VALORIFICAREA TESCOVINEI CA ÎNGRĂȘĂMÂNT

Student: Tăuțan Ramona Carmen

Specializare: TPPVDS , an |I
 Cuprins

Cuprins.............................................................................................................................................2
Introducere.......................................................................................................................................3
Tescovina. Valorificare................................................................................................................3
Tescovina ca îngrășământ........................................................................................................5
Bibliografie......................................................................................................................................6
 Introducere

România este o importantă țară europeană producatoare de vin, cu un mare trecut istoric
bogat în tradiții culturale, mare parte din ele în strânsă legătură cu procesul de vinificare.
România înregistrează o producție medie de 6-7 milioane de hectolitri vin. Aproximativ 5
milioane de hectolitri sunt destinați consumului intern, iar restul de 1-2 milioane hectolitri vin
sunt destinați exportului (Țârdea, 2007).
În ceea ce privește raportul dintre suprafața cultivată cu viță de vie și al producției de
struguri și de vin, țara noastră se numără printre principalele 10 țări producatoare de vin din
lume. Locul 5 ca suprafata cultivată cu viță de vie (5,8% din totalul suprafețelor cu viță de vie
din Europa), locul 6 din punctul de vedere al producției de struguri (3,6% din totalul producției
europene) și locul 6 din punctul de vedere al producției de vin (2,9% din totalul producției
europene) (www.wineromania.com).
Industria vinificației a cunoscut în ultima perioadă o dezvoltare remarcabilă, datorită
tehnologiilor moderne, biotehnologiilor care s-au dezvoltat foarte rapid, dar și prin prezența pe
piață a cât mai multor oferte de levuri selecționate pentru fermentație. Dar un segment tot mai
intrigant și actual este studierea și valorificarea subproduselor care rezultă din această ramură a
industriei băuturilor alcoolice fermentate (Balteș Mihaela Virginia, 2016).
Despre vinificație se consideră, în mod eronat, ca neavând un impact major asupra
mediului înconjurător. În principal această industrie necesită areale mari de cultivare a
strugurilor, inclusiv amendamente și tratamentele viței-de-vie împotriva bolilor și dăunătorilor,
resurse considerabile de apă folosite în scop tehnologic la igienizarea utilajelor și unității de
fabricare, dar și resurse energetice.
În urma prelucrării strugurilor, în vederea fabricării vinului, se obțin o serie de
subproduse, denumite de speciliști bio-subproduse, care se pot valorifica în scopul obținerii unei
game largi de noi produse.
 Tescovina. Valorificare

Tescovina este un subprodus vinicol care rezultă în timpul extragerii mustului. Aceasta
este compusă din părțile solide separate din mustuială în urma operației de presare (Pomohaci și
colab., 1983). La rândul lor, părțile solide sunt reprezentate de pielițe, semințe și fracțiuni de
ciorchini. În funcție de tehnologia folosită, tescovina poate fi dulce (proaspătă) și fermentată.
Prima rezultă direct de la presarea strugurilor, iar a doua în urma presării boștinei fermentate de
la vinificația în roșu sau a tescovinei proaspete, fermentate în timpul păstrării (Pomohaci și
colab., 1983).

Tescovină uscată provenită din Fetească Neagră

Din cauza conţinutului ridicat de apă 55-75%, valorificarea tescovinei este limitată
întrucât aceasta prezintă o stabilitate microbiologică foarte redusă fiind predispusă la contaminări
relativ rapide dacă nu este supusă unui tratament care sa îi mărească perioada de conservabilitate
(Gaița Cristina-Georgiana, 2018).
 Pe plan național, există o serie de informații limitate în ceea ce privește valorificarea
tescovinei, ea fiind utilizată în principal pentru recuperarea alcoolului etilic, iar în proporții
reduse
pentru obținerea tartraților, a uleiului din semințele de struguri, a coloranților alimentari sau furaj
pentru animale (Jimborean Mirela Anamaria, Michiu Delia, 2019).
Cele mai multe aplicații ale tescovinei menționate în literatura de specialitate fac referire
la încorporarea acesteia, fie sub formă integrală, fie pe fracțiuni (pulbere din semințe sau din
pielițe) în produsele de panificație și patiserie, în principal pâine, biscuiți, brioșe, paste făinoase,
dar și în batoane proteice, principala motivație, constând în faptul că făina de tescovină nu
conține gluten, un conținut ridicat de fibre dietetice și de compuși bioactivi, în special din clasa
polifenolilor, cu activitate antioxidantă ridicată (Gaița Cristina-Georgiana, 2018).

Întreprinderile moderne sunt dotate cu secții de prelucrare a tescovinei care se face în

paralel cu vinificația primară, deoarece producătorii au conștientizat potențialul valorificării
acestui subprodus.

Tescovina ca îngrășământ

La o recoltă de struguri de 7-14 t/ha se obţine o cantitate de tescovină de 2-4 t/ha, cu un

conţinut de substanţă organică de 0,9-1,8 t/ha.

Pentru compostarea tescovinei se folosesc două procedee:

a) Compostarea de suprafaţă - după culesul strugurilor, tescovina proaspătă se aşterne în

strat subţire direct pe solul din vie. În viticultură, tescovina proaspătă poate fi folosită doar cu
rezerve şi îndeosebi în cantităţi mici pentru prevenirea eroziunii. Reacţia tescovinei proaspete
este acidă şi poate modifica reacţia solului. Cea obţinută de la struguri negri poate avea şi un
efect fitotoxic, din cauza conţinutului ridicat în polifenoli (https://www.agrimedia.ro).

b) Compostul realizat în grămezi - cel mai adesea, tescovina este folosită după
compostarea în platformă. Avantajul constă în faptul că, în momentul aplicării, compostul este
fermentat corespunzător. Tescovina se aşază în platformă în straturi de 20-30 cm, alternând cu
straturi de pământ de 10-15 cm grosime. Pentru a asigura oxigenul şi umiditatea necesare
microorganismelor, straturile se aşază afânat. Peste fiecare strat de tescovină se împrăştie fie praf
de var (2 kilograme pentru fiecare 100 kilograme de tescovină) pentru neutralizarea reacţiei
acide a tescovinei. Apoi se adăugă pământul.  Operaţia se repetă, prin adăugarea alternativă de
straturi de tescovină şi straturi de pământ, până ce platforma atinge 1,5 metri înălţime. Aranjată
în platformă, tescovina compostată se lasă la fermentat timp de 20 de zile. După acest interval,
platforma se desface şi se procedează la amestecarea energică a straturilor prin lopătare. Apoi
platforma se reclădeşte. Aceste operaţii se repetă la intervale de câte 30 de zile. Refacerea
repetată a platformei de compost favorizează o fermentare uniformă. În aproximativ 4 luni
tescovina poate fi administrată ca îngrăşământ organic în vie(https://www.agrimedia.ro ).

Bibliografie

1. Jimborean Mirela Anamaria, Michiu Delia, 2019. Valorificarea subproduselor din industria
alimentară. Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, pag. 101-104;
2. Pomohaci, N., M., Gheorghiță, R., Iuoras, V., Stoian, A., Cotrau, V., Cotea, 1983. Oenologie.
Editura didactică și pedogogică, București, pag. 89-93;
3. Țârdea, C., 2007. Chimia și analiza vinului. Editura ”Ion Ioneascu de la Brad”, Iași, pag. 121-
130;
4. Gaița Cristina-Georgiana, 2018. Cercetări privind valorificarea tescovinei în vederea obținerii
unor ingrediente bioactive cu aplicații în industria alimentară. Timișoara
5. Balteș Mihaela Virginia, 2016. Valorificarea subproduselor vinicole cu obținere de produși
valoroși pentru industrie și alimentație. Sibiu
6. ***- www.wineromania.com
7. ***- https://www.agrimedia.ro/articole/fertilizarea-cu-ingrasaminte-organice-la-vita-de-
vie