Sunteți pe pagina 1din 4

Alexandru Lăpușneanu

Alexandru Lăpușneanu a fost născut în


1499, Lăpușna, raionul Hîncești, Republica moldova de
astăzi.  a fost un domn al Moldovei care a domnit prima
oară între septembrie 1552 – 18 noiembrie 1561 iar a
doua sa domnie a fost între octombrie 1564 – 9
martie 1568. Figura sa a fost popularizată de scriitorul
Costache Negruzzi, care l-a imortalizat în nuvela
Alexandru Lăpușneanu, atribuindu-i celebrele fraze „De
mă voiu scula, pre mulți am să popesc și eu...” și „Dacă
voi nu mă vreți, eu vă vreu...”.
Alexandru Lăpușneanu a fost fiul nelegitim al lui
Bogdan al III-lea cu Anastasia doamna și se numea
înainte de domnie Petrea stolnicul. A fost ridicat la
domnie prin puterea poloneză, detronându-l pe
domnitorul Ioan Joldea. A fost proclamat domn în
Polonia, la Trembowla care în ziua de azi este o localitate
în Ucraina apuseană, denumită Terebovlea.

Prima domnie a lui Alexandru Lăpușneanu


A fost ridicat la domnie prin puterea poloneza, şi prin
urmare, tara a fost plasată sub suzeranitatea Poloniei,
depunând jurământ de fidelitate regelui polonez, şi
obligându-se să-i dea în timp de război 700 de călăreţi.
Această politică dusă de Lăpuşneanu faţă de polonezi a
atras asupra lui ura lui Ferdinand, Împăratul Germaniei,
din cauza ca regele Poloniei era fratele Izabelei, regina
Ungariei, care era în relaţii duşmănoase cu Ferdinand. Din
acest motiv, Ferdinand a incercat prin toate metodele sa-l
răstoarne de pe tron. Turcilor, de asemenea, le devine
suspectă domnia lui Lăpuşneanul, aflat sub protecţia
Poloniei şi în 1555 îl cheamă la Constantinopol. El însă
nu se duce, şi trimite niste pungi cu bani, punandu-se
astfel bine si cu Poarta şi în acest fel îşi întăreste domnia
fiind protejat şi de polonezi şi de turci. Tot atunci,
Lăpuşneanu îi ajuta pe turci să o readucă pe tronul din
Cluj pe Regina Izabela (1556), care era refugiată în
Polonia. În momentul în care era cel mai sigur pe domnie,
este detronat de un venetic crescut la curtea sa, Iacob
Heraclid, poreclit şi Despotul. Acesta, prin înşelăciuni şi
intrigi, îşi adună o oaste de mercenari şi-l bate pe
Lăpuşneanu la Verbia la 18 noiembrie 1561.
Cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanu
După ce Despot Vodă este ucis în 1563 de Ştefan Tomşa,
care domneste pentru scurt timp, Lăpuşneanu reuşeşte să
redobândească tronul Moldovei. Acest lucru îl costă mai
mult de 200 000 de galbeni daţi turcilor şi un crâncen
război civil, pe care a trebuit să-l poarte contra lui Ştefan
Tomşa, candidatul boierilor. Armatele turceşti şi tătăreşti,
care îl aduceau pe Lăpuşneanu la domnie, au invadat ţara,
prădând şi jefuind. Tomşa neputând să se menţină pe tron,
fuge la polonezi, dar este decapitat de aceştia la Lemberg.
A doua domnie a lui Lăpuşneanu începută în sânge, avea
să înoate în sânge până la sfârşitul ei. El promite la
început tuturor boierilor duşmani lui iertare, însă imediat
ce şi-a consolidat domnia, a facut un prânz mare la care a
invitat pe cei mai de seamă boieri, şi în timp ce aceştia
petreceau, mercenari străini au năvălit asupra lor şi i-au
măcelărit. Lăpuşneanu fiind aşezat pe tron de turci, a
trebuit sa ţină cont de dorinţele lor. Ei au cerut să dărâme
toate cetaţile, pentru că ţara să fie incapabilă să se apere.
Astfel, a umplut toate cetaţile cu lemne şi le-a dat foc.
Excepţie a facut-o Hotinul, unde s-a aşezat o garnizoană
turcească, care a început să jefuiască cu cruzime ţara.
Incendierea însă, nu a produs pagube mari cetaţilor, şi a
fost doar un şiretlic pentru a se evita dărâmarea lor.
Politica țării în timpul domniei lui Lăpușneanu.
Alexandru Lăpușneanu a păstrat relații comerciale bune
cu Transilvania unde avea cetatea Ciceu. Din Veneția
veneau pictori pentru zugrăvirea mănăstirilor sale: Slatina
și Pângărați. Cu banii săi a împodobit bisericile de la
Muntele Athos şi cea ortodox-românească din Liovul
Poloniei.
Călugărul cronicar Eftimie, preamăreşte domnia lui
Lăpuşneanu. Aceste binefaceri veneau ca urmare a
pocăinţei lui, după multele păcate săvârşite. A doua
domnie a lui Lăpuşneanu este povestită în nuvela
omonimă a lui Costache Negruzzi. Tot el a mutat
reşedinţa principală a ţării la Iaşi.