Antibiotice partea I

Antibiotice
• produşi naturali ai fungilor,
actinomicetelor şi al
bacteriilor sau derivaţi
semisintetici/sintetici ce
selectiv şi în diluţii mari
omoară sau inhibă creşterea
microbilor
 Antibiotice beta-lactamice

Peniciline Penicilinele
biosintetice: semisintetice
izoxazolilpeniciline
Benzilpenicilina (antistafilococice)
Benzatin benzilpenicilina - oxacilina
- cloxacilina
(extencilina, retarpen) - flucloxacilina
Procain benzilpenicilina - dicloxacilina
- nafcilina
(bicilinele)
Fenoximetilpenicilina
(ospen)
 Penicilinele
semisintetice
Carboxipenicicline:
Aminopeniciline: • Carbenicilină Carfecilină
•Carindacilină Ticarcilină
• Ampicilină Ureidopeniciline:
• Mezlocilină Azlocilină
• Amoxicilină
•Piperacilină
Aminopeniciline:
• Mecilinam, pivmecilinam,
• temocilina
 Cefalosporinele I Cefalosporinele
generaţie II generaţie

Parenterale
Parenterale: • Cefaclor
•Cefazolină • Cefuroxim
• Cefamandol
Enterale: • Cefotetan
• Cefotiam
• Cefalexină • Cefonicid
• Cefoxitin
• Cefadroxil • Loracarbef
Enterale
• Cefaclor (ceclor)
• Cefuroxim axetil
 Cefalosporinele Cefalosporinele
III generaţie IV generaţie
Parenterale • Cefepim
• Ceftriaxon • Cefpirom
• Cefotaxim
• Ceftazidim
• Cefoperazonă Cefalosporine
• Cefodizim V generaţie
• Cefpodoxim
• Ceftizoxim • Ceftobiprol Ceftarolin
• Cefsulodină
• Latamoxef • ceftolozan Cefditoren
Enterale:
• Cefixim
• Ceftibuten
• Cefpodoxim proxetil
 Asocierile de beta-
lactamice
• Amoxicilină+acid clavulanic
• Carbapenemi
• Imipenem (tienam) - augmentin, clavomed, amoxiclav, flemoclav
• Meropenem (meronem) • Ampicilină + sulbactam- sultamicilină
• Biapenem
• Ertapenem • Ticarcilină + acid clavulanic - timentin
• Faropenem • Cefoperazonă+sulbactam - sulperazon
• Doripenem • Piperacilină + tazobactam;
• razupenem
• Ceftazidim+avibactam – avicaz
• Monobactami • Ceftolozan+tazobactam – zebraxa
• Aztreonam
• Carumonam • Meropenem+varobactam - vabomer
• Tigemonam
 Aminoglicozidele
Macrolidele •generaţia I:
• Cu 14 inele: Streptomicină Neomicină
- naturale: eritromicina: Kanamicină Paromomicină
- semisintetice: •generaţia II:
claritromicina, roxitromicina, Gentamicină Tobramicină
fluritromicina, davercina. Sisomicină
• Cu 15 inele (azalide) :
•generaţia III:
azitromicina.
Amikacină
• Cu 16 inele:
- naturale: spiramicina, Netilmicină
josamicina, Isepamicină
- semisintetice:
midecamicina rochitamicina
Ketolidele:
• Telitromicina
 Lincosamidele Tetraciclinele
Clindamicină generaţia I:
Lincomicină Tetraciclină
Amfenicolii Oxitetraciclină
• Cloramfenicol Rolitetraciclină
•Cloramfenicol generaţia II:
hemisuccinat Doxiciclină Metaciclină
• Tiamfenicol Minociclină
Polimixinele Ansamicinele
- Polimixină M Rifampicină Rifaximină
- Colistină Rifamicină Rifabutină.
 Glicopeptidele Poliene
-Vancomicină Ristomicină (antimicotice)
-Teicoplanină Nistatină Levorină
Lipoglicopeptidice: Amfotericină B
Dalbavancina, oritavancina, Grizeofulvină.
telavancina, daptomicina Natamicina
(gram+ polirezistentă) Diverse antibiotice
Glicilciclice: Cicloserină Capreomicină
Tigeciclina (gram- Fosfomicină Fuzafungină
enterobacteriaceae) Bacitracina Mupirocina
Gramicidina
Macrociclice:
Acid fuzidic
Fidaxomicina (Cl.dificile)
 Clasificarea antibioticelor după
mecanismul de acţiune
I gr. acţiune asupra peretelui celular (inhibarea sintezei peptoglicanului care este
un component esenţial al peretelui bacterian):
 betalactaminele (penicilinele, cefalosporinele, carbapenemii, monobactamii),
 glicopeptidele;
II gr. acţiune asupra membranei citoplasmatice (modifică bariera osmotică a
membranei bacteriilor, care pierd constituenţi citoplasmatici şi mor) :
 polimixinele;
aminoglicozidele
III gr. inhibarea sintezei proteinelor sau funcţiei ribozomilor prin legarea de
subunităţile:
 30S : tetracicline;
 50S : cloranfenicol, macrolide, lincosamide;
 interferenţa dintre subunităţile 30S şi 50S: aminoglicozide
IV gr. acţiune la nivelul aparatului nuclear prin :
•inhibarea ARN polimerazei ADN-dependentă şi blocarea sintezei ARN-
mesager urmată de scăderea sintezei proteinelor ribozomale:
- ansamicinele (rifampicina;etc.)
Mecanismele de acţiune ale
antibioticelor
Аminoglicozidele,
tetraciclinele,
macrolidele,
cloramfenicol,
lincosamidele

ansamicinele

Polimixinele,
polienele

Penicilinele,
cefalosporinele,
glicopeptidele
 Clasificarea după modul de acţiune
I gr - Antibioticele cu efect bactericid.- intoxicarea ireversibilă a germenilor
microbieni la CMI
Acţiunea bactericidă poate fi:
• Absolută - afectează germenii atît în stare de repaus cât şi în faza de multiplicare:
 polimixinele;
 Aminoglicozidele
 ansamicinele
• Degenerativă - afectează germenii numai în faza de multiplicare :
 betalactaminele (penicilinele, cefalosporinele, carbapenemii, monobactamii),
 glicopeptidele;
II gr - Antibioticele cu efect bacteriostatic - inhibarea multiplicării
germenilor cu liza in vivo prin mecanismelor de apărare ale organismului
(fagocitoza etc.):
 tetraciclinele,
 cloranfenicolul,
 macrolidele,
 lincosamidele.
 Clasificarea după spectrul de acţiune
I gr. - Cu influenţă preponderentă asupra
florei gram-pozitive
- Penicilinele biosintetice; - izoxazolilpenicilinele;
- macrolidele; - azalidele; - lincosamidele;
- glicopeptidele; - fuzidina; - cefalosporinele I gen.;
Spectrul:
Cocii gram+: stafilococi; streptococi; enterococi;
peptostreptococi; peptococi.
Cocii gram-: neiseria (gonococi; meningococi), moraxella
Bacilii gram+: bac.antracis; Clostridium perfrigens, Clostridum
tetani; Clostridum dificile; Corinebacterium diphtheriae; Listeria
monocytogenes; Erysipelotrix;
Spirochete : treponema palidum; leptospira
Actinomicete : actinomyces israeli
Atipici (Micoplasma, legionele, chlamidia) - macrolide, azalide
 II gr. - Cu influenţă preponderentă asupra
florei gram-negative
- polimixinele; aminoglicozidele;
- amino-şi carboxipenicilinele; cefalosporinele II gen.
Spectrul:
Bacilii gram-;
E.coli, H.influenzae, Pr.vulgaris şi mirabilis, Salmonella spp., Shighella;
Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa (bac. piocianic), ,
Enterobacter; Seraţia, Citrobacter. Acinetobacter, bac. fragilis
cocii gram-;
cocii gram+;
Aminoglicozidele:
- Brucella;
- Yersinia pestis;
- Francisella tularensis;
- Micobacterium tuberculosis
- Micobacterium avum
 II gr. - Cu spectru larg
de acţiune
tetraciclinele;
cloramfenicolul; IV gr. - Cu spectru
ansamicinele. “ultralarg”
Spectrul:
- ureidopenicilinele;
- cocii gram+;
- monobactamii;
- cocii gram-;
- bacilii gram+; - cefalosporinele gen.III,IV, V;
- bacilii gram-; - carbapenemii;
- rlketsiile; - asocieri beta-lactamine
- chlamidiile; +inhibitori beta-lactamaze
- ureaplasma; Spectrul:
- vibrionii; • agenţi cu polirezistenţă;
- micoplasma; • agenţi intraspitaliceşti
- protozoare; (nozocomiali)
 PENICILINELE NATURALE-
Indicaţiile
A. de elecţie: (monoterapie)
• Infecţii streptococice;
• erizipel;
• pneumonia pneumococică extraspitalicească;
• scarlatină;
• antrax, difterie, gangrena gazoasă;
• sifilis, leptospiroză;
• listerioză, boala Lyme (borelioză);
• actinomicoză.
B. în doze mari ca monoterapie:
• meningita meningococică şi pneumococică;
• sepsis str.pneumoniae.
C. în asociere cu aminoglicozidele:
• septicemiile şi endocarditele cu streptococi sensibili.
D. profilaxia antitetanică în traumatologie şi infecţiile plăgilor prin muşcături de
animale.
E. profilaxia reumatismului.
 Penicilinele semisintetice - indicaţiile
1. Grupa oxacilinei – .
- infecţii cu stafilococi (sigure sau presupuse) rezistenţi la
benzilpenicilină;
- infecţii grave cu stafilococi penicilinazorezistenţi
(septicemie, endocardite) în asociere cu aminoglicozide
2. Aminopenicilinele
-infecţiile căilor respiratorii superioare şi inferioare (otita medie
acută, sinusită, acutizarea bronşitei cronice, pneumoniile
extraspitaliceşti);
- infecţii urinare extraspitaliceşti (cistita acută, pielonefrită);
- meningita cu H.influenzae sau L. monocitogenes (ampicilină);
- endocardita (ampicilină+streptomicină sau gentamicină);
- infecţii intestinale: salmoneloză, şigeloză (ampicilina);
- ulcer gastric şi duodenal (amoxicilina);
- profilaxia endocarditei.
 Penicilinele semisintetice - indicaţiile
3. Carboxipenicilinele
• Carbenicilina şi ticarcilina în infecţiile nosocomiale cu Ps.aeruginosa în asociere cu
aminoglicozidele de generaţia II-III, fluorchinolonele.
• Ticarcilina/clavulanat în infecţiile grave, preponderent nosocomiale:
- infecţiile căilor respiratorii inferioare; - infecţiile urinare complicate;
- infecţiile intraabdominale; - infecţiile bazinului mic;
- infecţiile pielii şi ţesuturilor moi; - infecţiile oaselor şi articulaţiilor;
- sepsis.
4. Ureidopenicilinele :
• Infecţiile cu Ps.aeruginosa (în asociere cu aminoglicozidele).
• Piperacilina/tazobactam în infecţiile grave, preponderent nozocomiale:
- infecţiile căilor respiratorii inferioare;
- infecţiile pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv - piciorul diabetic;
- infecţiile intraabdominale;
- infecţiile bazinului mic şi complicaţiile septicopurulente după naştere;
- infecţiile biliare, peritonita biliară, abces hepatic;
- infecţiile urinare (complicate, pe fondal de cateter permanent);
- infecţiile pe fondal de neutropenie şi stări imunodeficitare.
REACŢIILE ADVERSE ALE PENICILINELOR
Reacţiile alergice
• urticarie, eritem cutanat (cele mai frecvente, circa 60% din totalul reacţiilor alergice);
• erupţii purpurice, erupţii buloase, reacţii cutanate grave de tipul Stevens-Johnson (sunt rare);
• reacţii de tip boala serului, edem angioneurotic, febră, reacţii pulmonare infiltrative cu
eozinofilie, nefrită interstiţială, tumefiere articulară (se întâlnesc rar);
• şocul anafilactic
Reacţiile cauzate de acţiunea antibacteriană
• superinfecţia cu agenţi rezistenţi la peniciline (Pseudomonas, E.coli, Proteus, B.fragilis) sau
candidoze;
• reacţia de bacterioliză (acutizare, Herkheimer)
• Dereglările dispeptice – greaţă, vomă, diaree, enterite, disbacterioză intestinală.
Reacţiile la administrarea parenterală:
• i/m – dureri, afectarea nervilor periferici (pareze, paralizii), necroză aseptică;
• la administrarea endolumbală –hiperreflexie, vomă, rigiditate musculară şi convulsii;
• i/v – flebite şi tromboze.
Alte efecte nedorite
• Benzilpenicilina în doze mari pot avea acţiune iritantă asupra SNC;
• carboxipenicilinele pot provoca dereglări electrolitice (hipernatriemie, hipopotasiemie),
creşterea transaminazelor, nefrite interstiţiale, convulsii la doze mari;
• anemie, leucopenie (mai des la preparatele semisintetice).
Efecte secundare
Rash cutanat Sindrom Stivens-Jonson
Dermatita buloasă acută –
sindromul Lyella
Candidoza mucoaselor
 “CACIULA CIOBANULUI”
P
O A
CEF gen. I

G BACTEROIDES
CEF gen. II FRAGILIS

PIOCIANIC PIOCIANIC
CEF gen. III
ENTEROCOC

SPECTRUL ANTIBACTERIAN AL CELOR 3 GEN. DE CEF

 Cefalosporinele - indicaţiile
Cefazolina
• profilaxia perioperatorie în chirurgie;
• infecţiile pielii şi ţesuturilor moi;
• infecţiile respiratorii şi urinare (actualmente nu se consideră argumentată,
datorită răspîndirii tulpinilor rezistente);
Cefalexina
• tonsilite şi faringite streptococice (ca preparat de alternativă);
• infecţiile pielii şi ţesuturilor moi extraspitaliceşti de gravitate uşoară şi medie.
Cefalosporine II generaţie
• Parenterale:
• pneumonia extraspitalicească ce necesită spitalizare;
• infecţiile pielii şi ţesuturilor moi extraspitaliceşti;
• infecţiile urinare (pielonefrită de gravitate medie şi gravă);
• profilaxia perioperatorie în chirurgie.
• Perorale:
• infecţiile căilor respiratorii superioare şi inferioare (otita medie acută, sinusita
acută, acutizarea bronşitei cronice, pneumonia extraspitalicească);
• infecţiile urinare (pielonefrita de gravitate uşoară şi medie, pielonefrita la
gravide şi femeile care alăptează, cistita acută şi pielonefrita la copii).
 Cefalosporinele - indicaţiile
Cefotaxim, ceftriaxon
• a) infecţiile extraspitaliceşti (gonoree, otita medie acută- ceftriaxon);
• b) infecţiile grave extraspitaliceşti şi nosocomiale:
- infecţiile căilor respiratorii inferioare; - infecţiile pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţiile oaselor şi articulaţiilor; - infecţiile intraabdominale;
- infecţiile bazinului mic; - salmoneloza generalizată;
- meningita; - sepsis.
Ceftazidim, cefoperazona
• a) infecţiile grave extraspitaliceşti şi nozocomiale de diferită localizare cu Pseudomonas sau
Acinetobacter;
• b) infecţiile pe fondalul neutropeniei şi imunodeficienţei.
Cefixim, ceftibuten
• a) infecţiile urinare (pielonefrita de gravitate uşoară şi medie, pielonefrita la gravide şi femeile
care alăptează, cistita acută şi pielonefrita la copii);
• b) etapa perorală a terapiei în trepte, în diferite infecţii grave extraspitaliceşti şi nosocomiale cu
bacterii gram-negativ după atingerea efectului stabil de la utilizarea preparatelor parenterale;
• c) infecţiile căilor respiratorii superioare şi inferioare (nu se recomandă ceftibutenul în cele de
etiologie pneumococică).
Cefoperazonă+sulbactam
• a) infecţiile grave preponderent nosocomiale provocate de germenii cu polirezistenţă sau infecţii
mixte:
- infecţiile căilor respiratorii inferioare; - infecţiile intraabdominale;
- infecţiile bazinului mic; - infecţiile urinare complicate; - sepsis.
• b) infecţiile pe fondalul neutropeniei şi imunodeficienţei.
 Cefalosporinele - indicaţiile
IV generaţie - Cefepim, cefpirom
a) infecţiile grave, preponderent nosocomiale, provocate de
germenii cu polirezistenţă:
• infecţiile căilor respiratorii inferioare (pneumonia, abcesul
pulmonar, empiemul pleurei);
• infecţiile intraabdominale;
• infecţiile urinare complicate;
• infecţiile pielii şi ţesuturilor moi;
• infecţiile oaselor şi articulaţiilor;
• sepsis.
b) infecţiile pe fondalul neutropeniei şi imunodeficienţei.
 REACŢIILE ADVERSE ALE
CEFALOSPORINELOR
Reacţii alergice:
• de tip anafilactic;
• febră, hiperemie, edem;
• erupţii cutanate însoţite de prurit;
• sindromul Stevens-Johnson (vezicule, descuamarea epiteliului).
Dereglări hematologice
• anemia hemolitică autoimună;
• hipoprotrombinemie cu hemoragii (cefamandol, cefoperazona, cefotetan,
latamoxef.
Nefrotoxicitatea cefalosporinelor este mică, dar poate fi potenţată la asocierea cu
alte preparate nefrotoxice (aminoglicozide, polimixine, furosemid etc.)
Dereglări digestive
• stază biliară (dureri în hipocondriul drept, în regiunea epigastrică, greţuri, vomă,
anorexie - ceftriaxon);
• colită pseudomembranoasă (prin superinfecţia cu Clostridium dificile).
Disbacterioză şi suprainfecţie
• superinfecţia cu bacteriile gram-pozitive (în primul rând enterococi, stafilococi).
Reacţii locale
• dureri şi infiltrate la administrarea i/m;
• flebite la administrarea i/v.
 CARBAPENEMII
Indicaţiile - Infecţii grave, preponderent nosocomiale, provocate de
germenii cu polirezistenţă şi mixte:
• pneumonie, abscese pulmonare, empiemul pleurei;
• infecţii urinare cu complicaţii;
• infecţii intraabdominale;
• infecţii ale bazinului mic;- sepsis;
• infecţiile pielii şi ţesuturilor moi;
• infecţiile oaselor şi articulaţiilor (numai imipenem);
• endocardită (numai imipenem);
• infecţiile bacteriene la pacienţii cu neutropenie; meningită (numai
meropenem).
Reacţiile adverse:
• greţuri, vomă, diaree, creşterea enzimelor hepatice (incidenţa până la 5%),
diaree;
• erupţii cutanate (1-1,5%); reacţiile alergice pot fi încrucişate cu penicilinele;
• la bolnavii cu insuficienţă renală administrarea dozelor mari de imipenem
poate provoca convulsii (imipenem);
 MACROLIDELE - indicaţiile
• infecţiile căilor respiratorii superioare (faringita, tonsilita, sinusita acută, otita medie acută);
• infecţiile căilor respiratorii inferioare (bronşite cronice, BPCO, pneumonia extraspitalicească,
inclusiv atipică);
• difteria (îndeosebi la purtători); tusea convulsivă, eritrasma; antraxul,
• infecţiile cavităţii bucale (periodontita, periostita);
• infecţiile pielii şi ţesuturilor moi;
• gastroenterita cu campilobacter (eritromicina);
• ulcer gastric şi duodenal (claritromicina);
• infecţiile urinare sexual transmisibile (clamidioza, sifilis limfogranuloma etc.);
• toxoplasmoza (spiramicina, josamicina, azitromicina);
• criptosporidoza (spiramicina, roxitromicina);
• boala Lyme (azitromicina);
• listerioza, actinomicoza;
• infecţiile cu micobacterii (M.avium) la bolnavii cu SIDA (claritromicina, azitromicina);
• infecţiile cu Propionibacterium acnes (eritromicina, azitromicina);
• profilaxia endocarditei bacteriene, inclusiv în stomatologie (azitromicina, claritromicina);
• profilaxia tusei convulsive la persoanele ce au contactat cu bolnavii (eritromicina);
• profilaxia reumatismului (eritromicina în alergie la peniciline);
• sanarea purtătorilor de meningococ (spiramicina);
• decontaminarea intestinului înainte de intervenţii pe intestinul gros (eritromicina+kanamicina).
MACROLIDELE – reacţiile adverse
• dereglări dispeptice – epigastralgii, anorexie,
greţuri, vomă, diaree, meteorism;
• au fost semnalate cazuri de acţiune
hepatotoxică cu hepatită colestatică şi
creşterea enzimelor hepatice.
• rar – colită provocată de Clostridium dificile.
• rareori – reacţii alergice: erupţii cutanate,
edem Quincke.
MACROLIDELE – reacţiile adverse
• dereglări dispeptice – epigastralgii, anorexie,
greţuri, vomă, diaree, meteorism;
• au fost semnalate cazuri de acţiune
hepatotoxică cu hepatită colestatică şi
creşterea enzimelor hepatice.
• rar – colită provocată de Clostridium dificile.
• rareori – reacţii alergice: erupţii cutanate,
edem Quincke.
 LINCOSAMIDELE
Indicaţiile
• tonsilite, faringite streptococice;
• infecţiile căilor respiratorii inferioare (pneumonia prin aspiraţie, abcesul
pulmonar, empiemul pleurei);
• infecţiile pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv piciorul diabetic;
• infecţiile oaselor şi articulaţiilor;
• infecţiile intraabdominale (peritonită, abces);
• infecţiile bazinului mic (endometrită, anexită, salpingooforită, abces
negonoreic al tubilor şi ovarelor, pelviocelulită, infecţii vaginale anaerobe
postoperatorii);
• toxoplasmoză (clindamicina în asociere cu pirimetamina);
• vaginoza bacteriană (topic);
• acnee vulgare (topic);
• malaria tropicală rezistentă la clorochină (clindamicina).
Reacţii adverse:
• dereglări dispeptice (dureri abdominale, greţuri, vomă, diaree);
• colita pseudomembranoasă;
• reacţii alergice: erupţii cutanate, însoţite de eritem, prurit;
• rar poate apărea neutropenie, trombocitopenie.
Colita pseudomembranoasă
 AMINOGLICOZIDELE - indicaţiile
Tratament empiric (cel mai frecvent în asociaţii):
• infecţiile grave cu bacili gram- negativ sensibili;
• artrită septică;
• meningită şi osteomielită posttraumatică şi postoperatorie;
• infecţii grave cu bac.piocianic (cu peniciline, cefalosporine, inclusiv la bolnavii
febrili, leucopenici, cu rezistenţă micşorată);
• infecţii cu enterococ (cu benzilpenicilină, ampicilină, vancomicină);
• infecţii stafilococice penicilinorezistente (cu oxacilină şi similare);
• sepsis de etiologie necunoscută;
• profilaxia şi tratamentul infecţiilor abdominale şi pelvine în asociate cu
antibioticele active împotriva Bac.fragilis;
• pielonefrite;
• pneumoniile nozocomiale (cu o cefalosporină);
• picior diabetic;
• tratamentul şi profilaxia infecţiilor oftalmice (kanamicina);
• Streptomicina – tuberculoză, tularemie; bruceloză; pestă;endocardită
enterococică (în asociere cu penicicline).
• decontaminarea intestinului în intervenţiile planice pe intestinul gros
(neomicina, kanamicina cu eritromicina)
 Aminoglicozidele – reacţiile adverse
Ototoxicitate - leziuni cohleare şi vestibulare.
• aminoglicozidele cumulează în perilimfa urechii interne, cu acţiune toxică
asupra epiteliului nervos cohlear şi vestibular;
• kanamicina şi amikacina provoacă îndeosebi tulburări cohleare;
• streptomicina şi gentamicina – vestibulare;
•tobramicina - tulburări cohleare şi vestibulare în raport egal;
Nefrotoxicitate - incidenţa 2-10%.
• antibioticele diminuează filtrarea glomerulară şi afectează celulele tubulare
proximale, datorită inhibării fosfolipazei necesare pentru formarea
prostaglandinelor
• riscul creşte odată cu prezenţa leziunilor renale preexistente, vârsta
înaintată, asocierea cu alte remedii nefrotoxice (vanconicina, cefalosporine,
amfotericina B, polimixină);
Bloc neuromuscular
• blocul neuromuscular este cauzat de inhibiţia eliberării acetilcolinei din
terminaţiile presinaptice şi reducerii reactivităţii postsinaptice;
• miastenia gravis, hipocalciemia marcată, asocierea miorelaxantelor cresc
riscul blocului. Calciul este antagonist în acest caz.
Reacţii alergice
• erupţii cutanate, febră, eozinofilie
Antibiotice p.II
Sulfamidele
 TETRACICLINELE - indicaţiile
• infecţiile cu clamidii (tracom, psitacoza, uretrite, prostatite, cervicite);
• infecţii cu micoplasme;
• boala Lyme, tifosul recurent;
• riketsioze;-
• zoonoze bacteriene (bruceloza, leptospiroza, antrax, tularemie, pestă);
• infecţiile căilor respiratorii inferioare (acutizarea bronşitei cronice, pneumonia
extraspitalicească, inclusiv atipică);
• infecţii intestinale (holera, iersinioza);
• infecţii ginecologice (anexita, salpingooforita etc.);
• acnee vulgară şi rozacee;
• infecţia plăgilor după muşcătura animalelor;
• infecţii oftalmice;
• infecţiile urinare sexual transmisibile (sifilis, la alergia la peniciline);
• actinomicoza;
• ulcer gastric şi duodenal;
• profilaxia malariei tropice.
 TETRACICLINELE – reacţiile adverse
tubului digestiv, pot fi:
• fenomene de iritaţie gastrică şi intestinală – pirozis, greaţă, vomă, dureri epigastrice,
diaree,;
• fenomene de disbacterioză intestinală şi infecţii enterice cu Pseudomonas, Proteus,
stafilococi, Candida şi alte bacterii rezistente la tetracicline;
• din cauza iritării mucoasei bucale - stomatite ulceroase;
• pot favoriza carenţă de vitamine.
Acţiunea hepatotoxică (pe fundal de afecţiuni preexistente).
• dozele mari, steatoză hepatică;
• cazuri de necroză hepatică
Acţiunea nefrotoxică este mai frecventă la tetraciclinele naturale:
• tubulopatie proximală de tip sindrom Fanconi cu poliurie, polidipsie, proteinurie şi
aminoacidure, glucozurie, acidoză, greţuri şi vome;
• asocierea tetraciclinelor cu diureticele poate duce la retenţia azotului;
• balanţa azotată, creşte azotul neproteic în ser şi eliminarea urinară de azot, se
produce pierdere în greutate – fenomene atribuite inhibării anabolismului proteic;
• - la bolnavii cu insuficienţă renală fenomene toxice, inclusiv afectarea toxică a
rinichiului cu degenerescenţa grasă a celulelor tubulare;
• -la gravide fenomene de insuficienţă hepato-renală cu icter, acidoză, retenţie azotată
şi şoc.
 TETRACICLINELE – reacţiile adverse
Oasele şi dinţii.
 cumulează în ţesuturile calcificate, unde formează chelaţi cu
ortofosfatul de calciu;
 depunerea în oase poate provoca inhibarea creşterii copiilor,
ireversibilă la tratamentul îndelungat cu doze mari;
 depunerea în dinţi produce colorarea în brun a dinţilor, cu
hipoplazia smalţului dentar.
 la sugari poate creşte presiunea lichidului cefalorahidian cu
bombarea fontanelelor. Din aceste motive tetraciclinele sunt
contraindicate la femeile însărcinate şi copiii mai mici de 8,
chiar 12 ani.

ne.
 TETRACICLINELE – reacţiile adverse
Fotosensibilizarea.
 provoca fenomene de fotosensibilizare la razele solare şi ultraviolete mai ales la
persoanele blonde;
- reacţiile fototoxice sunt însoţite uneori de febră mare.
Dereglările vestibulare.
dereglări vestibulare însoţite de vertijuri, greaţă, vomă
Acţiunea toxică locală asupra ţesuturilor.
 administrarea intravenoasă a - tromboze venoase;
injectarea intramusculară provoacă acţiune iritantă locală dureroasă.
Diverse:
 suprainfecţii (candidomicoze, enterite stafilococe şi pseudomembranoase);
 efect antianabolic;
 leucocitoză, trombocitopenie (tratament îndelungat);
 reacţii alergice (dermatite, edem Quincke, febră, reacţii anafilactoide).
 Amfenicolii - indicaţiile
Cloramfenicolul trebuie utilizat ca antibiotic de rezervă în tratamentul unor
infecţii grave, când preparatele antibacteriene mai puţin toxice sunt ineficiente
sau contraindicate:
• abcese cerebrale provocate de Bacteroides fragillis şi alte microorganisme
sensibile;
• tratamentul de urgenţă al febrei tifoide provocate de Salmonella tiphy (nu este
avantajos la purtătorii de Salmonella tiphy);
• meningite provocate de H. influenzae, Neisseria meningittidis, Str.pneumoniae;
• abcese cerebrale (cu bacterii anaerobe);
• laringotraheite (la copii),
• pneumonii (la adulţi) cu H. influenzae;
• Alte indicaţii:s
• almoneloza provocată de Salmonella paratyphi A;
• febra Qu provocată de Coxiella burnetii;
• erlichioza provocată de Ehrlichia canis;
• septicemii de origine abdominală (uneori în asociere cu amikacina);
• tifosul exantematic,
• bruceloza (ca alternativă la tetracicline în cazurile când tetraciclinele sunt
contraindicate).
 Amfenicolii – reacţiile adverse
Acţiunea toxică asupra hematopoezei
• deprimarea reversibilă a măduvei osoase cu anemie, leucopenie şi
trombocitopenie.
• deprimarea hematopoezei cu pancitopenie – anemie aplastică, leucopenie
sau agranulocitoză, trombocitopenie;
• anemie hemolitică - în prezenţa deficitului de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază..
Dereglări digestive
• dispeptice- inişialla greţuri, vomă, diaree; disbacterioză cu candidoza
mucoaselor (în special a cavităţii bucale şi a vaginului);
• rectocolita pseudomembranoasă survine foarte rar.
Dereglări neurologice
• complicaţii neuropsihice de ordin toxic prin nevrită optică, polinevrite, mai
rar – confuzie mintală, delir.
La nou-născuţi - “sindromul cenuşiu”
• - simptomele clinice ale “sindromului cenuşiu”: vomă, anorexie, hipotermie,
tahipnee, cianoză cu culoarea cenuşie a pielii, letargie;
Cauzate de acţiune antibacteriană:
• Reacţia de bacterioliză (Hercsheimer)
 ANSAMICINELE
Spectrul antibacterian include:
• Micobacterii - Mycobacterium tuberculosis,
micobacterii atipice de diverse tipuri,
• coci gram-pozitiv – stafilococi (inclusiv
meticilinorezistenţi), pneumococi (inclusiv tulpinile
polirezistente), streptococi,
• coci gram-negativ – meningococi, gonococi,
• Bacili gram pozitiv : Clostridium spp., Bacillus
anthracis.
• Brucella spp.,
• M/O atipice -Chlamydia trachomatis, Legionella
pneumophila,
• Mai puţin sensibile sunt unele bacterii gram-negativ.
 ANSAMICINELE - indicaţiile
• tuberculoză pulmonară şi extrapulmonară (în
asociere cu alte preparate antituberculoase);
• lepră (în asociere cu dapsona);
• infecţii stafilococice (endocardită, osteomielită, artrita
septică) în asociere cu alte antibiotice;
• bruceloză (în asociere cu doxiciclina);
• pneumonie cu Legionella (în asociere cu macrolide);
• pentru profilaxia meningitei meningococice (la
persoanele ce s-au aflat în contact cu bolnavii sau
pentru sterilizarea purtătorilor N. meningitidis).
 ANSAMICINELE
Reacţiile adverse
• afectarea toxică a ficatului cu creşterea
transaminazelor, hiperbilirubinemie;
• dereglări dispeptice – greţuri, vomă, diaree,
anorexie, dureri abdominale;
• reacţii alergice – urticarie, edem Quincke,
artralgii, febră;
• din partea SNC – cefalee, ataxie, dezorientare,
confuzie;
• din partea rinichilor – nefrită interstiţială;
• reacţii imunoalergice – trombocitopenie, anemie
hemolitică.
 GLICOPEPTIDELE - indicaţiile
 infecţiile provocate de S.aurens OSSA şi ORSA;
 infecţiile stafilococice în alergie la β-lactamine;
 infecţiile grave cu Enterococcus spp., B.cerreus, F. meningosepticum;
 endocardita infecţioasă, provocată de str.bovis în alergie la β-lactamine;
 endocardita infecţioasă, produsă de E. faecalis (în asociere cu gentamicina);
 meningita provocată de Strp. pneumoniae, rezistentă la peniciline;
Tratamentul empiric al infecţiilor grave de etiologie stafilococică presupusă:
 endocardita infecţioasă a valvei tricuspidale sau protezate (în asociere cu
gentamicină);
 sepsis asociat cateterului;meningita posttraumatică sau postoperatorie (în
asociere cu cefalosporinele gen. III sau fluorchinolonele);
 peritonită în dializa peritoneală;
 febra neutropenică (la insuficienţa terapiei iniţiale).
 intern în colita pseudomembranoasă cu Cl.dificile;
 profilaxia infecţiei plăgilor în intervenţii ortopedice şi cardiochirurgicale (în
pericol de ORSA)
 profilaxia endocarditei la pacienţii cu risc major.
 GLICOPEPTIDELE
Reacţiile adverse:
• tromboflebite (flebite locale);
• reacţii alergice (eritematoase şi urticariene,
febră, frison, sindrom Stivens-Djonson, şoc
anafilactic);
• oto- şi nefrotoxicitate;
• leucopenie, neutropenie (agranulocitoză),
anemie, trombocitopenie, eozinofilie;
• Sindromul “omului roşu”
Sindromul “omului roşu” Vancomiicna
 Polimixinele - indicaţiile

Polimixina M topic-
Topic:
• otita externă;
• ulcere corneene şi alte infecţii oculare superficiale (în deosebi, provocate de
bac. piocianic);
• profilaxia şi tratamentul infecţiilor pielii cu germeni sensibili;
• înainte, în timpul şi după intervenţiile chirurgicale – reduce infectarea plăgii.
• aerosol- infecţii traheo-bronşice cu germeni gram-negativ
(în primele zile);
• Intrarahidian - în meningita cu bac.piocianic;
• oral: - dispepsiile colibacilare la sugari şi copii;- dizenteria baciliară acută şi
cronică.
Polimixina B
• Parenteral –infecţii grave cu bacilii gram-negativ sensibili (rezistenţi la
aminoglicozide, fluorchinolone, cefalosporine,).
Colistina
• Pneumoniile provocate de Ps.aeruginosa la copii cu mucoviccidoză
 Polimixinele - reacţiile adverse

foarte toxîce mai ales la utilizarea sistemică

• nefrotoxicitate - proteinurie, cilindrurie şi hematurie,
apoi (cu mărirea dozei) scade filtrarea glomerulară şi
creşte azotemia. hiponatriemie, hipokaliemie,
hipocloremie
• neurotoxicitate - parestezii periorale, vertij, tulburări
de vedere, instabilitate vasomotorie, stare confuzivă;
• paralizia musculaturii striate cu oprirea respiraţiei
datorită blocării plăcii terminale motorii,;
• acţiune iritantă locală, reacţii meningiale la
întroducerea intrarahidiană;
• rar reacţii alergice.
 Fuzidina - indicaţiile
• procese provocate de agenţi microbieni gram-pozitiv,
în special stafilococi, streptococi;
• osteomielită (acută şi cronică), artrite septice,
• infectarea protezelor şi remediilor de osteosinteză;
• septicemie stafilococică;infecţii ale pielii şi ţesuturilor
moi;
• colită pseudomembranoasă şi diaree asociată cu
Clostridium dificile;
• topic, sub formă de unguent (in asociere cu
glucocorticoizi) în dermatoze infectate.
 Fuzidina - reacţiile adverse
• incidenţa 10-20%;
• tubul digestiv intensitate uşoară sau medie
• greţuri, vome, dureri abdominale, diaree,
creşterea tranzitorie a transaminazelor,
stază biliară, icter;
• reacţii alergice, eozinofilie,
• Rar - trombocitopenie;
• i/v. - flebite, tromboflebite
•
Rezistența antibacteriiilor
 REZISTENŢA MICROBIANĂ
Naturală şi dobândită;
• De tip streptomicinic „sau brusc step” - se caracterizează prin
mutaţii după una sau două contacte cu antibioticul şi nu depinde
de doza lui (e caracteristică pentru streptomicină, rifampicină,
novobiocină., macrolide, fuzidină);
• De tip penicilinic lent, "multiple step“ - se caracterizează prin
mutaţii multiple cu majorarea dozei (e caracteristică pentru
peniciline, cefalosporine, tetracicline, cloramfenicol,
polimixine,vancomicină);
• Cromozomială - transferul materialului genetic încadrat în
cromozomi prin intemediul mutaţiilor spontane sau depresiei
genelor ce controlează sinteza de enzime;
• Extracromozomială - informaţia despre rezistenţă se conţine în
plasmide- elemente de ADN, care cuprind factori S, responsabili
de rezistenţă. Se transmite între aceleaşi tulpini de germeni sau
la tulpini diferite, dar limitat între germenii, aparţinând la specii
sau genuri diferite.
 REZISTENŢA MICROBIANĂ

Mecanismele de apariţie sau biochimice

1. Microorganismele produc enzime care inactivează antibioticul:
- beta-lactamazele inactivează penicilinele şi cefalosporinele;
- acetilazele, adenilazele, fosforilazele – aminoglicozidele;
- macrolidfosfotransferaza -macrolide
2. M/o modifică permiabilitatea prin sisteme transportoare.
(glicopeptidele);
3. La m/o se produce alterarea locului de acţiune pentru antibiotic
(macrolide, aminoglicozide, tetracicline, ansamicine).
4. La m/o se formează căi metabolice modificate ce le permite a evita
reacţiile inhibate de antibiotic.
5. M/o produc enzima modificată capabilă să îndeplinească funcţia
metabolică proprie, care este puţin afectată de antibiotic.
6. M/o dezvoltă pompe de eflux ce expulzează antibioticul din celula
bacteriană (macrolidele, tetraciclinele)
Mecanismele rezistenței microorganismelor la
antibacteriene

Zaman S.B.et al.2017 , Reygaert W.C.2018,Peterson E., Kaur P 2018, Aslam B. et al. 2018 ,Laws M.et al, 2019.
 Mecanismele genetice ale rezistenţei

• Conjugarea - proces sexual de transmitere a

materialului genetic la contactul direct prin
intermediul punţilor plasmatice. Rezistenţa apare
repede şi poate fi chiar polirezistenţă:
• transformarea - procesul de transmitere a
materialului, ce conţine ADN de la celulele lezate de
recipienţi. In acest caz pot fi transmise molecule întregi
de ADN sau fragmente;
• traducerea - transmisia materialului genetic, ce
determină rezistenţa, (fragmente mici ale genomului)
prin intermediul bacteriofagilor.
 Căile de combatere a rezistenţei
• sinteza şi utilizarea de antibiotice noi rezistente la
enzime (peniciline şi cefalosporine de gen. III si IV,
aminoglicozide semisintetice);
• sinteza de substanţe care inactivează enzimele
microbiene, relevînd efectul antibioticului (acidul
clavulonic, sulbactamul etc.);
• Sinteza de noi clase de antibiotice;
• utilizarea de doze majore;
• excluderea antibioticelor din administrare pentru o
anumită perioadă de timp (6-12 luni);
• interzicerea administrării locale neargumentate a
antibioticelor.
Rezistența clinică
 OMS agenţii patogenici cu rezistenţă
periculoasă

I gr. – cu un grad foarte mare de rezitenţă

• Acinetobacter baumannii - rezistent la carbapenemi
• Pseudomonas aeruginosa – rezistent la carbapenemi
• Enterobacteriaceae - rezistent la carbapenemi, ce produc beta-lactamaze cu spectru
larg
II gr.- cu un grad mare de rezistenţă
• Enterococcus faecium- rezistent la vancomicină
• Staphylococcus aureus – rezistent la meticilină, moderat rezistent la vancomicină
• Helicobacter pylori – rezistent la claritromicină
• Campylobacter spp.- rezistent la fluorchinolone
• Salmonellae - rezistent la fluorchinolone
• Neisseria gonorrhoeae, - rezistent la cefalosporine, fluorchinolone
III gr. – cu un grad moderat de rezistenţă
• Streptococcus pneumoniae - nesensibil la penicilină
• Haemophilus influenzae - rezistent la ampicilină
• Shigella spp. - rezistent la fluorchinolone
 Antibioticele antistafilococice
•Staphylococcus aureus
sensibil la meticilină:
• I linie: oxacilină, dicloxacilină, flucloxacilină,
cefazolină
• De rezervă: Vancomicină, cefalosporină gen.III-IV,
clindamicină, eritromicină
rezistent la meticilină:
• I linie: Vancomicină
• De rezervă: teicoplanină, fluorchinolone
(levofloxacină, moxifloxacină) rifampicină, linesolid
Rezistenti la vancomicina
• Linesolid, eperesolid
 Antibioticele efective în infecţii gram-negative

Pseudomonas aeruginosa
• I linie: Peniciline antipseudomonas, cefalosporine III-
IV gen. (+aminoglicozidă în infecţii grave,,
ciprofloxacină (infecţii urinare)
• De rezervă: Aztreonam sau imipenem
(+aminoglicozidă în infecţii grave), ceftazidimă +
aminoglicozidă, ciprofloxacină + penicilină
antipseudomonas sau aminoglicozidă (infecţii grave);
Haemophyllus influenzae
• I linie: Ceftriaxon sau cefotaxim, cloramfenicol,
amoxicilină-clavulanat
• De rezervă: Doxiciclină, cefuroxim axetil,
ciprofloxacină, aztreonam, azitromicină
 Antibioticele efective în infecţii gram-negative

Enterobacter spp
• I linie: .Aminoglicozide, imipenem Penicilină cu spectru lărgit,
•De rezervă: fluorchinolone, cefalosporine IV şi V generaţie;
Proteus mirabilie şi vulgaris
• I linie: aminoglicozide, cefalosporine gen.III
• De rezervă: Amoxicilină-clavulanat, aztreonam, imipenem,
fluorchinolone;
Serratia
• I linie: Imipenem, cefoxitină, cefotetan sau cefalosporină gen.III,
penicilină cu spectru lărgit + aminoglicozidă
• De rezervă: ampicilină, cloramfenicol aztreonam, penicilină
antipseudomonas+inhibitori beta-lactamaze
 Asocierea antibioticelor
Criteriile de asociere:
Spectrul de acţiune (acţiunea sinergică pe un
agent concret sau lărgirea agenţilor ce pot fi
curinşi de asociere);
Mecanismul de acţiune şi efectul
antibacterian;
Reacţiile adverse posibile (neadecvate
asocierile cu efecte adverse similare sau
potenţial toxic major).
 Clasificarea după modul de acţiune
I gr - Antibioticele cu efect bactericid.- intoxicarea ireversibilă a germenilor
microbieni la CMI
Acţiunea bactericidă poate fi:
• Absolută - afectează germenii atît în stare de repaus cât şi în faza de multiplicare:
 polimixinele;
 Aminoglicozidele
 ansamicinele
• Degenerativă - afectează germenii numai în faza de multiplicare :
 betalactaminele (penicilinele, cefalosporinele, carbapenemii, monobactamii),
 glicopeptidele;
II gr - Antibioticele cu efect bacteriostatic - inhibarea multiplicării
germenilor cu liza in vivo prin mecanismelor de apărare ale organismului
(fagocitoza etc.):
 tetraciclinele,
 cloranfenicolul,
 macrolidele,
 lincosamidele.
 Indicaţiile asocierii antibioticelor
1. Tratamentul empiric (agentul nu este cunoscut)
- infecţiile grave – iniţial până la izolarea, identificarea şi stabilirea sensibilităţii
2. Infecţiile multimicrobiene:
- Peritonita prin perforaţie intestinală;
- Endometrita; - Infecţii posthisterectomice (agenţi gram- şi anaerobi);
- Bolnavi cu neutropenie (prin citotoxice anticanceroase) – infecţii cu bacterii
endogene (E.coli,Klebsiella, Pr.mirabilis, Ps.aeruginosa, Staph.aureus).
3. Potenţarea efectului antibacteian faţă de un anumit
agent:
- Endocardita enterococică şi cu Str.viridans;
- Tuberculoza; - inf. Grave cu Ps.aeruginosa;
- Inf. Cu Staph. Aureus şi Staph. Epidermidis
4. Preîntâmpinarea rezistenţei bacteriene:
- tuberculoza; - inf. Cu H.pylori; - inf cu stafilococi
 Asocierile antibioticelor
Cele mai efective şi recomandate:
• beta-lactaminele + aminoglicozidele;
Permise (pentru lărgirea spectrului):
• Beta-lactamine + macrolide, lincosamide;
• Aminoglicozide+ fluorchinolone, co-trimoxazol;
• Macrolide, lincosamide+ fluorchinolone, co-trimoxazol;
• Tetracicline,cloramfenicol + macrolide, lincosamide;
• Tetracicline,cloramfenicol + fluorchinolone, co-trimoxazol;
• Aminoglicozide + tetracicline, cloramfenicol;
• Beta-lactamine + fluorchinolone;
• Între beta-lactamine.
Asocieri antagoniste,nerecomandabile:
• Beta-lactamine + tetracicline, cloramfenicol;
Asocieri interzise:
• Aminoglicozode + polimixine;
• Tetracicline + cloramfenicol;
• Macrolide +lincosamide;
 REACŢIILE ADVERSE ALE antibioticelor
• 1.Intoleranţă la locul administrării (oral, i/m; i/v; intrarahidian;
• intraperitoneal etc.);
• 2. TOXICE (nefrotoxicitate; hepatotoxicitate; ototoxicitate;
neurotoxicitate; medulotoxicitate etc.);
• 3. ALERGICE (generale; cutaneo-mucoase; pulmnare; renale;
nematologice; şoc anafilactic etc.);
• 4. BIOLOGICE (dismicrobisme; suprainfecţii);
• 5. BACTERIOLOGICE (fenomenul Herxheimer; şoc endotoxic);
• 6. METABOLICE (dismetabolisme; hipo- şi avitaminoze);
• 7. EMBRIOTOXICITATE, TERATOGENITATE,
FETOTOXICE;
• 8. LA NOU-NĂSCUŢI ŞI SUGARI;
• 9. INTERFERENŢA IMUNITĂŢII POSTINFECŢIOASE
(recăderi; reinfecţii; cronicizare);
• 10. INTERFERENŢE MEDICAMENTOASE (cu solvenţii; cu
alte antibiotice, cu alte medicamente).
Sindromul Stivens-Djonson
Sindromul Layella
Vă dorim să selectaţi cât mai raţional
antibioticele