SANDKA BROWN VRAJITA DE OCHI TAICapitolul_1. San Francisco. O acuta senzatic de foame o chinuia pe Lydia McQuire care stia ci beneficiul concertului de pian din aceast4 noapte i-ar fi ajuns poate pentru o camera in pensiunea doamnei Killgoram sau pentru un pranz, dar in nici un caz pentru amandoua. Studie afisul lipit pe peretele restaurantului, cu ochii obosi{i din cauza fumului de tigara. "Se cautd o sotie peatru un barbat serios, nebdutor, cu situatie materiald bund. Relatii la domnul Devon Quade, Federa! Hotel, camera 4." Lydia suspind. Federal Hotel se afla doar la cateva blocuri mai incole si totusi parca in alta lume, pentru ca acolo oaspetii dormeau pe cearceafuri albe si apretate, isi servcau ccaiul cu cat lapte si zahdr doreau gi mancarea nu trebuia cdutaté de mucegai si gindaci. Daca |-ar cduta pe acest Devon Quade, in mod sigur ci ar servi-o in timpul disculici cu ceva, de pilda cu sandwitch-uri si cafea. Pentru Lydia asta ar fi insemnat un adevarat ospal, dat find faptul 5c& ultima mas’ o luase in urma cu doua zile cand primise de la un chelner doua oua fierte. Se intoarse hotarata si o apuca in directia hotelului. Era dis de dimineala, strada era populaté doar de cateva trasuri si edrute. Pentru un moment Lydici ii trecu prin cap gindul ca domnul Quade s-ar putea s& mai doarma, dar nu se [isd oprita de acest génd si merse mai departe. Poate ci il va impresiona atét de mult faptul c& vine atét de devreme, fneat va trece cu vederea rochia ei ural, parul blond ciufulit si nu va simi nici mirosul vag de {igari ce-i intrase in haine si in piele. Cand ajunse la hotel, impaturi biletul cu adresa domnului Quade si-I big’ in buzunar lang’ cele doud monede praipadite pe care le primise pentru concertul de la Saloon. Pentru un moment se gindi la viaja pe care ar duce-o ca solic a strainului, dar renunti destul de repede la aceasta idee. Cu limpul se va gasi si pentru ca un post de guvernanta, pentru a-si aduna ceva bani, destui pentru a inchiria o cdmaruta intr-o pensiune, care si aiba si pian. Atunci ar putea da lectii de pian si si-ar asigura 0 existen{i normala. Portarul hotelului, care ardta ca un ofi{er in uniforma sa cu epole|i aurii si nasturi de arama stralucitori, o privi curios pe sub cozorocul sepeii. Privirea lui tradand un ciudat amestec de admiratie si desconsiderare trecu peste parut ei des si blond ca mierea, observa chipul draigalas si studie silueta bine proportionata care se ghicea prin rochia modesta. - Cu ce va pot ajuta, domnisoara? se interes’ el cu o politeic exagerata, care o rani pe Lydia. Era limpede ca o lua drept dama de companie in cdutare de clientela. Ar fi vrut sa fuga, dar foamea o slabise intr-atat, incdt pur si simplu nu mai avu putere nici macar sa-i intoarca spatele si si plece. Scoase biletul si i-l arata. - As dori sa-l vid pe domnul Devon Quade, spuse calma, adundndu-si ultimele ramasife de mandric, Portarul o studie inc’ o data, apoi zimbi. Nu era un gest prictenos, dar oricum, fi Fcu semn cu mana sa intre. 4 Lydia psi intr-un foaicr decorat cu palmicri si covoare orientale, si pentru un moment o cuprinse o asemenca disperare, incdt trebui s4 inchid& ochii, pentru a-si_ retine lacrimile. Apoi clipi, se uitd inca o data peste bilctul din mana si se indrepta hotarata spre scari. Camera cautatd se dovedi usor de gasit. Nu mai avea decat sa ciocane la usa. Lydia igi mused buza. Era obosita, flamanda si murdara, iar ultimul lucru din ime pe care si-l dorca, era un barbat - deci de ce venise? Or'cdt. de mult sc straduia nu-si putea explica forfa cu care cra atrasi de acest loc. Pentru ca cra ceva mai mull decat simpla speranta de a primi sandwichuri si cafea. Cu inima batand puternic ridicd mana si batu incet la usa. In acelasi timp o cuprinse o groazi coplesitoare si privi jute imprejur, de parca ar fi vrut 74 fuga. Dar picioarele nu \roiau sd-si faci datoria. Ramase stand de piatrd in fata usii strainului. — Din camera se auzcau zgomote indbusite si din nou Lydia lupta in zadar cu amor(cala ce 0 cuprinsese. Statca acolo de parc4 prinsese radacini si astepta speriatd desfasurarca evenimentelor. $i atunci uga se deschise, iar cl aparu in fata ci, masiv si bine proportionat, cu parul blond, usor ciufulit. Ochii sai de un albastru inchis se ingustara si fruntea i se increti. , - Da? Lydia ii iimana tremurand biletul. Era evident,c& acest barbat avea o situatic materiala bund, asa cum mentionase in anun{, si. parca sA fic lucid, pentru o ora atét de matinala. in privinta "seriozitatii" sale, Lydia avea uncle indoicli. Ascmenea barbati bine ca domnul Quade se dovedeau adesca niste fustangii. Dandu-si scama ca se holba la cl, se sili sa Spuna ceva. 7- Domnul Quade? Numele meu este Lydia McQuire, si am venit pentru ... oferta dumneavoastra. Era clar cd nu o va servi cu nimic, asa somnoros si in halat de casa, cum stétea in fata ei, dar Lydia credea c&-i datoreazi 0 explicatic, pentru faptul ca [-a trezit din somn. Ochi sai albastri o studiau, chiar daca nu cu aceeasi superioritate pe care Lydia o simiise la portar. - VA rog intrati, domnigoara McQuire, spuse el si ficu un pas inapoi. Lydia inghiti in sec. Nu prevazuse o desfasurare de evenimente atat de penibild. isi stranse degetele pana la durere. - Nu cred ca... Un zimbet neasteptat isi ficu aparitia pe chipul lui, cao razi de soare de dimineafi pe deasuprea unui lac linistit. - Binein{eles, spuse cl. Traiesc de atata timp printre thietorii de lemne, incat am uitat buncle manicre. Dati-mi cinci minute si ne intalnim jos in sala de mese. Putem discuta la micul dejun. La auzul acestor vorbe stomacul Lydici mari puternic, iar ca nu putu decat si spere ci domnul Quade nu-l auzise. Dadu din cap afirmativ si ramase pe coridor mult timp dupa ce el inchise usa. intr-un tarziu isi alunga indoielile si porni spre scar, incAntata de perspectiva de a manca ceva. Sala de mese tocmai fusese deschisa iar cand Lydia ii spuse chelnerului cd va lua micul dejun cu domnul Devon Quade de la camera 4, fu imediat condusa la una dintre mese. Pe masa aparu o cana mare de argint cu cafea fierbinte gi un platou cu cornuri calde. . Ochii Lydici se marird, cand vizu ceasca de portelan umpluta cu lichidul maro aburind. + Poftiti, domnigoara, spuse chelnerul prictenos. Lydia intinse mana temurdnda dupa zahar si trised, se servi si-si savurd cafeaua fierbinte, Dupa alte doua inghitituri insetate - Dumnezeule, ce cafea buna! - incerca si cornurile. 8 Gura ji cra plinaé de mancare, cand isi fécu aparitia in restaurant Devon Quade, araténd ataét de bine incat Lydia aproape ca se inecd cu cornul. Mesteca grabita, inghiti repede si rosi cand domnul Quade ajunse la masa, pentru ca stia ca nu reusise si-si mascheze foamea. Era aproape sigur c& 0 vazuse cum a inghitit 0 jumatate de corn dintr-o dat, fapt ce parea sa-l amuze teribil. Cheinerul aduse meniul si schimba cafeticra. Lydia se bucura ca mancase din cornuri, pentru cd acum stomacul ci se potolise, si putea si-] observe linistita pe domnul Quade fn timp ce acesta consulta lista de bucate. O surprinse ridicdndu-si brusc privirea citre ea si spunand: : - Sunteti o femcie foarte fr moasa. Nu pot sa va ascund faptul cA ma intreb cum de nu v-ati gasit incd un sot, asa ca toaté lumea?. . : Lydia rosi. : - Razboiul n-a lasat prea multi barbati apti pentru insurdtoare. Ceci care au supravictuit sunt rani{i, ori in interior ori in exterior sau sunt deja casatoriti. Domnul Quade paru rusinat. - Bincinteles. Va rog s4 ma scuzati. Facu semn unui chelner care se apropie repede, fapt care o umplu pe Lydia de invidic si o facu s& se intrebe cum s-ar simti in piclea unui persona’ atat de important ca partencrul ci de masa. Accsta coman¢a pentru amandoi, iar cand ramascra din nou singuri o examina pe Lydia, privind-o ganditor si incruntat. ~ Povestiti-mi ceva despre dumncavoastra, ii spuse el. Inc&patér arca ci inndscula aproape ca ar fi impins-o sa rspunda ca e dreptul ci de a intreba prima. Dar nedorind sa-si puna in pericol micul dejun, nu putea risca asa ceva. : __ 7 Am douazecisicinci de ani, incepu ca si-si indrepta umerii ingusti. Provin din Fall River, Massachusetts. Tatal meu a fost medic, iar mama a murit cind cu cram mica. Am 9beneficiat de o educatie bund, de cultura, stiu si gatesc si sa fac curat, desi recunosc cd-mi place mai mult sa citesc sau sd. ma plimb. Cand a inceput razboiul, tatal meu s-a dus ca voluntar - bincinteles de partea Uniunii. + Bincinteles, o aproba si domnul Quade cu seriozitate, desi un zimbet ii strabatu trasaturile. Cu un gest nervos, Lydia isi netezi fusta sifonata. - Tata cra plecat doar de o siptimana, cand a venit o telegrama din Washington, in care-mi cerea ajutorul. Binein{eles 4 i-am ascultat chemarea si am lucrat ca sora medicala cot la cot cu tatél-meu si cu ceialalti chirurgi. Lydia facu o pauz’ scurta si se gindi fa lucrurile ingrozitoare pe care le vazuse in rizboi. O vreme am mers din lupta in luptaé pana intr-o zi, undeva in Virginia, cAnd tata a (cut un atac de inima sia murit. Dupa aceea cu ... Se intrerupse din nou pentru a putea respira adanc. Am nas la grupele sanitare, pentru cd n-am avut nici un motiy sd mi ir tore acasa. Domnul Quade rimase ticut un timp privind-o pe Lydia adane in ochi. Intre timp se servi micul dejun iar Lydici ii trebui multd voiny’i pentru a nu-gi umple farfuria cu un munte de omleta, sunca si cartofi. + Tatal dumitale trebuie 4 fi avut o casi in Fall River, spuse domnul Quade intr-un tarziu. Lydia scutura din cap, cu gura plind de cartofi prajiti pe care-i inghiti inainte de a rispunde: + Tata cra un om cu putin spirit practic. Locuiam intr-o camera deasupra unci miicelarii, iar cind s-a prezentat la armata nu plitisem chiria de vreo doua luni. : Domnul Quade isi unse 0 felic de paine cu gem Mra si o priveasc’ pe Lydia. - Cum ali ajuns in San Francisco? 10 Era un chin sa {ii furculita frumos in mana in loc s4 te scufunzi in toata acca mancare fierbinte si atragatoare, dar Lydia se stapani si raspunse: - Ca ingrijitoare la o doamna in varsta. Aveam de gand sa deschid o scoala de muzica in California, dar doamna Hallingsworth a murit imediat cum am ajuns, iar fiul si nora ei n-au mai avul nevoie de mine. Cu alte cuvinte - m-am trezit deodata nevoita si ma descure singura. ~ Si asta cand s-a intémplat? - Luna trecuta. Lydia inghiti iute c&teva imbucaturi si continua. De atunci trdiesc singura din ce cAstig cantand la pian prin diferite saloane. Quade lua 0 gura de cafea. - Inteleg, spuse el. Exist ceva ce-afi vrea sa titi despre mine? Lydia inghi{i bucata de omleta. - Se pare ca nu sunteti din San Francisco, altfel n-ati locui la hotel, observa ca. De unde veni i? El se rezema in scaun si-si big& degetul mare in buzunarul vestei de brocat. - Fratele meu si cu mine avem o afacere cu Iemne in apropicre de Scattle, in districtul Washington. Lydia isi stapani un fior. Se povestea c& aceste teritorii crau populate de indicnii insctati ac singe si banditi, iar in munti, prin copaci, traiau pisici salbatice care abia asteptau s& Ie sara trecatorilor in spate. - E imposibil sa fi crescut in statul Washington, spuse Lydia. Aceste regiuni sunt populate numai de douazeci de ani, iar dumnecata pari un om civilizat. El} zambi. + Brig..c n - fratele meu - si cu mine am crescut in Maine. Cand am fost destul de mari pentru a ne lua in primire mostenirca ani venit incoace cu un grup de colonisti. - in Scattle nu exist femei? intreba Lydia.- Niciuna care si merite s4-i pomenesc numele, raspunse Quade, Arita intr-adevar foarte bine cu parul sau des si blond - auriu, care-i incadra fafa ca o coama de leu, cu barbia proeminenti si nasul drept, amandoud atat de perfecte, cd pareau sculptate. Si mai cra si cult - precis ca s-ar purta frumos cu femeia pe care o va alege de sotic. - Femcile sunt ceva rar in zona nord-vesticd. Pun pariu ci pe drumul din port pana la fabrica de taiat lemne Yeslers primesti cel putin vreo sase cereri in cisatorie. Lydia inghiti in sec. Ea venise la Quade pentru a-si asigura micul dejun si nu pentru a se stabili in acelasi loc cu o adunatura de taictori de lemne infometati de dragoste. + S-au anuntat multe femei la... oferta dumneavoastra? intreba ea incet {ra sa-l priveasca. - Majoritatea erau nepotrivite, recunoscu el. Regiunea din Puget Sound este inci destul de necivilizata si in nici un caz un loc pentru caractere sfioase sau isterice. Pe de alta parte este un {inut minunat si va asigur ca femeia care va purta numele de Quade nu va duce lipsi de nimic Ideea aceasta incepu sa-i placid Lydici incetul cu incetul, si desi nu se sim{ea atrasi in mod deosebit de acest barbat aritos, putea si-si inchipuie destul de bine cum i-ar putea deveni o buna sofic, Plus ca acest lucru era de preferat celorlalte posibilit4{i pe care i le oferea viata - ca de exemplu si moara de foame sau sa se prostitueze. Domnul Quade fi mai turn’ Lydiei o ceasca de cafea - cu un gest atat de galant, de parca in fala lui ar fi avut o baroana si nu un nimeni de pe nicdicri a cdrei singura comoarad consta in douad monede pricajite. - N-ai dori s& veni{i cu mine la Quade’s Harbor, Lydia? intreba cl. Vaporul pleaca in trei zile, iar pind atunci veti sta aici la hotel. Binein{eles veti primi si niste bani de buzunar,Cu siguran{a ca aveti nevoie de asa ceva. 12 Lydia il fixa cu ochi mari: de o asemenea cerere in cAsatoric nu mai auzise. Dar nu parea si-i displaca. Ar putea sa doarma si s4 ménance intr-un hotel civilizat si sa-si_ mai cumpere gi cate ceva. Mai departe nu se gandi; cra prea ZApacitd de noua directic pe care o luase viata ci. - Da, raspunse ca cu un curaj ce izvora din disperare. Da, domnule Quade, cu toata placerea. - Pai atunci ... zimbi el strengireste, si-si scoase portofelul, extraze niste bancnote din el si i Ie intinse Lydici: Aveti nevoic de haine pentru o clima ploioasi, spuse el. Voi rezerva © camera pentru dumncavoastra si va putcti petrece ziua cum dorifi. Trece{i mesele si toate celelalte cheltuicli in contul meu. Acestea fiind spuse, dorinul Quade se ridica de la mas, fi zambi Lydici incurajator si se indeparta. ; Lydia se gandi, dacd sa-si mai comande sau nu un al pollea mic dejun. Se uita la banii de pe masa si intr-un tarziu ti ua. Poate c4 nu se cuvenea si accepte bani de la un barbat, ca sd nu mai Vorbim de o camera la hotel, dar pe de alta parte domnul Quade nu i-a cerut nimic necuviincios. Nu parca s4 sc astepte ca ca si sc mute la cl in camera gi se purtase frumos din prima clipa a intalnirii lor. __ Lydia impaturi bancnotele, le bagd in buzunar si cu o demnitate calma, parasi sala de mese, care intre timp se umpluse.. __ Omul de fa receptic se arati deosebit de prictenos si politicos. Da, a fost rezervati o eamera pentru domnisoara Lydia McQuire. fi inmana o chcie gi-i spuse, c4 intr-o ord va fi liber camera zece. - Multumesc, raspunse Lydia si se stpani pana ajunse in strada unde scoasc un strigit de bucuric invartindu-sc, Portarul 0 privi supcrior, dar se abtinu de la orice remarca. 13in primul moment nici nu stia cum s4 se poarte. Ar fi putut sd dispara pur si simplu - putea trai cfiteva siptamani cu suma importanti, pe care o primise de la domnul Quade. Cealalta posibilitate cra de a se arunea in aceastd aventura. Pentru ca cra o aventura, poate chiar periculoasa, si pleci cu un str3in in teritoriul washingtonian si sd-i devii sotie. Dar Lydia iubea actiunile pcriculoase, dovada si faptul ca il insolise pe tatal ci de pe un camp de lupta pe altul si c& venise cu doamna Hallingsworth la San Francisco pentru a incepe aici 0 Via{d noua. . Asa ca se indrepta spre primul magazin. In mersul ci se sim{ca acum o siguran{a, oricat de nesigur si periculos ar putea fi viitorul. Si in afara de asta, pentru prima oara dupa atatea luni nu trebuia si-si {acd griji pentru ce va minca maine si unde va innopla. Lydia cumpara cateva haine simple si practice, o pelerind cu glugd pentru clima ploioasd de care-i vorbise domnu! Quade si incal{iminte solid’. Dupa ce privi cu jind la balerinii din saten cc crau cxpusi in vitrind, se hotari sa reniinte la acest lux, desi avea destui bani. In schimb isi alese lenjerie de corp calduroasa, ciorapi si douad cimiasi de noapte simple din flancl. Propriile ei lucruri care se aflau intr-o valiza in Saloon, unde canta ca noaptea fa pian nici nu meritau si fie aduse fa hotel. Ca o consecin{a a stramtorarii de dupa raizboi, nu-si mai schimbase de cinci ani haincle care acum crau tocite si demodate. : Ultimul gind o ficu sa radi. Cand a preocupat-o moda pe ca, fica bunului dar mereu sdracului doctor Wilkes McQuire) Aga c& singurul lux pe care si-| permise astazi la cumparaturi fu o carte - putinele pe care le pastra in valiza ci. le cilise de multe ori, astfel incat copertile erau ferfelifite. Se reintoarse la hotel incircatd cu pachete si pachetele si cu multi bani. : 14 Camera zece cra sutprinzator de mare, mobilicrul consta dintr-un pat din lemn de mahon si fotolii imbricate in tala albastra asezate in fa(a unui semineu din marmura alba. Pe semineu se afla o vaz4 cu Nori de primavard in culort vii. Lydia inchise usa incantata, puse pachetele pe canapea se apropie de semineu pentru a mangaia una dintre florile acelea gingase. Buchetul de carciumarese rosii, margarete albe, stanjenci albastri si lalele galbene si rosii alcdtuiau un caleidoscop de culori ce se regaseau in oglinda de deasupra semincului. Lydia nu era obisnuitd cu asemenea lux si se simti pur si simplu coplesita. Acum i se parea incredibil faptul ci cu cateva ore mai devreme avea griji ventru existenfa ei, precum miancarea si un acoperis deasupra 77 1 Lui. Pentru ci acum se ala intr-o camera de hotel eleganta, avea bani pe care-i putea cheltui dupa pofla inimii ci, avea haine. o carte de citit si personal de bucdtirie care la orice ord cra pregatit’ si-i- indeplineascd orice dorina, fie ca si extravaganta. Se indrept4 spre unui dintre fotolii: gi se ageza ganditoare, Dacd exista un lucru, pe care-1 invatase ca in viata, atunci accla era faptul cd totul are pretul sdu. Mai devreme sau mai tarziu va fi invitata si plateasca ... Lydia inchise ochii si se {inu strins de fotoliu. Era foarte posibil ca domnul Quade si fie orice, numai gentelman nu, asa cum i se aratase ci, putea fi chiar si un proxenet. Cine ar fi putea-o asigura cd in acest moment nu candideaz’d pentra un loc intr-un bordel, un harem in Orientul indepirtat sau chiar o vagduni cu opium? Deschise ochii suspinand. Dar ¢ posibil, se gindi ca cu o oarecare usurare, si sfarsesc_undeva intr-o colib’ in munti gospodarind pentru Devon Quade. Va iri in pace, va avea trei - patru copii, iar ancand o dat& se va termina cu ca, viala va merge inainte de pared ca nici n-ar fi existat. . a Toate aceste ginduri n-o consolara in mod. deosebit si pentru a-si distrage atentia de Ja cle, se ridicd si Incepu sa exploreze imprejurimile. O camera mica servea drept baie si dup o scurta ezitare, Lydia aprinse focul sub cazan. dn imp ce apa se incalzea isi despachetd cumpiraturile s. le insira pe pat pentru a-si admira noile achizitii si a-si alege ceva de imbracat. Tot ce cumparase crau lucruri simple si pracuce din lana si bumbac, dar asta nu o impicdica si se simla bogaté 2a 0 printes’. Aga trebuic sa fie, cind esti amanta unui barbat, se gandi ca. : - O orf mai tarziu se afla in baic. Umplu cada cu apa fierbunte si se dezbrac’ pentru a face o baie, un lux pe care nu-l mai savurase dinainte de inceputul razboiului. c Cand iesi din cada, cu pSrul proaspat splat si piclea rozalic si stralucitoare, se simti ca o femeie care scapata de moarte se renascuse si mai frumoasi. Isi_ uscd paral, il pieptana, se imbracd cu noua lenjeric si se decise pentru rochia cu dungi albe si gri si guler inalt. ‘Pe dedesubt isi lua ciorapi noi, care o zgariau usor, si o pereche de pantofi negrt luciosi. Vechile ci hainc Ie arunca in cosul de gunoi din baie. . Deoarece intre timp i se Ricuse iar foame, cobori in restaurant, unde dejunase cu domnul Quade. Si pentru ca acesta nu se araté, Lydia lua masa si apoi plecd inspre Saloon pentru a-si lua putinele ci fucrugoare. . in camera din spate se afla Jim, barmanul, despachetind niste cutii cu whisky irlandez. Cand o vazu pe Lydia in noile ei haine (uier’a admirativ printre dinti. -Domnisoari McQuire! spuse cl impresionat. Ce s-a intémplat? V-ati intélnit cu zana buna? Lydia zimbi. : - - Ceva de genul asta, Jim. Plec la Seattle si ma mart cu patronul unci fabrici de cherestea. 16 O privire ingrijorata ii tulbura lui Jim ochii inteligenti. + Aha, deci asa. Dar si fi{i atenta, domnisoara, in ceea ce-l priveste pe acest cdutitor de mirese. Am auzit lucruri neplacute in privinta asta. Lydia nu se indoia de adevarul vorbelor lui Jim, dar ea pur si simplu nu mai putea rinvine in San Francisco sa triiased mai departe din nimic (rd sA stic unde s& Inopteze sau cand va mianca data viitoare. Soarta ii diduse o sansa, si nu dorea s3-i dea cu piciorul, chiar Jaca aceasta avea riscurile ci. - Voi fi prudentd, promise ca. O durea gandul cd nimeni nu-i va simti lipsa, daca ea va pleca la Seattle si va disparea, poate pentru totdeauna, intr-un bordel. - Vreti desigur si va luati lucrurile, spuse Jim cu o urma de resemmnare in glas. - lau doar cartile si cateva lucruri personale. Restul lucrurilor le poi da cuiva care are nevoie de cle. Barmanul dadu din cap alirmativ. - Sigur. Exist o gramada de oameni care s-ar bucura de cle. Fara si mai adauge ceva, Lydia se duse in magazie si-si deschise valiza care se afla intr-un colt. Nici nu se uita la hainele ci vechi si tocite, dar isi lud fotografiile cu parinti et, medalia de bronz pe care i-o daruise un soldat pe moarte. jurnalele, verigheta bunicii ci si scrisorile. Toate acestea le puse intr-un batic, pe care-l innoda, iar apoi cobori in Saloon. Jim nu se vedea, fapt de care Lydia nu se minun’, Fusese un pricten bun, si o scent de adio i-ar fi durut: pe amandoi. Lydia pasi spre tabla neagra pe care Jim isi nota comenzile, lua o bucata de creta si scrise: - Mullumese pentru tot, Jim. Apoi se intoarse Ia hotel. Seara cind cu domnul Quade intr-un restaurant rentmit pentru fripturile sale de vita, iar mai tarziu elo duse la un teatru unde niste actori ambulanti jucau o melodrama. 17Lydia incepu sa se intrebt cand va avea loc cununia, daca domnul-Quade 0 va lua de sotic aici in San Francisco sau abia in Seattle. Dar nefiind nera#datoare si-si ia in primire indatoririle de dupa casatoric, isi stapani curiozitatea si se multumi sa priveascd cum decurg lucrurile. A doua zi viitorul et sot isi facu aparitia doar spre seara lsand o impresic absenta si iritata. Lydia cheltuise o parte din valorosul ei capital pe o plimbare cu trasura prin oras si lasase © tiganca sa-i prezica viitorul. Dar deoarece comportamentul domnului Quade trida dezinteres fafa de asemenea lucruri, Lydia le pastra pentru ea. . Adoua zi, cand soarcle raséri luminos si stralucitor deasupra golfului, domnul Quade isi lui mireasa si bagajul acestcia si porni cu ea intr-o trasura spre port. Sentimentele Lydiei oscilau intre team si bucurie. Veri avea nevoie de foarte multd putere, ii spusese {iganca in timp ce studia palma Lydiei cu seriozitate. Asi suferit mult. Acum vefi avea de infruntat 0 mare provocare; vefi cunoaste pasiunea si fericirea adevdratd. : Vaporul pe care se imbarcara, parea destul de solid, desi nu era nici pe departe la fel de mare ca acela cu care calatorise Lydia si sarmana doamna Hallingsworth in jurul Cap Hom-ului. in timp ce se uita in jurul ei pe punte, Lydia se gandea cu groaza la miscarile ondulatorii care nu se vor lasa asteptate de indatd ce vasul va pardsi portul si se va afla pe mare. Lydia vazuse multe lucruri ingrozitoare in rizboi {Gra si ise facd rau vreodata, dar nu suporta nici 0 croazicra fara si se imbolnaveasca. Poate ca, se gandea ea, domnul Quade va dori si ne cunundm pe vapor. Auzise ci pentru asemenea ceremonii cra imputernicit capitanul. Dar domnul Quade nu mentiona nimic in legatura cu acest lucru. O conduse pe Lydia intr-o cabina mica prevazuta cu un mic pat, un dulap si o toaleté. Dupa ce despacheta 18 lucrurile, Lydia se intoarse pe punte pentru a explora vaporul in continuare. Acesta se departase deja de chei, cand Lydia ocoli prora si-l vazu pe Devon lang balustrada. Langa el stitea o femeie brunetd, frumoasa, foarte elegant imbricata, mana ei odihnindu-se pe bratul lui Devon intr-un mod familiar si posesiv. Inima Lydiei fu strabatuta de o raceala inghetata, urmata de suparare. Deci domnul Quade era totusi un desfranat! Poate ca Lydia ar fi sarit peste bord si ar fi inotat Inapoi spre tarm, daca n-ar fi stiut ca golful era populat de rechini flamanzi. Adundndu-si toata demnitatea, se al&tur& perechii de langa balustradd si privi intrebatoare catre barbatul care promisese sd o ia de nevasta. Devon radia de patca toate erau bune si frumoase. - Ah, domnisoara McQuire, spuse el si mangdie mana femeii de langa el. Dati-mi voie si v-o prezint pe doamna Polly Quade, sotia mea. 19Capitolul 2 Devon Quade era deci casatorit. Lydia intinse mana gi apuca balustrada straduindu-se si nu-si piarda echilibrul. - lertali-mi va rog impertinenta, domnule Quade, spuse ca stapanindu-se cu greu, dar am avut impresia, cA cu ... cA noi .. Sim{i cum se inroseste si amuti cuprinsd de un puternic sentiment de umilin{i. Dar, spre surprinderea ci sim{i si ceva asemanator unci usurari. Devon paru de-a dreptul incurcat. Se uitd spre frumoasa Polly, care urmarca accast4 drama, fra a trida cel mai mic semn de triumf sau ingrijorarc. Devon pali si murmura: - Dumnezcule mare - se pare ca chiar am ldsat impresia asta! . Lydia tacu pentru un moment imaginindu-si cum il va plesni pe Devon Quade. - Da, raspunse ca scurt si se intreba dacd intr-un asemenca caz, capitanul va fi de acord sa intoarcé vaporul si sa-l duca inapoi in port. Nu, era foarte probabil c& acest lucru nu se va intampla. Devon suspina, isi retrase mana de pe adevarata sa mireasi si o puse pe uméarul Lydici. Fara si-si dea seama de ce, ca nu tresari si nici nu se retrase. - Credeam cA m-am exprimat destul de clar, spuse el pe un ton putin ragusit si serios. Barbatul pentru care caut cu o mircasa este fratcle meu Brigham. Iti va fi un sot foarte bun, Lydia, de indata ce se va obisnui cu gandul, ca are iar o sotie ... 20 Lydia, care asistase la ampulari Qed nici o problema, simti cum o apucad lesinul. De indata ce se va obisnui cu gandul? isi repeta ca cu groaz’i. Era destul de rau ci-si sase siitorul in mainite unui necunoscut, dar noua descoperire, anume fatul cd Brigham Quade nici macar nu o astepla, cu din nou sa se gandeasca sa sara peste bord. - Cum ati pulut si faceti ceva atat de... nerusinat? - Da, asta mi-ar place si mic sa stiu, se amesteca si Polly. si Lydia se gandi ci aceasta femeie dovedise 0 uimitoare stapanire de sine. Cum ai putut, Devon? Domnul Quade lud mana de pe umirul Lydiei si si-o trecu prin parul des si ciufulit de vant. Apoi ofta adanc. - Credeam ca am fost destul de explicit, repeti el sis propria-i mirare Lydia il crezu. Imi pare miu. Vei fio tovaris a buna pentru copiii lui Brigham si in afar de asta esti o femee foarte frumoasa. Sunt sigur ca va fi doar o problema de tim. pind Brigham va observa multiplele dumitale calitaqi si te va cere de nevasta. Lydia dadu din cap afirmatiy, se intoarse si bajbai de-a lungul balustradei. In capul ci gindurite se ciocneau intre ele si Hisunau.ca un concert {inut de mii de voci de pi Dar, pentru ci mai trecuse prin crize, isi recépata curand controlul asupra ratiunii ci si fu in stare si gdndeascd obiectiv si lucid situatica.ci Nu-l iubea pe Devon Quade, desi nu putea nega faptul cd arata fantastic si cra un barbat cu perspective stralucitoare. Nimeni nu-t va cere ei si-i jure lui Devon credinti vesnicad si si imparti patul cu el. Si pentru ca fratele hui Devon nu se astepta si primea: © solic. nici nu va fin port asteptind-o cu un buchet de Nori in mana si cu un preot langa el. Lydia primise o amanare, oricat de nesiguré. cra aceasta, si exista posibilitatea ca domnul Brigham Quade si 0 angajeze ca guvernanté a copiilor sai si s8 nu astepte nimic mai mult de la ea. 21Lydia inspira, privi catre San Francisco care disparea incet in zare si sim{i marea agitandu-se sub ca ca un animal mare de prada. Timpul facuse din Lydia o experta in adaptarea la situatii schimbatoare, orical de rele ar fi fost ele, asa ca zilele urmiatoare Ie petrecu cu sine insdsi, gandindu-se la aventura care 0 va astepta la Seattle. Manca foarte putin, ficea plimbari lungi pe punte si sc comporta prictenos faja de Devon, cand acesta indraznea si converseze cu ea - ceca ce nu se intampla| foarte des. Seattle, se dovedi a nu fi altceva decat o adunatura de} case din Iemn urate si nevopsite, lipite de niste dealuri abrupte si imprejmuite de paduri dese, de nepatruns. Ici si colo se ridica ciotul unui copac strivechi din strada noroioasa, ia grimezi de rumegus si buca{ele de lemn stiteau drept dovada c& unii locuitori ai orasului incearcd s& puna pe picioare industric. Carciumile,din care rasunau deja de dimineata muzica si voci aspre, vorbeau despre obisnuintele celorlalt focuitori. Se auzea zgomotul fierestraiclor $i miroasea a lemt proaspat iat. . Lydia simti o ciudata tresarire in adancul sufletului ci, care statuse finistit si surd de cand cu mult timp in urma vazus pentru prima oara un soldat ranit. { O suvila de par ii atarna pe fala, iar vantul ii aduse pd buze gustul de apa sirata ce-i amintea vag de gustul lacrimilor| Lydia nu-si putu aminti cand a plans pentru ultima oara; poat la moartea mamei ci, cand cra inca un copil. Statca pe locul ci obisnuit de la bordul vasului "Sa Francisco"; isi indrepta spatele si zambi zirind-o pe Polly ca privea citre micutul si uratul ordsel de pared i s-ar fi iv Parisul in fata ochilor. Se pare ca aceasta femcic gisise in barbatul ci tot c sperase pentru ca obrajii ti crau mereu imbujorati si ochii crau luminati de o bucuric stralucitoare. 22 In portul Seattle urcard inty-o bared: micufa, cu care intrard pe ultima suli de metri a cilAtorici. Intr-o ord, Te comunic’ Devon doamnelor, vor ajunge la Qude’s Harbor care se afla la celalalt capat al golfului. - Mi-ai adus o CE? Cu siguranta ea Brigham Quade ar ti urlat la fratele sau daca socul nu i-ar fi tliat respiratia. Cu groazi si nevenindu-i s& creada isi privi (inta fratele in speranta cA nua auzit bine. Devon stitea pe cantul biroului din lemn de cires, 0 mobila foarte valoroasa, pe care o primise Brigham, adusai la bordul unui vas tocmai din China. - Ti-am adus o sofie, spuse el calm, Crede-ma, Brig. 0 si-ti placd Lydia. intinse mana. Este cam atat de inalta, are ochi de culoarea viorelclor, par blond si plesneste de sinatate. - Urmitorul lucru pe care mi-l vei spune este cd are dinti buni! strigi Brigham si aproape ci-si dram’ scaunul cand se scula de pe el. Dumnezeule mare! Devon, tu-mi descrii femeia asta de parca ar fi 0 iapa! Fratele siu mai mic ridicd din umeri. - Buncinteles cd nu este o iapa, recunoscu el. Dar sunt sigur ca iti va face niste copii siindtosi. Asta-i sigur. Brigham ocoli incet biroul. - Am deja copii, Devon. Doi. Sau poate {i-a scdpat lucrul asta? Devon il privea nevinovat. . - Charlotte si Millie sunt fete, obiecta ef. Intr-o buna zi se vor cisitori si-si vor face propriile lor familii. Tu ai nevoie de fii, care vor prelua afacerea ta, cdnd tu vei fi batran si... - Devon. il intrerupse Brigham, si se intrebi cum de nu-l strangulase pind acum. Mai am cativa ani buni inaintea mea, crede-ma. Se duse catre geam si privi ploaia. Impreund am 23ridicat firma asta, spuse el intr-un sfarsit, Si impreund o vom conduce. Il auzi pe Devon oftand in spatele sau si sliu ce urmeaza. : - Nu noi am ridicat-o, ci tu, Brig..Eu doar te-am sprijinit in diferite actiuni, si asta o stii la fel de bine ca si mine. Eu imi doresce altceva. : In glasul lii Brigham se deslusea dezamiagirea. _ 7 Da, un magazin, spuse cl aruncandu-i fratelui sau o privire nervoasé. Dar Devon cra singurul om pe care nu-l putuse intimida niciodata, si cra clar c& nu putea st schimbe nimic. - Da, un magazin, confirma Devon. - La naiba, Quade’s Harbor n-are nevoie de nici un magazin! o {inu Brigham sus si tare si-li trecu nervos mana prin parul de culoare inchis&. Doar avem o firma. - Ti-c teama de concurenta? intreba Devon zimbind. Doamne Dumnezcule, tipul sta c¢ tare curajos, recunoscu Brigham in gandul lui, supirat. Sa renunti la un parteneriat de cincizeci de procente la una dintre cele mai mari fabrici de cherestea din teritoriu, pentru a incepe o afacere care nu prea va avea clienteld - si aduci acasi.o femeic straind ca mircasa, si inca una pentru a i-o baga pe git fratelui tau nevinovat... Brigham injura nervos, se repezi la dulapul din lemn de . pe care-| adusese de la San Francisco cu citeva luni in urma, si-§i turna un brandy. - Concurenta! rabufni el. Firma noastra are tot ce fi trebuic unui barbat aici. Ce vrei si mai vinzi, Devon? Spune-mi, ce! ~ Poate ca lucruri de care are nevoic o femeie, raspunse Devon calm si arata inspre muntii impaduriti, unde oamenii lui Brigham taiau lemne. E foarte trist aici. Muncitorii tai au nevoie de femei, Brig, iar cle vor veni - din Est unde este crizi de barbati de cind cu razboiul, si din San Francisco vor veni, 24 Ai si vezi, Brig. Femeile astea vor dori si cumpere haine. vaze de flori si vopsea pentru garduri. Brigham ofa. Nu putu si-l contrazicd pe Devon, oricat de mult i-ar fi plicut aceasta. Regiunea din jurul Puget Sound-ului se transforma zi de zi, iar cei cétiva barbati care crau gata si taie lemne in munti, tinjeau dupa companie feminina. Chiar si Devon fusese toata iarna ca un motan inchis undeva ... Iar acum avea o mircasé in dormitor, o femeic lndra pe care abia o cunostea, Dar nu Polly.il preocupa pe Brigham; era treba lui Devon daca vroia si-si dea numele unei straine. dar cealalta femeie, pe care fratele sau grijuliu i-o adusese ca pe un suvenir dintr-o calatorie! - aceasta era fra indoiald problema fui, a lui Brigham. Isabel, prima sa sotic si mama a fiicclor sale, il vindecae de iluziile lui despre fericirea in cdsnicie. cu noua ani in urma murise din cauza unei aprinderi de plimani si desi nu fusese dragoste ceca ce-i legase pe ei, fi para rau cd murise, Chiar si in ziua de azi, dupa atatia ani, se mai gandea cu necaz la ea, pentru c& stia ca fusese dorinta ei si moara. Pur si simplu renuntase, se lepadase de viata ca de o hain’ ce nu mai putea fi intrebuintata, {rd s4 se géndeasca la copii sau la sot. Brigham isi alunga aceste amintiri tulburatoare si mai lua un gat de brandy. - Cealalta - Lydia - va trebui si se intoare’ acasi. Asta presupunand ca nu ai de gand si-ti fact un harem. Devon se ridica si-si turnd un pahar de bautura. - Lydia este atét de frumoasa ineat nu i-ar fi greu si aduca un barbat la asemenea idei, recunoscu el zimbind, apoi deveni serios. ‘Fe sfituiese si-ti deschizi putin ochii, Brig. si SA-ti privesti viata. Ai nevoie urgenta de o femeic, iar copiit ti deo mama Brigham se intoarse la biroul sau Gicdndu-si de lucru cu un teane de hartii. si 25- Charlotte si Millic o au pe matusa_ Persephone. Aceasta le da tot ce pot cere niste fete de lao femeie. _ Devon isi legina paharul privind lichidul din interiorul acestuia de parca acolo s-ar fi aflat solufia unci probleme care-l preocupa. > Mai ramane cealalta problema. Si nu-mi spune ca sunt destule curve in Scattle, c& asta-i o mare tampenie, o stii la fel de bine ca gi mine. Lydia este o femeie frumoasa si foarte feminina, addugi el dupa ce se gandi putin. : __ 7 Daci tot are atatea calitati - mardi Brigham - de ce nu (c-ai insurat tu cu ca? _ Oftand din nou Brigham puse jos hartia pe care tocmai o avea in mana. Nu putea pricepe nicicum, de ce un barbat putea sa-si dorcasca o femcic gingasi ca o viorea care si se find strans de gulerul lui si sd-l sufoce. Dupa parerea lui Brigham, femeia trebuia sa-i fie barbatului o partenera, o tovarasa, in via\a ca si in pat. Ceca ce nu inseammna ca-i pliceau femeile care puneau prea mult accent. pe independenta lor, Daci ura yreun lucru, atunci acela erau savantele cu mutra de cal si care-i tot dideau zor cu drepturile femeii. : _ Credea cdi Lydia McQuire face parte din aceasta categorie de femei - si cand se gandea il trecau fiori, Mai degraba s-ar fi intalnit noaptea pe coridor cu fantoma tatlui lui Hamlet! Devon, care de copil invatase si ghiceasca gandurile fratclui sdu rase zgomotos. - Vei fi plicut surprins cdnd ai s-o vezi, spuse cl. Puse paharul pe masi si iesi. : _ Poate ci Brigham ar fi putut si lucreze toata dupa amiaza linistit la actele acelea daca nu ar fi avut aceasta scurta discutic cu fratele su. Dar asa il nelinistea faptul ca sus se afla © femeie, care astepta si devind doamna Brigham Quade inainte de sfarsitul sAptamanii. 26 Din cfnd in cand isi ridicd privirea spre tavan, caci camera de zi se afla chiar deasupra lui. Si-atunci, la un moment dat renun{, puse tocul jos si inchise cdlimara. Dupi ce tr a si deschise usa se trezi, spre surprinderea sa, in fafa unci femei blonde si delicate care tocmai ridicase mana pentru a ciocani la ust si care-1 privea cu un amestee de team’ si incapaqanare. Ochii ci crau de un albastru inchis, catifelat, avea o fata ingusta, iar pometii erau colorati de o rogeata fermecatoare. Barbia fi era putin ridicata, semn de inedpainare, iar Brigham isi dori deodata, impotriva oricdrei ratiuni, ca aceasta femeie si nu fie Polly, mireasa fratelui sdu. Ochii albastri se ficuser& mari, iar mina miculaé se retrase incet. Femeia cra imbricatd cu o rochie gri, simpli’, cu mianeci lungi si guler inalt. - Domnul Brigham Quade? intreba ca cu demnitatea unci prin{ese ritacile printre (arani. Brigham isi {inu respiratia si avu senzatia c& se alla pe un trunchi de copac care se invartea si inota in mijlocul unui fluviu cu vartejuri. Dar poseda destula stpanire de sine pentru anu arata cat de mult il tulburd aceasta fata, - Sunt Lydia McQuire, spuse ca pe un ton inedipatanat de parca ar fi asteptat sa fie contrazisa. Usurarea il cuprinse pe Brigham ¢a un vant. - Nici o grija, te cred, raspunse el zimbind. Ochii frumosi ai Lydiei se ingustara dar roseata din obraji: nu disparu. Faptul cA ca nu se simfea tulburata de tensiunea ciudata dintre ci doi, il consol’ pe Brigham. - Doriti ceva? se interesa cl, exagerat de politicos si-gi propti mainile in sold pentru a le impiedica si nu se aseze pe obrajii accia gingagi sau pe parul stralucitor. Intrebarea paru sd o incurce, dar apoi isi indrepta umerii si-l privi provocator. 27~ Nu ma voi casatori cu dumneata, domnule Quade, sub nici o forma, il informa ca. Dar as dori sa discutém despre intentiile dumitale in ceca ce le priveste pe cele dowd fiice. Brigham zambi indulgent. : - Nu-mi aduc aminte s& te fi cerut, domnisoara McQuire, raspunse cl. Lydia rosi din nou. - Bine, spuse ea rece, atunci lucrul acesta este rezolyat, iar noi putem vorbi despre educatia fiicclor dumitale. Brigham isi incrucisa bratele si se rezema de tocul usii. - Tusa Persophone le-a invatat pe fete si scrie si sa cileascd si si socotescd. Si vreau si fiu foarte sincer, nici Millic, nici Charlotte nu urmarese ‘vreun proiect ambitios, care sa le deosebeasca de celelalte fete. deci parerea mea este cd ai putea sa Ic inveli ceva gospodarie, lucruri practice. Timp de un moment, pe care-] savura din plin, Brigham crezu ca se va trezi cu vreo palma din partea frumosului sau oaspete. Dar Lydia era prea istea{a pentru asemenea lovituri. - Bincinteles cA flicele dumitale nu sunt ambitioase, domnule Quade. Copiii tind si se vada asa cum fi privese si parintii lor, ceca ce inseamnd ci Charlotte si Millie se considera probabil la fel de harnice gi folositoare ca o pereche de cdini de rasa. Brigham fu cuprins de o asemenca furie incat se aplecd spre Lydia si striga la ea. - Nimeni nu va face din fticele mele niste savante pedante! Nu vreau sa-i calce pe nervi pe politicieni cu drepturi la vot sau sa tind cuvantari! Lydia nu se dadu inapoi desi cl statea atat de aproape de ca incat nasul sau cra doar fa un milimetru departare de ca. Nu, se inca tare ca un soldat, desi nu putea si scoatd nici un cuvin{el de nervoasa ce era. Barbia fi tremura si ochii i se umplura cu lacrimi, in timp ce lui Brigham i se pdrea ci aude un corn ce-I chema la o lupta! 28 Capitolul. 3 Repulsia Lydici fati de Brigham Quade era puternicty obrajii i se inrosisera de furie, fi intoarse spatele si fugt pe scart in sus refugiindu-se in camera ci. : Trecu un moment pina cand observa copilul care stitea turceste pe patul ci. : . : * Fetita avea in jur de zece ani, cra foarte drigula si avea un par de culoare inchist si_ochii grt ca Brigham Quade. Buelele ii ajungeau pani la mijloc, obrajii roz fi striluceau de sinatate, si imbricata in rochita vaporoasi, alba, cu esarfa galben, prea si fi coborat dintr-o picturd franceza. Singurele lucruri care-i mai lipseau erau 0 palirie cu boruri late si un catel in brate. , - Buna, spuse ca, cu sunt Millicent Alexandria Quade. dar puteti sA-mi spuncti Millie. Lydia zimbi si o saluta cu capul. ; ~ Numele meu este Lydia McQuire, rispunse ca, lar tu poli s-mi spui domnisoara McQuire. . . ao Millie se inerunt4 gi-gi aranja una dintre fundele aurii din par. 29- Credcam ca trebuie si va spun lusa Lydia, spuse ca. Dar pentru ci am deja zece ani stiu, bincinteles, ca unchiul Devon nu poate si se fi casaitori cu doud femei. Dumineavoastra sunteti de rezerva in cazul in care nu-i mai place prima. : Lydia s-ar fi sim{it jignita, dar in ochii copilului se putea citi clar dezorientarea. - Eu voi fi guvernanta voastra, rispunse ca, dar regreta imediat ccea ce spusese pentru ca era posibil si fie trimisd acasd cu primul vapor de catre Brigham Quade. Fetita suspina. - Dar nu-i nevoic, Am invatat destule de la tusa Persephone, spuse ca plictisita. Stiu s& citesc, si socotesc. Stiu si sd cant la pian. Intinse un picior micut incalfat cu un pantofior de catifea si-l misc incoace si incolo. O sa fie si mai usor cand o si ajung la pedala, adauga ca incruntata. Apoi fata ise lumina iar. Sui si pescuiti, domnisoara McQuire? intreba ca aruncindu-i Lydici o privire plind de speranta. Accasta rise si se aseza pe marginca patului. - Da. Pe cand cram copil& si traiam in Massachusetts, mergeam adesca cu tata la pescuil, Si prindeam mereu mai mulli pastravi decat cl. Millie paru sa se inveseleasca dar zimbetul fi disparu repede. - Tatal dumncavoastra va iubea mult? se informa ca timida. . La auzul acestor cuvinte Lydia simti iarasi o crunta suparare fata de Brigham Quade. - Da, raspunse ca bland’. Cred c& da, $i tatal tau? Te iubeste? - Tala ¢ foarte ocupat cu fabrica de cherestea, spuse Millic trista. Si nu-mi pot inchipui ci ma giseste deosebit de interesanta. In orice caz, sigur nu alat de interesanta ca femeia din Seattle pe care 0 viziteaz4 din cand in cand. 30 Lydia simi 0 roseata fierbinte colorandu-i obrajii. Lua mina feti(ei si spuse holarata: - Eu te gisese foarte interesanta , si intr-adevar Millie Quade cra unl dintre cei mai dezghelati copii pe care-i intalnise vreodata, Poate cA. am putea fi prictenc. - Poate, o aproba Millie ginditoare. O am pe Charlotte, sora mea, dar prictend nu o pot numi , céteodata nici nu ma suporta. Si pe tusa Persephone o dor oasele cand ploua si de-aceea std mai toata ziua in camera ci. Inima Lidici fu s ribatuta de mild fagi de acest copil. Nu-i era greu si-si inchipui cdt de pustic putea fi aceastt casi mare si cleganta din tinutul acesta salbatic si in cea mai mare parte nelocuit. - Nuexista copii in Quade’s Millic ridicd din umeri. "= Doar indieni, iar tuga Pesephone nu ne lasd sa ne jucdm cu ci pentru c& au paduchi. Se apleca spre Lydia si-i sopti confidenial: ~ Si nu folosese nici olifa de noapte, Lydia se abtinu sa rida. - Doamne, Dumnezeule | rispunse ea, preGicdndu-se socaté de asemenea descoperire. Dar thictorii de lemne? intreba ca. Acestia nu au copii? Isi aminti de randul de cAsute mici si solide pe care le vazuse Ia intrarea in Quadi’s Harbor. Fusese uimita cit de tare semana orasul cu satele din Est populate cu mult timp in urma. Millie scuturd din cap. + Majoritatea n-au familii si dacd an, ele nu vor si vind arbor? intreba ca. ach. Lydia tocmai dorea si spun ceva cand auzi un fosnet venind dinspre usa deschisi. O doamna batrana si subtiricd cu parul alb statea in prag si o studia. Aceasta trebuic si fie tusa Persephone, se gandi Lydia. In ciuda observatici pe care o ficuse Millie, cum ca doamna batrana ar avea des crize de 31reumalism, aceasta arala de parca nu si-ar fi petrecut nici o zi din viata, suferind in pat. Lydia se scula in picioare si-si netezi rochia. - Buna ziua, spuse ca. Eu sunt Lydia McQuire - noua guvernanla. Batrana si distinsa doamna, in rochia ci bleumarin, inclina usor capul. - Da, spuse ca ganditoare. Guvernanta. Eu sunt Persephone Chicote. Brigham si Devon imi sunt nepoti. Privirea prictenoasa si maicstoasi alunecd spre copilul de pe pat. - Millicent, da-te imediat jos din pat. Nu se intra in camera altor oameni si nu se murdareste pitura cu picioarcle. Millic se supuse (acuta si se ndpusti cu o uimitoare energie pe coridor. - Charlotte! 0 auzi Lydia strigand. In port ¢ un: vapor care o sa te duc in China! Tata tocmai te-a vandut unei bande de pirali cu mustati lungi! Doamna Chilcote isi didu ochii peste cap pastrandu-si expresia blanda. - Fac si cu ce pot, ofa ca, dar ma tem ca nepoatele mele au devenit prea salbatice pentru o femeic batrana ca mine. Lydia se gandi ca nici macar o turma de indieni n-ar fi prea sa.batici pentru doamna Chilcote, dar binein{eles cA nu o spuse cu voce tare. Devon si Polly crau proaspat casatoriti si prea preocupati cu sinc, iar stipanul casei se aratase foarte neprictenos fata de ca. Avea nevoie ca macar un adult si o accepte in aceasta casa. Lydia arata prictenoasa spre cele doua fotolii de ta geam si doamna Chilcote lua loc. - Orasul acesta, casa aceasta ... spuse Lydia ganditoare. Ai impresia ci un geniu a desprins o bucaté din Anglia sia adus-o aici in mijlocul acestei regiuni salbatice si neatinse. 32 Doamna Chilcote zimbi si Lydia se gandi cd femeia aceasta trebuie si fi fost de o frumusete deosebitd in tineretea ci. - Quade’s Harbor nu arata atat de miu ca Settle, spuse ea. Nepotul meu - Brigham - isi inchipuia cum va arata bucata aceasta de piman inca dinainte de a (ia lui. Si in general toate se desRisoara dupa cum isi imagineazd Brigham. - Da, rispunse Lydia sec. Doamna Chilcote se aplecd spre Lydia cu ochii stralucindu-i amuzati. - Ma insel sau 1-ai intalnit deja pe Brigham si {i s-a parut putin di ? il? Lydia ocoli privirea scrutitoare a batrinei doamne. - E foarte direct, si matusa ht” Bigham rise. - Da, este destul de ineapatinat, confirma ea, apoi deveni din nou serioasa. Dar nu-l condamna prea tare, domnisoara. McQuire. N-a avut o vial usoara. in’ ciuda circumstantelor fericite in care s-a niscut, si-a construit un regat in padurile acestea, desi soarta mai mult i-a pus bete-n roate decat si-l sprijine. Ultima remarea a doainnei Chilcote o uimt pe Lydia, dar nu puse nici o intrebare in legdtura cu aceasta. Emotiile din ziua aceea incepura si dea semne, iar Lydia nu-si dori nimic mai mult decft un foc in semineu, o ceased de ceai tare si fierbinte si cateva ore de somn linistit. . - Trebuie si fii obositi, observa doamna Chilcote si Lydia completa lista calitatilor pe care le descoperise la batrana doamna cu incd doua: istetime si bun simt. - Ce-ai zice de o gustare? - O ceased de cafea ar {i minunata, raspunse Lydia. Multumese mult. Dupa ce gazda ci se scula gi iesi, Lydia Meu focul in semineu. Flacarile dansau juciuse, iar ca isi incilzea mainile cand batrana doamna pasi in camera cu o tavd pe care o asezd pe 33masuta din Icmn sculptat. Pe lang’ o ceased de cafea, pe tava sc mai aflau compot de pere, sandviciuri, cdrora li se taiase coaja, si o mancare galila care emana un miros foarte placut si atragator. - Te las singura ca sa te poti aranja, spuse doamna Chilcote prictenoasd. Cina se serveste la ora sapte, oricat de necivilizat ar parea. Brigham spune ca ar muri de foame daca ar trebui si astepte pana la ora opt. Involuntar Lydici ii aparu iar chipul lui Brigham in fata ochilor; parea mare si puternic asemenea unui urs, dest in realitate avea acccasi conformatie supla a corpului fratelui sau. Emana 0 putere tinuta in frau ca energia lui si palpaic doar ca o flactira mica, dar care ar putea s4 se transforme din clipa in clipa intr-un foc enorm, inghifind totul. Lydia multumi doamnei Chilcote, iar cand ramase singura se asezai la masa pentru a manca. Dupi ce goli tava si-si potoli foamea, scormoni putin in foc. apoi se intinse pe pal. Cand deschise iar ochii, citeva ore mai tarziu, camera era cufundata in intuneric, iar ploaia batea in geam. In camera era frig si umed, din Toc nu mai ramisese decat o gramajoara de jar. Lydia se scula din pat, frecéndu-si mainile pentru a le incalzi si puse repede lemme pe foc. In lumina focului zari lampa cu petrol langa patul ci si o aprinse. Tocmai fixa abajurul de portelan pictat pe lampa cand cineva ciocani la usa. Lydia deschise bucuroasa, crezind cé nu pot fi decd doamna Chilcote sau Millic. Pe hol stétea o fata tandra si subtirica, tot atét de frumusica ca si Millie dar putin mai mare. Dar pe cand Millie era bruncta cu ochii gri, aceasta fata avea parul de un blond deschis si ochii de culoarea chihlimbarului Nu putea fi dec&t Charlotte Quade, iar imaginea acestei fete o impresiond pe Lydia, fiind deodata foarte sigura ca 34 Charlotte semina cu mama ci care murise si care - socotind dupa cum arata fata - trebuie si fi fost o frumusete. O dusmianie Misi scinteia in ochii Charlottei: - Tata a spus ci daca nu cobora{i acum fa masa, mancaim fra dumneavoastra, o informa ca rece. | Lydia off in interior. Daca nu i-ar fi fost foame i-ar fi trimis domnului Quade un rspuns cam la fel de nepoliticos prin acest sol mic si suparat, dar se abtinu si raspunse: - Ma bucur si te cunose, Charlotte, Eu-sunt domnisoara MecQuire si mi-ar face mare plicere si cinez cu voi, daca ai i atat de dragula si mi-ai araita drumul. Charlotte ist scoase birbia in alara, isi ingusta ochii studie pe Lydia. Apoi se intoarse si se puse in miscare. - Nu inteleg de ce unchiul Devon a trebuil si va aducd incoace, remarca ca Mra si se intoarcd spre Lydia, pentru cd nu prea avem ce face cu dumneavoastra aici. Lydia nu rispunse nimic stiind ci n-ar {i putut objine decat 0 alta replica nepoliticoasa. Ajunse la parter, travers’ bueataria unde - inconjurat de oale si cratite murdare - stitea un barbat la mast citind un numir din “Seattle Gazette". - Acesta este Jake Feeny, bucdtarul nostru, explica Charlotte fri a-i acorda vreo atentic domnului Feeny. Tata l-a angajat dupa ce a plecat indianca. Lydia if saluta pe domnul Feeny cu capul. Acesta fi raspunse la salut cu un zambet si Miedndu-i amuzat cu ochiul. in camera de zi. aranjata cu mult gust, la fel ca si restul cased. familia Quade se adunase in jurul unei mese lungi. In semineu ardea un foc ce Ricea atmosfera plicutd. La intrarea Lydiei, Devon se ridic’, iar Brigham fi urma exemplul, desi cu 0 oarecare Impotrivire. Singurul loc liber se afla in stinga lui Brigham si Lydia se simti cuprinsé de o jena inexplicabilé cand acesta ii tinu scaunul inainte de a se aseza si el. 3 nDiscujia fu relwata dar Lydia nu participa la ca. in schimb, se concentra asupra mancirii dorind s4 se ingrase cu cateva kilograme in eventualitatea in care destinul ei va lua din nou o dircctie nedoritd, iar ea se va trezi in strada. - Gasesc ca ar trebui si o trimitem pe domnisoara McQuire acolo de unde a venit, sc auzi deodata glasul Charlottei, care puse capat conversatiilor si rasctelor. - Mai bine 0 trimitem pe Charlotte si o tinem pe domnisoara McQuire, spuse Millie, si-i scoase limba surorii ci. Lydia puse furculita pe marginea (arfuriei si-si lisa mainile in poala. Privirea ii aluneca inspre Brigham. Domnul Quade isi miasura fiica cu o privire plina de repros. - Poate ca doresti sa petreci restul serii in camera ta_ si s& te gandesti la consecintele obraznicici tale, spuse el pe un ton sever. ~ Jarta-mi, tata. Brigham ramase neinduplecat. - Nu pe mine m-ai jignit. Charlotte isi atinti ochit de culoarea chihlimbarului asupra Lydici, dar incdpa{anarea din privirea ci ii preschimba vorbele in minciuni: . - Scuzati-ma, domnisoara McQuire. Ma voi stradui si fiu mai politicoasa. Lydia se indoia de sinceritatea promisiunii pe care o facuse Charlotte, dar nedorind si-i rincasci orgoliul se multumi sa-i faca un semn prictenesc cu capul. - Multumesce, Charlotte. Curand dupa aceea Charlotte si Millie avurd voie sa se ridice de la mas’. Doamna Chilcote se retrase si ca. Devon si Polly, care in timpul mesei se priveau indragostiti, se ridicard ca la un semn si iesira. Lydia se uit& dupa ci si se mira de ciuda care 0 cuprinse si care fi aminti de acele timpuri in care mai 36 visa si ca la o asemenea iubire, ba chiar era sigur cio va intalni. * Credeai ca te vei cAsitori cu fratele meu, nu-i aga? . Cuvintele Ini Brigham o surprinsera pe Lydia. inet pah si se intoarse bruse cate el. Dar ochii lui gri nu tradau suparare ciun sincer interes. Lydia inghiti in sec si tusi usor. - Da, rispunse ca sincera, . Baronul lemnului se rezema pe speteaza scaunului si o studie. : o - Nu trebuie si-ti faci griji, Esti o femeie atractiva st multi dintre oamenii mei vor fi gata si te ia si si-(i dea un nume, . . Lydia isi indreptd spatcle in limp ce o rogeata fierbinte ii colora obrajii. - Eu nu caut nici un barbat care si ma ia, domnule Quade, rAspunse ca cnervatd, Pot si-mi port foarte bine si singurd de grija, iar un nume posed gi eu, multumese foarte frumos! El zambi. - Nu, cu siguranti c3 nu ai fi fost buna pentru Devon, trase el concluzia calm. Polly, cu firea ci moale si alintata gi cu suspinele ei i se potriveste mull mai bine. , : : Lydia isi impinse scaunul inapoi, desi desertul ef se mai ala inca neatins pe farfuric, costand:6 enorm de nulla vointt sa renunte la el. ~ Probabil cA nici m v-a trecut prin cap, domnule Quade, cA poate Devon nu ar fi fost bun pentru ming, ca ef este cel care nu mi se potriveste mic ... . . Cand Lydia vru si se scoale, Brigham lovi cu palma in mai. jar ca se aseza inapoi pe scaun, mai mult surprinsad decat speriata. - Aseazi-te, spuse Brigham fra ro: ; Lydia ii arunc’ o privire suparata. Din pacate alari ploua inca si pentru cA se indoia de faptul ca va gast un a7adapost potrivit in acest oras de taictori de lemne, se vazu silitd sd ramana la masa. ~ Relatia noastra s-a aflat incd de ta bun inceput sub o stea nenorocoasa, domnisoara McQuire, constata el calm. Abia daca deschid gura si te si simti jignita. Ceca ce am spus mai inainte n-a fost decdt o concluzie; fratele meu n-ar sti cum sa se comporte cu o femeie ca dumneata. Supirarea Lydici se diminua. Prin munca ei in infirmeriile de rizhoi se obisnuise cu glumele de prost gust ale barbatilor si invatase si le suporte ... si la urma urmei Brigham nici nwo jignise - sau totusi? - Avand in vedere situatia, ati fost destul de binevoitor. recunoscu ca, masurand desertul din farfurie-cu priviri tacome. Ma voi stradui si nu mai fiu atat de sensibila in viitor. Un zimbet colora glasul [ui Brigham. - Incearca sa faci treaba asta. Lydia incepu sa-si facd de lucru cu prajitura. - Devon mi-a spus ca ai fost sora medical in timpul razboiului, continua gazda dorind probabil si-i demonstreze cd este capabil si poarte o discutic civilizata. Lydia ar fi preferat ca el sa fi parasit camera pur si simplu si {ara comentarii. : Mesteca, inghitea si-si stergea gura. - Da. Ura si-si amninteasca de acele vremuri ingrozitoare si nu dorea si vorbeasca despre cle sub nici o forma caci ar fi existat pericolul ca acele cosmaruri, care o chinuisera atata limp, sa se intoarca. - N-a fost prea placut. - Nu ma indoiesc, spuse domnul Quade. Lydia lua o alta bucatica de prajitura, dar aceasta nu mai parea atat de gustoasa ca la inceput. - Ati fost si dumneavoastra in razboi? intreba ca, de fapt numai pentru a indrepta atentia in alta directie deeat persoana ci. 38 Brigham rispunse abia dupa ce-si turnd o ceased de cafea. - Participarea mea - spuse el - s-a limitat la faptul ci am vandut lemn ambelor parti si nu m-am amestecat in certuri, Lydia isi impinse farfuria. Raspunsul lui ii iase pofta de mancare. - In certuri, repeta ea nevenindu-i si creada. Quade se aplecd spre ea si o privi mirat. Era limpede cad iar gresise cu ceva, dar nu putea si-gi dea seama nicidecum cu ce. Lydia nu ezita si-i explice. - Am yazut eameni infipti in copaci ca un topor intr-un Jemn, domnule Quade, spuse ea rece si stind dreapta pe scaun Cateodaté le mai zvacnea cate un brat sau un picior, Nu stiam dac& oamenii acestia mai traiese si nici n-aveam timp sa vedem pentru ca crau altii - atatia alti - care erau transportati riniti induntru. La Gettysburg cadavrele crau atat de numeroase, ci nu puteai trece printre ele si se spune cd apa din Antictam Creeks era rosie de singe. Eu n-as privi rizboiul dintre state ca pe niste certuri si consider o tridare faptul cd ati vandut lemne rebelilor. - Razboiul s-a terminat, Lydia, raspunse Brigham linistit. Dar Lydia era atit de nervoasa incat nu-l auzi. - Chiar n-aveli constiin{é, domnule Quade? Cum ati putut si profitati de acest macel in masa? Brigham se stipani rimanand calm desi un muschi al obrazului sting ii tresari. - Nu cu am iscat conflictul si nici n-ag fi putut pune capat daca as fi refizat sa vand lemn unui om doar pentru cf imbracat in gri simu in albastru. Lydia fu atat de ingrozita incat ii pieri graiul. Se tinea strans de marginea mesci si nu era in stare nici si se ridice in picioare. 39Domnul Quade 0 privi mult timp, apoi spuse: / - Eu sunt gata sa-{i accept parerea. Cum de te deranjeaza atunci parerea mea? / / Ea inchise ochii si auzi din nou zgomot de tunuri, explozii de grenade si {ipetcle celor ranifi, adusi plini de singe in infirmeric, unii inc’ niste copii plangind dupa mamele lor. Sim i iar mirosul prafului de pusca, al sangelui si puloarea insuportabild a transpiratici, excrementelor, urine’ si carnii infectate. Era aproape de lesin cand simti o mana pe bratul ci. - Lydia! Deschise ochii si-l recunoscu pe domnul Quade, dar {ipetele din capul ci nu incetara. Mult timp, foarte mult timp dupa ce se terminase razboiul aceste {ipete fi rasunara in minte - zile, nopli in sir, pand cand la un moment dat avu impresia ca-si pierde mintile. Lydia tremura toata. Domnnul Quade fi aduse un pahar de brandy de pe o masula din apropiere. Avand in vedere nenorocirile pe care Ie cauzase wisky-ul in viata tatalui ci, Lydia nu consuma in mod normal alcool, dar acum sim{ea ca cra in pragul unui lesin si cd avea nevoie de ceva care s-o repuna pe picioare. Gusta cu grij din brandy. : : - Ce-a fost asta? Ce s-a intémplat? intreba Brigham si se ghemui langa scaunul ci. $i oricét de tulburat era, Lydia simti totusi efectul ciudat care-l avu apropicrea lui asupra ci. Un ‘dor fierbinte se cristalizi adanc in interiorul ci, exact in acel loc la care orice femeie serioasa nu-si permitea sa se gandeasca. . - Arti de parca ai fi luat ceaiul cu dracul in persoana! Lydia incepu sa-si revind, cosmarul fusese invins cel putin pentru moment, iar alcoolul ii incilzea siingele. Cu toate acestea se temea mai tare ca oricand. Consolarea domnulut Quade, desi timida, avea efectul opiumului, iar Lydia isi dadu 40 seama deodata ca ar putea deveni dependenta, ca ii va trebui asa cum ii trebuie acrul, hrana si apa pent. a trai. Cu mana tremurdnda puse paharul pe masa, impinse scaunul in spate si se ridiea. Cand ajunse la usd se intoarse ined o data inspre domnul Quade si-l vazu ridicandu-se in Ppicioare. - Lydia, spuse el, si astaa fost tot. Numai numele ei totust ca sini lucrul acesta ca pe o mangaiere, iar singele ii vajaia in urechi si in cap. Scutura din cap apreape disperata si se intoarse. Brigham n-o urma cAnd ea parisi camera. A doua zi, cand soarele strilucea pe cer Lydia se sim{i prost. Gandindu-se la noaptea trecuta avu impresia ci Brigham ascultase toate acele amintiri ingrozitoare ale ci, si o duru inima pentru el. Putin’. oameni aveau puterea si asculte adevarul despre razboi, si din acest motiv ea purta inca: mare parte a povarei in sufletul ei. Dar, stiind din experienta ci cel mai bun leac impotriva gandurilor negre este 0 ocupatie, se ridica repede si imbracad una din rochiile noi din San Francisco. Se gasea destul de driguia in rochia roz cu mansete gri cdnd isi pieptina paral in fata oglinzii si si-l prinse in coc. In casi domnea linistea si Lydia tresari aruncand o privire Ta ceasul mare din hol. Aproape zece - Devon si Brigham cu siguranta ca crau de mult timp la afacetile lor si in rest nici urma de copii, Polly sau tusa Persephone. Dupa un mic dejun anemic, compus din paine pr: oud fierte, mancare pe care o gisise in bucatarie, ie acr Curat. Spre deosebire de vremea ploioasa din ziua precedenta, acum soarele strailucea pe cer. Padurilé verzi - catitelate de pe munti si iarba de sub picioarele Lydici luceau ca smaraldele de parc Dumnezeu si-ar fi suflecat manecile si s-ar fi hotarat si transforme acest {inut intf-un Eden, se gandi ca impresionata, itd si afard la 41Un fosnet din coroana unui copac din apropiere o readuse [a realilate. - Seuzati-ma, strigi Millie de undeva de sus din frunzis A(i putea sa-mi dati o mana de ajutor, domnisoara. McQuire ? Cred cA m-am intepenit aici. Lydia masura distanta de la sol pana la Millie si-si duse speriata mana la gura. + Tine-te bine, Millic! striga ea gi se grabi catre copac. ~ Millicent stic si se catere ca © maimulicd, rasund vocea lui Devon din spatele Lydiei cand aceasta ist adund fustele pentru a incepe urcusul. - Sigur are de gand sa te ademeneasca acolo sus si apoi s4 tc. abandoneze pana cand nu mai exista pericolul sd.o chemi Ja lectii. Si se uitd razand in sus, N-am dreptate, Millicent? Un oftat dezamagit urmat de fosnet de frunze, apoi isi (Acura aparitia pantofiorii negri si tivul unei rochite albastre de bumpbac. - Paread ar fio crima s& te distrezi, se plinse Millie si Lydia zambi. Unchiule Devon, incetul cu incetul o sa devii la fel de morocdnos ca si tata! Devon se stradui si faci o fata serioasd cand intinse bratele pentru a-st prinde nepoata. - Tu pe jumitate esti bial, spuse el dragostos si o saruta pe Millie in crestetul capului, inainte sa-i dea drumul. Dar acum te rog (ra smecherii, Milli-Willie. Doar vrei ca domnisoara MeQuire sa-{i fie prietena. Millie isi scuturd crengutele si frunzele din par, zimbind sarmant. Devon ii atinse usor varful nasului cu degetul. - De eand asculti tu de Charlotte? Millic ridicd din umeri si prinse mana Lydici. Degetele ei Mici crau surprinzitor de puternice. - Atunei veniti, explicd ea culo resemmnare voioasa, va voi arta Quade’s Harbor - sau cel putin ceea ce merita vazut. 42 Capttolul 4 Millie sane perleste n jascle aces'ca? intreba Lydia. Ea si Slaicau pe strada de tanga golf si se uit irul de sas Mie stateau \ U st se uéau la sirul e case mict sl frumuscle, vopsite in culori diferite, A sase pentru hannnee raspmse Millic plictisita. Tata le-a construit u » Gar pand acum n-au veni a i. Si pentn Mi, mit deca acestia stau sus in tabara din munti + Parla m Lydia fir dezamagita. Aser ncvoie we atu dezamagita, Asemenea case dragal vs Ge Hot inmiresmate in gradinile lor si de fu care sa jasa prin hornuri - si de co j plantati in fata caselor, Devon age aveau hile lor § m albastru Pl cdtarandu-se in copacii auiin fi avea dreptate, acestui i Pk \ on a | acestui oras nu- iebuia pimic mai mult decat niste femei O data cu locuitori © sex feminin vor aparea si scoli si biserj feminin v Ca $1 scoli si biscrici, si mai inco poate chiar si biblioteci si spitale, | vB mar incolo u Se gindi la toate femeile si vaduvele nele dintre cle precis c& crau gat anevolaoase si periculoase catre v sufletul Lydici o emotie teribila si Cunoscuse de dinainte de razboi. * Millie 0 trase de maneca. nemiaritate din Est, ‘4 s& porneasca in calatorii cst... Acest gand aduse in © Speran(a pe care n-o mai 43- Veniti si va arat unde lucreaza tata, dacd nu cumva tocmai taic lemne. Jur ca n-a{i mai vazut asa ceva pand acum! Lydia zambi si sc 14s dusa de copil intr-un mic golfulet unde sute de trunchiuri de copaci pluteau pe apa. Barbatii strigau, magarii ragcau si un ficrastrau mare umplea acrul srat de rumegus. Lydia fu iar cuprinsa de o senzatie de emotic si uimire, de parca ar fi fost o parte a wiui plan senzational. - Aici ¢ biroul tatei, spuse Millie si araté spre cea mai ciudata cladire pe care o vazuse Lydia vreodatd. Bordeiul - caci altfel nu se putea numi - cra cioplit dintr-un trunchi de copac urias, ale c&rui radacini se ingropau in paimant ca degetele unui gigant. Acoperisul cra din sindrile de lemn roase de vreme, din care iesca un burlan de soba ruginit. Singura fereastra din perete arata ca un ochi, ce prea sa facd semne vizitatorilor. Lydia era incfntaté. Bordciul din trunchiul de copac pirea scos dintr-o poveste, o cisu{a in care ar fi putut si traiasca un iepuras vorbitor sau un sobolan de padure. Tocmai o admira cand aparu Brigham in asa. Privirea sa aluneca spre Lydia si ramase alintita asupra fefei ci. Nici un suras nu-i colora figura cand se indrepta spre ca. - Ce faci aici? intreba el taios, de parca Lydia ar fi calcat pe pamant sfant. Asta nu c un loc pentru femei si copii, domnisoara McQuire. V-as fi foarte recunoscator dacd nu mi-a{i mai aduce flica pe aici. Un loc periculos. Lydia se gandi la Gettysburg si toate celelalte campuri de lupta si probabil ci ar fi pufnit in ras daca amintirile ci n-ar fi fost de natura atat de trista. Comparatia fi aminti de faptul ca domnul Quade vanduse lemn atat Sudului cat si Uniunii, ceea ce a dus desigur la prelungirea conflictului intre cele doua state si odatd cu asta si la prelungirea suferintelor soldatilor de pe ambele fronturi. Involuntar Lydia se indrepta si-i aruncd lui Brigham o privire dispretuitoare. 44 fi ou Du-te acasi, Milliecent, spuse el aspru (rd a-si privi pst i hii a a ca uniforma generalului Lee Pareau s& nu se ata desprinde de cei albastri ai Lydiei, in car indea i ‘inde albas lici, in care seo; : culorile Uniunii. we mess egtindcau comentari Shre devamigirea Lydici, copila se supuse (ra entar. isi desprinse mana din cea ici si Y is f a aoa Lydie : stanga-nprejur. neem Hea ' bydia inghiti in see {indndu-si umerii atat de {epeni incat ° dureau, Odata, pe cand Se plimba prin padure se intilnise cu © santinela a contederatici, dar acel tna soldat n-o intimic nici pe departe ata cat o intimida Brigham acum. Cast folusi un dram de curaj si-i puse o intrebar . i C um credeti ca Vell putea popula acest {inut cu femei si Copn daca va purtati cu ci in stilul acesta? ‘ Brigham o privi incruntat si © surprinse aspru, apor cu un ras dispus “creda a Uniunea a castigat rizboiul din cauza cia s © mat multi oameni si de edi de tr rt i bur $ ransport mai bune, dar acum recunose ci datoreaz E ; datoreaza totul faptului cd i | i sata fost de partea lor, " ‘meat a Lydia rosi. cud - Gisese cA nu este indicat si mai discut despre rizboi u cumncavoastra, domnule, rispunse ca in{epata. Cred cd nu vom ajunge niciodata la vreo intelegere. ial idi . ai manag Br igham nidicd deodata mana de pare’ ar fi vrut si angaic obrazul Lydiei, dar dupa 0 scurta ezit ~ poate pentru ed il priveau oamenii lui, - Ai dreptate, spuse el tiios, N. j . . Spus s. N-am ajunge intelegere. Hane | are 0 duse la loc ja nici ; Lydia binuia cA in afara de matusa cxistau prea pulini oameni care indrizneau s: decat Brigham. sa st fratele shu ‘au sd fie de alta parere- Ar trebui sé deveniti mai tolerant, domnule Quade, spuse ca. Sunt convinsd ca veli invata multe din parerile celorlalti. / / El ii zambi intr-un anume fel, care o facu pe Lydia sa-i simt& apropicrea in tot corpul si mai ales in locuri de a caror existen{a nici nu stia. / - Ti-ag putea da acclagi sfat, domnisoara McQuire, raspunse el. Dar acum te rog intoarce-te acasa si cauld o carte de cilit sau ceva de cusut. Eu am treaba. Lydia isi incrucisa brafele in fata pieptului si ochii. / / - Este teritoriul dumneavoastra, domnule Quad, si aveli tot dreptul si ma trimiteti de-aici. Dar inainte sa plec, trebuic si va spun, ca sunteti cel mai tiranic si mai arogant om pe care l-am intalnit vreodata! Comportamentul dumnecavoastra. va va provoca o gramada de neplaceri. . Fala lui Brigham fu din nou strabatuta de acel zambet care zapacea. : . - Si dumneata domnisoara McQuire, am impresia cd ai nevoie urgenté de o pedeapsa corporald, spuse el intinzind cuvintele. - Va permiteti ... ? El rase. - O multime de lucruri, raspunse el batjocoritor. Dar acum vei fi cuminte si te vei duce frumos «casi. / - Eu nu mi las trimisa acasa ca un cppil, aproape ca tipa Lydia. Nu-si putea aminti cénd simtise ultima oara o asemena furic. Eu n-am zece ani si nu sunt fiica dumneavoastra! / Privirea lui Brigham alunca de pe artera gatului cea pulsa nebuna, peste sanii frumos conturati si inapoi pe fata ci. - Nu. Holarat lucru, asta nu esti. Dar cel care trage sforile in Quade’s Harbor .sunt cu, iar dumneata ai sa te convingi mai devreme sau mai tarziu, ci ¢ indicat sa te supui ordinelor mele. i ingusta 46 Lydia nu se sim{i in stare si mai stea in fata lui Brigham fara a-i produce leziuni corporale. Nu mai scoase nici un cuvant, isi adund fustele, ficu stanga-nprejur si se departa iute. In spatele ei rasund un rset zzomotos. Millic 0 asteptase ascunsi dupa tufigul de mure. ~ Nu sti pe nimeni care si mai {i vorbit astfel cu tata, spuse ca admirativ. Daca eu sau Charlotte am face una ca asta in mod sigur ci am petrece o siptimana intreaga inchise in camerele noastre. Lydia zémbi desi in interior fierbea de nervi. Pana la intalnirea ci cu Brigham nu crezuse cA s-ar putea infuria vreodata cu adevarat, si faptul cd acest lucru se intaimpla acum © cam deranja, pentru ca fi punea in primejdie calmut pe care cu greu invalase si si-l afiseze, - Tu esti un copil, Millie, raspunse ca pe un ton foarte linistit. Nu se cuvine si vorbetti de tatal tau in felul acesta. Nici macar dacé ¢ un badaran increzut si nesuferit, completaea in sinea ei. Lydia o lua pe Millie de mana. Ce altceva mai ¢ de Vazut prin Quade’s Harbor ? - Unchiul Devon construieste un magazin, rispunse Millie radiind de bucurie, A promis ci va vinde si fundite de par, bomboane de menta si carti cu povesti. In magazinasul lut tata nu exista decat fasole uscata. chilofi si cizme barbatesti. - Nu prea ai de ales, intr-adevar, spuse si Lydia. Millic araita spre cimitirul de pe deal. ~ Acolo sus a avut loc o batilie cu indieni, pe cand Charlotte avea trei ani si eu tocmai trebuia si mai nase. Mama si tata locuiau intr-o baracd acolo unde se alli acum casa mare Si tata le-a ascuns atunci, pe mama si pe Charlotte, sub podea pana s-a terminat fupta. unchiul Devon are un semn pe umarul drept, acolo I-a nimerit o sigeata, Lydia se intreba daca fetita mu cumva inventase aceasta poveste, dar apoi ii vazu figura trista si serioasi, 47~ Tusa Persephone spune c& mama n-a mai putut trece peste groaza si frica din acea zi. Dupa aceea n-a mai ficut decit si se plimbe toata ziua de-a lungul apei. Charlotte spune ci mama isi dorea un vapor care s-o ia de aici pentru totdeauna. a. Inconjuraserd dealul si se aflau in fafa scheletului din lemn al unci cladiri, Pe una din grinzi stitea Devon. - Hei, le strigd el vescl si Lydia simi din nou acea lovitura dureroas&. Cine stic daci Devon Quade n-a fi fost totusi un sot bun pentru mine, se gandi ea trista. Este bland, inteligent si harnic si cu siguran{é ci nu s-ar fi transformat intr-un tiran, precum fratele sau. Millic fcu semn cu mana strigdnd bucuroasi: - Bund, unchiule Devon! Lydia se aulocompatimea foarte rar, dar cand il vizu pe Devon coborand de pe acoperis si indreptandu-se spre ea, se indoi de calitatea victii ci. Parea ca fericirea este ceva, care cra doar pentru ccialalti. a - Mi-e dor de un zémbet, spuse Devon, si-i atinse prictencste barbia. Locul asta in care te-am adus cu, e¢ chiar atat de ingrozitor ? - Nu. Lydia inghiti in sec. Quade's Harbor era un loc minunat. Buzele Lydici tremurau de emotic. - Unde este Polly? inainte ca Devon s& poatd rispunde, Millie se stramba sounand dispre{uitoare: - Leneveste in pat, exact ca si Charlotte. - Millicent, asta n-a fost deloc frumos din partea ta! o dojeni Lydia. Millic ins& isi scoase barbia in alara si raspunse incdpatanata: - Dar asta-i adevarul. Devon paru incurcat: - Polly este foarte plapanda, spuse cl. 48 - Vezi? strigd Millic triumfitoare, ~ Dar sora mea Charlotte nu-i deloc pkipanda, ei pur si simplu lenesa. iar seara sti pana tarziu si citeste edirti cu vapoare, pirati si impardtii. Cateodati o vezi umblind prin cas? cu o mutré tristé, suspindnd de parci ar fio printesi v ya. Dupi ce a citit “Robin Hood", o lund intreaga a ficut pe Lady Marian}. Lydia si Devon rasera, apoi rasuna un zainganit de clopot. - La masa! strigi Millie si alerga inspre casa mare de deasupra portului. Devon zimbi, dar o usoard ingrijorare se putea citi in privirea sa in timp ce mergea cu Lydia in urma fetitei. + $tiu ci Brigham poate fi” nposibil céteodata - doar am crescut impreund - dar este de aremenea un om deosebit, Lydia. La fel ca si tine, are o voinfé puternicd care lea fcut si Weacd prin niste. situatii, carora alti oameni nu le-ar fi supravietuit, Dupa cele spuse de Devon, Brigham trebuie si fi trtito tragedie de-a lungul vietii sale, dar Lydia nu indrizni si ceard amanunte, deoarece nu-l cunostea pe Devon suficient de bine. - Poate c& aceasté vointd puternicdé, cum fi spui dumneata, nu este decat un orgoliu incdpatinat si egoist, spuse ea si se minund cat de dur vorbise. ~ Asta e ce te face pe tine aga tare, Lydia? intreb3 Devon bland. Nimic altceva decat orgoliu ineépatanat si egoist? - Poate, recunoscu Lydia rogind, Devon avea dreptate. Ea se tinea cu dintii de acest orgoliu, pentru cd se temea si nu fie prea slaba fara acesta. Cand se apropiard de cast o intalnira pe Charlotte, care purta.o rochie din muselina alba, impodobita cu o sumedenic de panglici colorate de mitase . Privea visitoare un punet fix si paru si nu-i observe pe Lydia sf} pe Devon. 49Lydia fu atét de uimita incdt vru sao urmeze, insa Devon o retinu. - Stai linistita, fi sopti, Charlotte joaca iar un rol - judecind dupa tinula cu ag spune ca azi este o printesa araba. Lydia rasufla usurata. - Poate cd va deveni actrita cdnd se va face mare, spuse ea amuzata, Devon isi duse un deget la gura - SA nu aud’ Brigham asa ceva! Are planuri foarte conventionale, in ceva ce priveste viitorul fiicelor lui - cred ca mai degraba le-ar vedea fa cire decat pe scena! Intrard in bucdtaric prin intrarea din spate, unde Jake aranjase masa mare din lemn de stejar pentru cinci persoane. Dar nu aparuse deeat Millie. Pranzul consta din fripturd rece, paine, compot de mere si muraturi de legume din gradina casei. Intr-un tarziu, in timpul mesei aparu si Charlotte ca o stafie frumoasa si incepu sd manance fri a le acorda celorlalti nici cea mai mica atentic. - Noi suntem invizibili, fi sopti Millie Lydici. - Asa deci. Dupa ce tuara masa Lydia if ajuta pe Jake sa stranga masa, dar acesta nu fu de acord ca va sA spele si vasele. Devon se intoarse la proivctul siu de constructic. Millie dormea ghemuitd ca o pisicutd fnt-un fotoliu mare de picle din camera de lucru a tatalui ci, Tusa Persephone citea in salonul cel mare pe cind Charlotte bantuia prin casi si se straduia sa para eat mai tragicd cu putin(’. Nestiind ce si facd, Lydia o tua pe see in sus si ciocdni la usa dormitorului in care locuia Polly. Polly stitea in faa geamului privea nemirginita panorama de mare cer, Era imbracata in capot de casa iar buclele ei negre si lucioase fi cAdeau dezordonat pe . Polly? intreba Lydia incet. Esti bolnava? MM) Cand Polly se intoarse, Lydia vazu chin si patima in ochii acesteia, 0 lacrima i se prelinse pe obraz. - Nu, nu. Avand in vedere situatia, nu-mi merge deloc rau. Lydia intra in camera si inchise usa in urma ci, desi Polly n-o invitase induntru, - Atunci de ce plangi? Polly ofia. - Cuiva ca tine in mod sigur ca i-as parea ridicolé. Lydia ii povestise cdteva dintre aventurile ci de pe campurile de fupta. Acum scutura din cap. - Nici o problema, a oricdrui om ar fi ca, nu este lipsita de importanta. Mircasa lui Devon isi acoperi fata cu miainile, se aruncd pe pat si incepu sa planga. - O, Doamne! suspina ca. Nici nu stii ce-am facut! Si nici el nu stic! Lydia se asez4 langa Polly si-i cuprinse umerii tremuranazi cu bratul. - Ce s-a intamplat? intreba ca blind, convinsa c& nu putea fi vorba de ceva rau cu adevarat. Pe de alta parte, multi oameni aduceau cu ei, in vest, secrete Intunecate, de care nici micar aici nu puteau scapa .. Pally suspina si planse iar Lydia astepla rabdatoare. Se pare ca asta e destinul meu, sd consolez, ii trecu prin cap. - Polly? intreba ca dupa o lunga tacere. Tanara femcie inghili in sec. - Hiubese pe Devon! spuse ca aproape fara respiratic. In primul moment Lydia simti o usurare dar apoi vazu chinul din ochii sotiei lui Devon. - Sice-i rau in asta? intreba ea. Doar ¢ sotul tau. Polly se cutremura. - Nu, spuse ea. A fost doar o farsa. SlLydia statea ca o stana de piatra si o privi {int pe Polly: - O farsa? repeta ca indignata. Cand ii reveni glasul Polly sdri de pe pat si ca urmare a unci holarari bruste se repezi la dulap, scofand la nimereald lenjerie si haine. Un moment Lydia crezu ca Polly isi face bagajul pentru a parasi pentru totdeauna Quade’s Harbor si pe Devon. - Polly, a ce te-ai referit cand ai spus cda fost doar o farsa? Proaspata doammna Quade dispiru dupa un paravan. - Nici macar atat n-ar fi trebuit sa spun, murmurd ca tragand cu ochiul de dupa paravanul spaniol. Sper ca nu-i vei povesti lui Devon sau fratclui séu nimic despre asta? Dezorientarea Lydici incepu sa ia proportii periculoase. - Devon Quade este un om bun, Polly. Daca-l vei rani in vreun fel vei avea o dusmancii in mine. Polly privi iscoditor de dupa paravan, De data asta ochii i se ingustasera. - Asa! Te sfai ituiesc sti-l lasi in pace pe Devon al meu - altfel i{i rup urechile! Dar Lydia nu se [asi intimidata, - Chiar este Devon al tdu.? insista ca. Polly iesi de dupa paravan. Avea o rochie verde care-i scotea in eviden{a parul negru si tenul de culoare deschisa. Tacula fi intoarse Lydici spatele, iar aceasta incepu si-i inchida nasturii rochici. - Nat Malachi - acesta este barbatul cu care traiam eu de la venirea mea in San Francisco - facea tot felul de afaceri impreuna cu mine. Se dadea drept preot si se fcea ca ma cisaloreste cu un minier sau un taiclor de lemne, cdrora cu le furam portofelul - mai tarziu, pe cand dormeau. Cu Devon aveam de génd acelasi lucru, dar... cind m-a atins. s-a schimbat deodata ceva. Eu m-am schimbat. 52 Lydia era pur si simplu uimita. Citise despre asemene: afaceri prin cirtile de duzina, dar niciodatd nu intalnise pe cineva care se ocupa cu asa ceva. O fixd pe Poly indelung. cu © privire mirata, pana ce intr-un sfirsit se dezmetici. - Trebuie si-i povestesti totul lui Devon, spuse ea intr-un larziu. Polly scutura din cap cu salbaticie. - Nu! Si nici tu nu-i vei spune. M-ar da afara. Asta nu si-o prea putea imagina Lydia, desi banuia ca Devon va fi rinit daci va alla adevarul. Polly o prinse pe Lydia de umeri. - N-o st ma tridezi cu nici un cuvintel! fi porunci ea nervoasa. Lydia ii indeparta mainile de pe umerii ci si se ridicd. - Nu pot promite c& nu voi spune nimic, spuse ea rece. Si constata cA simf{ea un triumf foarte nepotrivit la aflarea faptului cA Devon era la urma urmei incd necasitorit. Dar aceasta senzatie nu duri, Lydia stiind prea bine cA Devon o iubea pe Polly. Acest lucru era prea evident. Ochii negri ai femeii se umplura de lacrimi. - Dumnezcule atotputernic, sopti ca distrusa. Nu ma va ierta niciodata! Lydia nu stia in ce nvisura acest lucru era adevarat. In intentia de a o consola putin pe Polly, ii atinse usor bratul apoi icsi fra zgomot din camera Frumuscetea acestei zile fusese tulburati si Lydia nu-si mai dorea decat si se retragd in camera et. Dar unul dintie principiile ci cele mai importante ii spunea s3 nu se ascundd de lume. chiar si atunci cand doreste acest lucru cu ardoare. i lua un sal, din cauza brizei usgoare Care se porni Cy parasi casa. Pentru a mul intlni pe Brigham ocoli fabrica de cherestea si biroul acestuia. Si dupa tot ce stia acum nu se simtea in stare nici si dea ochii cu Devon, asa ca se tinu departe si de constructic. mn oOO potecd ingusta de dupa casa se strecura printr-o padurice de pini, cedri, tufisuri de mure si ferigd inalta. Pe ici pe colo licarcau raze de soare prin frunzisul in care pisarile isi incepeau concertul de dupa amiaza. In varful dealului padurea se rarea si ochii Lydici se marira de incantare cand descoperi in mijlocul unci poicnite verzi o cdsu{a din trunchiuri de copaci. Usa de la intrare se alla in coltul ‘din stinga al cisutei, o singura fereastra pe partea dreapta. Locul acesta fi paru Lydici ca vrajit, poate pentru cad dadu peste el pe neasteptate. Nu s-ar fi mirat daca din cisuta ar fi icsit vrajitoarea lui Hansel si Gretel si ar fi salutat-o. Zambind la acest gand isi incrucisé mainile la spate si striga: - Hei! E cineva acasi? Nici un raspuns, doar piuitul nervos al pasarilor, ce pareau suparate pe Lydia fiind ca le tulburase linistea. Ocoli micuta casa si constatd ci nu exista o alta intrare si nici o a doua fereastra. Dar acest lucru nu cra de mirare intr-o regiune, in care si in ziua de azi te puteai trezi cu un atac din partea indicnilor. O casa cu ct avea mai putine intrdri, cu atat mai siguri crau locuitorii ci. Lydia isi aminti de povestea istorisita de Millie despre mama si sora ci,care se ascunseser’ sub podea in timpul unui atac al indienilor, Fara indoiala cA aceasta cra casuta pe care Brigham o construise pentru (andra sa mircasa. Acest gand o indispuse gi se agezi pe una dintre treptele de la intrare, Sprijinindu-si barbia in palma incerca si si-o imagineze pe fosta sotic a lui Brigham Quade, dar nici o imagine nu voi sa se contureze. Nicdicri in acea casa mare nu zarise vreo fotografie sau vreun tablou al mamei fetelor, cel putin nu in camerele in care intrase pana acum. Pe de alta parte nici nu se uitase vreodata dupa asa ceva. Ss Lydia ramase o vreme sezind acolo impresionata de pacea acclui mic luminis, dar nici aici nu-i dadu pace dilema care o chinuia de la discu{ia cu Polly. Nu fi putea spune lui Devon ceea ce stia pentru ca el fusese bun cu ea si n-ar fi vrut sub nici o forma sa-| rineascd atat de brutal. Poate cA ar fi trebuit si vorbeascd cu Brigham despre aceasta, fiind evident faptul ca el cra capul familici, dar se temea de reactia lui. Era foarte usor de inchipuit cum s-ar fi cnervat, ar {7 urlat Ia toate personajele acestei drame si s-ar fi certat cu fratele siu, poate chiar pentru lotdeauna. Fara si fi ajuns fa vreo concluzie privitoare la comportamentul ei in viitor, Lydia porni spre casa. Pe scarile din curte stétea Jake Feeny cu o tigard in coltul gurii si cu un cos cu cartofi lang’ el. Tocmai curatase unul si-l aruncd intr-un vas cu api, cdnd se apropie Lydia. Accasta ii zimbi si se asezi lingi el. Nu mai ai un cutit? intreba ea cdutand prin cosul cu cartofi. Domuul Feeny i-I intinse pe al siu si o privi ingandurat, dar prictenos. ~ Ai curd{at multi cartofi acolo de unde vii? 0 intreba el. Lydia dadu din cap afirmativ, rase si arata spre muntele impadurit din faja lor, de unde venea zgomotul neintrerupt al fierdstraului. ~ Destui, pentru a face un munte ca asta de mare, domnule Feeny, supse ca. Bucitarul nu-i raspunse zimbetului, dar isi freed barbia nebarbicrita studiind-o pe Lydia cu respect. - Jake. spuse el. Spune-mi Jake. mn aCapitol 5 Brigham asud4 manuindu-si ficrastraul de taiat busteni. In ciuda anilor de munca grea il dureau muschii spatelui si ai umcrilor si i] ardea piclea palmelor. Strangea din buze si tia mai departe, gandurile insi nu se lasau controlate atat de usor ca si corpul - de indata ce nu se mai concentra, gandurile fi alunecau inspre Lydia McQuire. Nu avea nimic de obiectat privitor la silucta ci, desi nu i-ar fi strical si se mai ingrase putin, iar parul ci era moale si lucea ¢1 matasca in soare. Dar ochii ei - acci ochi albastri ca viorelele - taré-] mai nelinisteau. Acesti ochi vazuseraé multé sufcrinta si totusi in ci se intrevedea faptul cd crau capabili de a fi fericiti, in ci se ascundea o pasiune ce s-ar fi dovedit salbatica si ncinfranaté daca ar fi fost dezgropata. Brigham scutura din cap. Asta o crezi doar tu. se gandi cl. Lydia este dura si tare, iar cochetiria, delicatetea si focul, lucruri care fac o femeie adevarala, au fost indepartate de groziviile la care a asistat in razboi. Dacii ai gandi rational, isi spuse el suparat, i-ai completa un cece, ai imbarca-o pe primul vapor si ai uila ca ai cunosut-o vreodata, 56 Zémbi involuntar si-si sterse cu méaneca sudoarea de pe frunte. Apoi apuca ferdstraul cu puteri proaspete si incepu sa se incadreze in ritmul partenerului siu. Numai Devon putea s-aducé acasd cea mai obraznicd si neastimpirat’ strengarita-yankeu din Noua Anglie si i-o Inmaneze ca pe un suvenir din orientul indepartat. Tovarasul siu scoase un strigit de avertisment. dar Brigham era atét de distrat incat in ultimul moment observa copacul prabusindu-se si abia avu timp sa se fereascd. Copacul cAzu cu un zgomot asurzitor pe pamantul ce se cutremura sub picioarele lui Brigham. - La naiba, Brig, strigi partenerul sau, ardtand nervos spre copacul cazut. Asta a fost cel mai Lun feristrau al meu, si-acum zace ingropat sub copac! ' Brigham isi sterse din nou fata. Tare si-ar {i dezbricat cAmasa si ar fi lucrat mai departe ta bustul gol, dar Jucrul acesta cra prea periculos; crengile unui copac prabusindu-se puteau sfasia piclea unui om la fel de usor ca un varl ascutit de sabie . - Ja mai termina cu vaicdreala si incearca si-l scoti, spuse el ristit, Dar nu Zeb era cel asupra caruia se indrepta furia lui Brigham ; era furios pe el insusi pentru ca incdlcase una dintre legile sale: un barbat nu trebuie si se gandeascd niciodata la wisky, maneare sau femei cénd lucreaza in padure, caci acest lucru I-ar putea costa viata pe el sau pe unul din camarazit Sar. Zeb, un barbat tanar si useativ din Carolina de Sud, se streeura. prin frunzig pentru: a-si recupera fierastraul de sub copac. a Cand Brigham se intoarse il descoperi in spatele sau pe Jack Harrington, contabilul siu, neindemianatic si emotionat Ochelarii rotunzi ti alunecasera pe varful nasului, in spatele urechii drepte avea infipt un ereion, iar in brate tinea strains la piept - de parca ar fi fost o biblie - un bloc-notes. mn 7- Ce naiba, Harrington? Nu mai veni prin spatele meu! Daca aveam un topor in mana acum n-ai fi ardtat prea bine! Harrington tremura in costumul sau icftin si Brigham se intreba de ce acest tanar nu poarté oare pantaloni de in, cizme de lucru, bretele si c&magii de bumbac, asa ca toli ceilalti. - Am venit pentru domnisoara McQuire, spuse el. Doamna Chilcote mi-a spus ca ar fi angajat-o ca guvernanta, dar nu gasesc nici © copie a numirii ci. Din cauza unci erori de felul acesta Harrington este in stare si nu inchida ochii toaté noaptea, se gindi Brigham cu un dram de mila. - Asta din cauza cai nu sunt incé sigur daca si 0 pun pe domnisoara McQuire pe lista de plata sau sd-i cumpar bilet de vapor spre San Francisco. O sa te anunt cdnd ma voi decide. - Eu nu stiu, domnule, il contrazise Harrington curajos. Mic nu-mi plac neclaritatile, Asemenea decizit near trebui améanate prea mult. Brigham ofa. - Inainte sa-ti dau un raspuns trebuie sa vorbese cu domnisoara. - Ea vrea sa ramana? - N-am idee, rispunse Brigham zimbind. Cine stie dacd nu cumva inoata chiar acum in larg spre prima bared? Harrington clipi derutat, isi recu repezit mana peste parul sau lins si spuse: - Oh, glumiti, domnule. A fost fosrte amuzant. Intr-adevar - foarte amuzant. Brigham isi dadu ochii peste cap. - N-ai nimic mai bun de Ricut decal si ma calci pe nervi? marai cl. Vorbeste dumneata cu domnisoara McQuire si intreab-o daca vrea si ramana ca guvernantd a fetelor mele. Ofera-i un dolar pe saptimana plus casa si masa. Tanirul zimbi fcricit si porni inapoi grabit. Harrington nu cra niciodaté mullumil, dacé nu avea de rezolvat vreo 8 nh problema’, dar era un contabil bun, si doar asta il interesa pe Brigham. Cand se indrepta spre biroul siu, Brigham sim {i cum il dor oasele de atta efort si pentru prima oard de la moartea Isabellei se bucura si se intoarcd in casa cea mare pe care o construise cu atita nddejde. Pasi in micul spatiu din trunchiul de copac gol, ua niste hartii si porni spre casa. Pe grilajul din capatul intrarii stitea Millie cocotata, iar incantarea de pe fata ci cind il vazu il Picu pe Brigham si se rusineze. Dar il ingrijora si tensiunca care-i alung’ bucuria din ochi. - Esti bolnay, tati? A fost cineva rinit? intrebarile acestea dureau star fi imbra{isat-o pe micula daca n-ar fi fost atat de murdar si transpirat, - Nu, copile, spuse el, si- i mangaie drigistos parul. Millie if conduse in casi, iar ‘el merse mai incet pentru ca ea sa poata {ine pasul cu el. - Putem merge la pescuit, explicd ea cu o voce plind de speranta. incat Brigham se opri si se lisa pe vine privind-o. Pana apune soarele mai este destul timp gi pariez c azi mused pastravii foarte bine, adauga ca. Brigham zimbi. Nu-si dorea nimi¢ mai mult decdt o baie, un pahar cu bautura si timp pentru a-si aduna gandurile, dar nu putu sa sting’ scanteile bucuroasei nerabdari din ochii fiicei sale, - Avem echipament de pescuit prin casi? Millie topai incoace si incolo de bucurie si Brigham se gandi la toate ocaziile in care se convinsese pe sine cd ar ti sulicienta grija pe care le-o poarta fetelor. Ce prostie din partea mea, se gandi el acum, si astept din partea fiicelor mele si se simta iubite. doar pentru ca le asigur hrand si un acoperis deasupra capuluit - Da! strigi Millie, radiind de bucurie, Avem in sopron si stiu si pe unde sa sfipim dup’ rane! 39Brigham o saruta pe frunte si se ridica. - Bine, du-te si adu ce ne trebuie cat timp fac cu o baie. O s& prindem un cos intreg de pastravi pentru asta seara. Millie dadu din cap afirmativ si alergi cu rochita Nuturandu-i prin iarba spre cas’. Brigham o urma ingandurat. N-ar fi crezut niciodala c& un asa mic gest de atentie din partea lui aduce atata bucuric copilci. Intra prin veranda din spate in bucdtaria goald, umplu un lighean mare cu apa ficrbinte din cazanul sobei si icsi cu el afara. Se dezbricase de c&maga si tocmai isi sipunea bustul cand simti privirile ci si se intoarse incet. In spatele lui statea Lydia, nemigcatd, asemeni unci cAprioare care a adulmecat pericolul; bratele fi erau incdrcate cu lemn pentru foc, parul frumos ii inrama fata ca un nor vaporos de culoarea micrei. Sani i se ridicau gi se coborau din pricina respiratici precipitate, iar obrajii i se inrosisera de parca Brigham ar fi suprprins-o intr-o situatic scandaloasa. Iniraa lui se zbatea atét de tare de parca vroia si se desprinda de el pentru a se lega de a ei. Brigham scutura din cap alungind accasta imagine nebuni, arunci apa din lighean in tufa de mure si isi lud prosopul de pe marginea verandei. Lydia se indrepta spre veranda facénd un mare ocol in jurul lui Brigham care aproape cA bloca usa bucatariet fra a manifesta nici o intentic de a-i face loc. Ezitd, uitindu-se de la Brigham fa usa si iar la cl, pentru a se indrepta intr-un sfarsit hotarata spre scari. El asteptd pana cind ea fu atét de aproape ineat ar fi putut-o atinge, apoi fi ficu loc sa treacd. Fustele ei atinserd piciorul lui Brigham intr-un contact fugitiv, care il facu pe acesta si simt& un dureros junghi in zona soldurilor. In urma ei rimase o vagi aroma de sipun si ace de pin iar Brigham simu o dorinta att de puternica incat transpira prin toli porii. Dupa o scurt lupta interioara o urma in casa, dar spre dezamagirea - si usurarea sa -, Lydia nu se vedea pe nicdieri. 60) Brigham ured sedrile spre camera seuturand din cap, apoi isi Judo camasa curati. Cand reveni jos, Millie il astepta deja pe veranda cu o undita in mand, in imp ce Charlotte ii privea de la distanta. Fluicrand vesel, o tua pe drumul care ducea spre lacul ce se alla dupa dealul cu vechea casula si cimitirul indienilor. no cu noi, Charlotte, ii spuse Brigham fiicei sale mai mari, si intr-adevar aceasta se puse tacutd in miscare, desi isi ridicase barbia in mod maiestuos si mu coment cu nici un cuvant cele ce tocmai se infimplau. Dupa ce ajunserd ta lac, Millie porni in cdutare de rime, iar Charlotte si Brigham se asezara_ unul langa altul pe malul inierbat al lacului. In timp ce Brigham prindea carligul de firul subtire, Charlotte impletea o coronitd din Nori de pipadic. - Te cisitoresti cu domnisoara MeQuire? intreba ea, rd sA-si priveasca tatal. Brigham zambi. - Nu. Charlotte, nu cred. Fata ofta si se incrunta. - Nici nue buna de-asa ceva, explica ca pe un ton sever, Domnisoara McQuire a lucrat in razboi ca sord medicla sia vazut barbati goi. De data aceasta Brigham nu reusi s& se ascunda si rise incet. Si din cauza asta nue bund si-mi fie sotie? intreba el intinzdndu-se pe iarba moale si incrucisdndu-si bratele sub cap. Charlotte i] cerceté cu ochii albastri si blanzi. + Bincinteles ci nu, tati, rispunse ca pundnd accent pe fiecare cuvant de parc’ Brigham si-ar {i pierdut auzul sau mintea. Nici o femeie serioasd n-a vazut vreodati un barbat care nu era imbracat! Brigham se ridica in cot. + Intr-un fel ma bucur cd gandesti asa, Charlotte. Dar exist si exceptii si una dintre ele este sd ingrijesti bolnavi si 6lraniti. Doar nu i se putea cere domnisoarei McQuire sa vindece numai rani ce nu erau ascunse sub haine. Pometii inalti ai Charlotte’ se facura de un rosu purpuriu, iar ca isi cobori privirea stingherita. Brigham fu cuprins de o furic tacit gandindu-se la Isabela care-si parasise fiicele uandu-le in felul acesta fra mama. Caci din pacate crau unele lucruri pe care pur si simplu nu le putea discuta cu cle. - ]ti place de ea? ; ; Brigham ofa si se gandi la reactia sa cand trecuse Lydia pe langa cl in drumul spre bucitarie. ; ; ~ Cred ci co tirand mica si incdpatanata care gaseste ca doar parcrile ci ar fi corecle, raspunse el sincer, apoi zimbi trist. Dar ai dreptate, Charlotte, imi place de ca. Fata terminase coronila de [lori si si-o ageza pe cap. ~ Sti, eu oricum m-am hotarat sa mi tin departe de ca, explicé ca plina de demnitate gi se stramba cand aparu Millie cu o mana de rime roz care se zvarcoleau. Pentru ca sunt sigura ca omnisoarei McQuire 0 si ise facd dor de barbatii got si se va intoarce la razboi. : - : » Razboiul s-a terminal, Charlotte, spuse Brigham. Lua un vierme gras si-l infipse in cArligul unditei. $i barbatii got s-au imbracat si au plecat acasa. Millie facu ochii mari. + Ce barbati goi? / Brigham rase gi arunca undita in apa. ~ Ei, nimic, spuse cl. : : Charlotte se intinse in iarba si scoase un suspin dramatic: - O vial, viata - tu cel mai ru dintre toate chinurile! Millie ii arunca o privire dispretuitoare. - O, Charlotte, Charlotte, se prosti ca cu o voce exagerat de piligdiata, tu cea mai proasta dintre toate oile! CG 62 - Ajunge, spuse Brigham, cand Charlotte siri in picioare pentru a-si apara onoarea, si Millie scoase un strigdt de fupta demn de orice indian, O si alungati pestii! Dupa vreo ora si jumatate prinsera destui pastravi pentru cind si se intorceau citre casi. Millie explodand de bucurie, Charlotte adancita in rolurile ei tragice pe care le juca mai tot timpul. Brigham isi sim{ea inima-i ranita, scaildata intr-o lumina calda. In acea mancar’ pastrivi, desi Jake pregatise fripturd de pore, si ficcare isi primi portia sa de pesti. Numai Polly, palida si absent, renunta la ca. Lydia observa cat de ingrijorat isi privea Devon sotia si o durea sufletul pentru cei doi, Doamna Chilcote rimasese in camera ci cacti simtise 0 gripi apropiindu-se iar Millic vorbea necontenit. Charlotte parea si se gandeascd la ceva anume dar din fericire fra i influenteze pofla de mancare. $i Brigham era atat de linistit si echilibrat cum nu-l vazuse Lydia niciodata. Desi acum purta cémasi, Lydia il vedea in gandul ci stand in curte pe jumatate gol si se intreb&’ cum de imaginea unui bust de birbat putea avea un asemenea efect asupra ci, dupa ce numai Dumnezeu mai stia cate busturi vazuse ca in rizboi. Caci atunci cand il vazuse pe Brigham stind acolo fi venise si-i acopere pieptul cu miinile si si-i mangaie pdrul de pe piept ... O cuprinse o senzatie de stinghereald si inchise rusinata ochii in timp ce o roseatit fierbinte i se urcd in obraji. Cand redeschise ochii observa privirea lui Brigham) odihnindu-se asupra ci. Avea o figura serioasi, dar ochii fi luccau amuzati. Parca i-ar {1 citit gandurile ... Dar asta-i exclus, se linisti Lydia: nimeni nu putea si citeasca gandurile altuia Intinse nina dupa platoul cu sfecli rosie si se servi din nou. Furculita se lovi de portelan si zangini cand aseza platoul inapoi, iar privirea lui Brigham alunecd pe pulsul ce se vedea cbatandu-se in artera gdtului ei. 63Conform cu principiyl ci de a ataca atunci cand se simte incoltita, Lydia spuse cu voce tare si auda toata lumea : - Dupa ce terminam masa, as dori si vorbesc cu dumneavoastra, intre patru ochi, domnule Quade. El zambi inca foarte amuzat si Lydia se intreba ce gisea atat de nostim la ca. - Cum doresti, domnisoara McQuire, raspunse cl. Lydia sim{i privirea intrebatoare in ochti sotiei lui Devon; fata ci frumoasa era palidi de teama. Evident, Polly credea ca Lydia ¢ pe cale de a-i trada increderea. Insi un semn cu capul din partea Lydici paru sa o linisteasea. Cand terminara de mancat, Lydia se scula si-l urma pe Brigham in camera de lucru. Acesta ramase in picioare in fata emineului privind fix la flicdrile ce pareau s4-i povesteasca ceva fascinant. Lydia isi incrucisa bratele si se posta in fata lui Brigham. pentru ca acest barbat avea ceva ce-i slibea puterile chiar atunci cand avea cel mai tare nevoie de ele. - Cer sase dolari pe luna in loc de cei patru pe care mi i-ati oferit prin domnul Harrington, explicd ca. Si bineinteles ca trebuic sa construiti o scoala. O cladire care ar putea sa functioneze si ca bisericd sau sala de intruniri. Brigham isi intoarse incet capul pentru a o privi, dar ca nu putu sa-i vada expresia, fata lui find in umbra. - Doresti o scoala intreaga pentru doi copii? Lydia isi indrepta umerii si se stradui si para putin mai mare. - Da, domnule Quade, raspunse ca rabdatoare, find insd constienta de tremurul din vocea ci. Este cam acclasi principiu pe care functioneaza o casi de pasarele in gradind. La inceput e posibil s& para putin absurd, dar cu timpul va apirea o pasare si apoi alta si in curand toala gradina va fi plind de pitigoi sau macelandrii. Facu o pauza si arata cu un gest. Daca faceti loc pentre copii, domnule Quade, faceti loc si pentru familiile for. 64 Brigham se intoarse spre ca. . - Am construit sase case bune, rispunse el, si au rimas toate goale. Ai vreo explicatic si pentru asta? Lydia ofa. - Veli avea nevoie de casele acestea, si in curfind de si mai multe, de indatd ce orasul va avea o inima. Brigham isi freed barbia ganditor. - Sase dolari pe lund sunt prea mult, spuse el, dupa o lacere indelungata. De unde stiu cu cd meri{i un salariu atat de mare? Lydia nu renunt{a. : ~ Sunt sigura ca-i phitiqi cu tot atat sau chiar mai mult pe oamenii care au grijd de boii si magarii din tabira de thictori. Sau poate ck educatia fiicelor dumneavoactra nu merit atat de mult. . Brigham se uita {intd la ea, curajul ci it uimea, apoi, rise. - Cinci dolari si cincizect de centi, negocie el. Fetele merit fara indoiala mai mult deeat animalele, dar sunt si mai usor de sl§panit. Ma rog. in cele mai multe cazuri. Oferta lui ii paru acceptabild Lydici. Oricum, la inceput ii oferise doar patru dolari, iar acum va primi cinci si jumatate. - Si scoala? insist ca. - O puteti inaugura la toamna, ced’ Brigham. Lydia zimbi. - Bun. Pentru ca atunci voi avea nevoie de ea. Pand atunci_ voi explora cu Millie si Charlotte imprejurimile. padurile si plaja si ma voi rezuma la stiintele naturale. Brigham scuturd din cap. - Stiinte naturale. spuse el usor dispretuitor. invati-le pe fetele mele si coas’, domnisotra McQuire. Sau si giteas Acestea sunt lucrurile care mai tarziu le vor fi folositoare. Vorbele sale puncau la grea incercare rabdarea Lydici. ~ Am impresia, domnule Quade, spuse ca apisat. ca exist lucruri care-ti vor fi dumitale foarte folositoare, si pe 65care ar trebui si le inveli, cat mai repede. Lumea s-a schimbat. Femeile isi cer si ele locul in accast4 lume nou, si-! vor primi. Brigham se apleca intr-atat catre ea, incat fruntile lor aproape cA se atingeau si din nou Lydia sim{i acca dorinté ciudata si fierbinte trezindu-se in interiorul fiintei ci, dorinta care-j provoca ameteli si-i transforma picioarele in gelatina. - Chiar esti atat de sigura, ci stii ce vor femcile? 0 provoca cl cu voce scazulé dupa care o sdruta pe neasteplate. Lydici i se intémplase destul de des, si se trezeasca cu un timid sarut de adio din partea vreunui soldat recunoscator, ce credea sa se fi indragostit de ca, dar un sarut ca acesta nu mai primese niciodaté. Buzele Jui Brigham crau tari si provocatoare si totusi fi simfea gura moale precum catifeaua si att de atragdtoare si seducftoare ca si aroma crinilor intr-o sear de vara. Cu 0 tandreté bland’ si experimentata o determina si-si deschida buzele. Lydia simi limba lui calda care se uni cu a ci intr-un sarut de bun venit senzual, urmat de o zadarnica lupta si o dulce infrangere. Bustul siu tare si musculos se lipea de sdnii ci moi si oricdt incerca Lydia s raga putin rasullarea, Brigham nu o lasd si nu inceta sa o sarute gi sao cucereasca. Parca si nu mai aiba pic de vlaga, cand Brigham se desprinse de ca, dar cl observa si o prinse de umeri. Timp de o clipa lunga si umilitoare nu putu decat sd se uile neajutorata in sus la el. Brigham ii atinse buzele tremurande cu degetul si sparse gheata razand incet. . : : - Noapte buna, domnisoara. McQuire, spuse el. Vise placute. / Se sim{ca 0 oarecare arogan(a in glasul siu, dar Lydia nu mai avea putere si reactioneze. Spera doar si nu fi dat dovada de neseriozitate lisfndu-se sarutaté de domnul Quade in felul acesta. 66 Lasindu-se? se intreba ca cind aproape si se impiedice parasi in graba camera gi zona de influenta a domnului Quade. Nu numai cai a acceptat ca domnul Quade si-si permiti asemenea lucru dar ar fi vrut chiar mai mult, fie-i iertat! Caldura ciudaté pe care o dezlan{uise in trupul ci prin acel sdrut, nu se slingea usor. Preocupata de gandul acesta si altele asemanatoare, aproape ca se sperie cand intré in camera ei si-o gasi pe Polly stand langa semincu. - ]-ai spus lui Brigham ceva despre mine? intreba sotia lui Devon. Suna disperat dar si putin suparat. . - Nu. off Lydia. Si nici nu am de gind. Dar va trebui si-i spui tu lui Devon. Ar trebui si mergi la el si sa-1 spui adevarul - acum. - S-ar enerva teribil. - Nu ma indoiesc. Dar Devon e intelept. Dupi ce se va gandi un timp la treaba asta, cu siguran{a ci va fi intelegator. - Da. cu siguranti. Suna neajutorat si {ra speranti. Polly se aseza intr-un fotoliu de lang’ semineu. - Tata mi-a spus intotdeauna ca intr-o buna zi ma vor ajunge pacatele din urma si cred ci avea dreptate. Era preot Lydia, si dorca si cunoasca parerea lui Dumnezeu incepand cu stelele si planctele si terminand cu culorile din’ cravata domnului Lincoln! Lydia statea pe lada de la piciorul patului ined socata din cauza sarutului lui Brigham dar se straduia s& se concentreze la cele spuse de Polly. - L-am iubit pe tatél meu, continua Polly ingandurata. Era mai rau decat un indian Pownce pe care-l durea maseaua, dar asa-era tata, si tolusi as fi ficut orice pentru © privire dragdstoasa din partea sa. Lydia ticea ascultand. - Am crescut in Kansas, in {ara indienilor, povesti Polly mai departe. Aveam o casuta mic’ si caleva vite, si cand tata 67pleca la parohic, cu ramanecam singura la ferma. Stia ca ma tem de Pownce si de banditi, dar spunca mercu ci Dumnezcu are grija de mine. Facu o pauza. In schimb Dumnezcu mi I-a trimis pe Nat Malachi. Fara vointa ei, Lydia se simti atrasi in povestea aceasta si credea ci vede casuta mica si singuraticd, vitele si fetita accea fricoasi care fusese Polly o data. - Barbatul care te-a ajutat sa-l inseli pe Devon, spuse Lydia f8ra repros. - Da, raspunse Polly.absenta. I-am spus lui Nat ca nu poate raméne dcoarcce tala nu-i acas si nu se cade, dar Nat mi-a spus ca a vazut o duzina de indicni dupa deal si cd aveam nevoie de cineva care si ma apere. Nat poate fi atat de sarmant, incat trezeste in orice femeic ganduri pacatoase, cu toate cA nu aralai nici pe departe atat_ de bine ca Devon al mcu. Dupa o saptimana ma convinsese ca-I iubese si cd nu mai vreau sa traiese Mra cl. M-a iubit in mijlocul prerici sub cerul liber si dupa prima data incepusem si savurez ceea ce-mi Ricea si cum ma atingea. Incepuse sa-mi trebuiasca. Si-apoi a venit tata si m-a prins cu Nat. M-a certat, mi-a spus ci sunt o picditoas’ si nu vrea si ma mai vada niciodata. Polly avea lacrimi in ochi. A doua zi am plecat cu Nat. Tacu 0 vreme inainte si-si sfarseasca istorisirca. Nat nu ¢ un om bun dar slic st iubeasc’ o femeic pind geme de extaz si o aduce in siluatia in care face orice pentru el. Cand, la un moment dat parea sa fie recrutat de armata Statclor unite, am cumparat bilete de vapor si-am plecat la San Francisco. Acolo a lucrat un timp pe docuri dar s-a plictisit repede. La inceput , cand am inceput sA ma prefac maritata cu diferiti marinari $i minieri mi s-a parut o gluma, un mod simplu si nevinovat de a castiga bani. Dar azi as da orice sa nu se fi intamplat. - Esti cdsatorité. cu Nat Malachi? intreba Lydia asteptandu-se la ce-i mai rau. Peste faptul ca n-ar fi valabila 68 cAsitoria sa, ar mai trece Devon, dar peste bigamie? Nu, peste asta n-ar trece sigur. Polly rase amar. - Nu, slavé Domnului. CAnd ma gandese de cate ori |-am rugat si-mi cumpere un inel a Lydia inchise ochii pentru un moment. - Crezi ci Nat va veni aici sa te caute? - Era beat cand i-am povestit de Devon. Cred cd n-a priceput nimic din ce i-am spus. - Presupunand ca ar fi in{eles totusi si c& ar veni la Quade’s Harbor sa te caute? insist’ Lydia. Stii ce ar insemna asta pentru Devon? Polly isi acoperi fata cu palmele., - S-ar putea ajunge la v'clente, continua Lydia. Gandeste-te, Polly, cum te-ai simi dacd Devon ar pati ceva! Cat de mult ai regreta c& nu i-ai spus de Nat! Polly isi cobori mainile incet. Apoi dadu din cap afirmativ. - Ai dreptate, Lydia. Mai bine si ma respinga decat sa fic in primejdie. Si Nat stie s4 fie la fel de raiu_ca si tata, Se ridicA {eapind. Nu sunt o fiinté rea, Lydia, spuse ca rugitor. Poate ca putem fi totusi prietene, tu si cu mine. Lydia ii atinse usor bratul. - Sigur, Polly. Sunt convinsa de acest lucru. Polly iesi trist{. Cand rimase singurd, Lydia se dezbraca, ramanand doar in lenjeria de corp si se ageza cu 0 carte in fata semincului. Din cand in cand auzea voci din camera aflata la capiitul coridorului, dar nu neobisnuit de tare. Cand tocmai incepu si spere ci Devon a ascultat-o si a inteles-o pe Polly, auzi o usa trantita atat de tare inca tresari. Incapabil sa-si stApaneascd curiozitatea, trase cu ochiul pe coridor prin usa intredeschisa si-] viazu pe Devon iesind val-vartej din camera. Tinuta sa era o dovada clara a furiei care pusese stapanire pe el. 69Capitolul 6_ O neliniste interioara il determina pe Brigham sa-si ridice ochii de pe hartiile din fata sa cind Devon trecu pe linga birou. Brigham isi cunostea prea bine fratele pentru a nu observa, chiar si in lumina lampii cu petrol, cd tinuta lui degajata nu cra reala si c& ceva trebuia si-! {i suparat. Se ridica si iesi in hol. Devon, unicul sau frate, prietenul siu cel mai bun, partenerul sau. Cu toate ci nu vorbeau niciodata despre © dragostea ce-i lega, Brigham ar fi suportat orice chin, si-ar fi jertfit orice pentru a {ine tot ce-i rau departe de Devon. ~ Astcapta! spuse Brigham, cénd Devon era pe cale de a iesi din casa. Fratele su se opri si las capul pe spate de pared ar fi admirat stelele. Glasul ii cra aspru si spart. . - Acum nu pot vorbi, Brig, spuse el, si fra si priveasca inapoi icsi in noapte si se departa. Stiind c4 n-are nici un sens sa-l urmeze, Brigham intra inapoi in casa. in hol stitea Lydia, cu pirul impletit intr-o coada groasa, cu trupul ci frumos proportionat ascuns doar de un capot de casa sublirel . Ochii albastri ii erau plini de ingrijorare. Mm. - Nu mergi dupa el? Brigham scoase o injuratura si-si trecu mana prin par. Avea impresia ci Lydia cunostea mai bine decat el problemele lui Devon, si acest gand il irita. - Nu! se risti el. Dar dumneata? In lumina slaba care patrundea prin usi vazu cum isi schimba culoarca. - Eu... nu, sigur ci, nu. Eu doar eram ingrijorata. - Ce se intampla aici de fapt? se rasti Brigham din nou. Devon nu ¢ un tip zipacit, dar asa ca acum nu |-am mai vazut niciodata! Lydia isi scoase barbia in alara si raspunse incdpatanata. - Ag trada inerederea cuiva daca as raspunde la aceasta intrebare. Trebuie si-i intrebi pe Polly sau pe Devon. Brigham se sim{ea rupt pe dinduntru, senzatie > care nu o mai incercase niciodata; o parte din cl dorea s4-si urmeze fratele pe cand cealaltd parte vroia si nu se mai desprinda de aceasté femeie niciodala. Sa-i simta trupul puternice cedand intr-un extaz inflacdrat sub el, era doar una dintre dorin{ele pe care le avea. Altele, ca de exemplu, dorinta de mangaiere, de companic, de ras si furie se ascundeau dupa acest instinct primitiv. $i cu toate cA datoria sa cra si se ingrijeasca de Devon, nu putea si se gandeascd la nimic altceva decadt la Lydia si la lucruri pe care nici nu le visase vreodata cu atat mai putin sa le fi trait. Devenind constient de directia in care o apucasera gandurile sale, Brigham isi reveni. N-o cunostea pe aceasta femeie. Nici macar nu o agrea in mod deosebit. Fratele lui alerga prin intuneric cu sulletul ranit, iar el stitea aici: si-si imagina lucruri care nu existau decat in romanele de dragoste icftine. - La naiba, Lydia, spuse el rigusit, in caz cd-mi ascunzi ceva ce ar trebui si stiu pentru a-mi ajuta fratele, n-o sa {i-o iert niciodata. 2. 7Lydia isi trecu mana prin par, incurcata. - Noapte bund, domnule Quade, spuse in{epata, intoarse spatcle si plecd in camera ci fra sA mai spund nimic. Soarele tocmai rasirise cand Polly se indrepta in dimincata urmatoare spre santicrul lui Devon. Acesta nu se intorsese in camera dupa ce ca ii marturisise inselaciunea si nu-si putea inchipui unde I-ar putea gasi. intr-adevar, Devon facuse un foc in poicnila de langa viitorul sau magazin, iar acum statca rezemat de o stanc’ langa foc. Cand simi apropierca sofici sale isi ridicd privirea. Expresia ochilor sai, cc inainte de marturisire fusesera atat de dragostosi, crau acum scci, neancrezatori si reci. ; - Pleci, spuse cl fra glas, cuvéntul acesta putdnd sd insemne alat o constatare cft si o rugdminte. Polly simi cai se sufocd. Credea ca i isi aude tatal citind din biblic: Vei recunoaste adevarul, si adevarul te va clibera. in acest caz insd adevarul il cliberase pe Devon, pe cand ca, Polly, ramasese poate pentru totdeauna propria ci prizonicra. - Vrei si plec? intreba ca‘dupa o tacere chinuitoare. Devon studia razcle de soare ce se oglindeau in apa si desi vocea lui era foarte scAzuta si nici nu sc intorsese spre Polly, ca fi auzi cuvintele foarte clar. - O sa-{i iau bilet de vapor spre San Francisco. Mai intai era tatal ci care luase toate deciziile in viata ci, apoi Nat Malachi, iar acum Devon. Polly era obosita de-atata supunere, dar nu stia cum sa se comporte. Pentru un moment isi dori si fic ca Lydia McQuire, curajoasa si hotarata. - Nu mi-ntore in San Francisco, explici ea ferm ramanand surprinsa atat ca ct si Devon. Dar nefiind dorita aici voi lua prima salupa de corespondenta spre Seattle. Acolo nu-mi va fi greu sa-mi gasesc un sot bun. Am auzit cd in orasul accla e mare criza de femci. 72 Polly il vazu pe Devon cum isi inclesteaza pumnii si trai un scurt moment de satisfactie; cénd Devon se ridica, ca oscila intre team si o tensiune plind de speranta. Dar Devon nu veni la ca pentru ao prinde de umeri gi a-i interzice si-l parascascd. Isi aduna puterile, iar pe fafa ti aparu o trasitura aspra, aproape brutal’. - Atunci du-te, spuse cl. Mult succes. - Devon... Sufletul ci parea si se stranga; ficu un pas inspre Devon, apoi se opri. Era sotul ci, partencrul ci de viata, in ciuda falsei cununii; cu el aflase ce inseam si iubesti sisi fi iubit, Dar asta se terminase acum, trebuia sa se trezeasca din acest vis. Cat de mult si-ar fi dorit s4 aiba copii de la acest barbat, si-i maseze spatele si picioarele cind venea obosit de fa luc eat de mult i-ar ft plicut si radi cu el edad Riceau vreo gluma, ‘sa pling’ cand el era trist. Dar toate acestea ii rimaneau interzise, aceste bucurii dulci, si de vind erau doar prostia si minciunile ci. - imi pare rau, spuse ca, atat de Incet, inedt nu era sigurd daca cl a auzit-o. Polly se intoarse in casa mare de pe deal, in camera in care statuse cu Devon gsi unde in bratele sale cunoscuse extazul. Isi scoase verighela de aur de pe deget, 0 puse pe scrin langa peria de par a lui Devon si incepu si-si impacheteze putinele lucruri pe care le numea proprietatea ei inainte de a-l cunoaste pe barbatul care-I va considera mereu sotul ci. Cand privi in oglinda mare de deasupra scrinului, nu se vazu pe sine ci patul din spatele ei. Niciodala - orice i s-ar mai intampla in viata - nu va imparti patul cu un alt barbat, nu se va mai casitori si nu-si_va lua nici un iubit. Si niciodata nu-si va vinde trupul pentru bani, fiind sigura ci nu va mai suporta nici cea mai mica alingere din partea altui barbat decét Devon. Salupa de coresponden{a ajungea la pranz, si Polly era in port. Bincinteles, sperase pana’ in ultimul moment c& Devon 73va aparea si o va impicdica sa plece, dar cl nu era de vizut nicaicri si chiar si prin harditul asurzitor al motoarclor auzea in departare bataile ritmice ale ciocanului. Spre deosebire de ca, el mai avea un vis pe care-l putca urma. . - Ar fi 0 prostic sa pleci, remarc& Lydia in spatele ei. Polly se speric atat de tare ineat cra si cada in apa. - Eu nu sunt aga viteaza si tare ca line, Mispunse ca cu demnitate. . - Prostii, spuse Lydia, fara a schia vreun zambet. Bincdnteles ca esti tare. trebuie si fii, n-ai de ales. an - Devon nu ma mai vrea, spuse Polly cu privirea in pamant. Cat timp asteptase salupa ii recuse de mai multe ori prin cap ideea de a se arunca in apa st de a astepta pana se incaca, dar o ultima ramasitd de putere o impicdicase. Dar asta nu cra totul - o cuprinsese si o teama ciudala, team’ ca va rata ceva important daca va muri acum, oricAt de {rd sperante parca viata ci la ora actuala. Lydia ofta. - Inceteaza s4 gAndesti cu capul lui Devon, Polly, spuse ca. Ai propria ta minte care {i-ar spune ce si faci daca ai fi gata s-o asculli. | ; Polly o privi {int pe aceasta ciudata femcic, frumoasa $1 puternic’, ce statea in fata ci gi se intreba de unde toate aceste idci nebunatice pe care Ie avea mereu Lydia, : - Ai putea sa-l ai acum, Lydia, spuse apot. Devon ¢ liber, in ochii Domnului si al oamenilor si sliu ca-l gasesti destul de atragator. Lydia isi incrucisa bratele. ; / - Bine, spuse ca pe un ton bland si provocator in acclasi timp. Daca chiar nu-I vrei pe Devon, atunei urca-te in barca si du-te la Seattle. O si-l consolez cu. : Polly simti o durere strafulgerandu-i inima. Ea il iubea pe Devon si era sigura ca si cl o iubea pe ca, desi dezamigirca il orbise. Dar Lydia era o femeic frumoasa si fermecatoare, tar 14 Devon isi dorea atét de mult.n cimin si o familie, incdt fusese in stare si plece departe pentru a gasi o femeic pe care s-0 aduc& acasi. Dupa un anumit timp de suferin{a, 0 va observa pe Lydia dupa care va incepe sa-i facd curte. Ochii sotici lui Devon se umplura de lacrimi. - Devon merita sa fie fericit si tu ai putea si-i dai ceca ce are nevoie, spuse ca hotirdta si-si ridicd geamantanul. Lydia ii atinse braqul. - Micar vei serie? 0 intreba calm. Ingrijorarea ci era ca un balsam pentru inima rinita a lui Polly. Ar fi putut fi prictene atétde bune daca lucrurile s-ar fi petrecut altfel. - Da, raspunse ca si se intoarse repede pentru a evila o despartire cu lacrimi, apoi pasi pe scéndura ingusta a barcii. Lydia se sim{i pardsita mergind pe drumul spre casi. Stia ca-l poate cadstiga pe Devon ca sof, daca ar astepta pina i s-ar vindeca ranile, apoi l-ar consola incetisor. Problema insd cra, cA interesul pe care-l avea ca inainte fata de el se transformase intr-o afectiune fraternd, Brigham era cel care o atragea; Brigham cra cel care-i trezise spiritul de lupta. Faptul, c& domnul Quade cel poruncitor nu prea corespundea gustului ci, nu era de mare importan{a. Pe drum o intalni pe Millie impadobitad cu pene de gaind in par si pictata ca un indian gata de razboi. Aparuse de dupa un tufis. Asa cum cra de asteptat, Lydia scoase un tipitin sean ca se speriase. - Sunto salbatied. o anunté Millic mandra. Lydia rase si o imbr - Cred ci multi ar fi de parerea asta. De unde ai penele? - Din cotetul de gaini. E plin de pene pe-acolo. Lydia se gandi la paduchi si alte creaturi neplicute si se stramba.- Cred ca nu {i-ar strica o baic, spuse ca, apoi incepu si culcaga penele din parul fetitci. - : ; o. Salbaticii nu fac baie, afirma Millic, desi nu protesta cand se vazu furata de podoabele ci din cap. Cel pulin nu in a. Feti ei dra i ra ii ardea. apa. Fetisoara ci dragu(a si murda . -In sange, poate, propuse ca. L-am auzit o data pe tata spunand ca unele indience isi spala pdrul cu urina si unturd de peste. . d Lydia era socata dar nu spuse nimic pentru a nu-i da ocazic copilei si exprime alte constatari de acest gen. - Unde-i Chalotte? se informa ca in schimb. . - Cine slic? raspunse Millie ridicind din umeri. In Camelot sau in padurea Sherwood. Sau poate intr-un caste! din Spania. . Lydia z4mbi. / a - Esti un copil precoce , ii spuse ca cand ajunsera acasa. De unde ai auzit de toate aceste locuri? . Millic se bucura de interesul Lydici. - . - Sliu sa citesc, raspunse ca mandra. Si Charlotte imi spune multe povesti. Visul ci este si fic rapita intr-o buna zi de un sah frumos si s& calareascad prin desert pe spatele unei camile. Charlotte spune ca sahul se va indragosti atat de tare de ca incat isi va desfiinta haremul. : . . : / - Lydia rosi. In Noua Anglie nu i s-ar fi permis unci fetite s&i dezvolte asemenca idei scandaloase. ope - Cerule, dar ce stic Charlotte despre haremuri? intreba “ i Millie Ma tem ci o grimada de lucruri, recunoscu Mi ie dandu-si importanta, fapt care o fcu si semene cu tatal ci. Binean{cles ci multe sunt inventate de ca. - Bineanteles, o aproba Lydia. io Era bucuroasa ci Jake nu era prezent. Umplu oalele si celelalte vase cu apa si Ie puse pe soba. Apoi Ricu focul si se indrepta spre unul dintre soproane unde vazuse ca 0 albie. 16 Millic sporovaia voioasa in timp ce Lydia incalzea apa. ~ Face gi Charlotte baie? intreba ca curioasa. Lydia ridica 0 sprinceana si in acelasi moment auzi sunetul strident al sirenei de pe vaporasul de corespondenta. O coplesitoare tristele o cuprinse la gandul nencorocirii celor doi, Devon si Polly, - Numai daca se picteaza ca o silbatic’ si se tavaleste toatd dupa-amiaza prin desis. * Dupa ce se incalzi apa, Lydia o ajuta pe Millie la dezbracat si micuta intra ascultitoare in cada, - In mod normal, spuse Millic, fac baie doar simbita Seara. $i céteodata in apa in care s-a imbaiat si Charlotte. Din nou se auzi satupa si Lydia inchise ochii chinuita. - Polly a plecat, asa-i? intreba Millie, O sa mai vind? Lydia o c&uté pe Millie de paduchi inainte si o sAipuneasea. ~ Nu stiu. spuse intr-un slarsit si-i intinse fetiqe’ sipunul. - Poflim, Pocahontas. Spali fata. - N-o si-mi fie dor, de ea, explicd: Milli cu avea sinceritate copilareasca. Stitea tot timpul in camera ei. La fel ca tusa Persephone. Lydia aproape c& uitase in valtoarea evenimentelor de batrana doamna. ~ Poate c matusa ta ¢ bolnava, spuse ca ingrijorata. Millic se ridicd si Lydia ii intinse un prosop greu din damasc. Se minuna mereu de acele mici obiecte de lux care se aflau in aceasta casi izolata, $i se intreba, dacd acest lucru se datora decedatei sotii a lui Brigham sau matusii Persephone. - Nu. spuse Millicent, in limp ce se stergea. ~ Tusa Persephone nu ¢ bolnava. Numai ed se ascundy de Charlotte si de mine. O obosim s provocdam migrene, - De lucrul Asta nu ma indoie: spuse Lydia lucida, © si vad ce-i cu ea dupa ce te imbraci tu. Ridica degetul in semn de amenin{are cand Millie, infisuraté in prosop, urca scara, 3 it 77rr ic curat dacd cumva te mai joci de-a indienii, fii tc rog un salbatic cu si cu intentii pasnice. - ce ‘ N-o mira faptul ci Millic nu-i rispunse nimic. ede ase Lydia goli albia si o duse in sopron, inainte de a s ii sp era tusii Persephone. epta spre camera tusii Persephone. _ ‘otare si o oaecare inate in Tata usii ezitd, oscilaind intre ingrijorare ‘ 0 oarecare impotrivire de a se amesteca in treburile altora. Invinse ins’ ingrijorarea si Lydia coca la wi a, stri nda. - Intra, striga o voce plapa / arpa uda pe Tusa Persephone stilea pe un divan cu o carpa ud a re frunte. Perdelele de la ferestre erau trase si o vag’ aro levanticd plutea prin camera. > Doamn Chilcote? - seul ud O mani palida sc misca spre baticul ud. - Da? Cine e? ; couse destule boli Lydia se stépani si nu zémbeasca. Vazuse destule pol “ . ~ ae 4 e doa serioase pentru a recunoasle 0 persoana Care-st inchipuie ha ? ¢ bolnava. . os vcoaa ee Eu sunt, Lydia, raspunse ca, asezéndu-si mana pe cca a ‘ Vil 5 ‘oie de tusii Persephone. Am vrut doar sa vad daca aveti nev ceva. 1 luda 5: ene fi esi se Ulla Doamna Chilcote isi lui compresa de pe frunte si so Na la Lydia. Fa{a ii era roz, ochii fi sclipeau, dar nu de febra sic indbusita. ; ves fi ae - Cred ci pe dumneata nu te pot duce, spuse ea. Ar i a joc teatru in continuare. ; ci absurd sa joc teatru inc uae, «ge asevd ‘s De data aceasta Lydia nu-si mai stapani ras se agen pe marginea patului cand doamna Chilcote se ridica in cay oasclor. Ceva, ceva tot va apasa, spuse Lydia calma. Altfel nu - 4 i Ci sta intunccata. -ati ascunde in camera as ntut ; le = Doamna Chilcote intinse mana dupa un Macon * parfum si-si parfuma incheicturile mainilor cu ar levantica. 78 - Am veut doar sa-ti dau ocazia si te faci indispensabila, ii raspunse ea. N-ai idee, domnisoara McQuire, cat de mult are nevoic aceasta familie de dumneata! Lydici ii placea foarte mull si fie de ajutor, dar acest lucru o ficea Si Usor ssceptica, Vazuse ce efect aveau cerintele necontenite asupra unui om, indiferent daca cle erau intemeiate sau nu. Era frumos si dai, 0 fapla nobila sa-i ajuti pe ceialalti - dar sufletul care dA mu trebuie sA rimand (ra bran’. - Cred c& stiti ca Polly a pleeat, Spuse Lydia, banuind ca doamna Chilcote stia tot ce se intampla in casa, Si intr-adevar batrana doamna didu din cap alirmativ si oft. - Da. Am vazuto cind s-a imbarcat dar nu-mi pot explica de ce si-a parasit soqul asa dintr-o data. Lydia ramase tieuwta, In ¢az c& Persephone chiar nu stia - fapt de care Lydia se indoia avand in vedere istetimea batrane? “nu va fi noua guvernanta cea care-i va povesti. Doamna Chilcote o studie pe Lydia ganditoare. > M-as bucura daca mi-ai spune Pe simplu. $tii ce inseamna numele meu? Lydia scutura din cap. - Vine din greaca, draga mea, si inseamna intruchiparea primaverii, Lydia zambi. - Ce dragut. Primavara, Ce trumos, ce linistitor era acest loc. unde acnul nu Mirosea a praf de pusead si fried, unde sangele nu ineca jarba, iar urechile nu crau asurzite de {ipete si tuncte ... . ~ De ce esti asa trista? intreba Persephone si se apleca spre Lydia intr-un fel care-i arita c& batrana doamna nu prea inghite pretexte. N-ai deeat doudzeci de ani st lotusi in ochii dumitale se oglindeste tristetea ao mie de ani de suferin(s! Uimita de sinceritatea batrinei, Lydia intoarse capul. Ochii fi ardeau, tsephone, spuse ea 79- Cand voi muri, rispunse ca rigusité, Dumnezeu nu va avea motiv si ma trimita in iad, oricat de rele ar fi pacatele mele. pentru ca cu am fost deja acolo, si am dat mana cu necuratul. C4nd auzi pomenindu-se de cel mai temut dintre toti ingerii cazu{i, doamnei Persephone i se tdie rasuflarea, dar intinse mana si cuprinse degetele reci ca ghiata ale Lydici. - Spunc-mi la ce te referi, copila mea, fi porunci ea linistit4. Ai fost si dumneata tara prin acest razboi ingrozitor? Lydia isi umezi buzele. - Cine n-a fost? raspunse ea tulburata si apoi incepu sa-i povestcasca totul acestei femei blande si care avea o mare tarie de caracter. fi povesti, oprindu-se din cand in cand, despre cum isi urmase talal in razboi si prin ce trecuse acolo, ii descrise corturile murdare, bal{ile de noroi amestecat cu sange, si ingrozitorul zgomot al ferastraului ind oase omenesti. Apoi, balbaindu-se si ficdnd scurte pauze, dar {ra a inflori ceva, povesti pentru prima oara dupa atita timp unui om despre capitanul J. D. McCauley, prizonicrul din armata statelor sudiste, pe care-| ajutase sa evadeze. Dar Persephone nu paru deloc socaté ci doar impresionata, - Acest cipitan McCauley a fost prins din nou de catre yankci? intreba ea ingrijorata. Lydia scutura din cap, simpla amintire a acestui episod fi intorcea stomacul pe dos, iar piclea i se acoperi cu o sudoare rece. Vazuse scldali ai Uniunii spanzura{i pentru dezertare si gandul cd actul ci de tradare putea fi descoperit, iar ca putea {7 executala, nu-i mai daduse pace cat timp durase rizboiul. - Nu sunt sigura ca a scipat. - De ce-ai facut acest lucru? o intreba Persephone, fra urma de repros in glas ci doar cu un sincer interes. - Pentru cd guvernul platea chirurgilor un premiu pentru ficcare amputare, raspunse Lydia simtind o si mai mare greata. 80 intr-o noapte, la scurt timp dupa ce murise tata, patrula a adus un capitan McCauley la infirmerie. Avea doar o usoara rand fa bratul stang, cra de ajuns s& i se fi cusut rana si putea fi trimis in lagarul de prizonieri. Dar dr. James Steenbock a hotarat si-i faic_bratul sisi incaseze premiul. |-am adus cpitanului McCauley uniforma tatilui meu gsi i-am spus unde gaseste un cal. Apoi le-am atras atentia paznicilor si-l lase si plece nestingherit. Ochii Persephonei sclipeau si Lydia realiza deodata de unde mostenise Charlotte acea predilectie pentru povestirile dramatice. ~ Ai dat dovada de mult curaj, Lydia! exclama batrdna doamna in mod admirativ. Dar nua banuit nimeni cd dumneata |-ai ajutat pe prizonier si evadeze? ~ Ba da, Steenbock, raspunse Lydia amar, Dar neputand si dovedeasca si din cauzd ci ceiali chirurgi aveau nevoie de ajutoral meu la masa de operatii, nu s-a formulat nici o acuzatic impotriva mea. Cam la o siptimana dr. Steenbock a vrut s-i taie unui (andr din Kentucky, piciorul care trebuia doar cusut si pus in ghips. Atunci m-am dus la unul din ceialal{i doctori si i-am spus ce se va imtapla. Acesta a examinat cazul, dr. Steenbock a fost destituit din functie si dus intr-un lagar de prizonieri, pentru a fi judecat dupi terminarea razboiului. Persephone era palida si o privea pe Lydia cu ochi mari. - Ela stiut cd dumneata ai fost cea care I-a denuntat? Lydia aproba din cap. Nu va uita niciodatd, cum o privise dr. Steenbock in ziua arestarii sale in cortul de operatit - CUO privire ce trida toath rautatea sa si care pirea si contin O ameninfare tacita. In cosmarurile ci cele mai ingrozitoare acest doctor statea la capatul patului ci cu bisturiul in mana si asemeni nenumaratilor soldati pe care-i furase de maini si picioare, Lydia stitea incapabila de a se migca, de a scdpa. Si 8intotdeauna cand se trezea din acest vis, simfea un fipat de disperare in git, {ipat pe care insa si-| reprima la fel de hotirata cum isi reprima si frica sau amintirile. Lacrimile pe care ca nu Ie varsase niciodata, luceau in ochii Persephonci; batrana doamna intinse mana si 0 trase pe Lydia spre ca. - Nu trebuie si-{i mai fie teama, acum a trecut totul, spuse ca in semn de consolare. Nimeni nu-ti va mai face nimic, sub acoperisul lui Brigham esti in siguranta. Toti cei care-mi cunose nepotii, mai degraba s-ar lupta cu ferastraul cel mare din (abricd decal si se masoare cu Brigham! Lydia stia cat de mare si puternic era Brigham, dar nu dorea si devin’ dependenté de protectia lui, sau de orice altceva i-ar fi putut oferi el. Caci dacd lui i-ar veni vreodata ideca si o trimitd acasi, nu numai cd s-ar sim{i singura intr-o lume rea, dar va fi gi slabité pentru cd a renuntat la independenta ci. - Sunt in stare si-mi port singura de griji, raspunse ca pe un ton prictenos dar ferm. - Dar ai totusi de gand s& ramai un timp aici? intreba Persephone repede. Lydia aproba din cap. Avea un salariu bun si dispunea de un loc sigur unde putea dormi si avea mancare destuld. - Atata timp cat sunt binevenita! rispunse ea. Persephone radia. ~ Minunat! Atunci nu vad de ce n-as putea s-o vizitez pe draga mea sor Cordelia in Maine! strigd ca entuziasmata, se tidica si trase perdelele pentru a lasa sa patrund’ ultimele raze de soare de dupa amiaza. In mod misterios, parea sa se fi vindecat de migrena. 82 Capitolul_ 7 Unul pleaca si altii vin, se gandi Lydia cateva zile mai tarziu, cand vazu un barbat barbos traversind platforma vaporasului de coresponden{a si coborind pe mal. Il urma o fermeie slabulA si firava , careia ise {inca cate un copil micut de fiecare mana. __ Lydia era entuziasmat pentru ea acum va fi locuita, in tuna dirtre cele sase casufe, iar unul din copii, o fetita cu codife negre si lucioase, era destul de mare pentru a merge la scoala. Celalalt copil, un baietcl in pantaloni scurti, abea ‘daca icsise din scutece. Charlotte si Millie © insotira pe Lydia. Venisera pe plaja in cantare de crabi si alte animale marine pentru a le identifica apoi dupa pozele dintr-o carte de stiin{ele naturii pe care o sisise Lydia in biblioteca lui Brigham. - Oameni! sopti Millie impresionata, de parca pina in momentul de fata nu vazuse niciodatd o alta flings umana. Charlotte ii arunca o privire dispre{uitoare. - Bincinteles c& sunt "oameni", cap de oaie ce esti, spuse ea. Ce-ar putea sai fie altceva? Lydia se stradui si potoleasea cearta care tocmai izbuenise intre cele doua surori. sfar: 83- Fata trebuic sii fic de varsta mea, spuse Millic, pentru a adiuga apoi vizibil emotionaté: Oare i-ar place si fim prictene? Millic se desprinse de ling Lydia si alerg spre chei in jos. Fata micutei straine se lumina cand Millie fi vorbi, iar cand ajunsera fa capatului docului, mergeau deja mand-n mana ca niste vechi prictene. : - O cheama Anna, explica Millie mandra. $i acestea, Anna, sunt profesoara mea, domnisoara McQuire si sora mea Charlotte. Desi Charlotte cra adesea visatoare si absentd, nu avea 0 fire neprictenoasa. Acum zambea cald si spuse: ~ Buna, Anna. : . Lydia se uita la fata nesigura a barbatului si a sotici sale, apoi stranse mana micutei. / - Buna, Anna, spuse ea si se intoarse spre baiat. + Si pe el cum il cheama? - Rolf, raspunse Anna timida, dar nu fara mandric. . - Hans Holmetz, se prezenta barbatul mare ca un urs si-1 intinse Lydici o mana grea, plina de bataturi. Am auzit, cd s-ar putea gisi de lucru pe-aici. Sunt puternic iar Magra stic sa gatcasca si si facd curat. . Lydia nu cra imputemicita s& angajeze muncitorl, dar nu se indoia de faptul ci Brigham il va primi pe domnul Holinetz in echipa sa de taictori de lemne. / : - Bun venit in Quade’s Harbor, raspunse ea prictenos $1 observa o lumina in ochii obositi ai Magnei. Va voi arata unde-I puteti gasi pe domnul Quade ... . Hans si Magna schimbara cateva cuvinte intr-o limba pe care Lydia nu o intelegea, si Hans puse jos sacul marinaresc pe care-I purtase pe umiar. sacul parca sd contina tot avutul acestei familii, cdci alt baga} nu mai aveau. / Nu c nevoic sa-1 cautati pe Brigham, rasuna vocea lui Devon deodata din spatele Lydici si ca se intoarse incet spre cl. 84 Fata sa cra scrioasa, ochii albastri care inainte straluceau strengareste, acum priveau inexpresivi in gol, tuleie de barba ii acopereau barbia marcanté. Avem nevoie de orice ajutor, pe care-I primim, Oamenii isi pot alege casa care le place cel mai mull, iar cu voi avea grijd si primeasca provizii din magazinul firmei. Disperarea muta ce se citea pe fata lui Devon o intrista pe Lydia, desi cra in acelasi timp bucuroasi pentru familia Holmetz. _ Magna se apropie de Hans, evident de teama, si nu fi tradus cumva gresit cuvintele lui Devon. Si intr-adevar, oferta sa cra prea buna pentru a fi adevarata. - Primim o casa? se interes Hans ganditor. Devon afisi un zambet trist si mangaic parul blond ca graul al baiatului. - Ai grija te rog, Lydia, ca acesti copii si primeascd ceva de mancare, spuse el cu o blanda autoritate si din nou Lydia isi dori din toata inima si-l poata iubi pe acest barbat pentru a-i umple golul pe care-I lisase Polly in viata lui. Dupa o alta scurta dezbatere in limba lor guturala, Hans si Magna se decisera si lase copiii cu Lydia si cu fetele, in timp ce ci il vor urma pe Devon in drumul spre case. Anna si Millic fugira: mana-n mana inainte, pe cand Rudolf pasea cuminte pe ling’ Lydia, cu mana sa mica si slibuta intr-a ci. Era evident c& avea propriile sale indoicli faq de toti acesti straini. Ajunsi in bucataria casei, Lydia aseza copiii la masa, aduse lapte, branzé si pui rece din racitor, rimas de seara trecuta, Cand puse jos tava pentru a Ie turna lapte ii observa pe Anna si pe Rolf urmarindu-i miscdrile cu ochii mari si infometati. Erau timpuri grele, consecintele razboiului se simteau si in vest si era posibil ca acesti copii si nu fi luat de cateva zile o masa consistenta. 8 mnLydia sim{i un nod in gt cand vazu cum isi golird copiii paharcle de lapte, in timp ce Millic si Charlotte doar gustascra. O umbra aparu pe neasteptate in usa, si Lydia se intoarse incet socotind ca este Jake, bucdtarul. Dar in schimb, in prag statea Brigham luand pentru un moment lumina soarelui cu umerii sai lati. Lydia avu deodata ciudata senzatic cA Brigham se lupta cu propriul sdu corp, cici i se citea in ochii sai gri o vitalitate pe care corpul sau cu greu si-o putea potoli. Isi saluta din cap fetele, apoi pe copiii Holmetz cei limizi pentru ca intr-un sfarsit s-o priveascd pe Lydia si, sa-i zAmbeasci cu subinteles. Zguduita din temelii de acest atac asupra sim|urilor ci, nu putea decat sA spere ci Brigham Quade nu va descoperi niciodata ce putere avea asupra ci. Caci deja dupa acel prim si singur sarut, pe care-| schimbasera intre ci, isi didu seama cat de usor i-a fi fost lui Brigham sa o seduca, ca i s-ar fi daruit cu drag, daca i-ar fi cerut-o ... - O si-{i primesti scoala, spuse el zambind pe sub mustala. . Remarca sa la obiect o dezamagi pulin pe Lydia, caci in sulletul ci se asteptase la ceva mai poetic, dar bincinteles ca cra si usurata. In prezen{a copiilor, o remare’ personala ar {i fost nepotrivila, ba chiar necuviinciasa, - Cand? intreba ca scurt. Brigham ofa, dar ochii sai zimbcau. - Oamenii mei incep azi cu tiatul si raschetatul lemnului de constructic, promise el. Cred ca cel mai bine ar fi s4 construim scoala in poiana dintre Main Street si cimitir. Voi alege personal locul de constructic. Lydia ridica barbia. - Multumese mult, spuse din nou scurt. EI rase, lua lighcanul din carligul de pe perete si se indrepta catre soba, pentru a-l umple cu apa fierbinte din 86 cazan, intre Lydia si Brigham avea loc un schimb atit de intensiv de senzatii, de parca nici nu ar fi fost copiii acolo. - Cu cati impotrivire pronunti cuvintele, domniseara MecQuire! 0 necaji el, indreptandu-se catre usi cu ligheanul in brate. Dar la urma urmelor e o prostic din partea mea si ma astept la altceva din partea unei emancipate din Noua Anglic, nu-i asa? Lydia il urma pana la usa privind ticuta si suparata cum isi spala fata si miainile. Desi stia cd el vrea doar s-o necajeascd, ura sé i se spund “emancipata", simfindu-se injosita. - Dupa cate stiu si dumneata te tragi tot din Noua Anglic, domnule Quade, spuse ca in{epatd. Si ai putea {1 mai politicos, El] isi ridica privirea spre ca si raise. In gene ii straluceau stropi de apa, pirul negru ii era ud tot - si era foarte atragator. Lydia se finu bine de tocul usii, infrangandu-si pornirea de a merge la el si a-] mangaia pe par. - Haide, spuse el zimbind, spune tot ce ai pe suflet, domnisoari McQuire! tot ce nu-{i place, poate atunei vei avea inima mai usoara. Dar Lydici i se pusese un nod in gat, se prinse si mai bine de tocul usii. Credea ca reusise si-si ascunda mania si faptul cA cineva ca Brigham Quade putea sa priveasca in sufletul ci cu usurin{a, o mania si mai tare. I-ar fi plicut si se napusteasca asupra lui Brigham, sa-l zgarie si s4-1 loveasca, dar nu pentru ci acesta i-ar fi Ricut ceva rau. ci din cauza sentimentelor violente pe care de atata timp le strinsese in sufletul ci. - Nu stint nervoasa, spuse ca. Copiii sporovaind voiosi pareau deodata foarte departe. Brigham zimbi si-si plimba privirea, deloc jenal, de-a lungul trupului Lydici, ceea ce - spre supararea Lydici - ti pricinui niste furnicaturi plicute in tot corpul. 87- Mincinoaso, spuse cl zimbind strengareste. Lydia fu cuprinsa de o furie teribila, dar inchise ochii luptind importiva ci, pentru ca stia cat de greu va fi de infrant furtuna din suflctul ci, odat dezlantuita. Brigham o studic cu ochii scinteindu-i ironici, privirea sa continand ‘ins& si o provocare muta. Dar cand se intoarse, vrand s& verse ligheanul, o bariera invizibil’ ceda in sufletul Lydici. Uita de copii si de Iegile civilizatici si se napusti asupra lui Brigham ca o Icoaicd insetat&é de singe. Maraind si scuipand ca una dintre acele pisici mari se agd{a cu o mana de camasa lui, iar cu ceatalta il lovea furioasa in spate. Brig o impinse in iarba moale si ingenunche peste soldurile ci dar nu-i tinu miainile si nici nu se feri de loviturile ci. In acest moment ingrozitor ea vedea in el razboiul, chinurile, durerea, foamea, {ipetele rainifilor pe campurile de lupta si toata nedreptatea si brutalitatea razboaiclor puse la cale de oameni si duse tot de ci. Jar intr-un fel oglindea si neajutorarea Lydici fala de toate aceste lucruri. H prelucra pe Brigham cu pumnii, pana ii disparu si ullimul strop de putere din brate, apoi se lisa in iarba obosita si speriala de comportamentul ci. Peste obraji fi alunecau lacrimi ce-i picurau apoi in par. Brig o lua in brate. - Micul meu yankeu, spuse el incet sdrutandu-i tampla umeda. Razboiul s-a terminat. Nu ai de ce si te mai temi. Abia acum Lydia igi reveni putin, realizind ce spectacol trebuie sa fi ficut. Charlotte si Millie stateau in usa bucatarici uiténdu-se la ci infrigurate. - O, Doamne, sopti Lydia incercind si-l impinga pe Brigham de lang’ ca, desi se sim{ca cam ametita. 88 Brigham se ridicd, 0 ajuta si pe ca sA se ridice pe picioare, apoi o-trase la pieptul sau. - E-n ordine, micufa mea, murmuri el linistind-o. Dar aroma pielii si cea a parului sau umed ii provocara o si mai mare neliniste si slabiciune si dorinja scandaloasa, ca el si o ridice, si. o ducd pe scdri in sus spre patul siu si si preia controlul asupra sufletului si corpului ei... cel putin pentru un scurt timp. $i tocmai acest lucru, aceasta dorina de a-l simi aproape, o simti ca ca cea mai periculoasa. Dupi ce inspird adane, se desprinse de el, Ricu un pas inapoi netezindu-si cu maini tremurdnde, parul despletit. Timp de un moment Brigham o privi lcut, apoi se intoarse si se indrepta spre bucadtaric. Charlotte sii Millie ii ficura loc si treacd. Lydia se intoarse cu spatele pentru a nu privi copiii. Nu avea raspuns fa intrebarile din ochii lor, la fel cum nu avea nici pentru cele din inima ei. Se aseza pe treptele verandei cu bratele incrucigate in jurul talici si astepta sd se lingtescd. Apoi intra in casa. Din fericire Brigham nu se mai afla in bucatirie, si nici Charlotte. Dar Millie, Anna si Rolf 0 priveau ingrijorati, iar ea cAula disperata o explicatic pentru comportamentul ei. Dar, bincin{eles ci asa ceva nu exista. Modurile de comportament irational nu se putea explica. Devon batea un cui intr-una din ultimele scinduri care formau acopcrisul noului sau magazin. Mai lipseau sindrilele dar scandurile trebuiau si (ind macar o parte din ploaia de vara, departe de pereti si podele. Dupa o privire catre cerul albastru si senin, in care, dup cum se spune, nu ¢ bine si te increzi, aruncd ciocanul cit colo intr-o crizi de supirare si deznadejde. Isi indlA capul ofand si privi peste apA spre muntii indepartati gi acoperiti de zipada, a ciror priveliste obisnuia s-I consoleze in cele mai disperate clipe ale vietii. 89- Devon? La sunctul acestei voci feminine inima incepu sa-i bata ca nebuna. Devon crezand mai intai ca s-a intors Polly si ar fi fost gata si o primeasca cu bra{cle deschise. Dar cra Lydia cea care statca in spatele sau si care ardla alat de trista si deprimata tol asa cum se sim{ca el. Avea in mana un cogs impletit si o cana cu cafea. - Credeam ca poate doresti si mananci ceva, spuse ca timid’, parca temandu-se si nu fic trimisa inapoi. . Devon zainbi si-si frecd barbia {epoasa dar nu fcu nici un gest de a lua cosul. In schimb se informa. - Dumncata mai esti libera, domnisoara McQuire? Lydia rosi, ceca ce-l incurajé pe Devon determinandu-l chiar sa zambeasca. ~ Nu stiu la ce te referi, raspunse ca incet, desi i se vedea pe chip ca stia foarte bine. ; - In San Francisco erai de acord sa te casttoresti cu mine, constata ¢l calm. De fapt nu o iubea pe Lydia dar o aprecia si o admira $i poate ci aceasta ar fi fost o bazd mai bund pentru o cisnicie, mai bund decat pasiunea neinfranata pe care o sim{ca pentru Polly. Accasta nu-i pricinuise decat necazuri. Mai ¢ valabil lucrul asta? : - Nu, raspunse Lydia hotarat. Trebuic sa intelegi ca in San Francisco eram foarte disperata. Devon rase, pentru prima oara in aceste zile, si desi suna aspru si putin for{at se simti foarte bine. Lydia rosi din nou. - - N-am vrut sa spun ca in calitate de femeic trebuic 4 fi disperata ca sa te marili cu unul ca dumneata, Devon ... El ridicd din sprancene. - Nu? : - Nu. Dar cu si cu dumneata nu ne-am potrivi. Ai nevoie de cineva care poarta ciorapi de mitase, nu sosete de lana. Devon isi incrucisa bra{ele si se aplec’ spre ea. 90 + Sosete de lind? repeta el zimbind pe sub mustata. te crezi chiar atat de neprezentabila, Lydia? Lydia se simti jignita. - N-am vrut si spun asta, rispunse ca. Ma referam ta faptul ci eu sunt practica, si voluntara si... rezistenta. Fata ci ardea de rusine, arita de parca ar vrea si o rupa la fuga in orice moment. Pe cind dumneata, Devon, ai nevoie de o femeie gingasd care are nevoie de grija dumitale. Inspird adane. O femeic ca Polly. Timp de cateva momente bune atentia lui Devon fusese distrasa de la suferin{a inimii sale, dar la auzul numelui iubitei, fi revenira toate acele sentimente melancolic Sim{ind deodata nevoia de a fi singur, Devon fi intoarse Lydiei spatele. - Devon, spuse Lydia blind, du-te la Seattle si adu-o inapoi. Locul ci c aici, linga tine. t Devon inghiti in sec. Ar fi spus ceva, dar nu era in stare sf scoata nimic rational din el, asa cao List pe Lydia fra nici un raspuns, In acea noapte isi duse toate bunurile sale cele mai importante in cAsufa de pe deal, cisufa in care locuise impreund cu Brigham si fsabel in acele vremuri grele. Mai tarziu, in timp ce taia lemne pentru foc la lumina lanternci, auzi un fosnet pe cdrare si Brigham pasi in lumina. Acesta aprinse un chibrit de coaja aspria unui pin, apoi duse chibritul spre {igara ce-o avea intre buze. - E prea plina casa pentru tine? intreba el intr-un tirziu. Devon nu mai yroia si doarma in camera lui cici acolo pircau s4 miroasé toate a Polly, a aroma ci proaspaté si curata, iar el auzea peste tot dezmierdarile ci tandre si gemetele de plicere inabusite. Dar asta nu dorea si o dezvaluie niminui, nici macar fratelui siu. . . - Cred ca ar trebui s& stii, spuse el in loc de raspuns, ridicdnd toporul pentru a mai tiia un lemn. Am de gand si-i fac curte Lydici. 91Timp de un moment Devon avu impresia ci fratele sau in{epenise, dar apoi se gindi ca trebuie si i se fi parut din cauza luminii. Nu, Brigham era multumit cu tarfa lui scumpa pe care o vizita la Scattle, gi ultimul lucru care si-! dorea cra 0 solic. - De ce? intrba Brigham incet. - De ce nu? Devon era ud de transpiratic si iase deja atatea lemne cil si-i ajunga pentru toata iarna, dar sim{ca cd trebuic sa taic in continuare pentru a nu exploda ca praful de pusca intr-o tigaic incinsa. Doar tu nu o vrei. Brigham ii smulse lui Devon toporul din mana si-l azvarli intr-un tufis. Apoi il prinse de gulerul camasii. - Lydia nu este o tarfa! spuse el printre din{i. Far cu nu voi accepta ca tu sao folosesti ca si cum ar fi una, Devon! Devon se desprinse din prinsoarea lui Brigham. - Am spus ca-i voi face curte nu cd o voi folosi ca pe o tarfa, raspunse el calm. MA vai casatori cu Lydia. - Ba nu, asta n-ai s-o faci, Devon! ~ Asa? Si de unde-ti ict tu acest drept asupra ci, Brig? Poate cA tocmai ai fost ales in functia de rege si mi-a scdpat mic treaba asta? Fratele siu ofa din greu, iar acest oftat ii spuse lui Devon mai multe decat ar {i recunoscut Brigham. - Daca o vrei pe Lydia, spuse cl, va trebui sa treci peste mine. Spunand acestea isi stinse {igarea cu piciorul, ii intoarse spatele si porni pe carare in jos. - Sa fiu al naibii, sopti Devon, apoi incepu sa radi. Lydia se bucura de calatoria spre Scattle, desi era si putin trist, din cauzi ci doamna Persephone pleca in est. Vaporasul de coresponden{a cra atat de plin cu lazi si valize, incat Brigham jura ca se va scufunda sub greulatea accea incd inainte de a parasi portul. 92 Charlotte si Millie venisera si ele pentru a-si conduce miatusa pana la vaporul cel mare cu care urma si calatoreascd in jurul Cape Horn-ului, si crau foarte emotionate pentru cd Anna Holmetz le povestise ci in Yesler’s Hall ar fi un urs dresat. Singurul lucru care le mai scdidea din bucurie era gandul la despartirea de matusa Persephone. Numai Devon rimiasese acasa, spre usurarea Lydici. De cand ii spusese, cu citeva zile in urma, ca i-ar place si se cdsatoreasca cu ca, ii aseza in fiecare zi la cin& Mori pe scaun si in general se purta ca un caraghios. Lydia se straduia sa fie toleranta, stiind ci Devon, de fapt, nu dorea decat sa-si distragd gandurile de la pierderea femeii iubite. Dar i-ar {i placut mai mult daca el ar fi lsat-o in pace, cdci ca avea destul de furcd cu pro oiile-i gentimente. Si toate aceste sentimente aveau o legatura cu Brigham si cu fratele sau mai mic. Din ziua aceea ingrozitoare, cand isi pierduse controlul si se ndpustise ca o pisicd salbaticd asupra lui Brigham, Lydia cra chinuita de dorinte si fantezil paicdtoase. Seara, in pat isi imagina ci Brigham ar fi ldnga ea, atingandu-i cu miainile sénii goi. Numai géndul la asa ceva ficea sa i se intareasca sfArcurile si si i se precipite respiratia. Cateodaté mergea atat de departe, visindu-l intre pulpele ei... si tot ce i-ar face. Dar intrebarea fri raspuns era, de ce il dorea atat de tare sau in ce fel fi va linisti Brigham dorinta arzdtoare. Stia doar ca-si va pierde mintile intr-una din aceste nopti de vara ficrbinti. dacd aceasta agitatic a simfurilor nu-i va fi calmata in sfarsit. Stitea cu Millie si cu Charlotte Kinga balustrada, in timp ce vaporasul se indepairta de port, iar Millie, plictisindu-se, incepu si topaie pe punte in sus si-n jos. - Cum de se poate purta in asemenea hal? intreba Charlotte si-si trecu mana prin parul blond ca mierea. 93- Pentru ca nu are decat zece ani, ii rispunse Lydia zambind. Tu nu te purtai tot asa cand erai copil, Charlotte? Charlotte se bucura cé Lydia nu o mai considera un copil, exact cum intuise Lydia. - Nu. Adicad - cateodata, dar cu nu m-am_ mianjit niciodata cu sirop de afine pregatindu-ma de rizboi si nici n-am ramas coco{ata prin copaci. I s-a intamplat vara trecula si tata a trebuit si se urce dupa ca si s-o dea jos. Lydia zambi imaginandu-si situatia dar se si bucura ca nu fusese de fata. Munca lui Brigham era destul de periculoasa si Lydia sigur ar fi tras o sperictura zdravana vazandu-i, pe cl si pe Millic, intr-o asemenca situatic riscanta. In acest moment Millie tocmai vroia si tug’ pe langa Brigham, dar cl o prinse si o ridicd pe umeri. Apoi se indrepta spre Lydia, care statca la balustrada si care ar fi dorit s4 nu dea ochii cu cl. Lydia se uit4 imprejur in speranja cd Persephone sa fie pe-aproape, dar accasta se instalase comod intr-un scaun iar Charlotte ii inca companie. Brigham nu-i spuse nimic Lydici, era adancit intr-o discutie cu fiica sa cea mica. Abia cand nu se mai vazu nimic din Quade’s Harbor si dupa ce Millie fugise la sora ei mai mare, Brig i se adresa Lydici. - Te vei cdsatori cu fratele meu? intreba el incet. Lydia, incurcata, incepu s4 se joace cu manusile. - Asta nu stiu inca, mini ca. Trebuie si recunosti ci Devon ¢ foarte sarmant. Nu gisesti ci ¢ frumos din partea tui si-mi trimitd flori in fiecare seari si si scrie poezii pentru mine? - Poezii? Brigham era atat de uimit incat aproape ca se inecd cu acest cuvant. Deci lucrurile stéteau asa cum banuise Lydia. Brigham nu s-ar fi gandit niciodaté sA cucercascé o femeie in acest stil romantic si demodat. In schimb 0 arunca in iarba si se cZ tara 94 pe soldurile ci. Dar cine a spus c& Brigham avea de gand sa-i facd curte? Nu - Lydia era aproape sigura c& inten{iile lui Brigham erau orice dar au nobile. La fel ca si ale ci. De team’ ca Brigham si nu-i ceara si recite caéteva versuri dintr-una din "poeziile" fratelui stu. Lydia schimba subiectul, cici n-avea nici talentul nici inspiratia necesara pentru a crea versuri. - Millie mi-a povestit ci in Yesler’s Hall ar fi un urs dresat, spuse ea. Timp de un moment, Brigham se uitd la ca nehotarit de parca nu stia ce sa facd, si o sirute sau si o arunce peste bord. - Cand se va satura si danseze il putem inlocui cu Devon. Dar atunci va trebui sa {ii tu biciul. Lydia rosi. - Asta a fost o remarca foarte riuticioas’! Brigham ridicd din umeri. - Cum asa? Tu canti si cl danseazi. Si-acum si nu te prefaci cA nu-{i plac atentiile lui - stiu cd aga este. - Posibil. Dar de ce te intereseaza pe tine treaba asta? - Iti art cu de ce, spuse Brigham, iar apoi, in mijlocul punt. in fata ochilor lui Dumnezeu si al pasagerilor, o trase la el si saruta atat de profund ineat ca isi pierdu paliria si parul i se despleti. Dupa ce se termina, va il fixd consternata, iar el se apleca, ii ridicd paliria de pe jos si i-o inmand cu o plecaciune ironica. - Tot ce este in legdtura cu tine ma intereseaza, spuse el, apoio lsi acolo si plecd pur si simplu.Capitotul 8 Dupa primul moment destul de socant, in care inca mai simtea buzcle lui Brigham pe gura ci, Lydia se apleca si culese acele de pir risipite in jurul ci. Apoi se [eri de privirile micului grup de curiosi - matusa Persephone, Charlotte si Millie - si-si prinse parul blond intr-un coc ordonat. Respirind adanc, ramasc langa balustrada pana cand furtuna pe care Brigham o dezlin{uise in simturile ci, se transforma intr-o furie rece $i mula. Timp de doua ore, unul dintre cele mai frumoase peisaje le trecu prin faja ochilor, piduri verzi - catifelate, creste de muni acoperite cu zipada, lucruri care vorbeau de existenta lui Dumnezcu mult mai convingator decat cel mai constiincios preot. Din cand in cand Lydia vedea cate-un indian culegand crabi pe plaja sau mergand fa pescuit in barca lui ingusta. In tot acest timp Brigham fusese destul de istet sa nu se apropie de Lydia. Insa la sosirea in Seattle prelua din nou comanda si tusa Persephone, Charlotte, Millie si Lydia furad urcate intr-o trasura. Bagajul lor urma sa fie adus putin mai tarziu. Lydia fu foarte linistité vazu cd Brigham nu Ie conduse la hotel. 96 Dar linistea ci dura pind in momentul in care incepu sa se intrebe incotro s-o fi dus Brigham. - Unde-o fi? murmur’ ca fara si-si dea seama. Doamna Persephone zambi concludent, cici dupa tot ce se intamplase, nu mai era pentru nimeni un secret faptul cd Lydia se sim{ca atrasi de Brigham. Oricat lupta impotriva acestui lucru si se striduia si-si ascunda sentimentele, era evident pentru toata lumea ce se intémpla. - Brigham are pricteni de afaceri in Seattle, raspunse doamna Chilcote. Charlotte oft4 si spuse visitoare - Sunt sigurd cA se intalneste cu o doamna misterioasa cu parul lung si imbricata intr-o rochie alba! Millic of si ca exprimand o parere total diferita: - Prostii! Bineinteles ca se intélneste cu o femeie, dar nu-i nimic mistcrios in asta. Sc pupa cu el pentru bani! Tusa Persephone intoarse capul pentru a-si ascunde un zambel. iar Lydia cra uimiti de precocitatea dovedita de Millie. Dar se si temea cd ceea ce tocmai spusese copila ar putea fi adevarat . Vocea ii tremura cand i se adresa feti{ei. - Haide, Millicent, céteodata am impresia ca esti o pitica de paisprezece ani care face pe copilul. De unde Dumnezeu ai asemenea idei nebunesti? -Eu stiu cum stau lucrurile, raspunse Millie cu o superioritate ce o rani pe Lydia amintindu-i de Brigham. Copila isi atinti privirea ochilor gri asupra guvernantei ci. - Tata te-a pupat cand eram pe vapor, observa ea. O si-{i dea bani pentru asta? Charlotte chicoti si Lydia rosi. - Evident ca nu! rispunse ea consternata, Persephone rise. - Aproape ca-mi pare rau ca va panisese acum, explica ea. Voi pierde eel mai mare spectacol al secolului. 97Lydia nv ‘ritentiona sa participe la vreun spectacol. - Nu infeleg, la ce va referiti, se adres batranei doamne pe un ton politicos dar ferm. - Ja gandeste-te putin, spuse Persephone. Lydia tacu si nu se mai uita la nimeni pana cand trasura ajunse in fata Hotclului Imperial. Peter si Eustace Wallace. pricteni ai familici Quade Ie asteptau pe Millic si Charlotte. care urmau sa petreacd dupa amiaza si seara impreuna cu fiica lor Bertha. Dup4 ce Lydia si Persephone se instalara, fiecare in camera ci, Lydia isi spala mainile si fata si-si prinse din nou parul, iar in tot acest timp nu se putu gindi la nimic altceva decAt la sérutul lui Brigham. La gandul ca cl ar putea sdruta, pe bani sau pe gratis, alta femeie in acest mod intim, 0 cuprindea o gelozie cumplita. Furioasa, strinse din buze chinuindu-se sa se gandeasca la altceva. . isi propusese ca azi sao caute pe Polly si cra hotarata si 0 si gascasca. Dar nestiind de unde sa-si inceapa cdutarea, ramase pe trotuarul din fata hotelului privind ganditoare in jurul ci. Seattle cra, in. ciuda impresici pe care 0 facea, un oras mic. Lydia descoperi ci padurca ajungea pana in strada si ca orasul dispunea de 0 micula biscrica. : Desi Lydia era aproape siguré ci din cauza sentimentelor de vinovatic, pe Polly, in mod sigur n-ar fi gasit-o intr-o biscricd, intra totusi in acest loc racoros si se aseza pe una din bancile simple de lemn. ~ Pot s& va ajut cu ceva? ; : Lydia tresiri. In spatele ci statea o femeic durdulie cu un zambet prictenos pe fata-i ciupita de varsat de vant. - Ma numesc Lydia McQuire, spuse Lydia dupa o scurta ezilare $i se ridic’ intinzand mana catre femeic. 98 - O caut pe prietena mea Polly ... Se intrerupse pentru cA nu sia cum o chema pe Polly cu numele ei de fata. Polly Quade., spuse ¢a intr-un sfarsit. - O cunoasteti? Femeia scutura din cap. - Nu. Daci numele de "Quade" ii spunea ceva, si sigur it spunea, nu i se putea citi pe fata. Prietena dumneavoastri a {recut pe aici? Era in drum spre San Francisco sau spre Orient? Lydia ofa. - Mi-ar plicea sa stiu. - E singura? Lydia isi aminti cat de tristé fusese Polly si de inexpresivitatea ochilor lui Devon cand il vazuse ultima data. ~ Da. Cred ci da. Cu siguranqa ca a incereat si gaseascd vreun hotel ieftin si poate chiar si o slujba. Femeia dadu din cap aprobator. - E posibil si gatease’ pentru vreo societate de tietori de Iemne prin padure sau si lucreze la Hotel Imperial. Poate S-a cAsitorit. In Seattle cum apare o femeie singura. oricat de urat4 sau rea ar fica, barbatit: stau deja la coad’ pentru ao duce la altar. Lydia se sim{i jenati. De cAnd parasise hotelul, o urmarisera priviri birbitesti curiaose, fuicraturi si comentarii impertinente. - Cred ci Hotel Imperial ar fi prea scump pentru prictena mea. Nu exist nici o pensiune prin Seattle? ~ Ba da. Dar o femeie serioasa nu si-ar inchiria camera acolo. Pensiunea este chiar dupa States Rights Sallon, si am auzit c& acolo saltelele coledie de plosnite. Femeia avea dreptate, intr-un asemenea loc Polly n-ar fi locuit. La fel ca si Lydia, mai bine ar {i innoptat intr-un loc ca acela. | li multumi femeii si parasi biserica pentru a se intoarce la Imperial. incerednd sa se intereseze in continuare de Polly. 99