Kostov Lavinia

AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Exploarea secretiilor digestive. Ianometrie.

Dozarea aciditatii gastrice (chimismul gastric) este una dintre cele mai des utilizate tehnici de
investigare a secretiilor digestive in vederea alcatuirii unor bilanturi functionale.

 Acidul clorhidric este cel mai important compus care genereaza caracterul acid al sucului
gastric. Evaluarea cantitativa a secretiei de HCl se realizeaza de obicei prin metoda titrimetrica, prin care
se pot evidentia fractiunile de HCl:

- fractiunea libera (titrare la pH = 3, 5, in prezenta reactivului Topffer);

- fractiunea combinata;

- fractiunea totala (titrare la pH = 8- 10, in prezenta fenolftaleinei).

            Valori normale: HCl liber = 0, 9- 1 g%0

                                               HCl combinat = 1- 2, 5 g%0

                                                 HCl total = 2, 5- 3, 5 g%0 (sau 100- 120 mEq/ l).

  Actualmente se prefera utilizarea altor parametri de secretie acida gastrica in locul celor clasici:

  a. puterea - tampon a secretiei gastrice  : diferenta aciditate totala – aciditate libera. 

            Valori normale: < 20 mEq/ l in secretie bazala;

                                                < 10 mEq/ l in secretie stimulata.

      b. debit de HCl sau debit acid orar (QH+  ):

                                     debit acid orar (ml) x aciditatea titrabila (mEq/ l) 

 Acest parametru poate fi calculat prin sumarea valorilor obtinute pe 4 esantioane de suc gastric
recoltate la 15 minute interval, in conditii bazale sau de stimulare a secretiei gastrice.

1
 Kostov Lavinia
AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

 c. debit acid orar al secretiei bazale (DAB): reprezinta cantitatea totala de suc gastric recoltata
dimineata pe nemincate, timp de 1 ora (4 esantioane la 15 minute), in absenta oricarui excitant gastric.

       Valori normale: 1, 5- 2, 5 mEq HCl/ h (corespunzind la un debit secretor de 60- 80 ml suc gastric/ h.

d. debit acid orar maximal (DAM):  reprezinta cel mai mare raspuns secretor dupa o doza maximala de
excitant gastric (de obicei histamina- testul Kay). Se determina in aceleasi conditii ca si DAM, cu exceptia
utilizarii excitantului gastric.

      Valori normale:15- 30 mEq/ h (debit secretor gastric = 200- 250 ml / h).

 e. virf acid maximal (VAM): reprezinta cea mai mare valoare a HCl prezenta in unul din cele 4
esantioane de suc gastric recoltate dupa administrarea excitantului.

f. virf acid orar (peak acid horaire- PAH):  rezulta prin inmultirea cu 2 a celor doua esantioane consecutive
ale secretiei stimulate care au debitul acid cel mai mare.

 Valori normale: 20- 35 mEq/ h.     

Diagnostic Debit bazal DAB Debit stimulat DAM

         
Normal 60 ml / h 2 +/_ 2 (mEq/ h) 250 (ml/ h) 18 +/_ (mEq/ l)
Ulcer gastric 60 1, 2 +/_ 1, 5 240 14 +/_ 10
Ulcer duodenal 80 4 +/_ 4 330 34 +/_ 13
Sdr. Zollinger 200 34, 5 +/_ 30 360 47 +/_ 20
Cancer gastric 45 0, 3 +/_ 1 240 2, 5 +/_ 5

Tehnici de ionometrie / pH- metrie digestive:

Datorita caracterului acid (suc gastric) si alcalin (suc intestinal) al secretiilor digestive, pH- ul
acetor secretii poate fi utilizat ca parametru specific de bilant functional digestiv.

Determinarea pH- ului secretiilor digestive se realizeaza in clinica prin tehnici electrochimice de
ionometrie/ pH- metrie, care masoara diferenta de potential generata la introducerea unui electrod
metalic intr- o solutie apoasa care contine o sare a acelui metal. Tehnica presupune utilizarea unei celule
electrochimice, formate din 2 electrozi (unul sensibil la ion si altul de referinta) conectati prin fire de Ag/
AgCl la bornele unui galvanometru

2
Kostov Lavinia
AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Diferenta de potential culeasa este proportionala cu concentratia (activitatea electrochimica) a acelui

ion in solutie, in conformitate cu legile electrochimice

RT

E = E0 + ––– ln c, z F

unde: E este potentialul generat de celula electrochimica (si masurat de voltmetru);

E0 este constanta specifica fiecarei celule electrochimice;

R, F sint constantele fizico- chimice cunoscute;

T este temperatura absoluta;

z, c sint valenta, respectiv concentratia ionului investigat.

Dupa amplificarea si filtrarea corespunzatoare, semnalul este convertit numeric si afisat in unitati
conventionale de pH sau in mV.

Valori normale: pH esofagian = 7- 7, 5

pH gastric = 1, 2- 2, 5

Utilitate clinica:

Tehnicile de pH – metrie esofagiana pot fi utilizate in clinica pentru identificarea si cuantificarea

refluxului acid gastro – esofagian (GERD = Gastro- Esophageal Reflux Disease), aceasta investigatie
reprezentind o metoda de electie pentru diagnosticul pozitiv si / sau diferential al afectiunii ( cardiopatie
ischemica , etc . )

Pentru a creste disponibilitatea si utilitatea investigatiei , actualmente se utilizeaza o varianta modificata

a tehnicii de pH – metrie si anume , monitorizarea ambulatorie pe interval de 24 de ore a variatiilor pH –
ului esofagian . Tehnica presupune utilizarea unor electrozi intraesofagieni din sticla sau antimoniu,
conectati la un pH- metru portabil (Synetics Medical, Sweden) Se poate identifica nu numai refluxul
gastro- esofagian, dar si cel duodeno- gastric (electrozi plasati intragastric).

Inregistrarea semnalului se realizeaza pe sisteme portabile digitale , care permit stocarea semnalului util
pe perioade de timp variabile , intre 12 si 96 de ore . Semnalul stocat este apoi livrat unui computer si
supus analizei computerizate prin soft- ware dedicat