UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA

SPECIALIZARE – TEHNOLOGII ŞI MANAGEMENT ÎN

PRELUCRAREA PETROLULUI

PIMS

PROCESS INDUSTRY MODELING SYSTEM

Dr. Ing. Geacai Elis Masterand,

Cobzariu Paul Marian

Constanţa

2020
 CUPRINS

INTRODUCERE....................................................................................................................................3
CAPITOLUL I.......................................................................................................................................4
PIMS - Process Industry Modeling System............................................................................................4
1.1 Cercetãrile privind PIMS.....................................................................................................5
1.2 Importanţa PIMS pentru stabilirea cotei de piaţã şi rentabilitãţii...................................6
1.3 Piaţa de desfacere.................................................................................................................7
CAPITOLUL II......................................................................................................................................8
PIMS ŞI IMPACTUL EXERCITAT DE ACESTA...............................................................................8
2.2 PIMS şi avantajele acestuia..........................................................................................................9
2.3 Caracteristici PIMS....................................................................................................................10
2.4 Planificarea rafinãriei cu PIMS...................................................................................................11
2.5 Utilizarea programului PIMS.....................................................................................................11
Concluzii.............................................................................................................................................13
Bibliografie.........................................................................................................................................14

2
 INTRODUCERE
PIMS este un sistem de modelare ce folosește programare liniară, fișiere Excel
pentru datele de intrare și generare rapoarte. Acesta conține submodele pentru instalațiile
din rafinărie și optimizează producția având la bază criteriul economic.
Modelul cuprinde variabile de decizie binară privind unitățile din proces și
variabilele care determină planul de operare al procesului de rafinărie, cum ar fi nivelurile
de operare, achizițiile și vânzările. Funcția obiectivă este realizată prin combinarea
veniturilor din toate produsele și a costurilor din toate unitățile procesului în timpul
orizontului de planificare prestabilit.
Acestea sunt costurile pentru petrolul brut achiziționat, costurile de inventar pentru
nave, depozitarea, încărcarea și rezervoarele de producție, costul de descărcare al navelor și
costul de schimb al încărcării petrolului brut în CDU.
Procesele de planificare sunt considerate una dintre cele mai importante probleme
pentru industriile de proces. Acest lucru este deosebit de important pentru rafinăriile de
petrol unde planificarea este utilizată pentru a crea planuri de producție, distribuție, vânzări
și inventariere cu privire la informațiile despre clienți și piață, sub toate constrângerile.
În prezent, ne concentrăm asupra problemei de planificare a rafinării pe termen
lung, folosind formularea discretă a timpului și, de asemenea, ne propunem să luăm în
considerare incertitudinea cu privire la cerințele produsului în timpul procesului de
planificare.

3
 CAPITOLUL I
PIMS - Process Industry Modeling System

PIMS este un sistem de modelare ce folosește programare liniară, fișiere Excel

pentru datele de intrare și generare rapoarte. Acesta conține submodele pentru instalațiile
din rafinărie și optimizează producția având la bază criteriul economic.
PIMS s-a bazat pe cercetările anterioare GE și l-a extins la o varietate mult mai
largă de industrii și companii. Susținerea GE, împreună cu sponsorizarea MSI și Harvard
Business School, a determinat 57 de corporații mari, din SUA, să se alăture programului
până la sfârșitul anului 1972. În cele din urmă, peste 500 de companii au participat pentru
diferite perioade de timp, oferind date și suport financiar pentru cercetare.
Încă de la început, obiectivul cercetării PIMS a fost identificarea factorilor asociați
cu diferențele de performanță în afaceri și cuantificarea impactului acestora. Aceste
influențe de performanță includ condițiile de piață sau industrie, poziția competitivă inițială
a unei unități de afaceri și strategiile adoptate de către managerii unității într-o anumită
perioadă de timp.
Abordarea utilizată în PIMS a fost modelată după lucrările anterioare efectuate în
cadrul ‘’General Electric ‘‘de către Sidney Schoeffler. Schoeffler a analizat performanța
financiară și caracteristicile strategice ale numeroaselor unități de afaceri ale GE în anii '60.
El a dezvoltat un așa-numit „Model de optimizare a profitului”, care a fost utilizat de
managementul corporativ GE ca dispozitiv de evaluare comparativă pentru planuri.
Echipa care a proiectat și efectuat cercetarea PIMS a inclus economiști (Sidney
Schoeffler și Bradley Gale) și profesori de marketing HBS (Ralph Sultan și autorul). Ideile
au fost contribuite, de asemenea, de manageri și planificatori corporați la GE și la alte
firme participante. În acel moment, domeniul ‘’managementului strategic”nu a apărut încă,
nu existau nici o Societate de Management Strategic sau Jurnal de Management Strategic.
Drept urmare, abordarea pe care au adoptat-o a fost un amalgam al economiei organizației
industrial, clasice” și a gândirii actuale despre marketing.
Din cauza limitărilor de hardware și software disponibile, metodele statistice
multivariate nu au fost utilizate pe scară largă în domeniul marketingului la momentul
organizării PIMS. În perioada 1965-1970, de exemplu, nu a apărut în Journal of Marketing
un singur articol bazat pe analiza regresiei multiple.
Câteva articole bazate pe acest subiect au apărut în Journal of Marketing Research,
dar acestea s-au ocupat de analiza datelor sondajelor consumatorilor, nu de probleme
strategice. Revista Marketing Science nu exista încă. Astfel, nu a existat o activitate

4
prealabilă, cu atât mai puțin o tradiție de cercetare, pe care s-au putut baza în proiectarea
programului PIMS.
PIMS a fost inițiată în 1970 ca proiect al Institutului de Științe de Marketing (MSI),
in care dupa doar 2 ani s-a mutat la Cambridge și a devenit afiliat la Harvard Business
School. În 1975, programul a fost mutat în SPI, care a furnizat servicii de consultanță de
gestiunea firmelor sale participale, precum și gestionarea activităților de cercetare.

1.1Cercetãrile privind PIMS

Printre cele mai importante influențe de profit din modelul PAR ROI au fost cota
de piață, calitatea relativă a produsului, intensitatea capitalului, utilizarea capacității,
productivitatea muncii și rata de creștere a pieței deservite a unei unități de afaceri. În
general, modelul PAR a explicat aproximativ 40% din variația ROI pentru unitățile de
afaceri din baza de date din 1986 (Buzzell și Gale, 1987).
În timp ce accentul acestora a fost inițial pe explicarea rentabilității unităților de
afaceri, baza de date PIMS a fost în cele din urmă folosită pentru cercetarea pe o mare
varietate de subiecte. Acestea au inclus analize ale structurilor de piață, costurile de
comercializare, rentabilitățile la cote de cercetare și dezvoltare, modificări ale cotelor de
piață, integrare verticală, intrare și ieșire pe piață și noi proiecte de afaceri.
Companiile care au sprijinit PIMS erau interesate în primul rând de a determina ce
nivel de performanță ar putea fi rezonabil de așteptat pentru o unitate de afaceri care a
concurat pe o piață cu caracteristici date și a urmat o strategie dată. Practic, toate au definit
performanța unităților de afaceri în termeni de rentabilitate a investițiilor sau a unor variații
ale acestora.
Erau interesați, în mod firesc, în modul de îmbunătățire a rentabilității unei unități
de afaceri prin modificarea strategiei și în modul în care se poate îmbunătăți performanța
corporativă generală prin realocarea resurselor între unități. Pentru a rezolva aceste
întrebări, s-au concentrat inițial pe dezvoltarea unui model de regresie cu ROI ca variabilă
dependentă și diverse caracteristici ale pieței și dimensiuni de strategie ca variabile
independente. Acesta a fost așa-numitul model „par roi”.

5
1.2 Importanţa PIMS pentru stabilirea cotei de piaţã şi rentabilitãţii
Descoperirile inițiale despre cota de piață și profitabilitate au fost publicate pentru
prima dată la mijlocul anilor '70. Au atras imediat atenția largă și au făcut obiectul
controverselor de atunci.
PIMS este, fără îndoială, cel mai cunoscut pentru constatarea cotei de piață și
rentabilitatea sunt pozitive. În mai multe rânduri, chiar am citit în manuale sau am auzit că
PIMS reprezintă ”impactul profitului cotei de piață ”.
Exemplele sunt reglementări sau dereglare specifice unei anumite industrii,
campanii publicitare de succes neobișnuit și schimbări semnificative ale preferințelor
clienților. Cota de piață este pur și simplu o măsură a scării de funcționare a unei unități de
afaceri, în raport cu concurenții direcți ai acesteia. Ulterior, am ajuns să acordăm o
importanță și mai mare faptului că cota de piață reflectă gradul de succes al unei unități de
afaceri în satisfacerea nevoilor sau preferințelor clienților săi, adică calitatea relativă a
produselor și serviciilor sale și prețurile premium.
Cercetările bazate pe PIMS au demonstrat constant o asociere puternică, pozitivă,
între calitate și rentabilitate. În același timp, a fost întotdeauna evident că calitatea și cota
de piață sunt corelate ele însele. Din acest motiv, efectele celor doi factori nu pot fi distinse
în mod clar într-un model de regresie cu o ecuație unică. Dar studiile care folosesc modele
mai complexe au confirmat rezultatele de bază. Un studiu a utilizat modificări în ROI
pentru a arăta că îmbunătățirile calității conduc la câștiguri ale cotei de piață, precum și la
creșterea prețurilor de vânzare. Relații similare au fost observate într-un alt studiu, în care
un model autoregresiv a fost utilizat pentru a explora schimbările de la an la an în ROI.
În rândul cadrelor didactice, concluziile privind cota de piață și rentabilitate au
stimulat un corp substanțial de cercetări ulterioare, unele dintre acestea extrem de critice
pentru activitatea originală. O metaanaliză a subiectului publicat în 1993 a catalogat 48 de
studii empirice în care au fost raportate 276 estimări ale elasticității cotei de profit - piață.
Cel puțin jumătate din aceste studii s-au bazat pe datele PIMS, cele mai multe dintre
acestea fiind realizate de medici independenți. Marea majoritate a elasticităților
rentabilității în ceea ce privește cota de piață, nu este surprinzător. Din 1993, au apărut
studii interesante, deși popularitatea subiectului pare să fi scăzut.
Ambele oferă o mai bună înțelegere a modului în care calitatea, cota de piață și alți
factori strategici funcționează pentru a influența profiturile. În special, acestea arată că cota
de piață și calitatea nu trebuie tratate ca „variabile independente” separate și distincte,

6
întrucât sunt într-un model tradițional de ecuație unică. În schimb, acestea ar trebui tratate
ca componente ale unui sistem complex de relații între factori strategici, costuri, prețuri și
utilizarea activelor.

1.3 Piaţa de desfacere

Toate studiile privind ordinea de intrare, bazate pe date PIMS sau nu, au suferit
unele probleme conceptuale comune. Unul dintre acestea este să identifice ce companie
sau produs a fost de fapt „pionierul” pe o piață. Adesea, primul participant de succes a fost
precedat de alții ale căror produse erau inacceptabile sau care foloseau o tehnologie care a
devenit rapid învechită. O problemă conceptuală aferentă este aceea a definirii limitelor
„pieței” în care a intrat o firmă. Un exemplu este cel al copiatorilor de birou.
Copiatorii care au folosit hârtie acoperită au fost comercializați înainte de
introducerea Xerox a primului copiator de hârtie simplă în 1958. Dacă „piața” a fost
definită pur și simplu drept ,,copiator ”, atunci Xerox nu a fost pionierul. Dar, cu privire la
retrospectivă, este ușor de observat că copiatoarele de hârtie nu erau un substitut
acceptabil; definiția corectă a pieței este „copiatorii de hârtie simplă”. Din cauza
ambiguităților inerente definirii unei piețe și a stabilirii ordinii exacte de intrare în ea, în
PIMS, am clasificat întreprinderile pur și simplu ca „unul dintre pionieri” într-o dată pe
piață și comparată acestui grup cu cele ale nou-veniților.
PIMS a extins foarte mult oportunitățile de cercetare cu privire la efectele intrării
timpurii sau ulterior pe o piață. Până în prezent, este singura sursă de date transversale care
acoperă o mare varietate de industrii și include, de asemenea, informații despre
profitabilitate, precum și cota de piață. Alte studii au fost efectuate folosind informații
publicate despre ordinul de intrare și cote de piață sau date de cercetare comercială de piață
Acestea și majoritatea altor studii s-au concentrat pe mărci.

7
 CAPITOLUL II
PIMS ŞI IMPACTUL EXERCITAT DE ACESTA

PIMS a furnizat o sursă bogată de date cercetătorilor academici în marketing și

management strategic și, într-o măsură mai mică, în economie. Domeniile de interes cel
mai mare pentru cercetătorii academici au fost cota de piață și profitabilitatea; impactul
calității asupra cotei de piață și a rentabilității; relațiile dintre ordinea intrării pe piață,
cota de piață și rentabilitatea.
Cercetările bazate pe PIMS au analizat impactul asupra profitabilității
intensității capitalului și a integrării verticale, dar aceste domenii au atras relativ puțin
atenția. Acest lucru se poate datora faptului că aceste dimensiuni ale strategiei nu sunt
considerate în mod normal ca fiind în sfera de marketing, în timp ce savanții din alte
domenii au fost mai puțin conștienți de programul PIMS. Au reușit să stabileascã, sau
cel puțin să propunã, câteva generalizări empirice utile sub formă de relații între
variabilele strategice. Unele cel puțin din aceste generalizări satisfac standardele
propuse, care sugerează că o generalizare empirică este un '' model sau regularitate care
se repetă pe diferite circumstanțe și poate fi descrisă simplu prin metode matematice,
grafice sau simbolice.
Constatările PIMS privind cota de piață și rentabilitatea au influențat gândirea
directorilor și a planificatorilor corporativi. Cel mai important exemplu este cel al
președintelui General Electric, Jack Welch. Curând după ce a devenit director general
în 1980, Welch și-a exprimat politica conform căreia GE va sprijini doar acele unități
de afaceri care au fost sau ar putea deveni unul dintre primii doi concurenți de pe
piețele lor de servicii respective.
PIMS a jucat de asemenea un rol în adoptarea pe scară largă a „gestionării totale
a calității” de către corporațiile din America de Nord în perioada anilor ’80 -’90. Multe
alte influențe au fost, de asemenea, în acest domeniu, inclusiv ideile mult discutate ale
lui W. Edwards Deming și J. M. Juran. Nu este posibilă redarea programului PIMS
după 30 de ani. Este foarte puțin probabil să se realizeze un program similar, bazat pe
transmiterea voluntară a datelor în viitorul prevăzut. Mai mult, bazele de date existente

8
 care sunt utilizate în cercetarea strategiei lasă mult de dorit. Una dintre aceste baze de
date care a fost utilizată în unele cercetări strategice, care includ date despre profiturile
operaționale ale „segmentelor de afaceri” ale corporațiilor americane cu tranzacționare
publică. Dar aceste segmente de afaceri nu corespund, în general, unităților de afaceri
strategice. Mai mult, datele nu includ nicio informație despre strategiile concurențiale
folosite de firmele raportoare. Astfel, cel mult, analiza bazei de date poate arăta modul
în care caracteristicile industriei afectează performanța și cât de mult - dar nu de ce -
performanța firmelor individuale variază de la media unei anumite industrii.
Rafinariile și producătorii petrochimici se confruntă cu un climat de consolidare
a industriei, concurență sporită, creșterea mandatelor de siguranță și de mediu și o
cultură în plină expansiune a internetului. Provocarea lor fundamentală este să
răspundă la aceste variabile în timp ce elaborează în continuare cele mai rentabile
planuri de operare, răspunderea cerințelor de reglementare și luarea deciziilor cheie cu
privire la cheltuielile de capital atât pentru îmbunătățirea conformității, cât și pentru
profit. Pentru a face acest lucru, ei trebuie să ia în considerare următoarele: materii
prime și prețuri alternative, produse alternative și prețuri, specificații de amestecare a
produsului, configurațiile instalației de procesare, îmbunătățiri de capital, achiziții,
vânzări și tranzacții, inventare, importuri și exporturi.

2.2 PIMS şi avantajele acestuia

PIMS permite companiilor de rafinare și petrochimie să dezvolte modele optime de
planificare care să echilibreze complexitățile a mediului de astăzi cu maximă fidelitate.
Oferă aceste avantaje:

 Profit sporit prin precizia și flexibilitatea modelului. Aspen PIMS permite

modelarea adevărată a proceselor cheie de planificare a lucrărilor, inclusiv analiza
modelului, selecția brută și a materiei prime, planificarea producției, planificarea
operațiunilor și amestecarea. Modelele Aspen PIMS includ materii prime și opțiuni
intermediare cu niveluri de preț, fracționare brută și reprezentare a proprietății.
 Costuri de operare reduse printr-un proces de planificare simplificat care permite
utilizarea îmbunătățită a activelor, dimensionarea dreptului la utilități, reducerea
utilităților și reducerea pierderilor

9
  Valoarea susținută prin modele obișnuite de proces, metode de validare și validare
a modelului consecvente și raportare personalizată.
 Aspen PIMS optimizează funcționarea și proiectarea rafinăriilor, instalațiilor
petrochimice și a altor facilități din industrie; și poate fi utilizat pentru o mare
varietate de scopuri de planificare pe termen scurt și strategic, cum ar fi:
 Evaluarea materiilor prime alternative
 Optimizarea plăcilor de produs
 Evaluarea oportunităților de bază și / sau extinderi

2.3 Caracteristici PIMS

 Capabilități de modelare liniare și neliniare. Programarea liniară succesivă (SLP)
este caracteristica principală neliniară. Aspen PIMS oferă, de asemenea, recursuri
neliniare generalizate, amestecare de interacțiuni, amestecuri de aditivi și modelare
întreagă mixtă, inclusiv capacitatea seturilor speciale ordonate.
 Integrare cu fișele de lucru ale foii de calcul.
 Introducerea și întreținerea datelor modelului este ușoară și eficientă prin interfața
foii de calcul.
 Integrare cu baze de date. Aspen PIMS se integrează ușor cu Microsoft Access,
SQL-Server și Oracle.
 Interfață de utilizator Microsoft Windows sofisticată. Gestionarea modelului,
gestionarea datelor, generarea matriciei, soluția și raportarea sunt accesibile prin
interfața de utilizator.

Sistemul de bază Aspen PIMS, care rezolvă până la 1000 de restricții de model, este
îmbunătățit de Turbo PIMS, care permite utilizatorului să construiască modele mai mari,
mai complexe (până la 16.000 de rânduri). Combinația sistemului Aspen PIMS și Turbo
PIMS este baza pentru alte câteva aplicații PIMS, inclusiv următoarele:
PIMS permite utilizatorilor să conecteze o serie de modele PIMS Aspen cu o
singură plantă pentru a forma o rețea de ofertă / cerere / distribuție multiplă sursă, multi-
plantă, multi-piață. Un model MPIMS poate fi format din până la 100 de modele locale
PIMS Aspen cu o singură plantă, împreună cu un model global suplimentar, care definește
implicațiile ofertei / cererii / distribuției.

10
2.4 Planificarea rafinãriei cu PIMS
Modelul cuprinde variabile de decizie binară privind unitățile din proces și variabilele care
determină planul de operare al procesului de rafinărie, cum ar fi nivelurile de operare, achizițiile și
vânzările. Funcția obiectivă este realizată prin combinarea veniturilor din toate produsele și a
costurilor din toate unitățile procesului în timpul orizontului de planificare prestabilit. Acestea sunt
costurile pentru petrolul brut achiziționat, costurile de inventar pentru nave, depozitarea, încărcarea și
rezervoarele de producție, costul de descărcare al navelor și costul de schimb al încărcării petrolului
brut în CDU. Pentru a reduce la complexitatea modelării, sunt prezentate următoarele ipoteze pentru
modelul de planificare utilizat în această lucrare: Se consideră doar balanța în masă a materialelor din
rezervoare și CDU și gestionarea inventarului rezervoarelor; echilibrul energetic este neglijat.
Sistemul este compus dintr-un set de câmpuri petroliere, nave petroliere, stații de
andocare, un set de tancuri de depozitare și încărcare, unități de distilare brute și un set de
rezervoare de producție.
Navele mută diferitele tipuri de țiței de la câmpurile petroliere în stațiile de andocare.
Apoi, țițeiul este transferat dintr-un vas predeterminat în rezervorul de depozitare alocat. În
rezervoarele de încărcare, diferite uleiuri brute sunt amestecate în funcție de concentrațiile de
componente și sunt transferate în CDU. În CDU, diferite amestecuri brute sunt separate în fracții
diferite de ulei și aceste fracții sunt transferate în rezervoarele de producție. Într-un orizont de
planificare dat, problema constă în calcularea nivelurilor de inventar în fiecare rezervor, debitele
dintre unități, cantitatea de produse finale, vânzările de la toate produsele finale și veniturile totale
ale procesului folosind datele necesare, cum ar fi costul de materii prime, capacitatea unităților de
procesare, cererea de produse, nivelul de inventar inițial și capacitatea rezervoarelor.
Pentru descărcarea țițeiului se folosește o singură stație de andocare a navelor. În
conductă nu a rămas petrol brut. Doar concentrația de componente cheie în uleiul brut sau
amestecat, care este definită ca o ecuație bilineară, determină proprietatea uleiului brut și
amestecat. Se consideră amestecarea perfectă în rezervoarele de încărcare și nu se consumă timp
suplimentar pentru amestecare. Timpurile de schimbare sunt valori mici în comparație cu orizontul
de planificare și sunt neglijate în modelare.

2.5 Utilizarea programului PIMS

Operational - Planificare și Optimizare Producție

 Plan lunar MOP (Monthly Operational Plan; 3 months

rolling plan)
 Plan săptămânal (Latest Estimation)
 Plan anual (Budget)

11
  Rapoarte de tip back-casting (Backcasting)
 Analize de tip Buget vs. Plan vs. Actual
 Scenarii de tip what if.

Strategic- Evaluarea investițiilor pe termen scurt și lung

 Plan strategic pe 3-5 ani – 5YBP

 Alegerea materiilor prime/ Up-date de țițeiuri
 Evaluare de țițeiuri
 Scenarii de tip “what if”.

12
 Concluzii

MPC a fost introdus pentru procesele de rafinare pe termen scurt. Obiectivul

principal al PIMS este de a oferi maximizarea profitului total în timpul orizontului de
planificare.
Structura propusă bazată pe MPC a fost realizată pentru două exemple luate din
literatura de specialitate privind procesul de rafinărie.
Rezultatele obţinute arată că nu numai costurile de operare sunt reduse pentru
diferite valori ale orizontului în mișcare, dar crește și profitul total.
Actualmente, ne concentrăm asupra problemei de planificare a rafinării pe termen
lung, folosind formularea discretă a timpului și, de asemenea, ne propunem să luăm în
considerare incertitudinea cu privire la cerințele produsului în timpul procesului de
planificare.
Utilitatea instrumentului PIMS este incontestabilã pentru stabilirea cotei de piaţã şi
rentabilitãţii, şi nu numai.

13
 Bibliografie

1. Robert D. Buzzell- McDonough School of Business, Georgetown University, 3240

Prospect Street, Washington, DC 20057, USA- The PIMS program of strategy research A
retrospective appraisal
2. Springer CH. Strategic management in General Electric. Oper Res 1973;21:1177 –82
(Novermber –December).

14