CUPRINS

ARGUMENT...........................................................................................................pag. 2
CAPITOLUL I ........................................................................................................pag. 4
Caracterizarea generala a sistemelor de reglare automata ......................................pag. 4
1.1.Clasificarea S.R.A. ...........................................................................................pag. 4
1.2. Schema bloc a unui sistem de reglarea automată .............................................pag. 5
CAPITOLUL II .......................................................................................................pag. 6
Traductoare...............................................................................................................pag. 6
2.1. Notiuni generale despre traductoare. ...........................................................pag. 6
2.2. Clasificarea traductoarelor............................................................................pag. 7
CAPITOLUL III ......................................................................................................pag. 9
Traductoare utilizate in sisteme de reglare automata ..............................................pag. 9
3.1. Traductoare de temperatură. ............................................................................pag. 9
3.2. Traductoare de presiune. ...................................................................................pag. 12
3.2.1. Traductoare cu burduf ...................................................................................pag. 12
3.2.2. Traductoare cu membrană .............................................................................pag. 13
3.2.3.Traductoarele cu tub Bourdon ........................................................................pag. 13
3.3. Traductoare pentru nivel. ...................................................................................pag. 13
3.3.1.Ttrductoare de nivel cu imersor .......................................................................pag. 14
3.3.2.Traductoare de nivel cu plutitor .......................................................................pag. 14
3.3.3.Traductoare de nivel cu microunde ..................................................................pag. 15
3.4. Traductoare pentru debit. ...................................................................................pag. 15
3.5. Traductoare de deplasare.....................................................................................pag. 17
3.6. Traductoare de turaţie..........................................................................................pag. 19
3.6.1. Tahogeneratoare de curent continuu ................................................................pag. 19
3.6.2. Tahogeneratoare de curent alternativ................................................................pag. 20
3.7. Traductor de tensiune...........................................................................................pag. 21
3.7.1. Traductor de tensiune în curent continuu.........................................................pag. 21
3.7.2. Traductor de tensiune în curent continuu – curent alternativ............................pag. 22
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................pag. 23
ANEXE........................................................................................................................pag. 24
.

1
 ARGUMENT

Scopul lucrării este de a face o prezentare a pricipiilor de funcţionare ale celor mai
uzuale traductoare analogice şi digitale de măsurare a vitezei de rotaţie, modul de etalonare
cât şi posibilităţile de afişare şi prelucrare a informaţiilor obţinute de la aceştia.
Ansamblul format dintr-un senzor integrat in acelaşi circuit (chip) cu elementul de adaptare
poartă numele de traductor "integrat". Recent a apărut conceptul de senzor sau traductor
"inteligent" care prezină asocierea unui traductor cu un microprocesor (microcontroller).
Astfel se pot obţine semnale de ieşire cu mare imunitate la pertarbaţii, liniarizarea
caracteristicii de conversie a mărimii de intrare x(t) in mărime de ieşire y(t), autocalibrarea,
corecţii faţă de diverşi factori de influenţă, generarea unor mărimi de control. Traductoarele
inteligente s-au dezvoltat rapid ca elemente componente principale ale sistemelor automate,
de măsură, monitorizare şi control, precum şi în domeniul roboticii industriale.
Senzorii şi traductoarele de nivel se folosesc pentru atingerea nivelului minim şi maxim
dintr-un recipient cât şi pentru comanda de punere în funcţiune a dispozitivelor de umplere a
rezervoarelor.
Măsurarea nivelului în recipienţi este foarte importantă pentru multe procese tehnologice şi
pentru evaluarea stocurilor existente.
Din punct de vedere al energiei, indispensabilă desfaşurării procesului de măsurare,
senzorii se pot clasifica în senzori activi (generatori), senzori pasivi (parametrici).
În procesul de măsurare a nivelului pot apărea o serie de probleme specifice ca, de exemplu:
vase speciale sub presiune sau la temperaturi înalte, prezenţa spumei la suprafaţa exterioară
sau a turbulenţelor, corozitatea substanţelor folosite etc. Aceste probleme se rezolvă prin
soluţii constructive adecvate. Cele mai simple traductoare de nivel se bazează pe forţa
arhimedică: evident, ele pot fi folosite numai în cazul lichidelor.
Traductoarele de presiune reprezintă una dintre categoriile de traductoare care cunosc o
largă raspândire în automatizările industriale, presiunea constituind un parametru de bază
pentru numeroase procese tehnologice.
În multe ramuri industriale, ca de exemplu industria petrolului, chimiei, termoenergetică etc.,
reglarea presiunii este chiar determinanta pentru asigurarea desfasurării corecte a întregului
proces tehnologic.
Presiunea reprezintă o marime esentiala pentru descrierea stării unui fluid.
Fluidele se caracterizează prin faptul că pot să curgă cu usurintă (straturile acestora alunecă
usor unele fată de celelalte). Din categoria acestora fac parte lichidele si gazele. Delimitarea
lichidelor de gaze se poate face prin aceea ca primele au o suprafată liberă care la echilibru
este plană si orizontală, pe când gazele nu au această suprafată ele ocupând tot volumul
incintei în care sunt introduse.
O a doua deosebire este aceea că lichidele sunt practic incompresibile, pe când gazele sunt
compresibile.
Legile generale ale fluidelor se studiază pentru fluidele perfecte; un lichid perfect este
acela la care straturile se pot deplasa unul fata de celălalt fară frecare (nu există vâscozitate) si
al carui volum nu poate fi modificat prin comprimare, iar un gaz perfect este un gaz la care,
pentru o anumită cantitate, produsul dintre presiunea si volumul acestuia este constant
(respectă legea Boyle-Mariotte). În realitate nu există fluide perfecte, ci fluide reale, care
respectă într-o măsura mai mare sau mai mică proprietătile fluidelor perfecte. Metodele de
măsurare a presiunii sunt adaptate fluidelor reale.
Considerând fluidele ca medii continue, într-o masă oarecare de fluid fiecare element de

2
volum suportă actiunea unor forte din partea restului de fluid, care în cazul fluidului perfect
sunt perpendiculare (normale) pe fiecare suprafată a volumului unitar considerat.
Automatizarea proceselor de productie se realizeaza prin sisteme automate, formate din
elemente componente, care se realizeaza in schemele functionale, simbolizate printr-un
dreptunghi.
Fiecare astfel de element cumuleaza urmatoarele proprietati:
- reprezinta o unitate fenomenologica sau functionala bine definita si relativ simpla,
ca de exemplu un motor sau transformator electric, o pompa sau un ventilator, o
termorezistenta sau un tahogenerator, un robinet sau o clapeta de gaze, un cuadripol
electric sau un bloc electronic;
- poseda cel putin un semnal de intrare si unul de iesire (elementul de comparatie are
cel putin doua semnale de intrare si un semnal de iesire), ca de exemplu: tensiuni
electrice, forte, temperaturi, presiuni, concentratii chimice, deplasari rectilinii sau
unghiulare;
- transferul semnalelor este unidirectional, intodeauna de la intrare spre iesire. La un
termocuplu, de exemplu, semnalul de intrare este temperatura (in grade c), iar cel de la
iesire este tensiunea (in mV) si nu invers;
- semnalul de iesire depinde numai de semnalul de intrare si de structura elementului.
Aceasta dependenta se exprima, de obicei, fie pe cale analitica (ecuatii diferentiale sau
algebrice), fie grafoanalitica(curbe, diagrame).

3
 CAPITOLUL I
CARACTERIZARE GENERALĂ A SISTEMELOR DE REGLARE
AUTOMATA

1.1.Clasificarea S.R.A.
Clasificarea SRA se face în raport cu unele criterii:
a) In raport cu principiul de functionare:
- SA conventionale sisteme de urmarire, pentru care i prezinta o comportare
intamplatoare (deci necunoscuta in raport cu timpul).
- SA specializate, care asigura, pe langa conditia a = 0 sau alte conditii mai severe de
incadrare a functionarii, in anumiti indicatori de performanta impusi. In categorie se
grupeaza SA adaptive, optimale sau extremale.
b) In raport cu variatia in timp a lui i(t), sistemele de reglare automata se impart in:
- SRA de stabilizare, daca i(t) = constant, ca de exemplu in cazul mentinerii constante
a nivelului de lichid dintr-un rezervor, a turatiei unui motor electric a tensiunii la
borne unui generator.
- SRA cu program variabil, daca i(t) variaza dupa o lege prestabilita, ca de exemplu
temperatura intr-un cuptor electric,puterea activa a unui grup electrogen.
- SRA de urmarire, daca i(t) prezinta o evolutie in timp necunoscuta aprioric, ca de,
care asigura anularea, sau tinand sa anuleze abaterea de reglaj a =i-r (unde i se
considera semnalul de intrare si r se considera semanlul de reactie). In aceasta
categorie se includ si sistemele de reglare automata, pentru care i prezinta o
comportare predeterminata ( deci cunoscuta in raport cu timpul )si exemplu urmarirea
unei tinte mobile, sau urmarirea unei concentratii chimice, functie de o perturbatie
intamplatoare.
c) In raport cu marimea inertiilor instalatiei tehnologice, Sa se pot grupa:
- SA pentru procese lente, avand constantele de timp sub 10 s, ca de exemplu instalatiile
chimice, termoenergetice.
- SA pentru procese rapide, avand constantele de timp sub 10 s, ca de exemplu
actionarile electrice, reglarea tensiunii generatoarelor electrice.
d) In raport cu numarul semnalelor de intrare si de iesire se deosebesc:
- SA monovariabile, avand un singur semnal de intrare si de iesire;
- SA multivariabile, avand mai multe semnale de intrare si de iesire.
e) In raport cu numarul circuitelor de reactie (de obicei negativa), se pot grupa in:
- SA cu un singur circuit de reactie;
- SA cu mai multe circuite de reactie, care pot fi incrucisate sau neancrucisate.
f) In raport cu comportarea liniara sau neliniara a elementelor componente, se pot
clasifica in:
- SA liniare, avand toate elementele componente liniare. Un element liniar respecta
principiul superpozitiei efectelor, iar dependenta semnalului de iesire fata de intrare se
defineste prin ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti. Daca acesti coeficenti
depind si de timp, elementul se considera tot liniar, dar variant in timp;
- SA neliniare, contin cel putin un element neliniar. Un element neliniar nu respecta
principiul superpozitiei efectelor. Deoarece elementele neliniare prezinta o mare
diversitate, ele se considera a fi definitiv altfel decat prin ecuatii diferentiale liniare, cu
coeficenti,sau variabili in raport cu timpul.
g) In raport cu forma de variatie in timp a semnalelor, din componenta sistemului,
deosebim:
- SA cu semnale continue;
- SA cu semnale discontinue, de obicei sub forma unor impulsuri, modulate in
amplitudine, durata, frecventa pozitie.
- SA cu semnale sinusoidale, modulate in amplitudine, frecventa, faza.

4
1.2. Schema bloc a unui sistem de reglarea automată
Prin Sistem de Reglare Automată (SRA) se înţelege un sistem realizat astfel încât
între mărimea de ieşire şi mărimea de intrare se realizează automat, fără intervenţia omului, o
relaţie funcţională care reflectă legea de conducere a unui proces.
Elementul de comparaţie (EC) are rolul de a compara permanent mărimea de ieşire a
instalaţiei tehnologice cu o mărime de acelaşi fel cu valoare prescrisă (considerată constantă),
rezultatul comparaţiei fiind semnalul de eroare ε.
Regulatorul automat (RA) are rolul de a efectua anumite operaţii asupra mărimii ε
primită la intrare, respectiv are rolul de a prelucra această mărime după o anumită lege,
numită lege de reglare, rezultatul fiind mărimea Xc aplicată ca mărime de comandă
elementului de execuţie.
Elementul de execuţie (EE) are rolul de a interveni în funcţionarea instalaţiei
tehnologice pentru corectarea parametrilor reglaţi conform mărimii de comandă transmise de
RA.
Instalaţia tehnologică (IT) este în cazul general un sistem supus unor acţiuni externe
numite perturbaţii şi acţiunii comenzii generate de RA a cărui mărime de ieşire este astfel
reglată conform unui program prescris.
Traductorul (Tr) este instalat pe bucla de reacţie negativă are rolul de a transforma
mărimea de ieşire a IT de regulă într-un semnal electric aplicat EC.

Fig. 1.1 Modelul structural al unui sistem de reglare automată (SRA)

Elementele componente ale schemei unui SRA:
E.C. – element de comparaţie;
R.A. – regulator automat;
E.E. – element de execuţie;
I.T. – instalaţie tehnologică;
Tr - traductor
Mărimi care intervin în schema de elemente a unui SRA:
U – mărime de intrare a sistemului;
ε – semnalul de eroare;
Yr – mărime de reacţie;
Xc – mărimea de ieşire a regulatorului automat;
Xm– mărime de intrare a instalaţiei tehnologice;
Y – mărime de ieşire a sistemului (a instalaţiei tehnologice);
P – perturbări.

5
 CAPITOLUL II
TRADUCTOARE

2.1. Notiuni generale despre traductoare.

Un traductor transformă o marime aplicată la intrarea sa intr-o marime de alta natura

fizică, cu scopul de a masura marimea de la intrare. Într-un sistem de reglare, marimea
reglată din proces constituie marimea de intrare in traductor; marimea de iesire din traductor-
trecută eventual prin adaptor-se aplica elementului de comparaţie si constituie marimea de
reacţie a sistemului de reglare automată.
Traductoarele transformă o anumită marime fizică (temperatura, presiune, nivel,
concentraţie etc.), care reprezinta marimea de iesire într-o altă marime fizică, care reprezintă
un semnal în sistemul automat considerat. În sistemele de reglare automată, semnalul obtinut
la iesirea traductorului se numeste marime de reacţie.
Cele mai multe traductoare din sistemele unificate pentru automatizarea proceselor
lente (de exemplu, traductoare din sistemul electronic, din sistemele unificate pneumatice)
sunt formate din doua parti distincte: detectorul D si adaptorul A (fig.2.1).

Fig. 2.1. Schema bloc a unui traductor,

D – detectorul, A - adaptorul

Detectorul transforma marimea de intrare a traductorului, adică marimea de iesire Xe

a instalaţiei automatizate, intr-un semnal intermediar X1. Acest semnal este, de obicei, o
deplasare sau o tensiune electrică, în funcţie de principiul de functionare al detectorului.
Adaptorul numit si transmiţător, transformă semnalul intermediar X1 in semnal unificat
corespunzator sistemului unificat din care face parte traductorul.
Rolul adaptoarelor este de a transforma în semnal unificat marimile de esire ale
detectoarelor. Uneori adaptoarele realizeaza si funcţii de corectare sau de conpensare a unor
factori care influenţeaza liniaritatea caracteristicii statice sau precizia traductorului.
Elementul constructiv principal adaptorului este un amplificator de reactie negativa.
Prezenta reacţiei negative la acest amplificator este necesara deoarece conduce la
imbunataţirea indicatorilor calitativi ai amplificatorului.
Dupa natura sistemului unificat (electronic sau pneumatic), amplificatoarele utilizate
sunt amplificatoarele electronice sau pneumatice. Unele traductoare din sistemele unificate au
o structură mai complicată, aşa cum se va arata in paragrafele care urmează.

6
 Fig. 2.2. Schema bloc pentru traductor

Marimea de iesire a unui traductor poate fi transmisa altor elemente de automatizare

si ,in acelasi timp,poate fi masurata(fig.2.2.).
Această soluţie este frecvent întalnită in sistemele de reglare automată. La realizarea
unor aparate destinate numai pentru masurarea marimelor fizice, neelectrice si electrice, se
utilizează un detector care transformă marimea fizică dată într-o altă marime, masurabilă cu
aparate de utilizare curenta (fig.2.2.). Se constată deci că detectoarele intervin atât in
construcţia traductoarelor (unificate şi neunificate ), cât şi în construcţia aparatelor de masură
a marimilor neelectrice si electrice.
Principalele caracteristici ale aparatelor de masură (sensibilitatea, clasa de precizie,
constanta aparatului, consumul propriu) se definesc in mod similar si pentru traductoare. În
afara acestor caracteristici, pentru traductoare, pentru traductoare se impun condiţii sporite
privind siguranta în funcţionare, stabilitatea caracteristicilor la actiunile factorilor externi,
inertie redusă etc. Alegerea traductorului trebuie facută cu deosebita grijă, deoarece precizia
reglarii automate depinde în primul rând de calitatea traductorului si a elementului de
comparaţie. De altfel valoarea marimii reglate e nu este indicată direct, ci prin intermediul
marimii de reacţie r.
Relaţia dintre marimea de esire a traductorului si marimea de intrare a acestuia, în
regim stationar, se numeste caracteristica statică a traductorului. La alegerea principiului de
funcţionare si a variantei constructive a unui traductor se ţine cont de necesitatea obtinerii
unei caracteristici statice liniare.

2.2. Clasificarea traductoarelor

Clasificarea traductoarelor se poate face dupa mai multe criterii:

Dupa natura parametrului tradus. Din acest punct de vedere, traductoarele pot fi:
 de deplasare,
 de presiune,
 de forţă,
 de temperatură,
 de nivel,
 de debit,
 de tensiune etc.
Dupa principiul de funcţionare, traductoarele pot fi:
 inductive,
 capacitive,
 conductometrice,
 termoelectrice etc.

7
 Dupa natura fenomenului care sta la baza funcţionarii, traductoarele pot fi:
 electrice,
 mecanice
 de radiatie etc.
Dupa principiul de masurare utilizat in constructia aparatului deosebim:
 traductoare cu transformare directă, in care marimea de intrare în traductor Xe este
transformată în marimea de reacţie X1 (obtinuta la iesirea traductorului) prin intermediul unui
circuit deschis;
 traductoare compensatoare, în care transformarea marimii Xe in marimea Xr se
realizeaza printr-o schemă în circuit închis a traductorului .
Partea specifica a unui traductor este detectorul. Adaptoarele se realizează pentru un
sistem unificat dat, după o schemă care diferă puţin de la un traductor la altul. Din acest
motiv, în cele ce urmează se va prezenta separat pentru fiecare tip de traductor, principiul de
funcţionare a detectorului. Structura adaptoarelor fiind aceeaşi pentru traductoarele dintr-un
sistem unificat dat, prezentarea adaptoarelor se va face succint dupa parcurgerea principalelor
tipuri de detectoare.
Dupa marimea de intrare ‘’i’’.
A. Traductoare electrice
 de tensiune , de curent
 de putere , de frecventa , de faza
B.Neelectrice .
 de tempertura , de presiune
 de debit, de acceleratie
 de viteza, de deplasare, de nivel
Dupa marimea de iesire ‘’y’’
A.Parametrice
1.Traductoare rezistive
 reostatice , cu tensolit
 cu fir metalic, termorezistente
 electrolitice, fotoemisive
2.Traductoare inductive
 de inalta frecventa
 de joasa frecventa
3.Traductoare capacitive
 cu distanta variabila intre armaturi
 cu dielectric variabil
 cu sectiune variabila
B.Traductoare generatoare
 de inductie
 piezoelectrice
 termoelecrice
 pH-metrice
 fotovoltaic

8
 CAPITOLUL III
TRADUCTOARE UTILIZATE ÎN SISTEMELE DE REGLARE
AUTOMATA
3.1. Traductoare de temperatură.
Temperatura reprezinta una dintre marimile cele mai frecvent masurate in numeroase
domenii datorita faptului ca in majoritatea proceselor fizice, chimice, biologice naturae sau
artificiale, intervin fenomene de natura termica. Se apreciaza ca in aplicatiile industriale, in
medie 50% din totalul punctelor de masurare si peste 20 din cel al buclelor de reglare au ca
obiect temperatura sau alte marimi termice.
Valorile temperaturilor care trebuiesc masurate variaza in limite largi de la –200 C
pana la 3000 – 3500 C. Totodata este demn de subliniat faptul ca, date fiind implicatiile
tehnico-economice deosebite, masurarile trebuiesc efectuate cu precizie ridicata si mijloacele
de masurare utilizate sa nu exercite influente nedorite asupra proceselor respective. Mediile
ale caror temperaturi se masoara se pot afla in oricare dintre cele trei stari de agregare
posibile. Pot astfel sa apara situatii foarte variate, de exemplu masurarea temperaturii unor
fluide sau chiar solide in miscare, masurari de temperaturi locale sau pe suprafete mari, in
zone si la distante usor accesibile sau dimpotriva.
In acest context si tinand seama ca practica masurarii si reglarii temperaturii are o
istorie indelungata (cu mult inainte de definirea stiintifica a notiunilor de temperatura si
caldura), au fost dezvoltate numeroase tipuri de aparate de masurat si de traductoare de
temperatura. Principiile care stau la baza functionarii acestora deriva, in esenta, din
dependenta de temperatura a anumitor proprietati fizice si chimice ale corpurilor in stare
solida, lichida sau gazoasa.
Într-un termocuplu, sunt combinate practic doua materiale având caracteristici forta
electromotoare/temperatura diferite, pentru a produce o tensiune de iesire utilizabila. Astfel,
un termocuplu format din doi conductori A si B, diferiti ca material, într-o situatie a
gradientului de temperatura, va genera semnal de iesire datorita interactiunii gradientului de
temperatura în ambii conductori A si B. Se va produce aceeasi iesire Et pentru orice
distributie a gradientului în interiorul unei diferente de temperatura date T1 - T2, presupunând
caracteristicile termoelectrice ale conductorilor uniforme pe toata lungimea conductorului .
PREZENTAREA SCHEMEI BLOC

Fig.3.1.
ES – element sensibil
ELT – elemente de legatura si transmisie
A – adaptor
SAE – surse auxiliare de energie
CAN – convertor analog-numeric
IC – interfata de comunicatie

9
 ELEMENTUL SENSIBIL
Pentru majoritatea aplicatiilor de masurare de temperatura este convenabil de a
cumpara termocuplul ca un ansamblu sau ca senzor separat. Gama de tipuri si stiluri de
senzori de termocupluri este foarte larga pentru a corespunde necesitatilor industriei sau
stiintei. În mod frecvent conductorii termocuplului vor fi introdusi într-o teaca realizata dintr-
un aliaj rezistent la caldura sau dintr-un material refractar (vezi fig.3.2).

Fig.3.2.

O alta forma de constructie presupune utilizarea cablurilor cu izolatie minerala unde

conductorii termocuplului sunt introdusi într-o pulbere minerala inerta, compacta si
înconjurati de o captuseala metalica (de exemplu otel inoxidabil sau aliaj pe baza de nichel),
formând un ansamblu etansat ermetic. Captuseala functioneaza ca o protectie utila în multe
situatii. Aceste tipuri de ansamble pot fi realizate cu diametre exterioare pornind de la 0,25
mm pâna la 19 mm si lungimi care pot varia între câtiva milimetri si sute de metri (vezi fig.
3.3).

Fig. 3.3
Pentru aplicatii speciale, care pretind un raspuns foarte rapid, se poate realiza un
termocuplu cu izolatie minerala cu jonctiunea expusa. Întrucât aceasta solutie poate impune
anumite limitari legate de considerente de rezistenta sau de compatibilitatea materialelor
jonctiunii cu mediul în care se face masurarea, se recomanda consultarea furnizorului.
Senzorii de termocupluri sunt adesea livrati cu o cutie de conexiuni sau de borne care
permite legarea corespunzatoare a restului circuitului termocuplului. Ca o solutie alternativa,
termocuplurile pot fi prevazute cu un conector fisa special ai carui pini de conectare sunt
realizati din materiale termo-electrice, la fel ca si cei ai conectorului priza pereche (vezi fig.
3.4).
Aceasta este o solutie convenabila care permite o conectare - deconectare rapida la
montarea sau înlocuirea senzorului, fara a sacrifica uniformitatea conductorului
termocuplului. Conectorii, atât fisa cât si priza au polaritatea marcata, pentru a realiza
conexiuni corecte.

Fig.3.4.
Măsurarea electrică a temperaturii prezintă importanţă nu numai în ceea ce priveşte mărimile
termice: ea poate furniza, indirect, informaţii şi despre debite, presiuni joase, tensiuni, curenţi.
Un traductor de temperatură foarte simplu se realizează pornind de la proprietatea cunoscută a

10
materialelor conductoare de a-şi modifica rezistivitatea, şi deci şi rezistenţa electrică, atunci
când temperatura lor se modifică.

R = R0 (1 + α.Δθ)

variaţia de temperatură
rezistenţa electrică
coeficient de variaţie (faţă de temperatura de
la o temperatură referinţă)
rezistenţa electrică la a rezistenţei cu
oarecare
temperatura de referinţă temperatura
(de obicei, 20 ˚C)
Măsurând (prin metode cunoscute) rezistenţa electrică a unui conductor cu o anumită
temperatură, se pot obţine informaţii despre valoarea temperaturii respective. Un astfel de
traductor, numit termorezistor, poate fi realizat şi cu materiale semiconductoare şi în acest caz
se numeşte termistor.
Constructiv, traductoarele rezistive de temperatură se pot realiza:
 fie ca o înfăşurare, pe un suport izolant;
 fie ca o peliculă (film) depusă pe o placă din aluminiu, oxidată (timbre termorezistive).
Pentru temperaturi foarte mari (mii de grade), măsurarea temperaturii se efectuează
prin metode fără contact, adică prin pirometrie (în limba greacă, “piro” înseamnă foc).
Un pirometru măsoară energia termică radiată de un corp care are o anumită
temperatură. Această energie, depinde evident, de temperatura corpului respectiv şi se
propagă în spaţiu sub formă de unde electromagnetice.
Elementul sensibil al unui pirometru este o lampă cu filament de wolfram a cărui
culoare poate fi modificată prin varierea curentului care trece prin filament.
Măsurarea se face prin comparaţie: pe imaginea suprafeţei radiante (care emite energie
termică) se suprapune această lampă. Prin reglarea curentului din filament, se modifică
temperatura acestuia, deci şi culoarea sa, până când imaginea filamentului dispare. În acest
moment, temperatura măsurată este egală cu temperatura filamentului. Deci, valoarea
curentului prin filament este o măsură a temperaturii suprafeţei radiante.

dacă filamentul lămpii este mai închis decât suprafaţa radiantă,

temperatura filamentului este mai mică decât temperatura de măsurat

Tm > T f

creşterea curentului prin filament produce încălzirea acestuia şi

treptat, se ajunge la situaţia când filamentul nu se mai vede pentru că
are aceeaşi culoare ca şi suprafaţa radiantă

Tm = T f

o nouă creştere a curentului prin filament produce o încălzire şi mai

mare, iar filamentul începe să se vadă din nou, dar cu o nuanţă mai
deschisă – chiar alb – faţă de suprafaţa caldă

Tm < T f

11
ELEMENTE DE LEGATURA SI TRANSMISIE

Elementele de legatura si transmisie sunt reprezentate de cablurile de extensie si sunt un mod

convenabil si relativ economic de a extinde circuitele de termocupluri de la senzor la unitatea
de referinta sub forma unor cabluri din fire cu materialele conductorilor similare celor ale
senzorului. Exista si solutia în care se folosesc materiale ale conductorilor diferite, dar care, în
combinatie, dezvolta semnale de iesire similare celor ale termocuplului pe un domeniu limitat
de temperatura. În aceste cazuri cablurile se mai numesc si cabluri de compensare.
Un exemplu evident de utilizare a cablurilor de compensare este la termocuplurile pe
baza de platina unde costul materialelor este ridicat si, ìn consecinta, este o necesitate
economica de a utiliza cabluri de compensare care sunt mai ieftine. Trebuie totusi retinut ca,
daca se permite cresterea temperaturii ìn cutia de borne, semnalul de iesire de la cablul de
compensare va diferi de cel al termocuplului de platina crescând astfel eroarea de masurare a
temperaturii.
Un alt exemplu de utilizare a cablului de compensare este în cazul termocuplului tip K
a carui iesire, la temperaturi joase, se potriveste cu cea a combinatiei de conductori Cu/Cu -
Ni. Întrucât unul din conductori este deja din cupru, numarul jonctiunilor de referinta se
înjumatateste, fapt care este avantajos în schemele cu mai multe termocupluri.
Cablurile de extensie se produc în mod uzual în forme convenabile pentru transportul
pe distante lungi, cum ar fi cablurile multifilare. La folosirea cablurilor de extensie erorile de
împerechere decurgând din temperaturile ridicate din cutiile de conexiuni sunt, de regula, mai
mici decât cele care apar la folosirea cablurilor de compensare.

3.2. Traductoare de presiune.

Se construiesc diverse tipuri, dintre care mai des intalnite sunt cele cu burduf, cu
membrană,cu tub Burdon. Ele sunt caracterizate de o constantă de timp relativ redusă si o
precizie de obicei de 1%. Marimea de iesire la aceste traductoare este o deplasare. La
traductoarele din cadrul sistemelor de reglare , această deplasare este convertita intr-un
semnal electric sau pneumatic care este mai uşor prelucrat de celelalte elemente din sistem.

Fig. 3.5. Traductoare de presiune.

3.2.1. Traductoare cu burduf (fig. 3.6..) este de fapt un cilindru (confectionat din bronz ,
alamă sau oţel inoxidabil) cu pereţi ondulaţi şi care se poate comprima sau întinde (ca un
resort) sub acţiunea aerului comprimat , deplasarea x fiind proportionala cu presiunea.

12
 Fig.3.6 Traductor cu burduf

3.2.2. Traductoare cu membrană (fig.3.7.) conţin ca element principal o membrană (metalică

sau nemetalică) , de obicei ondulată, cu scopul de a i se micsora rigiditatea . Daca în camera
inferioara se aplicaă o alta presiune, deplasarea x depinde de diferenţa celor doua presiuni
(traductorul este de presiune diferenţială).

Fig. 3.7. Traductor cu membrană

3.2.3.Traductoarele cu tub Bourdon (fig.3.8.) conţin un tub cu pereţi subţiri, îndoit de obicei
sub formă de arc.Presiunea p se introduce prin duză d, iar capatul liber (ermetic închis ) se
dezrăsuceşte cu un unghi proporţional cu presiunea .

Fig. 3.8.Traductor cu tub bourdon

3.3. Traductoare pentru nivel.

În tehnică, nivelul se defineşte ca fiind înălţimea h [m] la care se află suprafaţa de separaţie a
două medii fluide cu proprietăţi diferite, în raport cu un reper dat.
In automatizările industriale, traductoarele de nivel au o largă utilizare nu numai prin
faptul că nivelul reprezintă un parametru important pentru desfăşurarea anumitor procese
tehnologice, intervenind astfel în numeroase bucle de reglare, ci şi pentru posibilităţile pe care
le oferă de a obţine, relativ uşor, măsurarea indirectă a cantităţilor de materiale exprimate sub
formă de volum sau de masă.
Tipurile de traductoare de nivel utilizate în automatizările industriale sunt:
- traductoare de nivel cu plutitor;
- traductoare de nivel cu imersor;

13
 - traductoare de nivel bazate pe măsurarea presiunii hidrostatice;
- traductoare de nivel ultrasonice;
- traductoare de nivel cu radiaţii nucleare;
- traductoare de nivel cu sonde rezistive, capacitive, inductive;
- traductoare de nivel cu elemente termosensibile.
În această lucrare vom trata traductoarele de nivel cu imersor.
3.3.1. Traductoarele de nivel cu imersor îşi bazează funcţionarea pe proprietatea corpurilor
scufundate într-un lichid de a fi impinse de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea de volum
dislocuit (forţa ascensională sau forţa arhimedică). Imersorul este un tub cilindric ce
efectuează o deplasare odată cu modificarea nivelului, dar şi o imersare în lichid,
proporţională cu creşterea nivelului. Adâncimea de scufundare a imersorului este variabilă, iar
poziţia lui este determinată de echilibrul dintre greutatea proprie, forţa arhimedică şi
reacţiunea din elementul de suspensie.
În cele mai multe cazuri, ca element de suspensie se foloseşte un braţ solidar cu un tub
de torsiune, care serveşte şi ca element de transmitere în afara vasului a poziţiei imersorului,
deci a nivelului, fără a fi nevoie de elemente de etanşare .

resort: forţa sa elastică şi forţa

arhimedică sunt echilibrate de
Fe greutatea imersorului
Fa

G
imersor: parţial introdus în lichid şi
x suspendat de resort, îşi modifică poziţia în
Fig. 3.9. Schema de principiu a traductorului
funcţiedede
nivel cu imersor.
nivelul lichidului

La utilizarea traductorului cu plutitor nu este necesară cunoaşterea densităţii lichidului. În

schimb, pentru traductorul cu imersor, este necesar să se ştie valoarea acestei mărimi.
În cazul substanţelor sub formă de pulbere sau granule, determinarea nivelului are
drept scop determinarea masei de substanţă: pentru aceasta se recurge la cântărirea
recipientului cu tot conţinutul său. Masa de substanţă este egală cu diferenţa dintre masa
măsurată şi masa recipientului.
Traductoarele de nivel cu imersor au domeniul de măsurare de la 0…250 mm până la
0…1000 mm, asigurând o precizie de 0,5%. Pe lângă fiabilitatea ridicată, această categorie de
traductoare este avantajoasă de aplicat la medii cu variaţii mari de temperatură (între 155oC
şi +450oC), la recipiente aflate sub presiune.
Traductoarele cu imersor mai pot fi utilizate la măsurarea nivelului de interfaţă a două
lichide cu densităţi diferite şi la măsurarea densităţii (caz în care imersorul funcţionează
cufundat complet în lichid).

3.3.2. Traductor de nivel cu plutitor

Măsurarea nivelului în recipienţi este foarte importantă pentru multe procese tehnologice şi
pentru evaluarea stocurilor existente.
În procesul de măsurare a nivelului pot apărea o serie de probleme specifice ca, de
exemplu: vase speciale sub presiune sau la temperaturi înalte, prezenţa spumei la suprafaţa
exterioară sau a turbulenţelor, corozitatea substanţelor folosite etc. Aceste probleme se
rezolvă prin soluţii constructive adecvate.
14
 Cele mai simple traductoare de nivel se bazează pe forţa arhimedică: evident, ele pot fi
folosite numai în cazul lichidelor.

tambur: poziţia sa relativă

dă indicaţii despre nivelul
lichidului contragreutate: echilibrează
Fig.3.10 Traductorul cu plutitor mişcarea plutitorului

3.3.3. Traductor de nivel cu microunde G

În cazul unor condiţii speciale (temperaturi ridicate, medii corosive, periculoase etc.)
x plutitor:
măsurarea nivelului se efectuează fără a interveni asupra se află permanent
recipientului pefără contact –
– adică
apelând la ultrasunete sau microunde. suprafaţa lichidului
Principiul de funcţionare a traductorului de nivel cu microunde este reprezentat în
schema următoare:

emiţător de microunde receptor de microunde

E R
AE - antenă de emisie AR - antenă de recepţie

lichid conductor (reflectă

x microundele) sau dielectric
(atenuează microundele)
Fig. 3.11 Traductor de nivel cu microunde
Timpul între emisia şi recepţia microundelor, respectiv atenuarea acestora, reprezintă o
măsură a distanţei până la suprafaţa de separare între lichid şi aer.

3.4. Traductoare pentru debit.

Măsurarea debitului este o problemă legată de curgerea unui fluid; ca fenomen,
curgerea este caracterizată prin viteză însă, de cele mai multe ori, interesează debitul.
Prezenţa unui traductor într-un fluid poate influenţa curgerea acestuia.
Debitul poate fi:
 volumic Qv = volumul de fluid care trece printr-o secţiune a conductei de curgere, în
unitatea de timp
 masic Qm = masa de fluid care trece printr-o secţiune a conductei de curgere, în unitatea
de timp
Qm = ρ . Q v

densitatea fluidului

Măsurarea debitului fluidelor se poate realiza ca urmare a modificării regimului de curgere

prin intermediul unui corp fizic sau prin intermediul unor fenomene care sunt influenţate de
curgere.

15
 Cel mai simplu traductor de debit se bazează pe observaţia că un fluid care curge poate
pune în mişcare de rotaţie un sistem mecanic. Astfel, există

traductoare cu cupe
curgerea traductor electric măsurarea
de turaţie debitului volumic
traductoare cu elice
fluidului

Un alt traductor de debit, foarte simplu, se obţine prin montarea unei palete pe direcţia de
curgere a fluidului – debitmetrul cu paletă.

Datorită curgerii fluidului, asupra paletei acţionează o

 forţă care o roteşte în jurul articulaţiei, rotire care este
v
pusă în evidenţă printr-un traductor de deplasare
unghiulară: cu cât forţa este mai mare, cu atât unghiul
α este mai mare.
α
Fig.3.12 Debitmetrul cu paleta

În ambele cazuri descrise mai sus este evident că măsurarea modifică debitul de curgere a
fluidului, iar informaţia care se obţine este însoţită de erori.
Şi atunci, cum s-ar putea proceda pentru a evita aceste dezavantaje?
De exemplu, sunt numeroase situaţiile în care, în diferite procese tehnologice
(industriale) se impune măsurarea debitului de apă. Pentru aceasta, trebuie să cunoaştem că
apele industriale sunt bune conducătoare de electricitate: practic, ele sunt un conductor lichid
care curge (se deplasează) cu o anumită viteză.
Există aşadar, două dintre condiţiile necesare pentru a genera o tensiune
electromotoare prin fenomenul de inducţie.

conductor
+
deplasare legea tensiune electromotoare proporţională cu
+ inducţiei viteza de deplasare
câmp
magnetic

Schema de principiu a unui astfel de traductor – numit traductor electromagnetic – este

următoarea:

16
 electrod (metalic)

N B v S V

pol magnetic (al unui tub izolator (conductă

electromagnet) de curgere)
Fig.3.13 Traductor electromagnetic

Electromagnetul produce un câmp magnetic de inducţie B, ale cărui linii de câmp sunt
“tăiate” de conductorul lichid format de fluidul care curge cu viteza v (orientată perpendicular
pe secţiunea de curgere, dinspre planul desenului). Tensiunea electromotoare indusă este
“culeasă” de doi electrozi metalici, conectaţi la un voltmetru V a cărui indicaţie este
proporţională cu viteza de curgere, deci cu debitul fluidului.

3.5.Traductoare de deplasare.
Pentru masurarea deplasarilor in sistemele de pozitionare sau a deplasarilor date de
alte traductoare (de exemplu , cele de presiune ), se folosesc traductoare de deplasare. Vom
prezenta pe scurt cateva trductoare care elaboreaza la iesire un semnal electric. Multe dintre
acestea isi bazează funcţionarea pe modificarea unui parametru dintr-un circuit electric
(rezistenta, inductantă sau capacitate)
În figura 3.14. este reprezentat principal un traductor rezistiv. Acesta este un
potentiometru, la care pentru a se asigura o precizie ridicata - spirele conductorului trebuie sa
aiba diametru destul de mic si sa fie dispuse cat mai uniform.
Pentru deplasari unghiulare se mai folosesc o serie de traductoare speciale, cum ar fi
selsinele, transformatoarele rotative s.a., a caror functionare are la bază fenomenul de inducţie
electromagnetică. fig 3.14..În ultima vreme, pentru obţinerea unor precizii ridicate (mergând
pană la ordinul micronilor) se folosesc traductoare numerice de deplasare.

3.5.1. Traductor rezistiv de deplasare

pistă de contact: plasată de-a lungul traiectoriei pe
care se determină deplasarea
cursor:solidar cu subansamblul mobil a
cărui deplasare se măsoară

înfăşurare din conductor de crom (sau nichel-cupru

ori nichel-crom-fier, cu rezistivitate mare) bobinat
spiră lângă spiră

suport izolator

Fig. 3.14 Traductor rezistiv de deplasare

Traductorul rezistiv de deplasare are următoarele caracteristici:

17
 diametrul minim al conductorului: 0,05 mm
 viteza maximă a cursorului: 1 m/s
 deplasări măsurate: de ordinul centimetrilor
 numărul maxim de utilizări: aproximativ 106.

3.5.2. Traductoare inductive de deplasare

Principiul de funcţionare a traductorului inductiv de deplasare este ilustrat în figurile
de mai jos:
Traductor cu armătură mobilă Traductor cu miez mobil
(pentru deplasări mici, de ordinul zecimilor (pentru deplasări mari)
de milimetru)

armătură bobină cilindrică

mobilă

armătură
fixă

solenoid
(alimentat în c.a.)

miez magnetic
Figura 3.15 Traductor inductiv de deplasare mobil

Componentele mobile ale traductoarelor inductive (armătura şi respectiv miezul) sunt solidare
cu subansamblul a cărui deplasare trebuie determinată. Modificarea poziţiei acestora
înseamnă –într-un circuit magnetic– modificarea inductivităţii, deci a curentului absorbit de
solenoid, respectiv de bobina cilindrică. Deci, curentul indicat de ampermetru este direct
proporţional cu deplasarea.

3.5.3. Traductoare capacitive de deplasare

Principiul de funcţionare a unui traductor capacitiv de deplasare poate fi înţeles
pornind de la relaţia de calcul a unui condensator, relaţie din care rezultă că se deosebesc trei
categorii de astfel de traductoare.
S + S +

d ε0 d ε0
– x ε x –
traductoare cu suprafaţă variabilă
traductoare cu dielectric variabil
sau
S +  .S S +
x C x ε0
d
ε0 ε
d –
Figura 3.16 Traductor capacitiv de deplasare
–

3.6. Traductoare de turaţie.

Cel mai frecvent, pentru masurarea vitezei de rotaţie se folosesc tahogeneratoarele.
Principal, un tahogenerator este un generator electric (de c.c sau c.a). După cum se stie,

18
tensiunea dată de un generator este proporţională cu turaţia cu care este rotit rotorul sau
plasând rotorul tahogeneratorului pe axul a carui turţie se măsoară, se poate obţine o tensiune
proporţională cu viteza de rotaţie. Pentru cresterea preciziei si eliminarea unor semnale
parazite, la tahogeneratoare se iau unele masuri constructive speciale faţă de generatoarele
obisnuite.
Se realizează si tahogeneratoare numerice. Ca principiu, ele pot fi realizate asemanator cu
traductorul rezistiv dar numararea impulsurilor se face într-un timp strict determinat.
Aceste traductoare convertesc turaţia într-un semnal electric calibrat, utilizând
principiile de măsurare menţionate.
O primă clasificare a traductoarelor de turaţie trebuie făcută după destinaţia acestora în
sistemele de reglare a turaţiei. Astfel, traductoarele de turaţie pot fi:
a) Traductoare analogice de turaţie, când acestea au semnalul de ieşire unificat (curent
continuu sau tensiune continuă) fiind utilizate în cadrul sistemelor de reglare analogică a
turaţiei.
b) Traductoare numerice de turaţie, când acestea generează la ieşire semnale numerice
(într-un anumit cod) fiind utilizate în cadrul sistemelor de reglare numerică a turaţiei.
O altă clasificare a traductoarelor de turaţie se poate face după tipul (natura) elementelor
sensibile. Din acest punct de vedere, traductoarele de turaţie sunt:
a) Traductoare cu elemente sensibile generatoare, la care semnalul de ieşire este o tensiune
electrică dependentă de turaţie, obţinută pe baza legii inducţiei electromagnetice. Din această
categorie, cele mai utilizate sunt tahogeneratoarele de curent continuu sau de curent alternativ
şi elemente sensibile cu reluctanţă variabilă.
b) Traductoare cu elemente sensibile parametrice, la care variaţia turaţiei modifică un
parametru de circuit electric (R, L, C ), care modulează o tensiune sau un curent generat de o
sursă auxiliară. Cele mai utilizate elemente sensibile în construcţia traductoarelor de turaţie
sunt cele fotoelectrice sau de tip senzori integraţi de proximitate, descrişi în capitolul 5.

3.6.1. Tahogeneratoare de curent continuu

Acestea sunt micromaşini electrice (microgeneratoare) de c.c. care furnizează la borne
o tensiune continuă proporţională cu turaţia având nivele şi puteri suficient de mari, încât pot
fi folosite direct în SRA. Excitaţia poate fi separată sau cu magneţi permanenţi (cea mai
răspândită).
Rotorul poate fi de tip cilindric, de tip disc sau de tip pahar.
Rotorul cilindric este realizat din tole de oţel electrotehnic, iar înfăşurarea este plasată în
crestături înclinate în raport cu generatoarea.
Constantele de timp ale tahogeneratoarelor de c.c. sunt sub 10 ms . Pentru constante de timp
mai mici se cer utilizate tahogeneratoare cu rotor disc sau pahar.
- Rotorul disc este realizat din fibre de sticlă sau răşină epoxidică, pe care sunt lipite
înfăşurările (utilizând tehnica circuitelor imprimate) şi care se roteşte în faţa magneţilor
permanenţi - plasaţi paralel cu axa.
- Rotorul pahar are înfăşurările lipite pe un pahar realizat din fibre de sticlă sau răşină
epoxidică, iar magneţii permanenţi sunt plasaţi la fel ca la tahogeneratorul cu rotor cilindric.
Prin aceste soluţii constructive ultimele două tipuri de rotoare oferă constante de timp mult
mai mici. Astfel, constantele de timp mecanice se reduc sub o milisecundă, iar constantele
de timp electrice sunt mai mici decât 0,05 ms.
Schema de principiu unui tahogenerator de curent continuu cu magneţi permanenţi şi rotor
cilindric este dată în figura 3.17.

19
 Fig. 3.17 - Schema constructivă a unui tahogenerator de curent continuu

Semnificaţia notaţiilor din figura 3.17 este:

MP - magneţi permanenţi; SM - şunt magnetic; P - perii ; R - rotor ; C - colector ; K-
carcasă;ALNICO - aliaj care asigură stabilitate în timp şi cu temperatura.

Magneţii permanenţi (MP) sunt realizaţi din aliaje de tip ALNICO, care au o bună stabilitate
în timp cu temperatura. Tot pentru stabilitate cu temperatura se prevăd şunturile magnetice de
compensare (SM). Colectorul (C) are lamelele din cupru, iar periile sunt realizate din grafit.
În cazul tensiunilor mici (sub 1V), corespunzătoare turaţiilor mici, colectorul se realizează din
aliaje metalice ce conţin argint, iar periile sunt din argint grafitat. Ansamblul colector – perii
fiind un redresor mecanic, tensiunea ue (t) de la ieşirea tahogeneratorului nu este strict
continuă, ci prezintă ondulaţii , datorită fenomenului de comutaţie între lamelele colectoare şi
perii. Aceste ondulaţii devin mai mici, dacă numărul lamelelor colectoare este mare. Se caută
o soluţie de compromis deoarece creşterea numărului de lamele duce la creşterea
inacceptabilă a gabaritului.
În acelaşi scop de reducere a ondulaţiilor se pot folosi filtre “trece – jos” la ieşirea
tahogeneratorului, care însă conduc la creşterea timpului de răspuns (creşte constanta de timp
a tahogeneratorului). Tahogeneratoarele de c.c au sensibilitate redusă datorită legii inducţiei
electromagnetice şi nu pot funcţiona corect la turaţii mici (cresc erorile de neliniaritate şi de
ondulaţie). De regulă, gama de turaţii acoperită de tahogeneratoarele de curent continuu este
de 50 rot/min … 5000 rot/min .

3.6.2. Tahogeneratoare de curent alternativ

Aceste tahogeneratoare pot fi de tip sincron sau asincron. Cele mai utilizate sunt
tahogeneratoarele sincrone (datorită simplităţii constructive) şi se prezintă în cele ce urmează.
Tahogeneratoarele sincrone de curent alternativ generează o tensiune sinusoidală monofazată
a cărei, valoare efectivă şi frecvenţă sunt dependente de turaţie. Constructiv, acest
tahogenerator, este format din : stator realizat din tole de oţel electrotehnic pe care se află
bobine, iar rotorul este construit din magneţi permanenţi - ce formează mai multe perechi de
poli (figura 3.18).
Domeniul turaţiilor de lucru este de 100 rot/min…5000 rot/min. Funcţionarea la turaţii mici
este limitată de faptul că viteza de variaţie a fluxului magnetic nu este suficientă pentru
încadrarea în limitele de eroare.

20
Fig. 3.18 – Schema constructivă a tahogeneratorului sincron de curent alternativ

Principalele caracteristici tehnico – funcţionale sunt :

- valoarea efectivă a tensiunii E0 , la 1000 rot/min.
- turaţia maximă; curentul nominal (la turaţia maximă);
- rezistenţa înfăşurării statorice;
- frecvenţa tensiunii electromotoare la 1000 rot/min.
Adaptoarele pentru tahogeneratoarele de c.a. sunt simple, fiind formate dintr-un
redresor şi un filtru dacă pentru măsurarea turaţiei este folosită amplitudinea tensiunii
e0 ( t ) .

3.7. Traductor de tensiune

3.7.1. Traductor de tensiune în curent continuu

Traductoarele de tensiune sunt acele instalaţii care primesc la intrare semnalul de
tensiune continuă, obţinând la ieşire tot un semnal de tensiune continuă, dar la valori
standardizate, cuprinse între (±1V......... ±10V).

1. Schema traductorului
I1 R1 R2’ I1 I2
ΔUR1 ΔUR2’ I2’’
(x) U1 ΔUR2’’ R2’’ (y) U2

Fig. 3.19
2. Datele traductorului
Se dau :
 U1 = 40V
 U2 = 1V

Traductorul cu datele de mai sus, are o caracteristică liniară continuă pe întreg domeniul de
lucru şi funcţionează numai în cadranul I, respectiv în zona pozitivă a semnalului. Unghiul α
diferă în funcţie de valorile tensiunii de la intrare x (între 0÷40V). Pragul limită y1

21
corespunzător tensiunii de 1V la ieşire, reprezintă valoarea standardizată a traductorului, iar
x1 reprezintă valoarea nominală a traductorului, impusă de către producător (proiectant) din
condiţiile de siguranţă a funcţionării traductorului şi de a nu depăşi pragul semnalului unificat.

3.7.2. Traductor de tensiune în curent continuu – curent alternativ

Acest tip de traductor este un sistem care permite transformarea semnalului de intrare
dintr-o anumită mărime fizică – semnal electric, mecanic, optic, dinamic, etc. – într-un semnal
unificat, la ieşirea din traductor (în special semnal electric unificat, în limitele a ±1V sau
±10V).

1. Schema traductorului

CT
I1 R1 R2’ I2
==
i2’
(x) U1 u2 (y)
’’ ’’
i2 R2

convertor de tensiune
Fig.3.21

2. Datele traductorului
Se dau următoarele valori:
 U1 = 100V
 u2 = 10V
 kCT = ½ = 0,5 (kCT= raportul de conversie al convertizorului de tensiune)

22
 BIBLIOGRAFIE

1. ST. Gârlaşu ş.a: Electronică şi automatizări industriale, Editura Didactică si Pedagogică

Bucureşti 1982;

2.S Hilohi, ş.a., Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare
automată, Editura Didactică si Pedagogică Bucureşti 2004;

3.Fl. Mareş, ş.a,, Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare
automată, Editura Economică - Preuniversitria, Bucureşti 2002,

4.Bala, C. – Masini Electrice, Editura Didactica si Pedagogica, 1982.

5.Botan, N. Popescu, C. Popescu, S. – Masini Electrice si Actionari, Editura Didactica si
Pedagogica, 1980.
6.Bichir, N. Mihoc, D. Botan, C. Hilohi, S. – Masini, aparate, actionari si automatizari,
Editura Didactica si Pedagogica, 1998.
7.Fransua, Al. Magureanu, R. Cimpeanu, A. Condruc, M. Tocaci, M. – Masini si Sisteme de
Actionari Electrice – probleme fundamentale, Editura Tehnica, 1978.
8.Hartopan, Gh si colectiv – aparate electrice, Editura Didactica si Pedagogica, 1972.

ANEXA 1

23
 TRADUCTOARE PARAMETRICE
Mărime Caracteristica Tip de materie utilizate
măsurată electric sensibila
Temperatura Rezistivitate Metale : platina, nichel, cupru ...

Temperaturi Constanta electrica Sticla

criogenice
Flux radiatii opticRezistivitate Semi-conductor
Deformare Rezistivitate Aliaj de nichel, siliciu dopat
Permeabilitate magnetica Aliaj feromagnetic
Poziţie (magnet) Rezistivitate Materiale magneto - rezistente :
bismut, antimoniu (stibiu), indium
Umiditate Rezistivitate Clorura de litiu

Mărimi fizice
de bază Mărimi fizice derivate Elemente sensibile tipice
-deplasare liniară; -deplasare -rezistive;
unghiulară -inductive;
Deplasare -lungime (dimensiuni geometrice); - -fotoelectrice;
grosime; -electrodinamice (de
-straturi de acoperire; -nivel inducţie, selsine,
-deformaţie (indirect forţă, inductosine).
presiune sau cuplu); -altitudine.
-viteză liniară; -electrodinamice (de
Viteză -viteză unghiulară; -debit. inducţie);
-fotoelectrice.
-efort unitar; -greutate -termorezistive; -
-acceleraţie (vibraţie); -cuplu; termistoare;
-presiune (absolută, relativă, -rezistive; -inductive;
Forţă vacuum, nivel, debit); -vâscozitate. -capacitive; -piezorezistive;
-magnetorezistive.
-temperatură ( pentru solide, -termorezistenţe;
fluide, de suprafaţă); -căldură -termistoare;
Temperatură (flux, energie); -termocupluri.
-conductibilitate termică.
Masă -debit de masă -complexe
(dilatare+deplasare)
-densitate; -idem ca la forţă;
Concentraţie -componente în amestecuri de -termorezistive; -
gaze; electrochimice;
-ioni de hidrogen în soluţii. -conductometrice.
-umiditate; -fotoelectrice;
Radiaţie -luminoasă; -detectoare în infraroşu;
24
-termică; -elemente sensibile bazate
-nucleară. pe ionizare.