Sunteți pe pagina 1din 1

Testament

În sens larg, termenul ”modernism” denotă tendința de înnoire a


spiritului uman, prin care se creează un produs inexistent până atunci,
acesta având trăsături inedite, nemaiîntâlnite până la apariția fenomenului
celui nou. În literatură, conceptul definește o mișcare care cuprinde toate
manifestările postromantice care se înscriu sub semnele unui ”principiu de
progres” (Eugen Lovinescu)
Sensul restrâns al conceptului definește curentul cultural apărut și
dezvoltat în climatul efervescent din Primul Război Mondial. În perioada
interbelică acesta se manifestă plenar, fiind promovat de criticul literar
Eugen Lovinescu, prin revista „Sburătorul”. Prin intermediul acestei reviste
și al cercului literar format in jurul ei, se afirmă o orientare bazată pe ideea
sincronizării cu literatura și cultura Occidentului, prin imitație și adaptare.
În evoluția limbajului poetic românesc, creația lui Tudor Arghezi
constituie un moment de regenerare tematică și silistică de o importanță
deosebită, comparabil cu cel reprezentat de publicarea creațiilor lui Mihai
Eminescu. Tudor Arghezi marchează sfârșitul eminescianismului și face
trecerea către o poezie modernă. De asemenea este întemeietorul „esteticii
urâtului” în literatura română, după modelul poetului francez Charles
Baudelaire.
Poezia „Testament” deschide volumul de debut a lui Tudor Arghezi,
„Cuvinte potrivite”, din 1927, și este o artă poetică în care autorul își
exprimă opinia despre menirea literaturii și despre rolul poetului în
societate. Caracterul modern este conferit de tratarea problematicii
raportului dintre inspirație și tehnica poetică.
Numind actul prin care sunt transmise dorințele și sunt lăsate
moștenire valorile materiale, titlul trimite la caracterul testamentar al
textului, la faptul că monologul liric este adresat urmașilor creatori,
desemnați generic prin vocativul „fiule”.