Capitolul VI

ROMÂNIA POSTBELICĂ, NAȚIONAL-COMUNISM ȘI

DISIDENȚĂ COMUNISTĂ

Eseu

Evenimentele de la 23 august 1944 au marcat arestarea mareșalului Ion Antonescu,

încetarea războiului împotriva URSS și întoarcerea armelor împotriva Germaniei. În
același timp, au fost create premisele pentru intrarea României în sfera de influență
sovietică . Prin „acordul de procentaj” de la Moscova, încheiat între Stalin și Churchill,
România era plasată în procent de 90% în sfera sovietică de influență.

I. Fapte istorice care au dus la instaurarea regimului comunist în România:

• Context și Factori externi - acțiuni diplomatice + prezența armatei

• Abdicarea regelui Mihai;
• Desființarea pluripartidismului;
• Manipularea opiniei publice.

II. Menținerea puterii

III. Evoluția pe etape

• Regimul Gh. Gheorghiu-Dej (1947-1965), 2 subetape

• Regimul Nicolae Ceaușescu (1965-1989), 2 subetape

IV. Fapte istorice din perioada STALINISMULUI (1948-1965):

• Desființarea proprietății private => NAȚIONALIZARE si COLECTIVIZARE;

• Înființarea instituțiilor de represiune;
• Implicarea regimului comunist în cultură;
• Constituțiile din 1948 și 1952.

VI. România postbelică, național-comunism și disidență comunistă │1

V. Fapte istorice din perioada NAȚIONAL-COMUNISMULUI (1965-1989):

• Protestul minerilor din Valea Jiului și al minerilor din Brașov;

• Vizitele lui Nicolae Ceaușescu din 1971 în China și Coreea de Nord;
• Constituția din 1965.

VI. Forme de disidență:

• PENTRU STALINISM:
• Grupările înarmate din munți;

• PENTRU NAȚIONAL-COMUNISM:
• Protestul muncitorilor;
• Protestul intelectualilor;

VII. Practici politice totalitare:

• Desființarea proprietății private;

• Eliminarea adversarilor politici;
• Desființarea pluripartidismului;
• Înființarea poliției politice.

VIII. Perioada post-decembristă (după decembrie 1989):

• Decretul nr.8;
• Organizarea primelor alegeri libere;
• Constituția din 1991;
• Câștigarea alegerilor de către opoziție;
• NATO;
• Uniunea Europeană.
IX. Asemănări între STALINISM și NAȚIONAL-COMUNISM:

• Eliminarea adversarilor politici;

• Elaborarea de legi fundamentale;
• Implicarea în viața privată a oamenilor;

VI. România postbelică, național-comunism și disidență comunistă │2

 I. FAPTE ISTORICE CARE AU DUS LA INSTAURAREA REGIMULUI
COMUNIST ÎN ROMÂNIA / COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA.

• Preluarea Puterii - CONTEXT/FACTORI

a. Acțiuni diplomatice.

În urma seriei de succese ale Axei în primii ani ai războiului au determinat formare
unui alt bloc politico-militar, Națiunile Unite, principalii membri fiind S.U.A., Marea
Britanie și U.R.S.S.-ul. Această alianță a însemnat depășirea diferențelor politico-
ideologice, care, în cele din urmă, a dus la acceptarea influenței sovietice în statele
est-europene, printre care și România. La 23 august 1944, înțelegerile interaliate din
timpul războiul au permis ca Partidul Comunist Român să devină un factor politic de
mare importață și comunizarea României după modelul stalinist.

Puterile aliate au hotărât acestea prin următoarele documente care au permis

instaurarea comunismului:

• “CONVENȚIA DE ARMISTIȚIU” - Moscova, 13 septembrie 1944.

- minimaliza efectele actului de la 23 august (lovitura de stat urmată de
insurecție);
- acordă P.C.R.-ului posibilitatea de a accesa structura politică a țării;
- acordă libertate de acțiune Armatei Roșii pe teritoriul României
• “ACORDUL DE PROCENTAJ” - Moscova, 9 octombrie 1944, prin
care S.U.A. și Marea Britanie acordau Uniunii Sovietice influnță pe
90% din teritoriul românesc.

b. Armata Roșie în România.

Armata Roșie a ajuns pe teritoriul statelor Europei de Est în urma contraofensivei

declanșată de ruși în 1943. Pe teritoriul României reăsim concentrate unități sovietice
care:

• îndepărtează opozanții și liderii comuniști

• supun la abuzuri și violențe populația civilă
• exercită presiuni asupra autorităților
• impun control asupra presei și radioului

VI. România postbelică, național-comunism și disidență comunistă │3

 La 6 martie 1945, în ciuda încălcării prevederilor constituționale, Andrei Vâșinski,
adjunctul ministrului de externe sovietic, impune primul guvern comunist în România,
condus de Petru Groza.

• Abdicarea regelui Mihai și instaurarea republicii populare

Regele Mihai a profitat de faptul că Marea Britanie și SUA nu au recunoscut guvernul

condus de Petru Groza și a refuzat să mai semneze actele emise de guvern sperând să se
provoace demiterea acestuia. Pe 21 august 1945, regele a cerut demisia guvernului Petru
Groza, dar a fost refuzat . Primul gest al regelui Mihai, aflat în grevă la Sinaia, a fost să refuze
participarea la manifestațiile din 23 august 1945, când se împlinea un an de la arestarea
mareșalului Antonescu. În semn de solidaritate cu regele, tineretul universitar și „partidele
istorice” au organizat o acțiune la București. Greva regală a fost soluționată de “Conferința de
Pace de la Moscova”, când marile puteri au impus recunoașterea guvernului Petru Groza și
închiderea câte unui reprezentant al „partidelor istorice”. La 30 decembrie 1947, regele a
fost obligat să abdice și România devenea “Republică Populară.

• Desființarea pluripartidismului

- După 23 august, primii comuniști din guvernul C. Stănescu, format de Blocul

Național Democrat (compus din P.N.L., P.S.D., P.C.R.) determină căderea guvernului și
promovează o nouă coaliție, Frontul Național Democrat = F.N.D. (format din P.C.R.,
P.S.D., Frontul Plugarilor), care va fi reprezentat și în al doilea guvern Stănescu (noiembrie-
decembrie 1944) și în guvernul Nicolae Rădescu (decembrie 1944-martie 1945). P.C.R.
reușeste să își impună, prin aceste guvernări, controlul asupra armatei, justiției și afacerilor
interne.

- La 6 martie 1945 se impune guvernul Petru Groza, format din reprezentanții

F.N.D., asociați cu disidenți ai partidelor democratice. În acest context au loc o serie de
schimbări pe plan administrativ, intern, si al justiției, fiind eliminată clasa politică.

- Vor fi lichidate instituțiile democratice. Monarhia, fiind o instituție democratică, a

fost înlocuită cu republica. Regele a încercat să se opună comunizării prin greva regală din
auust 1945-ianuarie 1946, iar în cele din urmă, la 30 decembrie 1947, acesta este obligat să
abdice și să părăsească țara. În aceiași zi România devine Republica Populară Română.

- La 19 noiembrie 1946, comuniștii vor frauda alegerile parlamentare, aceștia vor fi în

număr dominant parte din parlament.

VI. România postbelică, național-comunism și disidență comunistă │4

 - Pretextul pentru desființarea PNŢ a fost înscenarea de la Tămădău, când mai mulți
reprezentanți ai aceluiași partid au fost acuzați că au încercat să fugă din România cu două
avioane IAR 39, pentru a informa Occidentul. Ca urmare, pe 29 iulie 1947, PNŢ a fost
interzis, iar conducătorul acestuia, Iuliu Maniu, a fost arestat. Ulterior, Iuliu Maniu și Ion
Mihalache au primit închisoare pe viață. Iuliu Maniu a murit la Sighet în 1953 ,iar Ion
Mihalache la Râmnicu-Sărat în 1963. În august 1947, PNL s-a autodizolvat, iar pe 3
februarie 1948, PSD s-a unit cu PCR rezultând PMR, partid unic în România.

• Manipularea opiniei publice

Salvarea aparențelor prin:

- menținerea aparenței pluripartidismului democratic prin promovarea unor lideri și

partide satelit ai P.C.R. și unor disidențe ale vechilor partide.
- 1946- alegeri parlamentare. Aceasta aveau rolul de a crea aceiași impresie că încă
există pluripartidism democratic, însă legea electorală fusese modificată și se permitea
eliminarea anumitor candidați. Aceste alegeri s-au caracterizat prin tensiuni, violențe
și fraude.

II. MENȚINEREA PUTERII

Cum capăta formă noul regim totalitar și cum se păstrează acesta?

Începând cu anul 1948, statul român începe să fie organizat după modelul stalinist, devenind
astfel stat totalitar în mai multe etape:

1. TRATATUL DE PRIETENIE, COLABORARE ȘI AJUTOR RECIPROC

(4 februarie 1948) între România și U.R.S.S. = aduce cu sine integrarea militară
și economică a României în sfera sovietică.
2. 1948, construirea și consolidarea partidului unic: prin presiuni și intimidări,
P.S.D.-ul fuzionează cu P.C.R., formându-se PARTIDUL MUNCITORESC
ROMÂN = P.M.R., partid unic al cărui secretar general a fost Gheorghe
Gheorghiu-Dej.

3. 1952, Conducător atotputrnic.

Până în 1952 = dualitate a puterii formată din linia moscovită(constituită din lideri
care au trăit în U.R.S.S. în timpul ilegalității partidului–Ana Pauker, Emil Bogdan,
Vasile Luca) și linia națională(membri care u trăit în țară pe perioada ilegalității

VI. România postbelică, național-comunism și disidență comunistă │5

 Gheorghe Gheorghiu-Dej, Laurențiu Pătrășcanu). Această dualitate a creat o stare
conflictuală.
Gh.Gheorhiu-Dej lichidează în 1952 linia moscovită și pe Lucrețiu Pătrășcnu
pentru a deveni cel mai puternic om al statutului.

4. Adoptarea Constituției din 1948 și a celei din 1952. Prin aceasta, societatea
românească a putut fi organizată după modelul stalinist.

5. 1948, Înființarea poliției politice/ Securității

III. EVOLUȚIA PE ETAPE

1. REGIMUL GH. GHEORGHIU-DEJ (1947-1965)

a. 1947-1960 = are loc stalinizarea țării, urmărindu-se subordonarea pe
toate planurile societății față de Moscova și întreruperea leăturilor cu Occidentul și
Jugoslavia. Dej a susținut, de asemenea, intervenșia sovietică împotriva revoluției
anticomuniste din Ungaria din 1956. În 1958, Armata Roșie se va retrage de pe teritoriul
României, iar acest fapt a permis o oarecare distanțare față de Uniunea Sovietică;
b. 1960-1965 = distanțarea față de U.R.S.S. Are loc o liberalizare a
culturii și eliberarea deținuților politici. Vor fi reluate legături culturale cu Occidentul și cu
Jugoslavia. Se adoptă în 1964 „Declarația din aprilie”, prin care P.M.R. afirmă că este de
părere că fiecare partid comunist are dreptul de a-și consolida socialismul în funcție de
situația și realitățile statului.
2. REGIMUL NICOLAE CEAUȘESCU (1965-1989)
a. 1965-1971 = un nou lider, noi idei de conducere, noi cadre de
conducere, se continuă liberalizarea. Nicolae Ceaușescu își va însuși cele mai importante
funcții în stat. În 1965 se va reveni la denumirea de P.C.R. și, tot în acest an se proclamă noua
constituție, adoptată cu prilejul venirii noului conducător. Prin această Constituție, România
este proclamată republică socialistă.
= La nivel extern, se stabilesc relații diplomatice cu Germania, cu Israelul,
iar politica dusă devine din ce în ce mai independentă față de U.R.S.S. Dovadă a acestei relații
slăbite dintre România și U.R.S.S. este opoziția exprimată de N. Ceaușescu față de intervenția
sovietică în Cehoslovacia din 1968. Aceste lucruri au dus la creșterea prestigiului lui
Ceaușescu atât pe plan intern, cât și pe plan extern.

VI. România postbelică, național-comunism și disidență comunistă │6

 b. 1971-1989 = începe un regim de dictatură personală. Aceasta a
pornit în urma vizitelor lui N.Ceaușescu din China și Coreea de Nord. Conducătorul va
adopta, urmând exemplul acestor țări, „TEZELE DIN IULIE 1971”, prin care lansează
„noua revoluție culturală”, dorind ideologizarea fiecărui sector al societății.
- În 1947, Ceaușescu devine primul președinte al României,
acaparează ântreaga putere în stat și adoptă un mecanism de
conducere tipic dictatorial
- Instaurează cultul personalității conducătorului
- Promovarea membrilor familiei în funcții importante ale statului
- Promovarea politicii naționaliste
- Instaurarea sistemului „rotirii cadrelor” și marginalizarea
contestatarilor de partid, prin care începărtează potențialii rivali.

Anii ’80 marchează CRIZA REGIMULUI. Aceasta a fost declanșată în urma

condițiilor de trai scăzute, a sistematizării satelor, a demarării unor proiecte foarte costisitoare
care au fost posibile doar prin sacrificii din parte populației țării (Canalul Dunăre-Marea
Neagră sau Casa Popurului) și prin respingerea Perestroika.

IV. FAPTE ISTORICE DIN PERIOADA STALINISMULUI 1948-1965

A.Desființarea proprietății private s-a realizat prin naționalizare și colectivizare:

• Naționalizarea a început prin legea din 11 iunie 1948, când peste 1000
de întreprinderi de transport și miniere cu capital românesc sau străin au trecut în proprietatea
statului. Au fost urmate de cinematografe și de instituțiile de sănătate. În 1950 are loc și
naționalozarea unei părți din fondul de locuințe și, mai apoi, în 1951 a fost introdusă distincția
„Erou al muncii socialiste”.

• Industrializarea forțată a fost făcută după modelul marxist și a pus

accentul pe industria grea, fiind favorizată de naționalizare prin generalizarea proprietății de
stat. Direcțiile principale ale industrializării au fost electrificarea, mecanizarea și
automatizarea, chimizarea și dezvoltarea industriei constructoare de mașini.

A fost făcută în urma înființării Consiliului de Stat al Planificării. În 1948 și 1949, au

fost introduse primele planuri anuale, iar în 1951-1955, primul plan cincinal. În scopul
industrializării s-au organizat și acțiuni propagandiste: organizarea șantierelor naționale, unde
s-a folosit munca brigadierilor.
VI. România postbelică, național-comunism și disidență comunistă │7
 Industrializarea s-a desfășurat pe mai multe etape:

- 1945-1962, când a avut loc o dezvoltare extensivă, construindu-

se cât mai mult, iar economia fiind subordonată intereselor U.R.S.S.-ului și exploatată prin
sovromuri. Statul român aderă la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.).
Aceată organizația urmărea aducerea statelor aflate sub influență sovietică într-o stare de
depndență față de economia Uniunii.
- 1962-1980, când industrializarea începe să pună accent pe toate
domeniile socității, iar nivelul de trai crește. Se intensifică urbanizarea și încep să se facă din
nou schimburi comerciale cu Europa Occidentală și au loc investiții ale statelor din această
zonă în economia românească.

• Colectivizarea agriculturii a început în 1949 și s-a încheiat în 1962, când

Gheorghe Gheorghiu-Dej anunța că 96% din suprafața mobilă a României se afla în
proprietatea statului. Decizia de tranformare socialistă a agriculturii prin trecrea acesteia sub
controlul statului a fost luată în cadrul PLENAREI COMITETULUI CENTRAL al P.M.R. din
3-5 martie 1949.

În perioada 1949-1953 au fost înființate, după modelul sovietic, G.A.C

(gospodării agricole colective - viitoarele C.A.P) și G.A.S (gospodării agricole de stat). Statul
stabilea tipul de cultură, prețul produselor agricole și reducea la 0,15 ha pământul deținut de
un proprietar. Cele mai dure măsuri au fost luate împotriva țăranilor înstăriți (chiaburii). Mulți
țărani au refuzat să cedeze pământul statului, astfel că au fost arestați circa 80.000 de țărani,
dintre care 30.000 au fost judecați în procese publice.

B. Înființarea instituțiilor de represiune

Poliția politică, securitatea, a fost înființată pe 30 august 1948. Era condusă de agenți
sovietici: Gheorghe Pintilie, Vladimir Mazuru si Alexandru Nicolski. Aceștia au folosit
diferite metode împotriva celor care se opuneau comunismului: trimiterea în închisoare -
conducătorii PNȚ (Iuliu Maniu și Ion Mihalache) au primit închisoare pe viață. Deportările au
început în 1951, când 40.000 de persoane au fost trimise din Banat în zonele sărace ale
Bărăganului. Trimiterea în colonii de muncă înființate în 1950. Coloniile de muncă existau la
Baia Sprie, Salcea, Cavnic și Periprava.

C. Implicarea regimului comunist în cultură

VI. România postbelică, național-comunism și disidență comunistă │8

 Toată cultura va fi subordonată ideologiei marxiste și va avea loc restructurarea
întreului sistem de valori și a instituțiilor culturale. Prin legea învățământului, școlile străine și
cele întreținute de culte au fost interzise, limba rusă a devenit disciplină obligatorie, religia
exclusă din școală, marxistleninismul era disciplină obligatorie începând cu învățământul
secundar. Legea cultelor stabilea că Ministerul Cultelor controla bisericile recunoscute in
Romania, biserica ortodoxa era subordonata statului, iar cea greco-catolică și-a încetat
existența. Regimul comunist și-a fixat ca obiectiv crearea unui om nou. Acest fapt s-a realizat
prin distrugerea și rescrierea valorilor românești. Au fost înființate instituțiile de cultură
româno-sovietică: biblioteca și editura ”Cartea Rusă”, Muzeul Româno-Rus, Institutul de
Studii Româno-Sovietic.

Mijloacele de informare publică erau subordonate statului, bibliotecile și librăriile au

fost supuse cenzurii pentru a bloca orice informație sau idee ce ar fi contrazis orientarea
partidului aflat la putere. În anul 1948 va fi publicat volumul „Publicații interzise” care
curpindea 8000 de titluri interzise.

III. FAPTE ISTORICE DIN PERIOADA NAȚIONAL-COMUNISMULUI

(1965-1989)

Protestul minerilor din Valea Jiului și al muncitorilor din Brașov

Minerii de la Lupeni au întrerupt lucrul timp de o săptămână, au cerut condiții mai

bune de munca și de viață și au cerut prezentarea lui Nicolae Ceaușescu în Valea Jiului.
Acesta le-a promis îndeplinirea cererilor, dar a trecut la arestarea fruntașilor de protest.
Muncitorii din Brașov de la uzinele „Steagul Roșu” și „Tractorul” au demonstrat pe străzile
orașului și au devastat sediul PCR din Brașov.

Vizitele lui Nicolae Ceaușescu din China și Coreea de Nord

În 1971 au avut loc vizitele lui Nicolae Ceaușescu în China și Coreea de N. La

revenirea acestuia în țara, a lansat „Tezele din iulie”, prin care anunța revoluția culturală. A
introdus sistemul rotirii camerelor, cumulul de funcții administrative și de stat, controlul
întreprinderilor. Investițiile și ritmul de dezvoltare urmau indicațiile personale ale lui
Ceaușescu. Se revine la un regim autoritar de tip ”neostalinist”.

O asemănare între 2 fapte istorice desfășurate în România, în perioada național-

comunismului, a fost îndepărtarea României de Moscova. Cele 2 fapte istorice au fost
reabilitarea lui Ștefan Foriș și Lucrețiu Pătrășcanu în 1968 și recunoașterea libertății de

VI. România postbelică, național-comunism și disidență comunistă │9

 circulație, încurajarea proprietății private, adică măsurile liberale introduse de Ceaușescu
după preluarea puterii.

Industrializarea din această perioadă a fost marcată de două etape:

- 1980-1989. Această perioadă este marcată de criza economică a petrolului, care a afectat
industria chimică și a dus la dependența de import de combustibil din U.R.S.S. Se fac
investiții în infrastructură, în industria grea și în proicte costisitoare, în scop de propagandă
(Casa Poporului). Aceste investiții depășesc bugetul național și cresc datoria externă.
- CONSECINȚE = În scopul plății datoriei de 11 miliarde de dolari, populația este supusă la
privațiuni și la raționalizarea produselor de primă necesitate. Pe plan extern, România este din
ce în ce mai izolată și nu se ai fac investiții.

O altă asemănare a fost nerespectarea condițiilor de viață și de muncă ale

oamenilor. Doua fapte istorice au fost protestul minerilor din Valea Jiului (1977) și
protestul muncitorilor de la Brașov (1987) .

IV. FORME DE DISIDENȚĂ

• PENTRU STALINISM

Grupările înarmate din munți

Grupările înarmate s-au format din a II-a jumătate a anului 1945. Aveau denumiri
simbolice: “Haiducii muscelului” ; “Graiul sângelui” ; “Vlad Țepeș I” ; “Sumanele negre”.
Cea mai îndelungată activitate au desfasurat-o “Haiducii muscelului” condusă de frații
Arnăuțoiu, colonelul Gheorghe Arsenescu, gruparea din Munții Făgăraș, condusă de Ion
Gavrilă Ogoranu. Participau foști ofițeri ai armatei române, disponibilizaţi ca urmare a
comunizării armatei, elevi, studenți, muncitori. În cele din urmă, depășiți numeric și lipsiți de
provizii, au fost eliminați de trupele de securitate.

• PENTRU NAȚIONAL-COMUNISM

Protestul muncitorilor

Protestul intelectualilor/disidența individuală

S-a manifestat în anii `70-`80. Au protestat împotriva regimului Ceaușist: Paul Goma,
care și-a exprimat solidaritatea cu mișcarea din Cehoslovacia, “Carta 77”; Ana Blandiana;

VI. România postbelică, național-comunism și disidență comunistă │10

Mircea Dinescu; Mihai Botez; Vlad Georgescu; Doina Cornea. Aceasta din urmă era lector la
Universitatea din Cluj și a fost exclusă, din cauză că a folosit la cursurile ei texte filozofice
din Occident.

V. PRACTICI POLITICE TOTALITARE și ASEMĂNĂRI

Desființarea proprietății private

Eliminarea adversarilor politici (Lupta pentru putere)

Imediat după preluarea puterii , Gheorghe Gheorghiu Dej a eliminat adversarii politici
reali sau potențiali. Prima victimă a fost Ștefan Foriş, conducatorul PCR în timpul celui de-al
II-lea Război Mondial. A fost urmat de Lucrețiu Pătrășcanu, intelectual cu studii în Occident,
arestat, judecat și executat. În 1952 a fost înlăturată gruparea moscovită formată din Ana
Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu. La fel a procedat și Nicolae Ceaușescu, care i-a
eliminat pe apropiații lui Dej și a numit oameni de încredere, precum Ștefan Andrei și Ilie
Verdeţ.

Desființarea pluripartidismului

Înființarea poliției politice (securitatea - instituție de represiune)

O asemănare între practicile politice din România în perioada stalinismului,

respectiv național-comunismului este eliminarea adversarilor politici reali sau potențiali.
Dej l-a eliminat pe Ștefan Foriș, conducatorul PCR din timpul celui de-al II-lea Război
Mondial, iar Nicolae Ceaușescu i-a eliminat pe apropiatii lui Dej și a numit oameni de
încredere, precum Ștefan Andrei și Ilie Verdeț.

O altă asemănare a fost nerespectarea drepturilor oamenilor, însoțită de

încălcarea vieții private . Aceasta asemănare se regaseste în perioada stalinismului prin
protestele țăranilor față de colectivizarea agriculturii, iar în perioada lui Nicolae
Ceaușescu prin protestul minerilor de la Lupeni și protestul muncitorilor din Brașov. Se
urmărește planificarea tuturor aspectelor existenței umane, iar în România se manifestă prin:
programul de alimentație rațională, prin raționalizarea consumului de electricitate și gaze
naturale, ducând la deprecierea condițiilor de trai, prin locurile de muncă impuse, limitarea
drepturilor de a opta pentru domiciliu, folosirea evreilor, sudenților soldaților și angajaților la
lucrări agricole, interzicerea avortului, înregistrarea caracterelor mașinilor de scris sau prin
sistematizarea localităților

VI. România postbelică, național-comunism și disidență comunistă │11

 VI. PERIOADA POST-DECEMBRISTĂ (DUPĂ DECEMBRIE 1989)

Protestul românesc a izbucnit în Timișoara la 16 decembrie 1989 și a continuat în zilele 21-22

decembrie la București, întinzându-se în cele din urmă pe întreg teritoriu al țării. N.
Ceaușescu a fugit, iar în politica românească s-a constituit o nouă structură politică: Frontul
Salvării Naționale (F.S.N.), condus de Ion Iliescu. La 22 decembrie, această structură a
prezentat un program care prevedea noile direcții ale politicii românești, printre acestea
încadrându-se si pluralismul politic:

Acțiuni:

• Decretul nr.8 din 31 decembrie 1989, prin care s-a revenit la pluripartidism;
• La 20 mai 1990, organizarea primelor alegeri libere după prăbușirea
comunismului;
• Constituția din 1991;
• Câștigarea alegerilor de către opoziție în 1996, prin care a avut loc alternanța
pașnică la guvernare.

(Pentru eseu, aici se pot prezenta prevederile constituției din 1991.)

Încheiere:

În anii ’80 reimurile comuniste din întreaga Europă de Est au intrat într-o
perioadă de declin datorată crizei create de economia centralizată și nemultuțumirilor
populației. În România, apogeul acestor nemulțumiri s-a manifestat prin evenimentele
dindecembrie 1989 care au permis trecerea de la un regim totalitar la unul democratic,
careputea aranta drepturile și libertățile cetățenești.

ASEMĂNARE: Toate aceste acțiuni au urmărit reinstaurarea democrației în

România.

• În 2004, România a devenit membră NATO.

• În 2007, România a devenit membră UE.

ASEMĂNARE: Integrarea României în structurile Euro-Atlantice.

VI. România postbelică, național-comunism și disidență comunistă │12