Noțiuni introductive

 știința care se ocupă cu clasificarea viețuitoarelor – sistematică/taxonomie

 grupele de organisme se încadrează în mai multe categorii sistematice (taxoni):

 specia – unitatea de bază în clasificarea organismelor; cuprinde indivizi cu caractere

asemănătoare care se pot încrucușa (arctos)
 genul – cuprinde mai multe specii cu caractere foarte apropiate (Ursus)
 familia – cuprinde genuri înrudite (Urside)
 ordinul – cuprinde mai multe clase cu caractere comune (Carnivora)
 clasa – cuprinde mai multe ordine apropiate între ele (Mammalia)
 încrengătura – cuprinde mai multe clase cu caractere asemănătoare (Chordata)
 regnul – cea mai mare unitate de clasificare; cuprinde încrengăturile cu caractere comune
(Animalia)

 fiecare organism, pe lângă denumirea populară, are o denumire științifică, în limba latină,
compusă din 2 cuvinte:
- primul reprezintă genul – se notează cu literă mare (Ursus)
- al 2-lea specia – se notează cu literă mică (arctos)

 aceasta este cunoscută sub denumirea de nomenclatură binară, folosită pentru prima dată
de Karl Linne

 azi sistemul de clasificare grupează organismele în 5 regnuri:

 Procariote (Monere)
 Protiste
 Fungi
 Plante
 Animale

 criteriile de bază ale acestui sistem de clasificare sunt:

- tipul de organizare celulară (procariote și eucariote)
- tipul de nutriție (autotrof și heterotrof)
Procariote Eucariote

unicelulare uni- și pluricelulare

fără nucleu; cu nucleoid lipsit de membrană nucleu cu membrană nucleară cu pori

lipsit de organite celulare (au doar ribozomi) cu multe organite celulare

diviziune directă diviziune complexă (mitoză și meioză)

un singur regn - monere 4 regnuri: protiste, fungi, plante, animale

 Virusurile

 sunt entități infecțioase, acelulare (lipsite de organizare celulară), situate la limita dintre viu
și neviu, parazite absolute

 nu au metabolism propriu (sunt lisite de enzime), de aceea nu cresc

 sunt multipicate numai în celula-gazdă pe care o parazitează
 au dimensiuni de ordimul milimicronilor
 au forme difrite: sferică, cilindrică, de cireașă, poliedrică
 sunt alcătuite din proteine + acizi nucleici (ADN sau ARN)
- proteinele formează un înveliș proteic – capsida formată
din capsomere
- acizii nucleici formează genomul viral

 se prezintă sub 3 stări:

 virion (virusul infecțios matur) – unitatea structurală și funcțională a virusurilor
 virusul vegetativ – virion fără capsidă, multiplicat în celula gazdă
 provirus – virion fără capsidă, integrat în cromozomul celulei-gazdă

 clasificare:
1. după tipul de acid nucleic:
- adenovirusuri (conțin acid dezoxiribonucleic – ADN)
- ribovirusuri (conțin acid ribonucleic – ARN)

2. după organismul parazitat:

- virusuri vegetale (mozaicul-tutunului, mozaicul-castraveților, viroza cepei)
- virusuri animale (pesta porcină, ovină, febra aftoasă, turbarea)
- virusuri umane (gripa, variola, varicela, oreionul, hepatita, SIDA)
- virusuri la bacterii (bacteriofagi – mâncători de bacterii)

 bolile probuse de virusuri - viroze

 multiplicare:
- virionul pătrunde în celulă, devine virus vegetativ și se multiplică, rezultând noi virioni
care distrug celula-gazdă
- acidul nucelic viral modifică biosinteza celulei-gazdă și o obligă să sintetizeze proteine
virale
- virionii devin liberi și infectează noi celule
 Regnul Procariota (Monera)

 cuprinde bacterii (arhebacterii și bacterii propriu-zise) și alge albastre-verzi (cianobacterii)

 sunt organisme procariote, unicelulare, solitare/coloniale
 răspândite în toate mediile: sol, aer, apă, pe și în corpul organismelor
 imobile/se deplasează cu ajutorul cililor/flagelilor
 se înmulțesc asexuat prin diviziune directă

1. Bacterii
Arhebacterii
 cele mai vechi bacterii
 trăiesc în condiții extreme de temperatură și medii lipsite de O2
 sunt imobile
 se hrănesc prin chimiosinteză (bacteriile metanogene)
Bacteriile propriu-zise
 formă:
– sferică (coci)
– de bastonaș (bacili)
– de virgulă (vibrioni)
– spiralată (spirili)
 nutriție:
– heterotrofă: saprofită (din cadavre)/parazită (din organismele vii)
– autotrofă prin chimiosintetiză (bacteriile care fixează sulful sau azotul)
– autotrofă prin fotosintetiză (bacteriile purpurii)
 respirație:
– aerobă (bacilul-fânului)
– anaerobă (bacilul-tetanosului)

2. Algele albastre-verzi (cianobacteriile)

 trăiesc izolat/formează colonii filamentoase înconjurate de o teacă gelatinoasă
 trăiesc în apă /pe soluri umede
 se deplasează prin plutire
 sunt autotrofe, având pigmenți asimilatori (verzi, albaștri, roșii)
 unele fixează azotul din aer, altele trăiesc în simbioză cu lichenii/plantele
 ex.: cleiul-pământului – Nostoc commune

Importanță:
- bacteriile saprofite – rol în circuitul materiei în natură
- bacteriile parazite – produc boli (bacterioze) la plante, animale, om (tuberculoza,
pneumonia, meningite, sifilisul)
- bacteriile fermentantive – rol în fermentația lactică (obținerea iaurtului, brânzeturilor,
murăturilor), acetică (de transformare a vinului în oțet)
- bacteriile fixatoare de N trăiesc în simbioză cu rădăcinile leguminoaselor, în nodozități –
fixează N din aer în sol