biblioteca și
cititorului ca explorator/ descope- această secțiune include câteva irealul din real, continuă, într-o anu-
ritor „ales” de către operă (Adorno), studii de istoria literaturii române mită măsură, direcțiile deschise
„multi-semnificația” ca rezultat al recente, interogând abordarea ge- de Ultima frontieră, concretizând
receptărilor succesive și singulari- neraționistă începând cu șaizecis- discuția despre lectură prin fixa-
tatea actului de lectură (Jauss), fe- mul, dar și „fenomenul post” al ulti- rea ei în cronotopul (bahtinian al)
nomenologia lecturii (Iser), Cititorul milor douăzeci de ani (coagulările bibliotecii, particularizat imagistic
52
Model ca proiecție intențională a noii generații a literaturii române prin ipostaza cronotopului-fagure.
„Exercițiul de cronotopologie lite- circulația scrierilor în lumea mu- că „omenirea își structurează o
rară” adună texte centrate în jurul sulmană, la imitarea acestui model parte a sensului prin bibliotecă”
Bibliotecii (cu majusculă), care, în de către Europa mai târziu și până (Biblioteca și irealul din real, p. 222),
varii texte (ne)canonice, poate de- la instituționalizarea sa, structurile cărțile semnate recent de Mircea
veni „când personaj central, când sale deficitare, mai ales în spațiul Braga rămân repere de istorie și
unul secundar, când doar un obiect românesc), dar și efervescența reli- critică literară pe care demersurile
care centrează interesul unor per- giilor cărții (cultul scrierii în cultura ulterioare interesate de aceste
sonaje” (p. 13). iudeo-creștină și în reinterpretările problematici nu le pot ocoli.
Multe dintre capitolele acestei ei cabalistice, dar și în zeitățile –
cărți sunt exemple de close rea- grecești, romane, egiptene – care Mircea Braga, Ultima frontieră.
ding, aplicat unor texte (de obicei, patronează artele și sunt asociate Elemente de teoria lecturii, București,
traduceri) mai mult sau mai puțin cu logosul). Editura Ideea Europeană, 2018
cunoscute. În acest sens, autorul Așadar, prin abordarea diversă
evidențiază imagini, scene sau, pur atât a reperelor teoretice, cât Mircea Braga, Biblioteca și irealul
și simplu, idei prea puțin observate, și literare, prin unificarea lor în din real. Cronotopologie literară,
adesea, în comentariile pe margi- demersuri argumentative coe- București, Editura Academiei
nea operelor pe care le discută. Se rente și prin încrederea în faptul Române, 2020
dovedește, astfel, „biblioteca de
falsuri” și de cărți inexistente a lui
Pantagruel, ambiguitatea sensului
dat bibliotecii de Aldous Huxley (în
Minunata lume nouă) sau rolul și
funcția halucinogenă a bibliotecii
specializate, fișate și comentate
(critic sau nu) de către Don Quijote.
Desigur, nu doar textele (deja)
celebre intră în atenția lui Mircea
Braga, ci și ilustrări considerate
esențiale pentru înțelegerea unei
dinamici culturale a spațiului lite-
rar. Așa se întâmplă, de exemplu,
în cazul unor Mikkel Birkegaard (cu
Biblioteca umbrelor), Allison Hoover
Bartlett (Omul obsedat de cărți),
Markus Zusak (Hoțul de cărți), Rabih
Alameddine (Femeia de hârtie),
Andrei Codrescu (Lecția de poezie),
Elias Canetti (Orbirea), Carlos María
Domínguez (Casa de hârtie), Borges
(Congresul), Salman Rushdie (Harun
și Marea de Povești), Vintilă Horia
(Aventură sub lună ori Salvarea de
ostrogoți), dar și altele. Chiar și prin
simpla enumerare a acestor titlu, e
vizibilă diversitatea textelor abor-
date și coagulate prin decupajul
tematic pe care îl propune autorul.
STEAUA 1/2021
escatologice inedite, dar și prin Escatologia impusă de către nile vremurilor anterioare asupra
memoria involuntară a naratoru- Doina Ruști, prin acest roman, prezentului, fapt ce reiese din
lui, care atribuie o simbolistică este specifică epocii postumane, modul în care e abordată tema
aparte fiecărui personaj. altfel spus, mizează pe o credință destinului, cu o gravitate vădită,
Proza tinde spre alcătuirea bazată pe un palimpsest cultural dar întrepătrunsă pe alocuri de
unei mitologii în jurul roșcovu- și istoric. Ciclicitatea temporală, un umor jucăuș.
lui, arbore apărut ca rezultat al exemplificată prin destinul lui
unei jertfe fondatoare realizate Căpriceanu, actul creației și Doina Ruști, paturi oculte, București,
54
prin mâinile unui păcătos. Actul conservarea acestuia, precum și Editura Litera, 2019
Un poet năpăstuit
Ion Buzași
după apariție, aproape intruvabil), mișcării revoluționare”. Era decretul absurdul, moartea), pusă în relație
al studiilor și articolelor apărute din 23 martie 1959. Peste un an, în 5 cu poezia orală, cu baladele și cu
despre poet, după 1990, dar mai mai 1960, sentința de condamnare poezia de război. Era bine să se
ales a stat de vorbă, a purtat cores- la moarte se schimbă în „condam- accentueze aici caracterul cvasi-
pondență sau a intervievat pe unii nare la 20 de ani detențiune grea”, religios ale acestor poezii, greu de
apropiați sau cunoscuți ai poetului: după ce, timp de aproape un an, încadrat în poezie carcerală sau
în primul rând pe fiica acestuia, poetul a trăit dostoievskian în ce- poezie religioasă. Unde sunt cei care
Simona Gyr Popa, și pe Constantin lula condamnaților la moarte. Este nu mai sunt? de Nichifor Crainic sau
55
Emil Bucescu, un fervent admirator mai clar reliefată relația cu Zaharia As’noapte Isus de Radu Gyr sunt
deopotrivă poezii religioase și po- dacă era posibil, studiate: Corneliu menționate se impunea, cu mai
ezii de detenție comunistă. Crăciun, Abordări stilistice ale poe- multă îndreptățire, Antologia liri-
Capitolul următor (cap. IV. Radu ziei lui Radu Gyr, Editura Logos’94, cii de detenție anticomunistă din
Gyr interpretat de…, amintind de Oradea, 2001; Viorel Cacoveanu, spațiul românesc, alcătuită de Ilie
titlul unei colecții apărută cu Satanizarea României, Editura Obiec- Popa și apărută la Editura Fundației
ani în urmă la Editura Minerva) tiv, Craiova, 2000 – în care este un Culturale, Memoria, în 2016; este
accentuează caracterul didactic capitol semnificativ intitulat Radu cea mai amplă, cuprinzând într-un
al monografiei și dorința cu totul Gyr – greu de convins, care vine în volum de 860 de pagini 1310 poe-
lăudabilă a autorului de prezen- sprijinul momentului biografic in- zii și 167 de autori.
tare exhaustivă a lui Radu Gyr. cert al convertirii lui Radu Gyr, al re-
Addenda (cuprinzând scrisori, în- nunțării la convingerile sale; în afară Pavel Toma, Radu Gyr. Resurecția
registrări, dialoguri, studii) eviden- de antologiile de poezie carcerală poetului, Iași, Editura Alfa, 2020
țiază dorința unei documentări
complete.
În Argument autorul are o afir-
mație prea categorică: Radu Gyr
este încă un ilustru necunoscut,
după ce enunță o serie de nume
de critici și istorici literari care au
scris și după 1990 despre poet
și despre opera sa. Notorietatea
poeților, în afara celor din manu-
ale, este în mod fatal restrânsă la
cercul iubitorilor de poezie.
Dintre cei care au dialogat și
care constituie pentru autor o
„bibliografie specială” cel mai im-
portant este Constantin Bucescu,
ascultat cu respect, dar ale cărui
observații și aserțiuni nu sunt însu-
șite ad litteram. Eu cred de pildă că
regretatul Bucescu avea dreptate
că titlul nu este cel mai potrivit, mai
ales că în 1981 mai apăruse o carte
cu acest titlu: Resurecția unui Poet.
Aron Cotruș, de Ion Dodu Bălan.
După cartea lui Adrian Popescu,
după atâtea studii și articole nu
se mai poate vorbi despre o „re-
surecție”: reînviere, redeșteptare,
reapariție. Bucescu are alte câteva
sugestii: Un poet uitat, Un poet
puțin cunoscut. Mie mi s-ar părea
mai potrivit cu conținutul cărții, în
care accentul cade pe biografie, pe
nedreptățile și suferințele lui Radu
Gyr – Un poet năpăstuit.
STEAUA 1/2021
ce trebuiau să fie menționate și, Out of the Woods/ În siguranță (2018, mixed media)
V
l
M
e
o
g
r
u
h
f
e
e
a
u
i
17
O rubrică de traduceri cu țintă directă visele. Pasaje din diverși autori, care fie au
scris despre vise, fie și-au transpus propriile vise în scris, fie s-au inspirat din ele, scriind
poeme sau proză onirică. Pentru că zeul viselor nu dă pace de la Ovidiu încoace.
traducere și prezentare de Ovidiu Komlod
Antonio Tabucchi (1943-2012) s-a definit mai întâi ca profesor universitar, după
o teză de doctorat despre Suprarealismul în Portugalia susținută la Pisa, și apoi
ca întâiul traducător în italiană al lui Fernando Pessoa. Debutează ca scriitor cu
Piața Italiei, roman urmat de numeroase altele, precum Nocturnă indiană ori
Susține Pereira. Netradus în română, volumul Vise de vise (Sogni di sogni, Sellerio,
1992) reprezintă o culegere de 20 de proze foarte scurte imaginând fiecare câte
un vis – reprezentativ, inspirațional sau profetic – al unui artist iubit de autor, din
diverse epoci. Majoritatea visătorilor antologați sunt scriitori, la care se adaugă
trei pictori, un arhitect, un compozitor și un psihanalist. Mai jos, transpunerea
visului cu numărul 2, în care cântărețul metamorfozelor se vede el însuși supus
la o schimbare de regn.
Visul lui Publius Ovidius Naso, poet și curtean Ovidiu, și începu să vorbească. Dar din gură îi ieși
un șuierat ciudat, un fluierat ascuțit și insuportabil
Asia. Atunci Ovidiu vru să le atragă atenția că era un vânt supărător mătură încăperile, iar Cezarul,
enervat, aruncă pocalul pe podea. Cezarul era un și Ovidiu înțelese că viața lui se încheia în clipa aceea.
om aspru, care iubea sobrietatea și bărbăția. Nu Mișcat de o forță pe care o simțea ca fiind destinul său,
putea suporta ca insecta aia nerușinată să execute în făcu stânga-mprejur și, legănându-se pe picioarele
fața lui baletul ăla femeiesc. sale îngrozitoare, se întoarse pe terasa palatului. Sub el
Bătu din palme și pretorienii veniră degrabă. era o mulțime ieșită din minți care îi cerea veșmântul,
Soldați, spuse Cezarul, tăiați-i aripile. Pretorienii o mulțime lacomă care îl aștepta cu mâini furioase.
scoaseră gladiumurile și, cu pricepere, ca și cum ar
fi scurtat un copac, tăiară aripile lui Ovidiu. Aripile Iar atunci, clătinându-se, Ovidiu coborî scara
căzură la pământ ca și cum ar fi fost niște pene moi, palatului.
STEAUA 1/2021
58
Blue/ Albastru (2017, desen – tuș, creion colorat, culoare acrilică și pigment auriu – pe hârtie) (detaliu)
RECENZII
de a se justifica „ontologic” și de care apropie o formă arhaică de
a se încadra într-un orizont tele- artă de una dintre cele mai noi.
De la ologic autonom. În concordanță
cu această fațetă a preocupărilor Anda Ionaș, Adaptarea cinemato-
la cea de-a
restructurează hermeneutic și își Napoca, Editura Eikon, 2020
continuă explorările axându-se
se destramă
(o anxietate fundamentală a artei
Andrei Zamfirescu cinematografice, transpusă în
prim-plan odată ce autonomia și
identitatea „tinerei” arte fuseseră
Gheorghe Andreica
A părut la editura Eikon, în
2020, volumul Andei Ionaș
Adaptarea cinematografică a ope-
deja forjate și armonizate).
Prin filtrul meta-teoretic al vo-
lumului, se va face în acest punct
relor literare. Aporii. Prejudecăți.
Noi perspective constituie un
debut editorial temerar, arborând
o trecere de la ideatica fidelității
concepute ca ideal sacrosanct, la
o viziune mai temperată, proximă
C ombinând elemente supra-
realiste cu o viziune neoex-
presionistă, volumul de poezii
o infrastructură teoretică robustă contemporaneității și „contami- Pathetica de Ioan Mărginean con-
– chezaș al fundamentului aca- nată” de ideile poststructuralis- stituie un colaj de stări și imagini.
demic de care dispune autoarea. mului, în care actul adaptării de- Poetul pune accentul pe senti-
Configurația eminamente filo- vine izomorf celui al interpretării mente puternice care modelează
logică a Andei Ionaș își extinde, – acordându-se, în consecință, și lumea exterioară și care denotă o
în această instanță, parametrii mai multă autoritate câmpului subiectivitate fragilă.
pentru a decortica un subiect de cinematografic în calitate de Elementul teologic este
actualitate, explorând procesul medium artistic particularizat. În predominant, subliniind astfel
prin care o operă cinematografică segmentele ulterioare, ideea de condiția subiectului care tânjește
se naște și crește, având la bază auctorialitate monolitică este, la după Dumnezeu. Accesul la tran-
sursa catalizatoare a unui material rândul ei, analizată în planul is- scendență este blocat, ceea ce
literar. Riguros parcelat, efortul toricității sale conform unui tipar rămâne fiind doar conștientizarea
exegetic întreprins nu ezită să se similar. Per total, arhitectonica damnării: „Nu am putere să mă
geometrizeze în jurul mai multor teoretică a volumului crește în iert/ nici să mă înalț” (Nu mai e clo-
teme adiacente, care elevează concordanță cu un tipar mulat potarul). Neputința de a accede
ambițiile volumului deasupra pe continuitatea evolutivă a la divin se datorează păcatelor
îndeplinirii unui exercițiu facil, de cinematografiei – pornind de la omenești. Poetul se simte captiv
concatenare recapitulativă a unor dinamizările sale inițiale înspre între două lumi, cea umană și
studii de caz, abordate atomist. cristalizare și sfârșind în afinită- cea spirituală, fiindu-i imposibilă
Nerămânând închistat în dorința țile ei pentru dispersie (care nu tranziția: „Lume dincolo închisă
de a identifica tiparele după care o aneantizează ci, dimpotrivă, în vechea carte” (Din amintirea
modulațiile haotice ale adaptări- tatonează arealul său de influ- aceea).
lor cinematografice își dezvoltă ență pentru o expansiune arbo- Poetul este prizonierul unui
STEAUA 1/2021
o ritmicitate proprie, volumul se rescentă, capabilă să îl cuprindă univers care se află în pragul
calibrează pentru a încapsula și și pe receptor în puseurile ei de disoluției. Sfârșitul lumii mate-
o istorie reflexivă a teoretizărilor creativitate). riale este fragmentar și violent:
raportate la fenomenul adaptării. Aptă de a stârni apetențe pen- „Copacii s-au lichefiat, retrași în
În primă fază, studiul Andei Ionaș tru interdisciplinaritate, Adap- rădăcini…/ Toate se despică în
pare a se axa doar pe consem- tarea cinematografică a operelor două” (Nu mai e clopotarul) sau
narea nevoii primordiale a celei literare oferă un breviar al acestui „câmpia cască gura ca un leu”
de-a șaptea arte de a-și căuta traseu, așa cum transpare din (Câmpia cască gura ca un leu).
59
propriul filon de individualitate, diversele puncte de convergență Trecerea spre spațiul spiritual este
imposibilă. Poetul așteaptă un Mic dejun la Frida se plasează în vertij, frustrări și evenimente trau-
semn de la Dumnezeu, o dovadă cadrul unui discurs ce dă libertate matice din perioada copilăriei.
certă a existenței noii lumi. elementelor nevăzute, ce scoate Următoarele texte, grupate sub
Cu toate că ascensiunea spre din liniile trivialului semnifica- titlul locul ăla din coșul pieptului
divin nu este posibilă, există căi ția uitată, trecută cu vederea: tău și aflate sub imperiul unui
prin care poetul se poate salva. cartea Angelei Baciu devine fum gros și al unui aer de boemă,
Având acces la amintiri, eul poetic materializarea unei hiper-atenții păstrează un ton similar cu cel
se întoarce în copilărie, când lu- pentru (aparentul) insignifiant și anterior; totuși, acestea conțin o
mea era întreagă și perfectă. Dacă a unei supra-analize a planurilor nuanță de acceptare a caracteru-
ființa adultă nu poate transcende secundare ale existanței, având lui de stângaci ca particularitate
din cauza păcatelor, copilul este ca instrument principal un ochi care, deși neobișnuită, face parte
ipostaza inocentă aptă să salveze intruziv-sensibil și, în același timp, din setul de trăsături ce întreține
inclusiv eul matur. O altă posibi- pasager. un schimb de replici jucăușe în
litate de salvare este prin femeia Acest caracter fugitiv al per- interiorul dinamicii de cuplu.
iubită. Sentimentul puternic pen- spectivei este oferit cu nestăvilită Această imagine a perechii
tru Dumnezeu este înlocuit de forță de formula pe care autoarea dintre eul feminin și „balerinul cu
iubirea pentru Amelie. o alege. De altfel, chiar ea însăși coup-de-pied-ul rănit” reprezintă,
Cronotopul din această afirmă că „această carte [...] poate cu precădere în partea finală a
carte de poezie este configurat fi și non-literatură sau anti-lite- cărții, zona principală din care
prin intermediul ideii de sfârșit. ratură și «experiment»”, întrucât autoarea își extrage viziunile fu-
Materialitatea se află într-un mo- secvențele asupra cărora spiritul gitive, punctul către care atenția
ment apocaliptic, iar timpul pre- liric-observațional se concen- afectivă se răsfânge. Astfel, se
ferat al poetului este cel tranzito- trează se concretizează ca blitzuri poate afirma faptul că proiectul
riu, duminica, noaptea, toamna ( În loc de epilog, p. 66). Cu alte liric din volumul Angelei Baciu
și iarna, toate acestea subliniind cuvinte, Angela Baciu afirmă că dorește să mențină un echilibru
dorința de declin, urmată însă de se situează dincolo de limitele între un teluric obsedant și un
o renaștere spirituală. poeziei, lectura textelor sale ofe- sensibil înălțător, colorând plati-
Împletind fragilitatea lumii rind senzația de diapozitive de- tudinea detaliului comun prin vir-
materiale cu spiritualitatea unui rulate într-o viteză ce zăpăcește, tuozitatea sentimentului. În fapt,
spațiu pierdut, Ioan Mărginean descentrează. Această ferventă mărturisirea autoarei rezumă
realizează o poetică al cărei su- mobilitate regăsită în scene autentic periplul său poetic: „Mic
biect îl constituie dualitatea fiin- evocate prin acel interes pentru dejun la Frida este o carte de dra-
ței umane. detaliul lăsat în umbră se bazează goste, în care timpul curge banal
pe dezicerea de frazare clasică, de ca viața de toate zilele”.
Ioan Mărginean, Pathetica, punctuație și pe o foarte rapidă
București, Editura Tracus Arte, 2020 trecere către un alt cadru. Așadar, Angela Baciu, Mic dejun la Frida,
pe lângă o înșiruire de amintiri București, Tracus Arte, 2020
legate senzorial, volumul proiec-
Instantanee Frenezie și
tează o bulversare a cititorului,
acesta ajungând el însuși într-o
dintr-o viață
stare ce favorizează o analiză ca-
leidoscopică a propriei realități.
epuizare
oarecare
Făcând referire la o altă di-
mensiune a textelor, acestea par
a compune un manual pentru Patricia-Iuliana Leordean
stângaci, mai multe poezii făcând
Cassandra Corbu referire la acest aspect. Astfel,
V
STEAUA 1/2021
neașteptatului în detaliu. Astfel, în aceeași formulă ce tinde spre lează nevoia unui receptor inițiat
în mitologie și ocultism, pentru ca Eu sunt întreg pelinul,/ Simbolul ne-o înfățișează, o lume pe care
acesta să cuprindă și să pătrundă și veninul/ Celor ce i-ai zidit!” (O, el o cunoaște chiar din interior și
semantica întregului microcos- Doamne, și zidești!). pe care reușește să o transpună
mos prezentat: „M-am trezit într-un mod subtil, fără epatări
odată dintr-un vis;/ Eram pe-un Christian W. Schenk, Poetica sedecim, inutile.
câmp cu Dionysos/ Care dormea Florești, Editura Limes, 2020 Toaderii, ucenici ai deznă-
lângă Menade” (Genetice ima- dejdii, nu sunt țăranii geniali
Catastiful
gini); „Adramelech a revăzut/A portretizati de-a lungul timpului
Demonului haine roșii” (Pastel cu în literatura română, ci oameni in-
ratării
înger căzut), însă majoritar limba- capabili să-și depășească propria
jul este ruralizat. În versuri găsim condiție. Pentru ei lupta, de la un
tendințe bacoviene moderate, anumit punct, nu mai are nimic
funebre, excepție atunci când înălțător, iar singurul refugiu și-l
grotescul devine teribil: „La masa Cezar Brașoveanu găsesc într-o zonă de amorțeală
zădărniciei/ stau limbile tăiate/ existențială. Marginali în mar-
tocindu-și dinții-n lacrimi/ de ginalitate, relațiile lor cu ceilalți
vorbe inghețate.” (O elegie, VII).
Condiția existențială a poetu-
lui este transpusă într-un exercițiu
C u rădăcini în școala de scri-
ere creativă a lui Alexandru
Mușina, Bogdan Coșa ne oferă
indică tocmai izolaționismul fa-
miliilor de țărani care trăiesc la
limita sărăciei și care vine cu co-
retoric și reflexiv, din care reiese al patrulea său roman, Cât de rolarul resentimentar față de oraș:
o necesitate a acestuia de a se aproape sunt ploile reci, care se „criza e problema orășenilor care
angaja în sesiuni necontenite de distanțează de celelalte atât prin o și provocaseră”.
scrieri frenetice, culminând într-o trecerea la persoana a III-a și cât Portretizată în nuanțe subtile,
epuizare a actului creator; astfel și prin subiectul și modalitatea de familia Toader (și totodată viața
își valorifică existența, iar bogăția tratare a temei. rurală), este surprinsă când într-o
lui constă în creație, și nu în „co- Cronică a unei familii de țărani lumină melancolică, „o lumină de
mori și nestemate” (Fiul rătăcitor). din Transilvania, întinsă pe o peri- sfârșit de lume”, când învăluită
Adițional dislocării stilistice la oadă de aproape douăzeci de ani, de răceala „luminii albastre a Pro
nivel de versuri, Poetica sedecim romanul surprinde cu oarecare Tv-ului”.
transmută acțiunea și la nivel or- duioșie timpul în care speranțele Nu o radiografie, ci un ade-
ganizațional: astfel poezii siameze tranziției postdecembriste s-au vărat EKG al marginalității rurale
(în temă, motive sau formă) sunt risipit ca fumul unei lumânări dintr-o Românie profundă, ima-
distanțate de o structurare apa- proaspăt stinse. ginea satului românesc devine o
rent aleatorie. Se produce, astfel, Bogdan Coșa nu e interesat „icoană părăsită” în care trebuie
o rememorare a instanțelor ante- să descrie evenimente funeste, să ni-l imaginăm pe țăranul ro-
rioare în care se medita pe același trăirile cataclismice se întâmplă mân încremenit, insensibil și lipsit
subiect, în cadrul volumului. întotdeauna undeva în horse de orice vigoare. „Prezentul e gol,
Temele inocenței, anxietății, champ (romanul se pretează viața roade în gol” ar trebui să
singurătății, angoasei sau deza- unei ecranizari!), ci de efectele fie răspunsul la transpunerea în
măgirii profunde, datorată rene- acestora în viața de zi cu zi și cum întrebare a titlului romanului.
gării divine și a prezenței omenirii modifică ele dinamica relațiilor
deplorabile, sunt transpuse ca un dintre personaje. Tragedia constă Bogdan Coșa, Cât de aproape sunt
cumul de trăiri firești ale existen- tocmai în această „normalitate” ploile reci, București, Editura Trei,
ței: „se cuibăresc copii în mâna cotidiană din care nu există scă- 2020
tremurândă/ a unui moș rămas pe pare, unde imaginile din registrul
banca putrezită/ de parcă vârsta ratării se înlănțuie cu același ritm
le pierduse urma,/ trăgând spre implacabil ca succesiunea lunilor
STEAUA 1/2021
Eu sunt hainul/ A tot ce s-a ivit,/ Iată lumea pe care Bogdan Coșa
scriitorului, coordonată de Aliona
Grati, și un altul care recitește, cu
suferit și va avea de suferit, reiese, presei literare post-’89. O savoare fără inimă așa cum se tot spune.
în mod logic-futurologic. Concluzia aparte, de document, are o tran- Doar că nu au inima tăiată. Viorel
Rodicăi Păvălan e cea mai intere- scriere a unei emisiuni dedicate de Tăutan, în prag de Crăciun vopsit cu
santă, de fapt, aceea că pandemia Virgil Ierunca publicației la Europa coronavirus, își amintește de ziua
a urgentat mutarea lecturii în plan Liberă, pe 21 decembrie 1990. Două de naștere a lui Vasile Sav pe care-l
on-line, fapt care oricum ar fi avut consistente articole îi sunt dedicate evocă în câteva episoade foarte
loc în lumea digitală și digitalizată mereu inclasificabilului Paul Goma caracteristice latinistului-poet. Ne
în care trăim, fie că vrem, fie că nu – unul prilejuit de apariția recentă bucurăm că fostul nostru coleg ste-
62
dorim așa ceva. a unei antologii de publicistică a list e încă viu în memoria literară.
JAZZ CONTEXT
conform cutumei – peste cel puțin nu au ocazii prea frecvente să-și lând o paletă stilistică diversificată
un an. Pur și simplu n-aș avea vreo dezvăluie publicului larg talen- şi un concept estetic racordat nu
garanție că până atunci respectivul tul. Difuzarea pe postul național doar la originile jazzului, ci şi la
grup va mai exista. În anii rezistenței România Cultural/Muzical a ace- cele proprii. În prezent, ansamblul
prin cultură (și implicit, jazz), se știa stor spectacole, prezentate de condus de generosul şi neobositul
că Richard Oschanitzky conducea redutabilul Florian Lungu, a creat o Johnny Bota (ghitară-bas, con-
epocalul Freetet (reunind elita jaz- salutară continuitate și comunicare trabas, vioară, vocal, compoziţii &
zului avangardist din România), sau între generațiile noastre jazzistice, texte) e capabil de spectacole com-
63
se putea conta pe existența unor altminteri destul de „fracturate”. plexe, în care noţiunea de blues
este prelucrată (sau doar evocată) de lider cu eclatanții muzicieni: Chiar și în anul 2020, viciat
în structuri componistice elaborate. Dorel Burlacu/keyboards, pian, mu- mondalmente de agresiunea pan-
În contrast cu deplorabila a- zicuță; Vali Boghean/saxofoane, demică, avurăm parte de o reve-
tomizare a elitei jazzului român din trompetă, flugelhorn, flaut, caval, lație în restrânsul domeniu al for-
ultimele trei decenii, există totuși nai, ghitară-bas, percuție, vocal, mațiilor de jazz. Mă refer la grupul
o formație ce și-a menținut de-a claviaturi; Gari Tverdohleb/baterie, timișorean Blazzaj, pe care l-am
lungul acestui interval atât coerența percuție, xilofon; Alexandru Arcuș/ putut vedea pe o scenă normală,
conceptuală – fundamentată pe saxofoane, flaut, caval; Alexandru grație eforturilor organizatorului
chintesențele melosului nostru tra- Murzac/ghitară-bas; Dan Bruma/ Gigi Molnar (organizatorul unei
dițional – cât și o continuitate ghitară, electronics; Mario Căldă- noi ediții a Festivalului de jazz din
a spiritului de echipă. Mă refer, raru/percuție; Gheorghe Posto- Satu Mare, Samfest, la finele verii
bineînțeles, la grupul Trigon, fondat roncă/ghitară-bas. trecute). Urmărisem cariera „bla-
în 1992 la Chișinău de către Anatol Fapt e că, prin performanțele sale zzaj-ilor” încă de pe la finele anilor
Ștefăneț. Am admirat întotdeauna creative, Trigon demonstrează toc- 1990, când formația îi includea pe
capacitatea acestuia de a men- mai fertilitatea/viabilitatea tezau- ghitaristul Horea Silvio Crișovan și
ține și perfecționa un asemenea rului muzical de pe întreg arealul pe saxofonistul Edi Neumann. Dar
angrenaj muzical, de o sesizantă locuit de Latinii Orientului. Aşa ceea ce realizează actuala formulă
originalitate, timp de aproape 30 cum muzicienii brazilieni (sau de octet depășește orice așteptări.
de ani. Poate că ar fi fost mai comod latino-americani în genere) au Lungii ani de coabitare creativă
pentru Ștefăneț să-și alcătuiască în sânge ritmurile acelui spaţiu, s-au convertit într-o versiune mu-
o trupă de acompaniament și să tot astfel Ştefăneţ şi succesivii săi zicală totalmente inedită, cel
acceadă la statutul de vedetă indi- parteneri muzicali cunosc şi simt, puțin în peisajul nostru muzical.
viduală. Cu toate acestea, marele ca puţini alţi comilitoni întru jazz, Spectacolul este epustuflant și-i
muzician, care e totodată și o mare esenţele cântecelor din toate pro- cucerește pe spectatori nu doar
conștiință, a optat pentru calea mai vinciile noastre istorice. E parcă o muzicalmente, cu orchestrații
dură dar mai fertilă. El a continuat ripostă inteligentă la un fenomen frizzante, imparabile, flamboiante,
să se reafirme şi să se reinventeze tot mai deranjant: cyberspaţiul ci și prin plusvaloarea adusă de
ca suveran al violei, clarvăzător subordonat relativismului atotni- Octavian Horvath: argint viu, vo-
capabil să lege/ dezlege lumi mu- velator, discreditând creativitatea calist-poet-coreograf narându-și
zicale, să-şi forjeze la cea mai înaltă prin dezabuzatul slogan „totul sardonicele texte într-un perma-
tensiune identitatea şi universalita- s-a spus, totul s-a mai făcut”. Or, nent deferlaj energetic. Există o
tea. În concordanță cu o asemenea operele colective ale Trigon-ilor multitudine de elemente spon-
viziune, creațiile grupului au relevat se impun tocmai printr-o sedu- tane – chiar și la nivelul enunțurilor
abilitățile individuale și colective cătoare prospeţime, aş zice chiar verbale – ce amintesc de acțiunea
ale câtorva brianți muzicieni, adap- ingenuitate. În subtextul acestor „amestecării cuvintelor” practicată
tabili exigențelor elaborate de lider bijuterii sonore există un perma- de genialul muzician brazilian
și emancipați astfel de sub spectrul nent travaliu, la nivelul articulării Hermeto Pascoal. Prestația in-
amenințărilor provinciale. Dacă polifonice şi contrapunctice a strumentiștilor mixează abilitățile
în primul deceniu de activitate, temelor, al dozajelor timbrurilor, asimilate din sferele jazzului
grupul și-a consolidat prestigiul dinamicii, agogicii. Muzicienii se de filieră post-funk cu acțiunea
prin conlucrarea osmotică dintre întrec în ingenioase combinaţiuni sinergetică a brianților suflători
Ștefăneț/violă, Segiu Testemițanu/ melodico-armonice, în distilarea Petre Ionuțescu/trompetă, cor-
ghitară-bas & Oleg Baltaga/ba- de savori inedite, din străvechi net, keyboards, Lucian Nagy/
terie, percuție, după plecarea ul- esenţe acustice, fără a exclude saxofoane, flaut, caval, fluiere etc.,
timilor doi în Spania și, respectiv, parcimonioase injoncțiuni elec- Vlad Faur/trombon, dimpreună
Germania, Trigon a devenit un fel tronice (doar atunci când logica cu ingenioșii lor aliați din secția
de instanță supremă pentru vali- muzicală le justifică!). Frapează, de ritmică – Gabriel Almasi/ghitară,
STEAUA 1/2021
darea rafinatelor talente jazzistice asemenea, îmbinarea secvenţelor Alexandru (Uțu) Pascu/bas, Sergiu
din Moldova de Est. În acest sens, epice – mizând pe liniile prelungi, Cătană/percuție și Valentin Potra/
un rol crucial l-a avut și Ethno Jazz sinuos-narative, desenate de arcuş baterie. Deși savuroasele texte
Festivalul de superioară ținută pe coardele violei – cu cele inten- sunt rostite aproape exclusiv în
artistică, inițiat și coordonat tot de siv-lirice, născute din imprevizibila limba română, energia formației
Ștrefăneț, începând din 2002. Astfel, interacțiune a virtuozilor reuniți Blazzaj reprezintă un tezaur demn
componența Trigon-ului s-a recon- de Anatol Ștefăneț. Și totul le este de recunoaștere internațională,
figurat succesiv, de-a lungul anilor, închinat spectatorilor de bună cre- deși încă prea puțin cunoscut
64