Sunteți pe pagina 1din 4

Cadrul juridic

I. Regulamentele UE

1. Articolul 3 Regulamentul 1/2003


Raportul dintre articolele 81 și 82 din tratat și legislațiile naționale de
concurență

(1) Atunci când autoritățile de concurență ale statelor membre sau


instanțele naționale aplică legislația națională de concurență acordurilor,
deciziilor asociațiilor de întreprinderi sau practicilor concertate în sensul
articolului 81 alineatul (1) din tratat, care pot afecta comerțul dintre
statele membre în sensul acestei dispoziții, ele aplică de asemenea
articolul 81 din tratat acestor acorduri, decizii sau practici concertate.
Atunci când autoritățile de concurență ale statelor membre sau instanțele
naționale aplică legislația națională de concurență oricărui abuz interzis
de articolul 82 din tratat, acestea aplică de asemenea articolul 82 din
tratat.

Referitor la rolul autorităților din statele membre în ceea ce privește


respectarea dreptului Uniunii în materie de concurență, articolul 3
alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 1/2003 stabilește o legătură
strânsă între interdicția privind înțelegerile pe care o prevede articolul 101
TFUE și dispozițiile corespunzătoare din dreptul național al concurenței.
Atunci când autoritatea națională de concurență aplică dispozițiile din
dreptul național care interzic înțelegerile în cazul unui acord între
întreprinderi care poate afecta comerțul dintre statele membre în sensul
articolului 101 TFUE, respectivul articol 3 alineatul (1) prima teză
impune să i se aplice, în paralel, și articolul 101 TFUE

(2) Aplicarea legislației naționale de concurență nu poate genera


interzicerea acordurilor, deciziilor asociațiilor de întreprinderi sau a
practicilor concertate care pot aduce atingere comerțului dintre statele
membre, dar care nu restrâng concurența în sensul articolului 81 alineatul
(1) din tratat, sau care îndeplinesc condițiile articolului 81 alineatul (3)
din tratat sau care intră sub incidența unui regulament de aplicare a
articolului 81 alineatul (3) din tratat. Prezentul regulament nu împiedică
statele membre să adopte și să aplice pe teritoriul lor o legislație națională
mai strictă care interzice sau sancționează conduita unilaterală adoptată
de întreprinderi.
Conform articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003,
aplicarea legislației naționale de concurență nu poate genera interzicerea
unor astfel de înțelegeri dacă ele nu restrâng concurența în sensul
articolului 101 alineatul (1) TFUE.

(3) Fără a aduce atingere principiilor generale și altor dispoziții de drept


comunitar, alineatele (1) și (2) nu se aplică atunci când autoritățile de
concurență și instanțele statelor membre aplică legislația națională privind
controlul concentrărilor economice și nici nu împiedică aplicarea
dispozițiilor de drept național care urmăresc, în mod predominant, un
obiectiv diferit de cel urmărit de articolele 81 și 82 din tratat.

Articolul 101

(ex-articolul 81 TCE)

(1) Sunt incompatibile cu piaţa internă şi interzise orice acorduri între


întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi şi orice practici
concertate care pot afecta comerţul dintre statele membre şi care au ca
obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei în
cadrul pieţei comune şi, în special, cele care:

(a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau
orice alte condiţii de tranzacţionare;

(b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea


tehnică sau investiţiile;

(c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;

(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la


prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
(e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri
a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu
uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

Comunicarea Comisiei privind acordurile de importanță minoră care


nu restrâng în mod semnificativ concurența în sensul articolului 81
alineatul (1) [CE] (de minimis) (JO 2001, C 368, p. 13, Ediție specială,
08/vol. 4, p. 26, denumită în continuare „Comunicarea de minimis”)
prevede la punctele 1, 2, 4, 6 și 7:

„1. [...] Curtea de Justiție [...] a stabilit că [articolul 81 alineatul (1)


CE] nu se aplică atât timp cât impactul acordului asupra schimburilor
comerciale intracomunitare sau asupra concurenței nu este semnificativ.

2. În prezenta comunicare, Comisia cuantifică, prin intermediul


pragurilor cotei de piață, ceea ce nu constituie o restrângere semnificativă
a concurenței în sensul articolului 81 [CE]. Această definiție negativă a
caracterului semnificativ nu înseamnă că acordurile încheiate între
întreprinderi care depășesc pragurile indicate în prezenta comunicare
restrâng în mod semnificativ concurența. Este posibil ca astfel de acorduri
să nu aibă decât un efect nesemnificativ asupra concurenței și, în
consecință, să nu fie interzise de articolul 81 alineatul (1) [CE] [...].

Punctele 1 și 2 din Comunicarea de minimis: Comisia cuantifică în cadrul


Comunicării, prin intermediul pragurilor cotei de piață, ceea ce nu
constituie o restrângere semnificativă a concurenței în sensul articolului
101 TFUE.

4. Comisia nu declanșează o procedură la cerere sau din oficiu în


cazurile care fac obiectul prezentei comunicări. Atunci când
întreprinderile estimează cu bună-credință că un acord face obiectul
prezentei comunicări, Comisia nu va aplica amenzi. Cu toate că nu este
obligatorie pentru acestea, prezenta comunicare intenționează, de
asemenea, să ofere indicații instanțelor și autorităților statelor membre în
ceea ce privește aplicarea articolului 81 [CE].

Comunicarea de minimis nu are caracter obligatoriu pentru autoritățile de


concurență și instanțele din statele membre. Prin urmare, pentru a
determina caracterul semnificativ sau nesemnificativ al unei restrângeri a
concurenței, autoritatea de concurență a unui stat membru poate să țină
seama de pragurile stabilite la punctul 7 din Comunicarea de minimis,
fără însă a fi obligată să le respecte.

[...]

6. Prezenta comunicare nu aduce atingere interpretării care ar putea fi


dată articolului 81 [CE] de către Curtea de Justiție sau de Tribunal [...]

7. Comisia consideră că acordurile între întreprinderi care aduc


atingere comerțului dintre statele membre nu restrâng în mod
semnificativ concurența în sensul articolului 81 alineatul (1) [CE]:

(a) în cazul în care cota de piață cumulată deținută de părțile la acord


nu depășește 10 % pe niciuna dintre piețele relevante afectate de
respectivul acord, atunci când acordul este încheiat între întreprinderi care
sunt concurenți existenți sau potențiali pe una din aceste piețe (acorduri
între concurenți) [...]

Concluzia
Articolul 101 alineatul (1) TFUE și articolul 3 alineatul (2) din
Regulamentul nr. 1/2003 trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca o
autoritate națională de concurență să aplice articolul 101 alineatul (1)
TFUE în privința unui acord între întreprinderi care poate să afecteze
comerțul dintre statele membre, dar care nu atinge pragurile stabilite de
Comisie în Comunicarea de minimis, cu condiția ca acordul respectiv să
constituie o restrângere semnificativă a concurenței în sensul acestei
dispoziții.

S-ar putea să vă placă și