UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA de ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA

AFACERILOR

Lect. ec. dr. Poţincu Cristian

cristipotincu@unitbv.ro
Factori ce pot influența negativ procesul de
receptare și decodificare a mesajului promoțional
pot fi:

• a) interpretarea eronată sau deformată a

simbolurilor;
• b) aversiunea față de companiile concurente;
• c) neînțelegerea termenilor, bariere de limbaj;
• d) nici unul din cele de mai sus.
Marketingul direct, element al mixtului
promoțional se referă la:

• a) stimulente pe termen scurt pentru încurajarea

vânzării unui produs sau serviciu;
• b) formă plătită de prezentare și promovare,
impersonală și persuasivă, a bunurilor și
serviciilor;
• c) mijloace ce stabilesc un contact direct,
nemijlocit cu consumatorii;
• d) nici una din variantele de mai sus.
Marca reprezintă:

• a) o tehnică de comunicare continuă;

• b) o tehnică de comunicare promoțională;
• c) ansamblu de semne distinctive menite sa
individualizeze un produs/firmă în raport cu
concurența;
• d) modul strategic în care sunt combinate, de
către o companie, diversele componente ale
promovării.
Tehnica rabatului comercial:

• a) reprezintă o tehnică de promovare de tipul

„push” adresată clienților organizaționali, pentru
a împinge mai departe produsul;
• b) încurajează distribuitorii să cumpere în
cantități mai mari;
• c) reprezintă o tehnică de promovare de tipul
„pull” pentru atragerea mai multor clienți
individuali;
• d) reprezintă o formă de telemarketing.
Dezavantaje ale marketingului direct sunt:

• a) forma de promovare impersonală

caracteristică marketingul direct;
• b) corespondența directă are conotația de
deșeuri;
• c) reprezintă de multe ori o formă de intruziune
în spațiul privat al consumatorului;
• d) nici unul din cele de mai sus.
Comunicarea corporativă are drept scop:

• a) creșterea notorietății produselor/serviciilor;

• b) îmbunătățirea imaginii organizației;
• c) stimularea cumpărării produselor/serviciilor;
• d) stimularea unui comportament adecvat în
raport cu organizația;
Standardizarea structurală a politicii de
comunicare reprezintă:

• a) tratarea politicii comerciale la fel la nivel

global, fără schimbări asupra elementelor
creative;
• b) utilizarea doar a unei parți din mesajele
existente la nivel global;
• c) utilizarea traducerii inverse în politica de
comunicare;
• d) utilizarea unui mesaj local pentru fiecare țară.
Va mulțumesc pentru atenție !