Sunteți pe pagina 1din 25

Motto:

''Când e real, fiecare se comportă altfel.''

Laurențiu Budău

(comedie în 13 scene și un epilog,

pentru pesimiști și nu numai)

P e r s o n a j e l e (în ordinea apariţiei la ”Șine Ruginite”):

DUAMNA DUOINĂ - patroana localului, 55 de ani, femeie cu principii, dar fără noroc

DOMN' NELUȚU alias ZORRO - profesor de religie suplinitor, 42 de ani, tare-tare pe orice subiect și slab
pe poziție

CICI - damă fără prejudecăţi, 24 de ani, îmbrăcată foarte sumar, o persoană foarte populară, dar nu tocmai
la televizor

- 2020 -
SCENA 1

(DUAMNA DUOINĂ, DOMN' NELUŢU)

Duamna Duoină, înarmată cu un pix și o foaie chinuită, inventariază de zor sticlele de pe rafturile
barului. Bombăneli interminabile. Domn' Neluţu, îmbrăcat cam retro, intră sfios cu un imens troler
jerpelit peste care tronează un diplomat de culoare galben-muștar. Tușește timid, atât cât să atragă
atenția femeii. Joc.

DUAMNA DUOINĂ: Domn' Neluţu, nu vă mai dau! Dacă am spus că nu vă mai dau, atunci chiar că nu vă
mai dau! Ce, chiar mă luaţi de proastă?... Ce, credeţi că mie îmi dă cineva ceva pe ochi frumoşi la depozit?

DOMN' NELUŢU: Da' eu n-am zis să-mi daţi pe degeaba, duamna Duoină. V-am vorbit cultural, duamna
Duoină. Am zis să mă puneţi pe caiet, nu am zis să mă puneţi la punct. Am zis că vă dau la sfârșit.

DUAMNA DUOINĂ: Dacă mai urlaţi mult, domn' Neluţu, vă dau afară. Să vedeţi dacă ăia de la autogară vă
primesc. Jur că vă dau afară. Oricum n-am niciun câştig din partea matale.

DOMN' NELUŢU: Faptul că-mi mănânci ficaţii în fiecare zi, nu ţi se pare un câştig?

DUAMNA DUOINĂ: Cum ai avut bani de ţigări, domn' Neluţu, aşa trebuia să ai şi bani de cafea... Ce,
suntem la capra podului?

DOMN' NELUŢU: V-am zis doar că iar ne-a întârziat cu salariile.

DUAMNA DUOINĂ: Vă rog să nu-mi mai faceţi capu' dâmburi! Gata!

DOMN' NELUŢU: Duamna Duoină...

DUAMNA DUOINĂ: GATA! (bombăne în sinea ei) N-am plătit chiria pe spaţiu de trei luni şi vin ăştia să
mă dea afară. Mâine dimineaţă, vine ăia după chirie ca vulturii. Cine îmi plăteşte chiria?!... Mi-o plăteşti
matale, domn' profesor?!

DOMN' NELUŢU: Îţi face domn' profesor o rugăciune cum ştie el, una ca la cartea de-a IX-a, şi scapi şi de
data asta.

DUAMNA DUOINĂ: La datoriile pe care le am cu barul ăsta, nici cu un sobor de preoţi nu cred c-aş
scoate-o la capăt. Nici curentul nu e plătit.

DOMN' NELUŢU: ...Dacă nu te pricepi, nu trebuia să te bagi!

DUAMNA DUOINĂ: Ce-aţi zis, domn' Neluţu, ce-aţi zis?! Ați zis ceva?

1
SCENA 2

(CICI, DOMN' NELUŢU, DUAMNA DUOINĂ)

CICI: Mama lor de sclifosiţi! În ziua de azi nu mai iubeşte bărbaţii femeile ca pe vremuri. Un ceai, c-a
început să mă ia de la picioare de când mă frăsui prin gară!

DOMN' NELUŢU: Ia-ţi şi tu o fustiţă mai lungă, de călugăriţă. Pune o pufoaică de la kile pe tine. Bagă-te în
frigider cu un fochist.

DUAMNA DUOINĂ (dezamăgită la maximum): Un ceai?!...

CICI: Da' să fie fierbinte. Că acum văd că începe să mă ia de la picioare, că mi se umflă. Că înainte mă lua
de la cap.

DOMN' NELUŢU: Suzeto, toate problemele unei femei încep de la picioare. Pe cinstea mea!

DUAMNA DUOINĂ: Hai, măi, Cici, nu începe şi tu, că mă internez la Socola. Ia şi tu măcar un cincizeci,
nu te zgârci.

CICI: Păi la tine, soro, un ceai costă cât o tărie. Iar ca să-mi iau o tărie de la tine, trebuie să-mi duc cerceii la
amanet...

DUAMNA DUOINĂ: Zgârcita tot zgârcită. De când ai început să ai tu, fată, umor? De când te-a părăsit
spaniolul?... Nu cumva vrei şi cu pai înfipt?!

CICI: Da şi cu pai, şi cu păi.

DUAMNA DUOINĂ: Da, da, ca s-o lungeşti aici cât e ziua de lungă şi să ţii masa ocupată. Că de aia fuge
clienţii când vine de la tren, că n-are unde să se pună în fund de fundul tău.

CICI: Doar până trece ploaia. Dup-aia plec. Pe bune. Cine ar vrea să se-agaţe de o femeie murată?

DUAMNA DUOINĂ: Îmi alungi, fată, clienţii. Ia-ţi o umbrelă. Cu ceaiul tău nu-mi scot nici măcar banii pe
şerveţelele de la baie.

DOMN' NELUŢU: Dă-i şi o apă fetiţei din partea mea.

DUAMNA DUOINĂ: Domn' Neluţu, chiar că eşti cu capu'. N-ai niciun sfanț și mai faci și mișto. Mâine vin
ăia de la bancă să-mi pună sechestru.

DOMN' NELUŢU: Eu sunt cu portmoneul gol, matale eşti cu capul. N-ai zis adineaori că vrei un sejur all
exclusive la Socola? Ascultă un sfat: du-te! Acolo nu-ţi mai cere nimeni socoteală. Acolo ai să te-nţelegi de
minune cu toţi.

DUAMNA DUOINĂ: ...Şi, dacă mai faci mult mişto de mine, chem poliţia, pe Gogu.

DOMN' NELUŢU: Toţi foştii mei colegi lucrează la mascați. Vrei să facem întâlnirea de 30 de ani, aici, la
matale în bar?

CICI: Ce de-a clienţi! O săptămână după asta, stau cu picioarele-n sus şi nu mă mai doare chiar niciunde.

2
DUAMNA DUOINĂ: Clar, munca e pentru tractoare!... Domn' Neluţu, ce faci, te-ai apucat de corectat
lucrări pe calorifer?!

DOMN' NELUŢU: Sorry, frigiderul nu mă inspiră!

CICI (ca să mai abată intemperiile): Ce mai știți de amărâtul de Lăcustă?

DUAMNA DUOINĂ: Îl doare la bască. Aşa amărât ca el, mi-aş dori să fiu şi eu. N-are nimic. N-are telefon,
n-are card şi nici măcar stima de sine, da' semnează condica aici în fiecare zi. Şi poartă numa' ţoale de firmă
şi aruncă cu banii în câini, aţi observat? Nici eu nu ştiu ce să mai înţeleg. Parcă vine sfârşitul lumii!

DOMN' NELUŢU (afundat printre corecturi): Exact, dar exact ca în Biblie! Păduchiosul! Ştiam eu că a
copiat de la alţii, dar mai mult de la el. Stima! Nota 3 (trei)!

SCENA 3

(DUAMNA DUOINĂ, DOMN' NELUŢU, CICI)

DUAMNA DUOINĂ: Dacă nu apăreai matale cu doamna Munca, jur că mă pregăteam să arunc tot
mărunţişul adunat la gunoi şi să închid!... Ceva pentru mahmureală?

DOMN' NELUŢU: Dă şi matale mai des, că de aia eşti galbenă de la facturi.

DUAMNA DUOINĂ: Apropo, domn' Neluţu, azi n-ai ore?

DOMN' NELUŢU (evaziv): Sunt într-o fereastră.

PLEAŞCĂ: Văd că eşti la o fereastră, da' totuşi zece ore?! Te-aşteaptă copilaşii spânzuraţi de gratii ca să
le-nchei mediile! Nu ţi-e ruşine? Din cauza unor atei ca tine, se duce dracului strămoşeasca credinţă!

DOMN' NELUŢU (afundat printre corecturi): Patru!... Şase!... Doi!... Hopa, şi-un bileţel de amor!

CICI: Şi să mai spui că n-ai noroc în dragoste, că n-ai noroc la femei.

DOMN' NELUŢU: La femei nu, la puştoaice, da.

CICI: Vezi, vezi! Dacă te prinde cineva că umbli cu cioara vopsită, puşcăria te mănâncă.

DUAMNA DUOINĂ: Crezi că nu e conştient?

DOMN' NELUŢU: Mă laşi? Parcă în momentele alea mai judeci.

DUAMNA DUOINĂ: Ah, tineretul din ziua de astăzi!... Şi ce-ţi scrie eleva, dacă nu sunt indiscretă?

DOMN' NELUŢU: E elev. (Cici scapă involuntar paharul din mână.)

DUAMNA DUOINĂ: Naşpa, da' naşpa rău de tot!

DOMN' NELUŢU (citind cu intonație libidinoasă): "Profu', îmi place cum ştergi tabla, de sus până jos, de
sus până jos, cum îţi lipeşti buzele fierbinţi pe etichetă, cum..."

CICI: Deschideţi un geam! Îmi vine să vomit. Nema cultură, nema respect, nema bun simţ la plozii ăştia.
3
DUAMNA DUOINĂ: Ce te miri? Parcă tu nu erai tot așa?

CICI: Toţi suntem de vină, dar mai ales alţii. Huo!...

DOMN' NELUŢU: Gagica, pentru cultura ta generală, Soros e de vină pentru tot, da' să nu mai spui la
nimeni!...

DUAMNA DUOINĂ: Cine să comenteze, cine să mai aibă curajul să mai măcăie, dom' Ionel, când scoţi pe
guriţă asemenea perle altoite?

CICI: Pe când alții găngureau la grădiniță, el deja ciripea... Dacă nu dădea peste el evenimentele, era în
colimator să-l facă general de...

DOMN' NELUŢU: Taaaci!!! Adio blană, adio cercei! Staţiune, canci!

CICI: De ce să tac, şefu', de ce să rabd, de ce să nu intre şi alţii în nişte idei preconcepute? Las' să afle toată
lumea ce valoare ai fost. Mare valoare, mare caracter! FER, domnule, FER! De aia te-au retrogradat.

DOMN' NELUŢU: De azi înainte sunt mut ca lebăda lu' Blaga. Aia însetată de propriul sublim.

CICI: Când învăţam eu la profesională, balada asta era scrisă de Traian Vuia. Nu-i aşa, duamna Duoină?

DUAMNA DUOINĂ (cu subînțeles): Eu am terminat la economic, la zi, nu la construcţii ca alţii... (Cu
avânt din vremuri tulburi.) "Mult e dulce si frumoasă/ limba ce-o vorbim./ Altă limb-armonioasă/ Ca ea nu
găsim./ Rabdă inima-n tăcere,/ Când o ascultăm./ Şi pe buze aduce miere,/ Când o cuvântăm." Vedeţi, pe
vremea mea se făcea carte nu ca acum. Acasă ne băteau părinţii, la şcoală ne băteau profesorii şi în timpul
rămas liber ne băteam noi între noi, da' se făcea carte pe bune, dom-le, nu ca acu'. Poezia asta am învăţat-o
acu' patruzeci de ani şi tot o mai ţin minte... Bătaia e ruptă din paradis, nu-i aşa, domn' profesor?

DOMN' NELUŢU: De la schimbatul manualelor, de acolo ni se trag toate nenorocirile. De la reformele


făcute de cârpaci.

DUAMNA DUOINĂ: E-he-he, pe vremea "cârpaciului" toţi aveau un loc de muncă şi casă. Forţat-obligat.
Brânza sărată şi peştele putred erau pe toate drumurile. Obligat-forţat. Toate ocnele funcționau la capacitate
maximă.

CICI: Să!...

DOMN' NELUŢU: Nu!...

DUAMNA DUOINĂ: Generalizăm!

DOMN' NELUŢU (cocoțat instantaeu pe masă): În genunchi, oştenii mei!

CICI: Ce i-ai pus în cafea, ce i-ai dat să bea, duamna Duoină, la ăsta, nu vezi că se ţine de figuri?

DUAMNA DUOINĂ (punând ferm mâna pe mătură): Ce ai, bre, te crezi Dolănescu? Ce e cu talentele
astea de doi bani?! Dacă începi iar scandalul, dom' Neluțu, îţi spun, aici de faţă cu madam Cici, cu toată
prietenia care ne desparte, că nu mai ai ce căuta, în veci şi de-a pururi, aici, la "Șine Ruginite". Şi aşa, ultima
dată, ai făcut urât, da' urât de tot. Ţi s-a rupt filmu'?...

CICI: Ionel, fii înţelegător! Așa ceva nu se există! Nu se cade să te comporți cu o femeie ca și cu o duamnă.

4
DUAMNA DUOINĂ: Poate dom' Neluțu are, câteodată, nevoie de un mic masaj la creier. Poate vrea să-l
maseze cineva c-un picior de scaun, ca să scape de stres... Să desfac sticla de whiskey, dom' Neluțu? O
şampanie ceva de pe raftul de sus?

DOMN' NELUŢU (revenit cu picioarele pe pământ): Pişicherul tot pişicher!... Zero barat! (Și mai afundat
printre corecturi.): Încă un bilețel! Păgânilor... e post! Pocăiţi-vă! Scoateți-vă creierii din fund!

DUAMNA DUOINĂ: Şi ce are ''prostul'' cu ''postul'', ai? (Sunete prelungi de claxoane atipice.) Trage
perdelele, Cici!... Păsărică, auzi?

CICI: Parcă e razie! Ta, da, da, da! M-am săturat de amenzi. Cred că e cam cazul să mă roiesc.

DUAMNA DUOINĂ (lăcrimat): Ce de-a clienţi care nu intră aici!

DOMN' NELUŢU: Tiii! O fi accident! Prea s-a strâns lumea ciopor. Prea ca la urs. (O autohtonă muzică de
acordeon.)

DUAMNA DUOINĂ: Accident cu cântare?! Mă laşi?

CICI: Da' de unde, nu vedeţi că-i o nuntă? Mistreţul ăla cu papion trebuie să fie ginerică.

DUAMNA DUOINĂ: Pare mai bătrân decât naşu'...

CICI: Când banii vorbeşte, duamna Duoină, sentimentele tace.

DUAMNA DUOINĂ: Şi invers.

CICI: Să!...

DOMN' NELUŢU: Nu!...

DUAMNA DUOINĂ: Generalizăm!

CICI: Ce de-a limuzine, mamă-mamă, şi toate cu numere roz de Elveția! Acolo se tipăresc banii noștri, nu-i
așa?

DOMN' NELUŢU: O adevărată adunare de portofele şi cefe. Du-te, suzeto, poate prinzi şi tu vreo comandă
mai scurtă. N-o fi chiar toţi însuraţi.

DUAMNA DUOINĂ (cu revoltă sinceră): Poftim, ăştia cum fac nunta în post? Pentru umflaţii ăştia nu e
post?

CICI: Fac şi ei când apucă. Şi nunta şi botezul la un loc. Uneori și divorțul. C-aşa e acum moda la știri.

DUAMNA DUOINĂ: Pentru umflaţii ăştia sunt alte legi? Pe ăştia cum de nu-i vede banca?

DOMN' NELUŢU: Ta, da, da, da! Chiar că ai un pitic. De acum o să te viziteze tot mai des. Fă-i abonament!

CICI: Ce să caute o nuntă tocmai aici, lângă triaj?!

DOMN' NELUŢU: Li s-a dereglat GPS-ul, nu vă e clar?

DUAMNA DUOINĂ: La toţi deodată?!

5
CICI: S-au oprit să-şi ia câte o șaormă de pe colț. Haideţi să vedem miresoaia. Poate ne căpătăm şi noi cu o
bomboană, cu o măslină, cu o atenţie ceva.

DUAMNA DUOINĂ: Vezi ca să nu. Ăştia care are mai mult e mai zgârciţi.

CICI: Încercarea moarte n-are. (Cici iese afară buluc.)

DOMN' NELUŢU (în urma ei): Vezi să nu prinzi tot buchetul!

DUAMNA DUOINĂ: Domnu' Neluțu, matale nu te duci?

DOMN' NELUŢU: Sunt prea tânăr. Ce, mă vezi îmbrăcat mai prost? Trebuie să mai rămână cineva cu
demnitate şi pe aici. Nu ți-e clar?

SCENA 4

(DUAMNA DUOINĂ, DOMN' NELUŢU)

DUAMNA DUOINĂ: Domnu' Ionel, împrumută-mă cu o sută de milioane.

DOMN' NELUŢU: Ce-ţi veni? M-ai văzut mai prost îmbrăcat sau ce?

DUAMNA DUOINĂ: 2.500 de euro, domnu' Ionel. Ce-i pentru dumneata 2.500 de euro?

DOMN' NELUŢU: Salariul pe o juma de an. Dac-aş avea acum 2.500 de euro, aş divorţa pe loc şi m-aş
însura cu Munca... Crezi că, dac-aş avea 2.500 de euro, aş mai veni să cerșesc zoaie la crâşma asta? Aş
bântui doar la "Podu' cu Lanţuri" şi la Slănic...

DUAMNA DUOINĂ: Da' asta ce-are? Ce îi lipseşte dom-le? Chiar că m-ai făcut curioasă.

DOMN' NELUŢU: Lustru, asta îi lipseşte, duamna Duoină. "Șine Ruginite"?! Matale cred că ai în loc de
creier brânză. De la numele ăsta ciufut pe care ţi l-ai pus deasupra ţi se trag toate pocinoagele. Vad ai, slavă
Domnului, ce loc mai bun poate să fie decât ăla din faţa gării? Schimbă numele ăsta de tot rahatul şi să vezi
cum încep să-ţi curgă lovelele.

DUAMNA DUOINĂ: Şi cum ai fi vrut să se cheme, Ionele?!

DOMN' NELUŢU: ''El Chupitos'', nu ţi-e clar?

DUAMNA DUOINĂ: Hai că m-ai lăsat paf. Şi eu care credeam că taman ăsta e punctul lui forte.

DOMN' NELUŢU: Dă-mi o daltă, un șmirghel şi-un ciocan, şi în cinci minute ţi s-a dus ghinionul. Nu vezi
că numai analfabeţi trec pe aici. Nu vezi tu o faţă nouă, luminoasă, aceleaşi moace plictisite în fiecare zi. Cu
cine vrei să faci vânzare, cu noi doi şi cu aurolacii care vin să-ţi ia câte-o juma de cafea la pahar?

DUAMNA DUOINĂ: Mâine vin ăia de la bancă, domn' Ionel. Îmi ia toată munca de-o viaţă. Tot tot. Mă
lasă să vorbesc de una singură.

DOMN' NELUŢU: Şi pân-acum, ai vorbit cu cineva?

DUAMNA DUOINĂ: Îmi vine să m-arunc în faţa trenului. În față la Massaro. Că știu că au frâne bune.
6
DOMN' NELUŢU: Pentru asta îţi trebuie curaj. Şi dacă nu mori şi te chinui apoi prin spitale şi azile tot
restul vieţii, te-ai gândit? Sunt băgat până-n gât în datorii. Noroc de nebuna asta de Cici că mă mai scoate
din stare, că în rest sunt varză. Datorii peste datorii. Mai bag şi la păcănele, mă mai încurc şi la jocuri de
noroc. Material rău, da' ce să-i faci, trebuie să continuăm să trăim.

SCENA 5

(DUAMNA DUOINĂ, DOMN' NELUŢU, CICI)

DUAMNA DUOINĂ (demn, imitând inconștient un președinte recent): Dragi consumatori, plătitori şi
neplătitori! Dragi colaboratori ai declinului omenesc! Dragi contribuabili! Nu m-am mai spovedit de 31 de
ani, de la nuntă, dar acum cred c-a venit, în sfârşit, ocazia nesperată... În toţi aceşti îndelungi ani de când
activez aici, cred că aţi apucat să vă faceţi o părere oarecare despre persoana mea. Reciproca este valabilă.
Trebuie să recunoaşteţi că n-am precupeţit niciun efort pentru îndeplinirea sarcinilor pe care mi le-am trasat.
Trebuie să recunoaşteţi că v-am fost ca un mamă şi ca o tată. Uneori, ca şi o soră pe invers...

CEILALȚI DOI: Se spune ”frate”. Asta e!

DUAMNA DUOINĂ: V-a fost sete, v-am dat de băut, v-a fost foame, v-am dat de băut, aţi avut
sentimentele ţăndări, v-am ascultat şi v-am dat de băut. V-am şters lacrimile cu şerveţele de unică folosinţă,
am şters de pe jos, v-am aruncat cojile de seminţe şi mucurile de ţigări şi am avut grijă de obiectele pierdute
ducându-le la amanet. Da, recunosc, m-am aplecat şi eu ca salcia lu' Bacovia, dar de durere şi de
compasiune. Când aţi ajuns la capătul puterilor şi eu al răbdării, v-am urcat în taxiuri şi... pe-aici ţi-e
drumul...

CEILALȚI DOI: Erai mână-n mână...

DUAMNA DUOINĂ (iritată la culme): Eu n-am întrerupt pe nimeni!!! (Reintrând în rolul anterior, dar cu
ceva mai mult angajament.) Am fost un cadru de nădejde în tot acest răstimp şi chiar dacă n-am avut un
partid puternic care să mă susţină necondiționat în rătăcirile personale, să mă premieze ori să-mi confere
medalia Serviciul Credincios în grad de mare cruce, am continuat să mă achit cu conştiinciozitate de
obligaţiile pe care mi le-am asumat ca o cretină. Scuzați, ca o adevărată creștină.

DOMN' NELUŢU: Da' şi soţul matale, duamna Duoină, ar merita o medalie. Mai ales el.

CICI: Domn' profesor, matale cred că nu înţelegi momentu'. Acum e clipa de glorie doar a duamnei Duoină.
Masculii în retragere pot să mai aştepte. Aşa e frumos, aşa e civilizat. Zău, chiar nu m-aşteptam, tocmai de la
mata...

DUAMNA DUOINĂ: Mi-am lăsat familia să se descurce de capul ei, mi-am abandonat tatăl invalid lângă
un club de atletism dezafectat, am renunţat la înmormântări şi parastase de baștani doar ca să stau permanent
la dispoziţia voastră.

CICI: 24 din 24!

DOMN' NELUŢU: 6 din 49!

7
DUAMNA DUOINĂ: Şi cu ce m-am ales?! (Un delicat semn obscen.) N-am avut zi liberă, n-am avut
concediu de maternitate, n-am plecat măcar o dată la Sovata sau la Eforie în toţi aceşti ani, n-am cunoscut
sâmbătă sau duminică liberă, şi asta doar pentru ca să nu suferiţi...

CEILALŢI DOI: NOI SUNTEM FAMILIA TA!

DUAMNA DUOINĂ: Ha-ha-ha! (se dezlănțuie ca grindina) Necătând defel la toate acestea, am continuat
să-mi port crucea ca Domnul nostru Iisus Hristos... Să nu care cumva să credeţi că am fost nefericită. Niciun
moment, niciun moment. Să dăruieşti pe bani e cea mai mare bucurie. (Cici începe să lăcrimeze uscat.) Da,
da, recunosc, sunt singura vinovată dintre aceste preacinstite feţe care mă înconjoară cu atâta atenţie. Parcă
sunt o căprioară virgină într-un ţarc cu lupi... Iartă-mă, mămică, pentru că nu te-am ascultat și am băgat
adănc mâna-n Cutia Milei!... Mi-am făcut-o cu mâna mea? Mi-am făcut-o!... Iartă-mă, Doamne!

CICI: Să nu exagerăm, Duoină, ţi-au mai făcut-o şi alţii.

DOMN' NELUŢU (blajin): Cicciolina, ţi-am atras de atâtea ori atenţia să nu mai intervii peste interlocuitori.
Concluziile se trag la final. Cu pușca.

DUAMNA DUOINĂ (nu tocmai academic): Cercetătorii britanici au descoperit că deshidratarea e cea mai
cumplita boală a secolului nostru. Ştiţi câte milioane de oameni mor anual pe planeta Pământ din cauza
deshidratării provocate de sete? Nu ştiţi, bineînţeles că nu ştiţi. Dar eu ştiu. 19.462.337 de locuitori, vă spune
ceva? Bucuraţi-vă că, datorită mie, nu vă aflaţi deocamdată printre ei.

DOMN' NELUŢU: Bogdaproste!

CICI (conspirativ): Săraca, chiar că ar merita o statuie în faţa gării, în locul lui Vasile Roaită. Una cu halba
în mână.

DOMN' NELUŢU (cu atitudine): Ce-n faţa gării? Pe prima linie, nu? Ce, n-are faţă de Parcul Trandafirilor?
Ce, n-are faţă de Narcisa?... Bravo, fată, eu te susţin!... E cineva-mpotrivă? Se abţine cineva?

CICI: Părerea mea nu contează?

DOMN' NELUŢU (mai puţin blajin): CICI! Îmi dereglezi subtitrarea...

DUAMNA DUOINĂ: În concluzie, VĂ LAS!!! Gata. Trag oblonul! PAAA!... M-am săturat şi eu. Trebuie
să-mi urmez crudul și nemilosul destin.

DOMN' NELUŢU: Cici, ar trebui să te gândeşti serios şi tu să apuci calea călugăriei. În domeniul în care
activezi acum, nu eşti decât o simplă amatoare... Ai destule recomandări din partea autorităţilor.

CICI: Vino-ţi în fire, Duoină. Nu se poate să te părăseşti. E o pierdere ireparabilă pentru (viti)cultura
naţională. Vrei să purtăm mască toată viața? Vrei să se prăbuşească PIB-ul din nou?

DUAMNA DUOINĂ: Da' de unde. A mai rămas Slănicu' şi Podu' cu Lanţuri. De mâine dimineaţă sunteţi
liberi să vă-ndreptaţi încotro vă duc ochii şi punga. Aveţi dreptul la autodeterminare. Să vă-nfieze, să
v-adape ei. Să vă dea ei pe caiet.

DOMN' NELUŢU: Doliu naţional!

DUAMNA DUOINĂ: Ce-i o fi mamii, i-o fi şi tatii! Sunt cu nervii la pământ. Am cedat. Închid localul. Pun
lacătul!

8
CICI: FER, domnule, FER!!! 50 de bani pe kil!

DOMN' NELUŢU: Eu zic să supunem la vot! Obligat-forţat, forţat-obligat!

DUAMNA DUOINĂ: Pe banii mei?!

DOMN' NELUŢU: În aceste momente de grea cumpănă, declar moartea democraţiei.

SCENA 6

(DUAMNA DUOINĂ, DOMN' NELUŢU, CICI)

DUAMNA DUOINĂ (insinuant): Cici, ai grijă tu de bar cât timp lipsesc! Da? Vezi că am pus tot felul de
semne. Mă duc la baie să mă descarc!

DOMN' NELUŢU: Hai, mă', Duoină, prea le pui şi tu pe toate la ficaţi! Mai dă-le şi tu la spate. Vrei să te
cari aşa de tânără?

CICI (cu un iz de romanță sleită): "Dacă pleci, eu cui rămân?!..."

DOMN' NELUŢU: Mucles!

CICI: Chiar că mă derutaţi, domn' Neluțu! Când îmi spuneţi să cânt, că nu mai puteţi de talentele mele, când
să tac... Da' aşa ceva îmi ruinează cariera inexistentă... Spuneţi sincer: vă deranjează muzica mea?

DOMN' NELUŢU: Muzica nu, solista da.

CICI: Botniţă îmi pun, botniţă! Du-te, duamna Duoină! Nicio nădejde. Du-te şi descarcă-te. Jeleşte printre
navete. Eşti doar şi mata' o fiinţă umană, nu un butoi de Timișoreana.

DOMN' NELUŢU: Duamna Duoină pune lacătul.

CICI: Duamna Duoină pune lacătul.

DOMN' NELUŢU: Duamna Duoină o pune cu un lacăt.

DUAMNA DUOINĂ (din baie): Dom' Neluțu, dacă doi sau trei oameni îţi spun că eşti mangă, trebuie să te
duci să te culci, chiar dacă n-ai băut decât apă. Ce-şti greu de cap?

DOMN' NELUŢU: Să nu-mi spuneţi că azi e întâi aprilie.

DUAMNA DUOINĂ: Azi nu e întâi aprilie.

CICI: Nu te-ai prins.

DOMN' NELUŢU: Nici pe departe. Există un plan divin pentru toţi. Şi aici mă refer la fiinţe, nu şi la clădiri.

DUAMNA DUOINĂ (din baie): Serios?

DOMN' NELUŢU: Foarte serios! Voi ați auzit vreodată de Apocalipsă? (Sunetul de rău augur al unui vânt
neprielnic.)

9
SCENA 7

(CICI, DOMN' NELUŢU, DUAMNA DUOINĂ)

DUAMNA DUOINĂ (din baie, printre sughiţuri): Ţţ!... Gataaa... am cedat... nervooos... Deseară... la
zece.... vă spun... adiooo.... definitiv...

DOMN' NELUŢU: Nu se poate să ne laşi aşa, pe drumuri, duamna Duoină! Chiar eşti cu capu'?

CICI: Ce, dracu', mai trebuie să existe o speranţă. Vrei să pun un acatist?

DUAMNA DUOINĂ: La vii sau la morţi?

DOMN' NELUŢU: Speranţa moare ultima.

DUAMNA DUOINĂ: Dar moare şi ea, nu?... Speranţă, aici la "Șine Ruginite", domn' profesor?! (Râde
nervos.) Chiar că nu sunteţi normali niciunul. Vi se pare totul o glumă.

DOMN' NELUŢU: Eu, unul, zic să ne mai dăm o şansă.

CICI: Chiar o şansonetă.

DUAMNA DUOINĂ: A câta?!... Nu vezi că, de la un timp, am început să aduc bani de acasă?

DOMN' NELUŢU (didactic): Vezi, aici la matale, e ca la taxiuri. Stai câteodată câte o zi întreagă şi nu se
urcă niciun amărât în maşină, şi aşa, deodată, când dai să renunţi şi să o iei spre casă cu coada între picioare,
urcă aşa, tam-nesam, câte un barosan care-ţi comandă o cursă babană până la Sinaia şi înapoi, aşa doar ca să
fumeze o ţigară la aer curat ori să tragă o înjurătură în creierii munţilor şi să nu-l audă nimeni. 500 de km pe
ceas, doar pentru un fum de ţigară! Pricepi?... Ba, la sfârşit îţi mai lasă şi dublu tarif faţă de cât i-ai cerut.

CICI: Barosanii sunt o specie pe cale de dispariţie.

DUAMNA DUOINĂ: Nu mă mai duce cu preşul, barul stă pe loc, nu se mişcă.

CICI: La taxiuri, ca și la trenuri, e altă treabă, aici e bar, şi ştie duamna Duoină ce zice. Doar e expertă la
scăderi.

DOMN' NELUŢU: Dacă e expertă, să rămână expertă până la capăt. Să nu-mi frece mie feng shui-ul după
încasări. Stabilitatea, asta lipseşte în ţara asta, fraţilor. Principiile. Unde mai iernez eu?! Unde mai pun eu
note din burtă?! Unde îmi scriu dizertația?

CICI: Măi, Neluțu, tocmai tu vorbeşti de principii?!

DOMN' NELUŢU: Ce e cu discriminarea asta care mă favorizează?!

CICI: Vedea-te-aş!

DOMN' NELUŢU: Hai, că mă-nervezi. Du-te lângă duamna Duoină, că-mi iei aerul. Asistato.

CICI: Când ţi-o făta mintea, să ne dai şi nouă câte un pui. Ca să-l dresăm.

DOMN' NELUŢU: Credeți că eu n-am principii? De fapt, unul singur.

10
DUAMNA DUOINĂ: Şi cam care ar fi ăla, domn' Pleaşcă, dacă nu sunt cumva indiscretă?

DOMN' NELUŢU: "Băutura trebuie să fie tare, multă şi pe degeaba!" Citez dintr-o pierdere de memorie.

DUAMNA DUOINĂ: Pleaşcă, te-ai cam obrăznicit în ultimul timp.

CICI: Ei, na! Poţi să mai spui ceva? Bagă, da' bagă ceva rapid, de acreală! Obligat-forţat, forţat-obligat!
Ceva care să mă facă să-mi uit trecutul tulbure, prezentul mat şi viitorul cu sclipici!

DOMN' NELUŢU: Ce?

CICI: Orice, numai să nu mai fie cu ploaie şi vânt, că m-am săturat de intemperii şi de gripa asta ca de
cancer. Am toate ţoalele ude, cu toate că nu prea port.

DUAMNA DUOINĂ: E specializat pe meteo, n-ai înţeles? Cântă-ne ceva cu soare, Neluțule! Te rugăm din
inimă! Ceva din cei tineri, ceva din Gică Petrescu! Să ne mai înseninăm şi noi la auz.

DOMN' NELUŢU (cu răcnet din vremuri biblice): Iudelor! L-aţi omorât acu' 30 de ani, cu toţii l-am
omorât, dar ne prefacem că am uitat!

CICI: Fii solemn! Istoria behăie, nu cântă! Dă pe Antene, Duoină!

SCENA 8

(DUAMNA DUOINĂ, DOMN' NELUŢU, CICI)

DUAMNA DUOINĂ: Ce faci, domn' Neluţu, ai adormit pe calorifer?

DOMN' NELUŢU: Ţţ! Îmi repetam tema pentru mâine: ''Viaţa religioasă oglindită în creaţii populare, în
datini şi în obiceiuri.'' Am pregătit și un bal mascat după asta pentru plozi. Am toate costumele în troler.
Vreți să vedeți?

CICI: Ce idealist!... Să te lase nevasta fără casă, aşa peste noapte, nu e chiar aşa de uşor. O spun din proprie
experienţă. O cafea moca din partea mea pentru domn' Neluţu! Ca să se trezească la realitate.

DUAMNA DUOINĂ: Eu cred că nu l-a lăsat, eu cred că s-a eliberat, săraca. Avea ceva probleme intime, de
aia s-a cuplat cu un ginecolog...

CICI: Dacă n-ai unde dormi, domn' profesor, vino deseară la mine. Fac şi eu o pomană pentru un bugetar, că
şi aşa aveţi salarii mici. Dar fără prostii. O noapte n-am să mor de la mirosul picioarelor. Fără prostii, da?
Mâine, nici n-o să ne mai recunoaştem.

DUAMNA DUOINĂ: Câtă-i glumă-i panaramă. Out! Ora închiderii!

CICI: Tocmai acum, când ne-am încălzit şi noi, când ne simţim în stare s-o luăm de la capăt cu eșecele?

DUAMNA DUOINĂ: Mi-a părut bine de cunoştinţă. ADIO! Vedeţi să nu vă uitaţi năravurile și costumele
boțite pe aici, că vi le sechestrează banca.

DOMN' NELUŢU (în transă etilică): Dar ai promis, duamna Duoină, dar ai promis!

11
DUAMNA DUOINĂ: Când am promis? Am promis ceva? Ce-am promis?!

DOMN' NELUŢU (în transă etilică): PROMISIUNEA E MAI REA DECÂT DATORIA! PROMISIUNEA
E MAI REA DECÂT ORICE BANCĂ!

CICI: Pe sufletul matale, duamna Duoină. N-o mai da cotită. Trebuia să te înregistrez pe telefon. Ai promis
că stai până la ultimul client.

DOMN' NELUŢU: Clientul zero!

DUAMNA DUOINĂ: Aşa am promis eu?!

SCENA 9

(DUAMNA DUOINĂ, DOMN' NELUŢU, CICI)

DUAMNA DUOINĂ: La ora asta e deja noapte la Moscova.

DOMN' NELUŢU: Dar la Beijing e încă zi...

CICI: Să!...

DOMN' NELUŢU: Nu!...

DUAMNA DUOINĂ: Generalizăm!

DUAMNA DUOINĂ: Şi credeţi că ce nu mi s-a întâmplat toată viaţa, mi se poate întâmpla tocmai acum?

CICI: Şezi blând ţi-am zis!

DOMN' NELUŢU: După ceasul meu sunt chiar 7 minute.

DUAMNA DUOINĂ: Lăsaţi vrăjeala!

DOMN' NELUŢU: Boală lungă, moarte sigură.

CICI: Adio, copilărie!

DUAMNA DUOINĂ: Ultimul minut! Afară, cu demnitate!

DOMN' NELUŢU: Dacă-i bal, bal să fie!... ADIOOO!!! (DOMN' NELUŢU chiar părăsește barul, trăgând
după el sacul de nylon și închide teatral ușa dublă de la intrare.)

CICI: Îndură-te, Doamne! Fie-Ţi milă de noi!... Fă o minune! (Pe fundal, tobe în crescendo, în manieră
Țăndărică. Uşile de la intrare se deschid apocaliptic. Fum. Femeile se regrupează instantaneu, făcăndu-
și cruce în maniere diferite.)

12
SCENA 10

("ZORRO", DUAMNA DUOINĂ, CICI)

"ZORRO": Buena noches!

CICI: Cine ești, cunoscutule?!

DUAMNA DUOINĂ (plină de emoţii pozitive): Bun sosit, mult prea stimate şi neaşteptat client zero!

"ZORRO": Clientul Zorro, señora! Zorro!

CICI (în surdină): Oau!

DUAMNA DUOINĂ: Mi barus es su barus!

CICI: ...Ce-ai zis, soro?!

DUAMNA DUOINĂ: Ceva in ungureşte. Ceva care ne unește când ne despărțim... E de bine!

CICI (în surdină): Bau! Bau! Joacă tare. Ori totul ori nimic!

"ZORRO": Señora, trebuie să fiţi un adevărat fenomen al naturii. Unul demn de Dosarele X. O adevărată
Madre Omida cu studii.

DUAMNA DUOINĂ: În sfârşit, cineva care îmi recunoaşte calităţile indivizibile. "Șine Ruginite" vă stă la
dispoziţie!

"ZORRO": Ce nume inspirat, señora. Numai un imbecil n-ar şti să-l aprecieze, señora. Scuzaţi cuvântul,
señora.

DUAMNA DUOINĂ: "Señora"?!

"ZORRO": Nu, "imbecil". (Cici tuşeşte prevenitor, aparent fără cauză.)

DUAMNA DUOINĂ: Vă deranjează, cumva, prezenţa celorlalţi clienţi? Dacă vă inoportunează, atunci pot
să fac o mică vrajă...

"ZORRO": Cum să mă deranjeze, doar sunt clienţi plătitori ca şi mine. Cetăţeni respectabili. Buenos
platnicos.

DUAMNA DUOINĂ: Aţi picat tocmai la ţanc. Nu ştiu dacă ştiţi, dar sunteţi clientul cu un număr foarte
rotund.

CICI: Clientul cel mult invocat.

DUAMNA DUOINĂ: Clientul cel mult aşteptat.

CICI: Clientul cel mai dorit.

DUAMNA DUOINĂ: Ultimul din cariera mea. Clientul Zorro. În fix zece secunde vor porni artificiile în
cinstea sosirii dumneavoastră. Vă rog doar să trageţi puţin perdeaua. Cinci... patru... trei... doi... unu!!
("Zorro" trage cu prudenţă perdeaua. Artificiile se proiectează fantastic, timp de câteva minute bune, pe
fundalul gării.)

13
"ZORRO": Fantastic! Am să scriu despre asta în ziarul Statelor Unite ale Mexicului, señora. Chiar şi pe
vlog.

CICI (în surdină): Oau, oau, oau! Adică fantastic! Un adevărat SF de plastic!

DUAMNA DUOINĂ: Cici, nu e frumos să te bagi în sufletul oamenilor. Nici măcar, domnul n-a făcut
comanda. Domnul...

"ZORRO": Ziarist. Un cetățean cu atitudine. De fapt, ca să fiu pe deplin sincer, sunt mai mult un fel de
corespondent al sărăciei.

CICI: Aşa arată acum un corespondent?! (Îl studiază cu atenție.) În toată cariera mea n-am avut de-a face cu
niciunul, doar cu dependenţi. (Râsete de aiurea.) Se câştigă bine din treaba asta?

"ZORRO": "Bine" e un termen relativ, señorita. Ceea ce contează cel mai mult e însă experienţa, lucrul cu
oamenii muncii. Schimbul de idei. Muchas comidas, pocas personas!

CICI: Trebuie să fie un pamplezir. Plimbări, delegaţii, hoteluri, diurne, spectacole, recepţii, baluri.

"ZORRO": Sincer? Nu prea me estoy matando, señorita.

CICI: Desigur. Faţă de ceilalţi, păreţi destul de viu. În principiu, ce faceţi?

"ZORRO": Pun întrebări altora, ca să mă redescopăr pe mine.

CICI: Şi cam ce fel de-ntrebări? Încuietoare?

"ZORRO": Depinde de situaţie. Uneori sunt şi cu schepsis.

DUAMNA DUOINĂ (intrând cu prudență în joc): Lasă omul în pace, Cici. Puţin respect. Pentru început,
din partea casei, o ţuică mică, domnu' ziarist sub acoperire. Fiartă de trei ori. Adică am fiert-o o dată, s-a
răcit, am fiert-o a doua oară şi iar s-a răcit, asa că a trebuit s-o fierb şi a treia oara...

"ZORRO": Nu beau tequila.

CICI: CEEE?!... EŞTI BOLNAV?!

DUAMNA DUOINĂ: Deloc-deloc?

"ZORRO": Absolut. N-am pus în viața mea gura pe băutură. Din cauza convingerilor mele rasiste. Doar
albitură.

CICI: Ăştia care nu beau sunt cei mai periculoşi. Legea compensaţiei. Ăştia care nu beau sunt cei învăţaţi
să-şi toarne fraţii. Forţat-obligat, obligat-forţat!

DUAMNA DUOINĂ: Şi atunci, dacă nu sunt cumva indiscretă, ce căutaţi, caballero, într-un asemenea loc
de pierzanie?

"ZORRO": Adevărul absolut. La verdad.

DUAMNA DUOINĂ: Judecătoria se află în centru pe stânga. Aici e Gara. (Face ca trenul de la amiază.)

CICI: Oameni care vin...

DUAMNA DUOINĂ: Oameni care pleacă...


14
CICI: Oameni care aşteaptă...

"ZORRO": ...Cred că m-a atras numele. E un veritabil magnet.

DUAMNA DUOINĂ: Atunci, cu ce să vă servesc atunci, domnu' Zorro? Sunt o fiinţă foarte primitivă. La
mine găsiţi de toate, chiar şi ouă de prepeliţă cipriotă.

"ZORRO": Cu o apă. Carbogazoasă. E unicul meu viciu. Trăiesc într-o bulă.

DUAMNA DUOINĂ: Cu o apă nu se face primăvară. Ăsta e singurul sortiment pe care, din păcate, nu-l am
pe ştoc. Dar nu vă faceţi probleme, "clientul nostru stăpânul nostru", se rezolvă!... Cici, dă te rog o fugă
peste drum, la Corneleac, şi ia câteva sticle de apă. Sticle de sticlă să fie să fie, nu bidoane de plastic, din aia
scumpă de doi lei, de care bea Gogu la şpriţ! Ai înţeles?

CICI: Apăăă?! N-am cărat niciodată apă, nici măcar la Bobotează. (Iese bombănind..)

DUAMNA DUOINĂ: Apă aţi dorit, domnu' ziarist Zorică, apă o să aveţi. Dar să ştiţi că e foarte scumpă... e
un produs foarte rar pe aici... cinci euro jumătatea, plus TVA-ul... exact ca la aeroport!

"ZORRO": Ca la aeroport?!

DUAMNA DUOINĂ: Păi toţi care trec pe aici... volare! Inclusiv eu. N-aţi remarcat?!

SCENA 11

("ZORRO", DUAMNA DUOINĂ, CICI)

"ZORRO": Mulțumesc pentru primire!

DUAMNA DUOINĂ: Bineînţeles, artificiile erau cu dedicaţie pentru stimatul nostru client special, pentru
domnul iluzionist. Trebuia să-i marcăm într-un fel sosirea neprogramată. Oricum va fi taxat substanțial la
plecare.

"ZORRO": Jurnalist de investigație, dacă nu vă supăraţi.

DUAMNA DUOINĂ: Păi eu n-am zis tot aşa?!

CICI (în pragul ușii): Las-o moartă, duamna Duoină! Ştiai dinainte ora şi pentru cine erau. N-o mai da la
întors. Nu mai vinde castraveţi la grădinari, duamna Duoină... Ce, ne crezi fraieri pe toţi?

"ZORRO": Vinde şi dânsa ce poate. Iluzii la pahar.

CICI: Erau pentru viitorul primar. Au anunţat şi la difuzoare, pe peron. Opt kile, două sute. Un boţolan.

DUAMNA DUOINĂ: A început deja campania? Credeam că alegerile sunt peste doi ani.

CICI: A născut, dom-le, nevasta tânără a primarului, chelneriţa, ce-aveţi? Un băiat de opt kile.

DUAMNA DUOINĂ: Mâine vine banca şi n-am ajuns încă la nicio concluzie cu privire la existenţa mea...
Mai bine daţi-mi un sfat cum să fac rost de chirie. Dacă ştiţi cumva o comoară pe Măgura, închiriez cu
ultimii bani un excavator şi-o dezgrop şi pe bunica, numai să găsesc un pai de care să mă agăţ.
15
"ZORRO": Dacă v-ar împrumuta, să zicem, cineva cu o sumă mare de bani, ce-aţi face cu ei?

DUAMNA DUOINĂ: Ha, ha! ''Sumă mare de bani'', ce înţelegi matale prin ''sumă mare de bani''? Zece mii?

CICI: Douăzeci de mii?.. Cincizeci de mii?

"ZORRO": Să rotunjim puţin.

CICI: O sută de mii!

"ZORRO": Tţ!

DUAMNA DUOINĂ: O sută cincizeci?!

"ZORRO": Un milion. Împrumut.

DUAMNA DUOINĂ: Astea-s SF-uri! Nici Preşedintele n-are atâta! De aia-şi aruncă paltonul pe jos. Dac-ar
avea, și-ar cumpăra un cuier.

CICI: Domnule Zorro, dă-ţi seama ce spui. De unde să ştim noi ce să facem cu atâta bănet, e o sumă prea
ridicolă pentru unii ca noi. Şi apoi, un împrumut e un împrumut. Cu un împrumut nu te vezi în veci cald,
pentru simplul motiv că trebuie să-l înapoiezi.

DUAMNA DUOINĂ: Ascultaţi-mă pe mine, că sunt expertă în scăderi: când te împrumută cineva se zice
că-ţi fată vaca, iar când trebuie să dai înapoi banii, se zice că-ţi moare şi vaca şi viţelul. De asta am rămas
numai cu funia de care-mi vine să mă spânzur.

"ZORRO": Atunci, pentru o mai bună înţelegere, mujeres, să simplificăm datele problemei. Să presupunem
că, mâine, aţi câştiga la loterie suma de un milion de euro... Ce-aţi face cu ea?

CICI: Când te anunţă loteria că ai câştigat un milion, niciodată n-ai să vezi în mâinile tale un milion. Au tot
felul de tertipuri ca să te lipsească de cel puţin jumătate din bănuţi.

"ZORRO": Să simplificăm şi mai mult.

CICI: Dar să rămânem cu aceeaşi sumă.

DUAMNA DUOINĂ: Musai.

"ZORRO": Să presupunem, ipotetic...

CICI: Ipotetic!

DUAMNA DUOINĂ: Ipotetic! E la mintea cocoşului că e ipotetic. Da' voi ce-aţi crezut, că e pe bune?

"ZORRO": Să presupunem...

FEMEILE: IPOTETIC!!!

"ZORRO": Să presupunem, ipotetic, că aţi câştigat la loterie o sumă imensă şi, după toate scăzămintele, aţi
rămâne fix cu un milion de euro curat, de care nu se mai poate atinge altcineva nimeni în afară de voi... Ce
aţi face cu el? (Tăcere apăsătoare. Sirena unei obosite locomotive cu aburi. Cineva pune pe stație ”Glasul
roților de tren”.)

16
SCENA 12

("ZORRO", DUAMNA DUOINĂ, CICI)

"ZORRO": Interviu! Dacă aţi câştiga mâine un milion de euro, ce-aţi face cu banii ăştia? Dar mai înainte,
v-aş ruga să vă prezentaţi.

DUAMNA DUOINĂ: Duamna Duoină - patroana localului, 55 de ani, dar arăt de 100! Cinstită, serioasă,
femeie la locul ei! În primul rând ce-aş face, prima şi prima dată, în primul rând m-aş gândi la spaţiul ăsta
să-l cumpăr şi apoi aş face oleacă de confort. Într-adevăr, aici locul e foarte mic, dar n-aş renunţa la el pentru
nimic în lume. Simt că are potenţial neexploatat. Simt că ar putea deveni un hotel ideal pentru greieri.

CICI: Chiar că are un fix.

"ZORRO": Aţi ochit ceva în altă parte?

DUAMNA DUOINĂ: Ce să ochesc, deocamdată nu poţi ochii, mai ales când n-ai niciun sfanţ.

"ZORRO": Dar aveţi un milion de euro.

DUAMNA DUOINĂ: Ipotetic.

"ZORRO": Ipotetic, da, dar aveţi, puteţi avea totuşi un milion de euro. Aţi deveni un fel de şefitos?

DUAMNA DUOINĂ: Vedeţi, domnu' ziarist, aici eu comand, eu execut douăzeci de ore din douăzeci şi
patru. Poate mi-aş lua o fată să mă ajute. Una cinstită. Nevăzătoare desigur.

CICI: Cici nu se pune. Şi pe ea o ''ajută'' alţii.

DUAMNA DUOINĂ: Nu ştiu cum e să te ajute cineva, pentru că pe mine nu m-a ajutat nimeni până la
vârsta asta... Cu toate că e greu să găseşti oameni de încredere în ziua de azi.

"ZORRO": Şi cât din milionul ăla ipotetic aţi aloca pentru revigorarea afacerii? O sută de mii, două sute mii,
cam cât?

DUAMNA DUOINĂ: N-aş aloca foarte mult. Cel mai bine e să cumperi spaţii, să le închiriezi şi să trăieşti
numai din asta. De ce să continuu să muncesc ca roaba şi să dau la altu'?

"ZORRO": V-ar plăcea o hacienda la ţară?

DUAMNA DUOINĂ: O casă, da, da' în buricu' târgului, ca să mă simt şi eu puţin cucoană. Doar atât merit
şi eu dup-atâta suferinţă, nu?

"ZORRO": Şi pentru copii?

DUAMNA DUOINĂ: Normal că mă gândesc şi la copii. Le-aş lua şi lor câte o casă, ca să nu fie nevoiţi să
se tot împrumute ca mine.

"ZORRO": Cam cât la sută v-aţi păstra strict pentru dumneavoastră?

DUAMNA DUOINĂ: Vedeţi, pe aici pe la mine, au trecut diferiţi oameni care cândva au fost mari şi tari
(chiar cunosc şi câteva vedete), au avut case, bani, maşini şi servicii, şi la bătrâneţe au ajuns ai nimănui...
Unii au pierdut pentru c-au fost fraieri, alţii au pierdut pentru c-au fost păcăliţi, alţii au fost poate prea
17
lacomi şi au cheltuit prea mult, şi pe majoritatea i-a părăsit nevasta... Nu aş vrea ca să ajung şi eu aşa. Un
50% aş pune şi eu la ciorap, pentru zile negre, că nu ştim azi cum ajungem mâine.

"ZORRO": Cred c-aveţi atâtea experienţe de aici, încât aţi putea scrie şapte romane.

DUAMNA DUOINĂ: Ce şapte?! Zece, douăzeci! Da' nu poate să iei exemplu de la unu' şi de la altu'. Poate
când nu ai banu' zici că... dar când îl ai, te schimbi radical.

"ZORRO": Aţi da şi la iglesia?

DUAMNA DUOINĂ (evaziv): Aş da ceva, nu aş zice că n-aş da, da' aş da undeva la o mănăstire săracă din
munţi (Iartă-mă, Doamne!), nu la una cu turle poleite din centru.

"ZORRO": Şi la călătorii, v-aţi gândit? Ce v-ar fi plăcut să vedeţi?

DUAMNA DUOINĂ: Lumea asta, că cealaltă am s-o văd veşnic.

"ZORRO": V-ar fi plăcut să vedeţi Parisul, Veneţia?

DUAMNA DUOINĂ: Normal. Dar ce prostii spun, ce Paris, ce Veneţie, că nici ţara noastră n-am văzut-o...
Am cunoscut un nemţălău, acu vreo douăzeci şi ceva de ani, care spunea că avem o ţară atât de frumoasă,
dar n-avem bani s-o vedem... M-aş duce în fiecare weekend ba acolo, ba încolo, s-o iau de nebună prin toate
coclaurile şi să văd cu ochii mei ceea ce văd numai la televizor... M-aş duce cu dragă inimă, cum să nu mă
duc.

"ZORRO": Ce v-aţi permite în afară de ce v-aţi permis pân-acum?

DUAMNA DUOINĂ: Păi ce mi-am permis, să muncesc toată ziua?! Să spăl tone de pahare cu apă rece?
Asta mi-am permis?!

"ZORRO": Şi programul ăsta draconic nu vă îndepărtează de familie, de prieteni?

DUAMNA DUOINĂ: Mă îndepărtează de tot, plus că sănătatea e pe chituci. Mi-am ales cea mai proastă
meserie posibilă pentru o femeie, în ziua de azi... Aşa a fost, aşa a a rămas, ce să mai vorbim. Asta-i
meserie?

CICI: Matale chiar că ai un umor nebun. Textele îţi lipsesc.

"ZORRO": Nu e meserie, e vocaţie!

DUAMNA DUOINĂ: Vai de capu' nostru, ce să mai vorbim! Să nu credeţi că eu...

"ZORRO": Nici pe departe, vreau doar să-nţeleg... V-aţi dori să vă odihniţi?

DUAMNA DUOINĂ: În groapă, da!!! Felul meu de-a fi nu e de a sta. Şi când dorm tremur.

"ZORRO": Şi cum vă refaceţi?

DUAMNA DUOINĂ: Ce să te mai refaci... În fiecare dimineaţă, după cele trei ore de somn, că nu pot să zic
de odihnă, mă pun în priză şi mă simt ca un robot. Chiar şi Fane al meu tot cu ''Roboţel'' mă alintă.

"ZORRO": Şi cei din familie vă apreciază sacrificiile?

DUAMNA DUOINĂ: Asta nu pot să ştiu. Nu v-am spus că mă alintă cu ''Roboţel''?... Boalele mele, oare mă
apreciază cineva?
18
CICI: Eu sigur că da!

DUAMNA DUOINĂ: Mă lipsesc de aşa aprecieri. Cunosc, Cici. Vezi că bate în geam, vezi că te cheamă
afară un corb cu lanț de câine la gât! (Cici iese ca un dop.)

"ZORRO": Sau poate n-aveţi timp să vă daţi seama?

DUAMNA DUOINĂ: Da' nu-mi dau seama dacă sunt însemnată sau nu. Da, compătimiri există din partea
tuturor, da' asta nu mă ajută chiar cu nimic. Fix pix.

"ZORRO": Şi atunci când sunteţi vlăguită, când nu mai aveţi nicio putere, vă strânge în braţe cineva?

DUAMNA DUOINĂ: Fiscul, cu uşa. Mă strânge bunica, cine să mă ia? Îmi dau seama că familia e văduvită
de prezenţa mea, chiar dacă sunt aici lângă ei şi nu cu ei, dar tot e mai bine, tot e mai mult dac-aş fi plecat în
afară... Alţii pleacă în afară şi sacrificiile sunt şi mai mari. Nu vreau să-i judec pe alţii, dar nici nu ştiu dac-aş
putea să fac treaba asta.

"ZORRO": Să ştiţi că şi...

DUAMNA DUOINĂ: Din punct de vedere ipotetic, în ţara asta asta n-ai ce să faci, vedeţi că şi preţurile au
luat-o razna... Ce vreau să vă spun, în concluzie, că în ţara asta ar trebui pus punctul pe i, în ţara asta am
ajuns să neglijăm tot ce e frumos pe lumea asta... Aşteptăm câte două-trei luni o zi, de fapt câteva ceasuri, ca
să ne întâlnim cu familia noastră... Dacă n-ar mai exista şi o asemenea zi, s-ar duce de râpă totul.

SCENA 13

(CICI, DUAMNA DUOINĂ, "ZORRO")

CICI (intră cu un ochi învineţit): Animalul!!! De data asta nu-l mai iert! (Duamna Duoină sare ca arsă de
pe scaun.)

DUAMNA DUOINĂ: Iar?!... Vezi ce-nseamnă să te joci cu focul?... Vrei să sun la poliţie? Vrei să sun?...
Cici, m-auzi?... Alo!

CICI: Îl iubesc...

DUAMNA DUOINĂ: Cu ce parte a corpului judeci? E a doua oară luna asta. Ştii că umblă cu cuţit?

CICI: La puşcărie! La puşcărie!

"ZORRO": În Biblie scrie că, dacă-ţi dă cineva o palmă, să întorci şi obrazul celălalt.

CICI: La care pagină?

DUAMNA DUOINĂ: Cici, vrei să chem poliţia? Vrei să sun trupele speciale? Fată, auzi?

CICI: NUUU!!!

"ZORRO": Repet întrebarea, pentru domnișoara Cici. Dacă aţi câştiga mâine un milion de euro, ce-aţi face
cu banii ăştia?

19
CICI: Ce să fac eu cu un milion? Îi pierd. Într-un an nu mai am niciun ban. Ce e de haram, de haram se duce.

"ZORRO": Totuşi...

CICI: Cred că i-aş scăpa ceva lui maică-mea, că are o pensie de toată jalea. Nu sunt însă foarte sigură.

"ZORRO": Bun... m-am mai liniştit.

CICI: Să spun sincer că nu am ce să fac cu banii ăştia. Nu glumesc, nu glumesc. Pentru mine nu e o sumă
colosală. Nu m-aş speria, pe bune că nu m-aş speria. Cred că nici măcar nu m-aş bucura dacă aş avea banii
ăştia... Cred că jumătate i-aş da copilului.

DUAMNA DUOINĂ: De ce aflu, de-abia acum, că ai un copil? Mai ai şi alte secrete?

CICI: Nu glumesc, nu glumesc. Şi probabil că mi-aş continua viaţa normal, cum fac şi acuma. Eu sunt super
mulţumită cu ceea ce am eu acum.

"ZIARISTUL": V-aţi lua o maşină trăsnet?

"ZORRO": Nu-mi plac maşinile. Pe bancheta din spate nu poți să te-ntinzi ca pe șine. Ce să fac eu, ce să fac
eu cu bănetul ăsta?! Mi-aţi pus o întrebare foarte grea, una de baraj.

"ZORRO": Dar la săraci aţi da ceva?

DUAMNA DUOINĂ: Nu! La muncă nu la întins mâna. Sărăcia nu trebuie încurajată. Munca, da.

CICI: Poate la nişte orfani, da' nu ăia care tot apar la televizor. Nişte orfani pe care să-i depistez eu. Cred că
la ăştia le-aş da vreo cincizeci de mii. În rest, la nimeni nimic.

"ZORRO": Dar pentru propriul sufleţel, cât v-aţi păstra?

CICI: Ce, eu am suflet? Nimic.

DUAMNA DUOINĂ: De ce nu mi-ai spus că ai un copil? E gemeni? E cu cine?

"ZORRO": Aţi investi ceva în propria sănătate?

CICI: Poate.

"ZORRO": În haine?

CICI: Tot. O femeie ca să fie întreţinută, costă.

DUAMNA DUOINĂ: E ipotetic totul, nu?

"ZORRO": Desigur, ipotetic.

CICI: Păcat. E posibil ca acum să vorbesc numai prostii... Ce-aş face eu?!... Nu ştiu ce-aş face, dacă vrei să
fiu cu adevărat sinceră... Una e să fie totul ipotetic şi alta e să ai banii în mână... Duamna Duoină, ce-i aia
"ipotetic"?

DUAMNA DUOINĂ: Ceva enigmatic, Munco. E ceva ce s-ar întâmpla dacă bărbată-tu din Spania te-ar
prinde cu altcineva sub cearceaf.

CICI: Nu-l duce capul. E orb.

20
DUAMNA DUOINĂ: Vezi, taman asta înseamnă cuvântul ipotetic. Ceva înşelător... Ți-ai dat copiii la stat?

"ZORRO": Să revenim la problemă.

DUAMNA DUOINĂ: Puteţi să întrebaţi toată ţara asta, rând pe rând, unul câte unul şi tot degeaba, n-o să
aflaţi în veci şi de-a pururi un răspuns adevărat. E o nebunie curată. Una e când ai un milion de euro în mână
şi alta e când totul este ipotetic. Altfel vorbeşti.

CICI: Chiar că e curat ipotetic. Când e real, fiecare se comportă altfel. Atunci e cu totul altă treabă.

DUAMNA DUOINĂ: Degeaba faceţi interviul ăsta cu ce-ar face cutărescu dacă ar câştiga un milion de
euro. Important e să-i luaţi interviul în momentul în care chiar câştigă un milion de euro, restul sunt
bazaconii.

CICI: E total invers. Omul reacţionează total invers în faţa realităţii. După părerea mea, eu sunt destul de
sănătoasă la cap, dar asta nu e sigur. Banul ne modifică. Asta e poanta. Hai, ura şi la gară! Duamna Duoină,
faceţi-i plata. Auzi la el, vulpoiul! "Ce-aţi face dacă v-ar pica din cer un milion de euro?" Ce e cu porcăria
asta, domnu Neluțu? Fără două sute de lei minutu', nu mai scot niciun cuvânt. Exact ca lui domnu' Piu, de
când i-au căzut toți dinţii de minte.

EPILOG

("ZORRO", DUAMNA DUOINĂ, CICI)

"ZORRO" (într-o evidentă criză de isterie): Îmi vine să mă sui pe stâlp când vorbiţi de fraţii Beethoven şi
habar n-aveţi câte catedrale au pictat.

DUAMNA DUOINĂ: Şezi blând. Pe o macara nu vrei?... Acu' mă zbârlesc. Ce, te-apucă şi pe tine?

CICI: Nu toţi pot să fie aşa de deştepţi ca tine, domn' Neluţu. Unii mai e şi proşti. Dar nu e cazu'. Cei de faţă
se autoexclud.

"ZORRO": Dacă mi-ar da cineva un milion de euro, aş face prăpăd. Jar aţi mânca toţi, inclusiv eu.

CICI: Ce pui matale, duamnă Duoină, în cafelele tale, chiar nu înţeleg. Dacă aş avea un milion de euro, aş
face un bordel pentru toate femeile nefericite. Chiar pe stadion. Asta aş face. Sincer. Intrarea liberă!

DUAMNA DUOINĂ: Asta da afacere! Cred c-ar fi pentru prima oară în istorie când stadionul nostru s-ar
putea umple la capacitatea maximă.

"ZORRO": Hai că mă înscriu şi eu pe ultima sută!... Faceţi şi abonamente?

DUAMNA DUOINĂ: Intrarea e liberă, dar e cu limită de vârstă, nu-i aşa Cici?

CICI: Fac o micuţă paranteză: intrarea e liberă doar pentru sportivi... Trebuie să se căsătorească și ei cu
cineva, nu?

DUAMNA DUOINĂ: Chiar, domnu' ziarist Zorro, întrebaţi-l şi pe căposul ăsta de profesor de religie
suplinitor ce-ar face dânsul cu un milion de euro. Aşa de amoru' artei. Că tot se plânge că-l dau banii afară
din casă. Scrieţi acolo în agendă: "Domn' Neluţu - profesor de religie, 42 de ani, divorţat de trei ori, n-are
21
mamă, n-are tată, un zgârcit şi un linge blide. Un zgârcit şi un afemeiat." Milogul. Numai pagubă mi-a
produs.

CICI: Doi la zero!

DUAMNA DUOINĂ: Punct!

"ZORRO": Virgulă! Cât de bine mă cunoşti, duamna Duoină. Mulţumesc! Nici la penitenciar nu beneficiezi
de o astfel de caracterizare. Nu mă cobor. V-am vorbit cultural, duamna Duoină? V-am vorbit? Nu mă
confundaţi!

DUAMNA DUOINĂ: Vreţi să vă spun şi de ceilalţi? Las' că vă deschid eu dosaru'! Vă spun, că doar nu-s
dusă de două ori la biserică, la Precista. Cici - damă fără prejudecăţi, 24 de ani, fată de comitet. N-a avut
noroc nici în dragoste, nici la bani. Trage de călători în gară. 4.562 de ore de muncă în folosul comunităţii.

CICI: 4.552!... Ba, în dragoste, cred c-am avut, duamna Duoină. Cu un marinar de apă dulce.

DUAMNA DUOINĂ: Valuri! Ai avut, n-ai avut, acum n-ai. Restul este poveste. Taci, ca să nu mai spun şi
altele. De asta se duce ţara de râpă. Ăştia suntem, cu ăştia defilăm!

CICI: Eu una m-am tirat! Domnu ziarist Zero-Zorro-Neluțu, băgaţi-vă milionul ăla undeva! Nici nu l-aţi
văzut şi aţi început cu toţii să prindeţi turbo... Ce, crezi că sunt născută mâine? Ura şi la gară!...
Handicapaţilor economic! (din prag) Domn' Neluţu, să ştii că eu te apreciez ca pe-o adevărată comoară, cu
toate că eşti necalificat, da' anturajul pe care nu-l ai te strică. Mare valoare, mare caracter! Ai grijă, mă',
băiete!... Duamna Duoină, faliment cu strigături!

DUAMNA DUOINĂ: Poftim cultură. Puţin respect!... Merit eu asta, merit?! (Se apucă temeinic de bocit.)

CICI: Teoroaia ca teoroaia, da' practica ne omoară! Amin! Masca se poartă peste gură, nu peste ochi!
(Pleacă fredonând Veşnica Pomenire. Salvă de artificii sleite. Anunţul întârzierii unui tren de călători
dinspre Pașcani.)

DUAMNA DUOINĂ: O fi cântărind mult, domnu' Zorro, un milion de ăsta de euro?

"ZORRO": Depinde pentru ce fel de monede sau bancnote optăm.

DUAMNA DUOINĂ: Ce să ne mai încurcăm cu mărunţiş. Dă-le la boalele mele de fiare. Cred că ne-ar
trebui două vagoane de tren. Bancnote!

"ZORRO": Dacă optăm pentru bancnote mici e una, dacă optăm pentru bancnote mari e cu totul altceva.
Avantajele folosirii bancnotelor mari sunt evidente. De asta şi crima organizată le preferă. Cea mai bună
alegere sunt bancnotele de 500 de euro.

DUAMNA DUOINĂ: De auzit am auzit, dar de văzut n-am văzut. Există bancnote de 500 de euro?!

"ZORRO": Două mii de bancnote din astea fac un milion de euro. O „cărămidă” ceva mai mare, de
160x82x240mm...

DUAMNA DUOINĂ: Domnule Neluțu, da' matale eşti un adevărat ziarist de investigaţii. Atât de bine
informat, atât de bine pus la punct cu toate detaliile astea până la milimetru. Şi-ţi urmăreşti atât de bine
scopul.

"ZORRO": Atât de acoperit din toate punctele de vedere. Jos pălăria!


22
DUAMNA DUOINĂ: Ce nu e ban cinstit, câştigat cu sudoare, se scurge ca apa prin nisip. Uite-aşa, cât de
amărâtă mă vedeţi, cu toate băncile astea care mă călăresc, şi să vină să mă roage cineva în genunchi să-mi
dea cadou tot bănetul ăsta, n-aş accepta nici în ruptu' capului. Jur. Unde să-i mai pun şi pe ăştia, nu vedeţi
că-mi ia spaţiul?

"ZIARISTUL": Un milion de euro, în bancnote de 500, cântăreşte doar 2,2 kilograme. Ar putea încăpea fără
probleme într-un diplomat ca al meu.

DUAMNA DUOINĂ: Decât să le duc grija, mai degrabă să le duc dorul. Decât cu un prost la câştig, mai
degrabă cu un deştept la pierdere.

"ZORRO": Atunci, am plecat şi eu. Mi-am răcit gurița degeaba.

DUAMNA DUOINĂ: Cred c-o să scrieţi un articol foarte interesant acolo unde o să-l scrieți. Important e să
nu daţi nume. Toţi să apărăm ca nişte personaje fictive. Să nu mai râdă de noi și cei din vest.

"ZORRO": Se-nţelege. Totuşi, ipotetic vorbind, dacă cineva v-ar oferi un milion de euro, fără nicio
obligaţie, aţi accepta? Da sau nu? Gândiți-vă bine. Am timp.

DUAMNA DUOINĂ: Eu nu. Credeam că interviul s-a terminat. Ipotetic, neipotetic, nu domnule Zorro, nu!
Eu trăiesc în realitate, nu mă pasionează ficţiunile.

"ZORRO": Păreţi foarte sigură de ce spuneţi. Adio!

DUAMNA DUOINĂ: N-aţi uitat nimic?... Nimic-nimic?

"ZORRO": Cred că tot ce a fost de spus, s-a spus. Ar mai fi ceva de adăugat?!

DUAMNA DUOINĂ: Şi consumația? Spuneaţi că achitaţi la sfârşit. Trebuie să trag linie.

"ZORRO": Chiar că uitasem. Cât de distrat pot să fiu... Cât spuneaţi că face totul?

DUAMNA DUOINĂ: Trei ape, cinci cafele, două ceaiuri, în total 20 de euro. Ca la aeroport. Aveţi şi o mică
reducere. Nu primim bacșiș!

"ZORRO" (chinuindu-se să deschidă diplomatul): Dac-aţi ştii cât mă necăjesc încuietorile astea noi de la
diplomat. Te lasă când ţi-e lumea mai dragă.

DUAMNA DUOINĂ: Nu se mai fac lucrurile cinstit cum se făceau înainte, domnu' ziarist, acum se fac cu
şmechereală. Dacă vreţi, vă ajut. (Joc în doi cu deschisul valizei diplomat. La un moment dat se răstoarnă
pe podea tot conţinutul format din fişicuri de bani.)

"ZORRO" (în genunchi): N-am decât de astea de 500 de euro... Aveţi cumva să-mi daţi rest? Aveţi?

CORTINA

23
24