Prelegere la Tema 4

4.1  Accesul ilegal la informaţia computerizată.

  Prin Legea nr. 6 din 02.02.2009[1] Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Convenţia Consiliului Europei
privind criminalitatea informatică adoptată la Budapesta la 23 noiembrie 2001[2]. În conformitate cu art. 2 al
Convenţiei, Republica Moldova s-a angajat să  adopte măsurile legislative şi alte măsuri considerate necesare
pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, accesarea intenţionată şi fără drept a
ansamblului ori a unei părţi a unui sistem informatic. O parte poate condiţiona o astfel de incriminare de
comiterea încălcării respective prin violarea măsurilor de securitate, cu intenţia de a obţine date informatice
ori cu altă intenţie delictuală, sau de legătura dintre încălcarea respectivă şi un sistem informatic conectat la
alt sistem informatic.

Potrivit dispoziţiei alin. (1) art. 259 CP se enunţă conţinutul acestei infracţiuni - accesul ilegal la informaţia
computerizată, adică la informaţia din calculatoare, de pe suporţii materiali de informaţie, din sistemul sau
reţeaua informatică, al unei persoane care nu este autorizată în temeiul legii sau al unui contract, depăşeşte
limitele utorizării ori nu are permisiunea persoanei competente să folosească, să administreze sau să
controleze un sistem informatic ori să desfăşoare cercetări ştiinţifice sau să efectueze orice altă operaţiune într
-un sistem informatic, dacă este însoţit de distrugerea, deteriorarea, modificarea, blocarea sau copierea
informaţiei, de dereglarea funcţionării calculatoarelor, a sistemului sau a reţelei informatice şi dacă a cauzat
daune în proporţii mari.

Vom constata că legislatorul autohton a definit în alin. (1) art. 259 CP infracţiunea de acces ilegal la informaţia
computerizată, stabilind în interiorul acesteia o singură variantă-tip de infracţiune.

A doua variantă-tip de infracţiune, este incriminată la lit.h) alin.(2) art.259 CP RM şi se exprimă în accesul
ilegal la informaţia computerizată, adică la informaţia din calculatoare, de pe suporţii materiali de informaţie,
din sistemul sau reţeaua informatică, al unei persoane care nu este autorizată în temeiul legii sau al unui
contract, depăşeşte limitele autorizării ori nu are permisiunea peroanei competente să folosească, să
administreze sau să controleze un sistem informatic ori să desfăşoare cercetări ştiinţifice sau să efectueze orice
altă operaţiune într-un sistem informatic, dacă este însoţit de distrugerea, deteriorarea, modificarea, blocarea
sau copierea informaţiei, de dereglarea funcţionării calculatoarelor, a sistemului sau a reţelei informatice şi
dacă este săvârşită în proporţii deosebit de mari.

În acest aspect, susţinem opinia exprimată de autorii S.Brînză şi V. Stati potrivit căreia, la lit.h) alin.(2) art.259
CP RM este specificată nu o circumstanţă agravantă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.259 CP RM. Prin
urmare, la alin.(1) şi lit.h) alin.(2) art.259 CP RM sunt prevăzute două infracţiuni de sine stătătoare. Şi mai
mult, aceste două infracţiuni se pot afla între ele în concurs real de infracţiuni. Potrivit autorilor menţionaţi,
explicaţia că art.259 CP RM stabileşte răspunderea pentru două infracţiuni de sine stătătoare constă în
următoarele: nu există o componenţă „de bază” de acces ilegal la informaţia computerizată, componenţă care:
1) nu ar presupune producerea unor daune având o mărime concretă şi 2) pe care s-ar grefa în calitate de
circumstanţe agravante: a) producerea unor daune în proporţii mari; b) producerea unor daune în proporţii
deosebit de mari.  Aşă că cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari nu poate fi privită în calitate de
circumstanţă agravantă pentru infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.259 CP RM, infracţiune care presupune
producerea unor daune în proporţii mari[3].

Formele agravante ale acestei infracţiuni sunt menţionate la lit.b)-g) alin.(2) art.259 CP RM, infracţiunea
prevăzută la alineatul (1) este săvârşită:

–  de două sau mai multe persoane (lit.b));

–  cu violarea sistemelor de protecţie (lit.c));

–  cu conectarea la canalele de telecomunicaţii (lit.d));

–  cu folosirea unor mijloace tehnice speciale (lit.e));

–  cu utilizarea ilegală a calculatorului, sistemului sau reţelei informatice, în scopul săvârşirii uneia intre
infracţiunile prevăzute la alin.(1) art.259, la art.2601-2603, 2605 şi 2606 CP RM (lit.f));

–  în privinţa informaţiei protejate de lege (lit.g)).

În continuare vom evidenţia semnele şi elementele componenţei de infracţiune prevăzute la alin. (1) art. 259 CP
RM.

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni este unul complex. Astfel, obiectul juridic principal 
constituie relaţiile sociale privind accesul legal la informaţia computerizată, iar obiectul juridic
secundar sunt relaţiile sociale privind imixtiunea legală în sistemul informaţional.

Victima  infracţiunii prevăzute la alin. (1) art. 259 CP poate fi proprietarul sau deţinătorul informaţiei 
computerizate,  calculatorului,  sistemului  informatic  sau  al  reţelei  informatice  accesate ilegal. Nu se
exclude identificarea unei sau mai multor victime (cu calităţi diferite) într-o singură infracţiune.

Subiectele dreptului de proprietate în domeniul informaticii pot fi: statul, prin autorităţile administraţiei publice;
persoanele juridice şi persoanele fizice. 

Totodată, în mod secundar, victimă poate fi şi o altă persoană decât deţinătoarea sistemului informatic, în cazul
în care datele informatice vizate de accesul ilegal se referă la o persoană fizică sau juridică, alta decât
deţinătoarea sistemului informatic, de exemplu, făptuitorul accesează ilegal, fără drept, serverul de date privind
personalul angajat al unei instituţii, de unde extrage date confidenţiale personale ale angajaţilor. În această
dispoziţie legală, nu este relievant modul sau scopul în care făptuitorul utilizează aceste informaţii, aceasta
constituind subiectul unui alt tip de infracţiune.

Latura obiectivă a infracţiunii enunţate la alin.(1) art.259 CP se constituie din următoarele semne: 1) fapta
social-periculoasă ce constă cumulativ din:

1.  acţiunea principală - acces ilegal la informaţia computerizată;

2. acţiunea adiacentă - distrugere, deteriorare, modificare, blocare sau copiere a informaţiei, de dereglare 
a funcţionării calculatoarelor, a sistemului sau a  reţelei  informatice.

2) urmările prejudiciabile – daunele în proporţii mari;

 3) legătura cauzală dintre fapta social-periculoasă şi urmările prejudiciabile.

În acest context, vom menţiona că potrivit prevederilor Legii cu privire la informatică, în scopul asigurării
protecţiei datelor şi evitării infracţiunilor ce ţin de domeniul  informaticii,  se  interzice  pătrunderea 
neautorizată  în  sistemele  şi  reţelele  informatice  publice sau private pentru a capta, memora, prelucra sau
difuza date şi programe ori pentru a modifica, deteriora, distruge date, programe şi echipamente. 

Latura  subiectivă  a  infracţiunii  prevăzute  la  alin.(1)  art.259  CP  RM  se  caracterizează  prin intenţie
directă sau indirectă. Motivele acestei infracţiuni pot fi diferite şi consta în: interesul personal,  material; motive
huliganice; de răzbunare etc.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.259 CP RM poate fi: 1) persoana fizică responsabilă care la
momentul  comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16  ani; 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

Potrivit dispoziţiei, subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.259 CP RM poate fi numai persoana care nu
este autorizată în temeiul legii sau al unui contract, care depăşeşte limitele autorizării ori nu are permisiunea
persoanei competente să folosească, să administreze sau să controleze un sistem informatic ori să desfăşoare
cercetări ştiinţifice sau să efectueze orice altă operaţiune într-un sistem informatic.

Participanţi la săvârşirea acestei infracţiuni, pe lîngă autorul infracţiunii pot fi: coautorii, organizatorii,
instigatorii sau complicii. În literatura de specialitate, se reţine ideea că subiectul ar fi necesar să posede
anumite cunoştinţe în domeniul tehnologiei informaţiei, ceea ce nu este neapărat adevărat deoarece, programele
specializate în materie, care ce constituie mijloace în săvârşirea infracţiunii, împreună cu descrierea modului de
utilizare, se pot găsi în mod liber pe site-urile persoanelor sau grupurilor de persoane familiare în tehnologii ale
informaţiei şi care le fac cunoscute. Prin urmare, nu are nici o relevanţă faptul că făptuitorul este cunoscut în
sisteme de calcul şi reţelele de calculatoare, familiarizat cu tehnici de înstrăinare a măsurilor de securitate sau
nu are cunoştinţe în domeniu.

Formele agravante după cum am menţionat mai sus, sunt prevăzute la lit.b)-g) alin.(2) art.259 CP RM.

Prin urmare, forma agravantă menţionată la lit.b) alin.(2) art.259 CP RM constituie o pluralitate de făptuitori la
comiterea infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.259 CP RM. Persoana, care nu are semnele subiectului 
infracţiunii  consemnate în dispoziţia  alin.(1) art.259 CP RM nu pot fi subiecţii la lit.b) alin.(2) art.259 CP RM
şi astfel prevederea în cauză nu este aplicabilă în  următoarele două conjecturi: 

1)      infracţiunea este săvârşită de către o persoană având semnele subiectului infracţiunii, împreună cu o
persoană care nu are aceste semne;

2)      infracţiunea este săvârşită de o persoană având semnele subiectului infracţiunii, prin intermediul unei alte
persoane care nu are aceste semne.

Forma agravantă prevăzută la lit.b) alin.(2) art.259 CP RM este aplicabilă numai în conjectura în care
persoanele, care comit infracţiunea dată, au calitatea specială de persoane care nu sunt autorizate în temeiul
legii sau al unui contract, care depăşesc limitele autorizării ori nu au permisiunea persoanei competente să
folosească, să administreze sau să controleze un sistem informatic ori să desfăşoare cercetări ştiinţifice sau să
efectueze orice altă operaţiune într-un sistem informatic.

Expresia „de două sau mai multe persoane”, în sensul lit.b) alin.(2) art.259 CP RM, presupune pluralitatea de
făptuitori. Toţi aceşti făptuitori trebuie să aibă calitatea de autori mijlociţi (mediaţi)  sau  de  autori  nemijlociţi 
(imediaţi)  ai  infracţiunii.  Autorul, coautorul (mediat  sau  imediat),  alături  de  o  altă  persoană  cu  calitatea 
de  organizator,  instigator  sau  complice,  nu formează conţinutul expresiei „de două sau mai multe persoane”.
Un singur autor al infracţiunii, alături de o persoană care numai contribuie la săvârşirea infracţiunii în calitate
de organizator, instigator sau complice, nu este suficient pentru a opera circumstanţa agravantă prevăzută la
lit.b) alin.(2) art.259 CP RM. Aceasta însă nu exclude ca, pe lângă cele două sau mai multe persoane, care iau
parte la săvârşirea infracţiunii, să ia parte la activitatea infracţională şi alte persoane având calitatea de
organizatori, instigatori sau complici[4].

După cum am relatat mai sus, răspunderea  potrivit  lit.b)  alin.(2)  art.259  CP  RM  poate  fi  aplicată 
persoanelor  care  nu  sunt autorizate în temeiul legii sau al unui contract, care depăşesc limitele autorizării ori
nu au permisiunea persoanei competente să folosească, să administreze sau să controleze un sistem informatic
ori

să desfăşoare cercetări ştiinţifice sau să efectueze orice altă operaţiune într-un sistem informatic, cu condiţia că
toate aceste persoane accesează ilegal informaţia computerizată, fie distrugând, deteriorând, modificând,
blocând sau copiind informaţia, fie dereglând funcţionarea calculatoarelor, a sistemului sau a reţelei
informatice. Asta, deoarece, toţi coautorii trebuie să participe la realizarea de facto fie integral sau parţial,
simultan sau consecutiv a laturii obiective a infracţiunii specificate la lit.b) alin.(2) art.259 CP RM.

Lipsa  sau  prezenţa  înţelegerii  prealabile  dintre  coautori  nu  poate  influenţa  calificarea  celor

săvârşite în baza lit.b) alin.(2) art.259 CP RM.

Forma agravantă prevăzută la lit.c) alin.(2) art.259 CP RM, presupune violarea sistemelor  de  protecţie, care 
reprezintă o totalitate de  proceduri  de natură tehnico-organizaţională  –  folosite  şi  determinate în scopul
evitării cauzării oricăror daune proprietarilor sau altor deţinători ai informaţiei computerizate, calculatorului,
sistemului informatic sau reţelei informatice accesate ilegal – proceduri cu ajutorul  cărora  accesul  la 
informaţia  computerizată  este  restricţionat  sau  interzis  pentru  anumite grupuri de utilizatori.
Măsurile de protecţie pot fi diferite, astfel că protecţia poate fi asigurată din punct de vedere fizic (prin fixarea
unor piedici fizice care asigură accesul la ele) sau logic (prin instituirea unor parole, coduri de acces sau
criptare). Potrivit condiţiilor evocate la lit.c) alin.(2) art.259 CP RM, făptuitorul va ataca sistemul informatic
vizat prin violarea acestor protecţii. Din punct de vedere fizic, violarea presupune dezafectarea dispozitivelor
mecanice de securitate prin utilizarea diferitor mijloace mecano-chimico-electrice, iar din punct de vedere logic
– atacarea parolelor.

Conectarea la canalele de telecomunicaţii (lit.d) alin.(2) art.259 CP RM) presupune facilitarea accesului ilegal
la informaţia computerizată, pe calea recepţiei de semne, semnale, înscrieri, imagini, sunete sau informaţii de
orice natură, prin fir, radio, prin sisteme optice sau alte sisteme electromagnetice.

Forma agravantă  de la lit.e) alin.(2) art.259 CP RM -  „folosirea unor mijloace tehnice speciale” se are în
vedere folosirea mijloacelor speciale invocate în anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova
privind aprobarea Regulamentului cu privire la importul, exportul, proiectarea,  producerea  şi 
comercializarea  mijloacelor  tehnice  speciale  destinate  pentru  obţinerea ascunsă  a  informaţiei  şi  a 
Clasificatorului  mijloacelor  tehnice  speciale  destinate  pentru  obţinerea ascunsă a informaţiei, nr.100 din
09.02.2009[5].

Astfel, prin mijloace tehnice speciale se are în vedere: 1) mijloacele tehnice speciale destinate pentru
interceptarea ascunsă şi înregistrarea informaţiei vehiculate prin sistemele informaţionale şi reţelele de transport
de date; 2) mijloacele tehnice speciale destinate pentru obţinerea accesului neautorizat la informaţiile stocate în
sistemele informaţionale.

Prevederea  de  la  lit.f)  alin.(2)  art.259  CP  RM,  presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: 1) 
utilizarea ilegală a  calculatorului, sistemului sau reţelei  informatice  în  calitate  de  mijloc  de  săvârşire  a 
infracţiunii;  2)  făptuitorul  urmăreşte  scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin.(1) art.259,
art.2601-2603, 2605 şi 2606 CP RM.

În legătură cu agravanta prevăzută la lit.g) alin.(2) art.259 CP RM, se are în vedere că este accesată o informaţie
computerizată protejată de lege.

În acest sens, se au în vedere următoarele:  1) informaţiile referitoare la boală, la viaţa intimă şi familială a
pacientului (ocrotite de Legea ocrotirii sănătăţii, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 28.03.1995)
[6];

2) informaţiile obţinute de organele securităţii statului, în procesul activităţii acestora (ocrotite de Legea privind
organele securităţii statului, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 31.10.1995)[7]; 

3) informaţiile despre tulburările psihice, despre solicitarea de asistenţă psihiatrică şi tratament într-o instituţie
de psihiatrie, precum şi alte informaţii despre starea sănătăţii psihice a persoanei (ocrotite de Legea privind
sănătatea mentală, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 16.12.1997)[8]; 

4) informaţia culeasă de persoanele care practică activitatea particulară de detectiv şi pază (ocrotite de Legea
privind activitatea particulară de detectiv şi de pază, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
04.07.2003)[9]; 

5)  informaţiile  confidenţiale  ce  i-au  fost  comunicate  avocatului  în  timpul  acordării  asistenţei juridice
(ocrotite de Legea cu privire la avocatură, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 19.07.2002)[10]; 

6)  informaţiile  cu  privire  la  faptele  care  i-au  devenit  cunoscute  notarului  în  timpul  activităţii sale sau
informaţiile cu privire la actele notariale îndeplinite (ocrotite de Legea  cu privire la notariat, adoptată de
Parlamentul Republicii Moldova la 08.11.2002)[11]; 

7) datele din chestionarele de recensământ al populaţiei şi al locuinţelor din Republica Moldova în anul 2014
(ocrotite de Legea cu privire la recensământul populaţiei şi al locuinţelor din Republica Moldova în anul 2014,
adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 26.04.2012)[12];
8) datele referitoare la tratamentul infertilităţii prin aplicarea tehnologiilor de asistare medicală a reproducerii
umane; orice informaţie a cuplului heterosexual, legată de tratamentul infertilităţii prin aplicarea metodelor de
fertilizare in vitro (ocrotite de Legea privind sănătatea reproducerii, adoptată de Parlamentul Republicii
Moldova la 15.06.2012)[13] etc.

4.2.  Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie a mijloacelor

tehnice sau produselor program

Potrivit dispoziţiei art. 260 CP al RM se sancţionează fapta de producere, import, comercializare sau punere la
dispoziţie, sub orice altă formă, în mod ilegal, a mijloacelor tehnice sau produselor program, concepute sau
adaptate, în scopul săvîrşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 237, 259, 2601-2603, 2605 şi 2606.

În  acest sens, vom menţiona că legislatorul autohton a incriminat fapta la art.260 CP RM în conformitate cu
art.6  al  Convenţiei  Consiliului  Europei  privind  criminalitatea  informatică, ca consecinţă a ratificării de
către Republica Moldova a acestui instrument juridic, potrivit căruia se impune obligaţia părţilor de a adopta
măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a incrimina ca infracţiuni, conform dreptului său intern,
atunci când se comit în mod intenţionat şi fără drept: a) producerea, vânzarea, obţinerea pentru utilizare,
importarea, difuzarea sau alte forme de punere la dispoziţie a unui dispozitiv, inclusiv a unui program
informatic, conceput special sau adaptat pentru a permite comiterea uneia dintre infracţiunile specificate la
art.2-5 ale Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică şi b) posesia unui element vizat la
subparag.a) sus-menţionat, cu intenţia de a fi utilizat în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile vizate la
art.2-5 ale Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică.

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.260 CP RM îl formează relaţiile sociale cu privire la
desfăşurarea legală a operaţiunilor legate de mijloacele tehnice sau produsele program.

Obiectul  material  (imaterial)  al  infracţiunii  în  cauză  îl  reprezintă  mijloacele  tehnice  (dispozitive
electronice) special create sau adaptate pentru a fi folosite ca mijloace pentru comiterea altor infracţiuni
informatice sau produsele program (programe informatice), concepute sau adaptate, în scopul săvârşirii uneia
dintre infracţiunile prevăzute la art.237, 259,  2601-2603, 2605 şi 2606 CP RM, precum şi datele informatice care
ţin de protecţia sistemului.

Latura obiectivă a infracţiunii examinate constă în fapta prejudiciabilă ce se exprimă în acţiunea

de producere, import, comercializare sau punere la dispoziţie, sub orice altă formă, în mod ilegal, a mijloacelor
tehnice sau produselor program.

Prin urmare, se enumeră patru  modalităţi  normative  ce au  caracter  alternativ  ale  acţiunii  prejudiciabile 
prevăzute  la art.260 CP RM, dar care nu pot constitui un concurs de infracţiuni. Astfel, vom reţine:

1) producerea ilegală a mijloacelor tehnice sau a produselor program;

2) importul ilegal al mijloacelor tehnice sau al produselor program;

3) comercializarea ilegală a mijloacelor tehnice sau a produselor program;

4) punerea la dispoziţie, sub orice altă formă, în mod ilegal, a mijloacelor tehnice sau a produselor program.

Conchidem  că  lista  de  modalităţi  normative enumerate ale  acţiunii  prejudiciabile  prevăzute  la  art.260  CP
RM are un caracter exhaustiv.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.260 CP RM se caracterizează prin intenţie directă. Deseori
motivul acestei infracţiuni se exprimă în interesul material. Scopul infracţiunii este unul special, şi anume:
scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 237, 259,  2601-2603, 2605 şi 2606 CP RM. Orice alt
scop nu poate fi urmărit de subiectul infracţiunii prevăzute la art.260 CP RM.
Pentru calificarea infracţiunii în baza art.260 CP RM, nu este necesar ca scopul special să se realizeze, fiind
suficient să fie urmărit de către făptuitor. Dacă acest scop îşi găseşte realizarea, vom atesta concursul dintre
infracţiunea specificată la art.260 CP RM şi una sau mai multe, după caz, dintre infracţiunile prevăzute la art.
237, 259,  2601-2603, 2605 şi 2606 CP RM.

Subiectul infracţiunii specificate la art.260 CP RM este: 1) persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 14 ani; 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

4.3.  Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice

Potrivit art.2601 CP RM se reţine răspunderea pentru interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice
(inclusiv a unei emisii electronice) care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic, provin
dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic.

În conformitate cu prevederile art.3 al Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, fiecare
Parte (n.a. după cum am remarcat mai devreme, angajament asumat şi de către legislatorul autohton) va
adopta măsurile legislative şi alte măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit
dreptului său intern, interceptarea intenţionată şi fără drept, efectuată prin mijloace tehnice, a transmisiilor de
date informatice care nu sunt publice, destinate, provenite sau aflate în interiorul unui sistem informatic,
inclusiv a emisiilor electromagnetice provenind de la un sistem informatic care transportă asemenea date. O
Parte poate condiţiona o astfel de incriminare de comiterea încălcării respective cu intenţie delictuală sau de
legătura dintre încălcarea respectivă şi un sistem informatic conectat la alt sistem informatic.

Obiectul juridic special al infracţiunii specificat la art.2601  CP RM sunt relaţiile sociale cu privire la
interceptarea legală a unei transmisii de date informatice care nu sunt publice.

Obiectul imaterial şi/sau material al infracţiunii examinate îl reprezintă fluxul de date informatice (inclusiv a
unei emisii electronice) care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic, provin dintr-un
asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de interceptare
ilegală a unei transmisii de date informatice (inclusiv a unei emisii electronice) care nu sunt publice şi care sunt
destinate unui sistem informatic, provin dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem
informatic.

Latura  subiectivă  a  infracţiunii  specificate  la  art.2601  CP  RM  se  caracterizează  prin  intenţie

directă.  Motivele  infracţiunii  pot fi diferite şi se pot  exprima  în:  curiozitate,  dorinţa  de  a  o  face  pe 
victimă şantajabilă, năzuinţa de a stabili legăturile victimei cu lumea interlopă, interesul material (în cazul
săvârşirii infracţiunii în schimbul unei remuneraţii materiale) etc.

Subiectul infracţiunii date poate fi: atît 1) persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a
atins vârsta de 16 ani; cît şi 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

4.4.  Alterarea integrităţii datelor informatice ţinute într-un sistem informatic

Potrivit art.2602 CP RM se reţine răspunderea pentru modificarea, ştergerea sau deteriorarea intenţionată a

datelor informatice ţinute într-un sistem informatic ori pentru restricţionarea ilegală a  accesului  la  aceste 
date,  transferul  neautorizat  de  date  informatice  dintr-un  sistem  informatic, dintr-un mijloc de stocare,
pentru dobândirea, comercializarea sau punerea la dispoziţie, sub orice formă, a datelor informatice cu acces
limitat, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari.

În conformitate cu prevederile art.4 al Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, fiecare
Parte (n.a. după cum am remarcat mai devreme, angajament asumat şi de către legislatorul autohton) va
adopta măsurile legislative şi alte măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit
dreptului său intern, fapta comisă intenţionat şi fără drept de a distruge, şterge, deteriora, modifica sau elimina
date informatice. O Parte va putea să-şi rezerve dreptul de a condiţiona incriminarea comportamentului descris
de producerea unor daune grave.

Obiectul juridic special al infracţiunii stipulate la art.2602 CP RM îl constituie relaţiile sociale cu privire
la integritatea, accesibilitatea şi circulaţia în condiţii de legalitate a datelor informatice. Obiectul
imaterial/material al infracţiunii date îl formează datele cu conţinut informatic din cadrul unui sistem
informatic sau dintr-un mijloc de stocare a informaţiei cu acces limitat.

Prin date cu conţinut informatic în conformitate cu conţinutul art. 2 din Legea privind prevenirea şi combaterea
criminalităţii informatice, constituie orice reprezentare de fapte, informaţii sau concepte sub o formă adecvată
prelucrării într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil să determine executarea unei funcţii de către
un sistem informatic.

Victima infracţiunii prevăzute la art.2602 CP RM poate fi o persoană fizică sau una juridică, care este posesorul
datelor cu conţinut informatic, ceea ce constituie obiectul imaterial al acestei infracţiunii. 

Latura obiectivă a infracţiunii date se formează din trei semne obligatorii: 1) fapta prejudiciabilă ce se poate
exprima în acţiunea de modificare, ştergere sau deteriorare a datelor informatice ţinute într-un sistem
informatic ori de restricţionare a accesului la aceste date, de transfer neautorizat de date informatice dintr-un
sistem informatic, dintr-un mijloc de stocare, de dobândire, comercializare sau punere la dispoziţie,  sub 
orice  formă,  a  datelor  informatice  cu  acces  limitat;  2)  consecinţele prejudiciabile,  ce se exprimă în
daune în proporţii mari; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Latura  subiectivă  a  infracţiunii  specificate  la  art.2602  CP  RM  se  caracterizează  prin vinovăţie exprimată
în intenţie directă sau indirectă. Motivele acestei infracţiuni pot fi diferite: răzbunare; invidie; ură; interesul
material (presupunând săvârşirea infracţiunii la comandă, în schimbul unei remuneraţii materiale); ură socială,
naţională, rasială sau religioasă etc. 

Subiectul infracţiunii prevăzute la art.2602 CP RM poate fi: 1) persoana fizică responsabilă care la momentul
săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

4.5.  Perturbarea funcţionării sistemului informatic

Potrivit alin. (1) art.2603 CP RM se reţine răspunderea pentru perturbarea funcţionării unui sistem informatic
prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin
restricţionarea accesului la aceste date, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari.

Alin. (2) art. 2603 CP RM stipulează:

Aceeaşi acţiune:

a)       săvîrşită din interes material;

b)       săvîrşită de două sau mai multe persoane;

c)        săvîrşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

d)       care a cauzat daune în proporţii deosebit de mari.

În conformitate cu prevederile art.5 al Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, fiecare
Parte (n.a. după cum am remarcat mai devreme, angajament asumat şi de către legislatorul autohton) va
adopta măsurile legislative şi alte măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit
dreptului său intern, afectarea gravă, intenţionată şi fără drept a funcţionării unui sistem informatic, prin
introducerea, transmiterea, periclitarea, ştergerea, deteriorarea, alterarea sau suprimarea datelor informatice.
Potrivit autorilor autohtoni S. Brînză şi V. Stati, reieşind din prevederile art.2603 CP RM, se constată două
variante-tip de infracţiuni (alin. (1) şi lit. d) alin. (2)) şi o singură variantă agravată de infracţiune ( lit. a), b), c)
alin. (2)).[14]

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni constituie relaţiile sociale cu privire la buna funcţionare a unui
sistem informatic în partea ce ţine de inviolabilitatea „domiciliului” informatic.

Domiciliul informatic este este locul, unde este fixat un calculator personal, iar cîmpul electromagnetic al
acestuia trebuie considerat întinderea sa. Se are în vedere locul unde oamenii îşi desfăşoară diverse activităţi,
joacă jocuri sau întreprind orice alte operaţiuni legate de acest calculator, care îi vizează în mod direct, iar terţii
pot utiliza acest calculator sau întinderea lui, dor cu acordul posesorului calculatorului.

Obiectul material/imaterial al infracţiunii specificate la alin.(1) art.2603 CP RM constituie datele informatice,

conţinutul căreia l-am  invocat în contextul infracţiunii prevăzute la art.2602 CP RM. Victima
infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2603 CP RM poate fi o persoană fizică sau juridică utilizatoare a sistemului
informatic, funcţionarea căruia este perturbată.

Latura obiectivă a infracţiunii date include următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea
de perturbare a funcţionării unui sistem informatic prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau
deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la aceste date; 2) urmările prejudiciabile, şi
anume – daunele în proporţii mari; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.2603 CP RM este o infracţiune cu o componeţă materială. Se consideră

consumată din momentul producerii daunelor în proporţii mari. Mărimea daunelor cauzate prin infracţiunea
analizată nu poate să depăşească proporţiile mari. În caz contrar, răspunderea se va aplica în conformitate cu
lit.d) alin.(2) art.2603 CP RM, a doua variantă-tip de infracţiune.

Latura  subiectivă  a  infracţiunii  prevăzute  la  alin.(1)  art.2603  CP  RM  se  caracterizează  prin vinovăţie
sub formă de intenţie directă sau indirectă. Motivele acestei infracţiuni poate fi diferit şi se poate exprima în:
răzbunare; invidie; ură socială, naţională, rasială sau religioasă etc. Dacă motivul se concretizează în interesul
material, răspunderea se agravează în conformitate cu lit.a) alin.(2) art.2603 CP RM. 

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2603 CP RM poate fi: 1) persoana fizică responsabilă care la
momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16  ani; 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

Circumstanţele agravante consemnate la lit.a)-c) alin.(2) art.2603 CP RM, au trăsăturile circumstanţelor

infracţiunilor examinate anterior, de aceea, facem trimitere la explicaţiile corespunzătoare.

4.6.  Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie a parolelor,

codurilor de acces sau a datelor similare

 Potrivit alin. (1) art.2604 CP RM se reţine răspunderea pentru producerea, importul, comercializarea sau
punerea ilegală la dispoziţie a parolelor, codurilor de acces sau a datelor similare, fiind delimitate două
variante-tip de infracţiuni şi o circumstanţă agravată de infracţiune.

Prin urmare,  prima  variantă-tip  de  infracţiune,  reţinută  în cadrul  alin.(1)  art.2604   CP  RM,
constituie producerea, importul, comercializarea sau în punerea la dispoziţie, sub orice altă formă, în mod
ilegal, a unei parole, a unui cod de acces sau a unor date similare care permit accesul total sau parţial la un
sistem informatic în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art.237, 259, 260-2603, 2605 şi
2606 CP RM, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari.

Circumstanţa agravată a infracţiunii, prevăzută la lit.a)-c) alin.(2) art.2604 CP RM, constă în faptul că
infracţiunea prevăzută la alineatul (1) este săvârşită în mod alternativ:

–  fie din interes material (lit.a));

–  fie de două sau mai multe persoane (lit.b));

–  fie de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (lit.c)).

A doua variantă-tip de infracţiune, consemnată la lit.d) alin.(2) art.2604 CP RM, constituie producerea,

importul, comercializarea sau în punerea la dispoziţie, sub orice altă formă, în mod ilegal, a unei parole, a unui
cod de acces sau a unor date similare care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul
săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art.237, 259, 260-2603, 2605 şi 2606CP RM, dacă a cauzat daune
în proporţii deosebit de mari.

Urmărind implementarea  în  legislaţia  Republicii  Moldova,  şi anume în  art.2604 CP RM fiind incriminate
faptele de producere, import, comercializare sau punere ilegală la dispoziţie a parolelor, codurilor de acces sau
a datelor similare,  recomandării ce reiese din conţinutul art.6 al Convenţiei Consiliului Europei privind
criminalitatea informatică, fiecare Parte va asigura prin proceduri legislative şi de altă natură în scopul
incriminării ca infracţiuni, în dreptul său intern, atunci când se comit în mod intenţionat şi fără drept: a)
producerea, vânzarea, obţinerea pentru utilizare, importarea, difuzarea sau alte forme de punere la dispoziţie
a unei parole, a unui cod de acces sau a unor date informatice similare care să permită accesarea în tot sau în
parte a unui sistem informatic, cu intenţia ca acestea să fie utilizate în vederea comiterii uneia dintre 
infracţiunile  specificate  la  art.2-5  ale  Convenţiei  Consiliului  Europei  privind  criminalitatea
informatică şi b) posesia unui element vizat la subparag.a) sus-menţionat, cu intenţia de a fi utilizat în vederea 
comiterii uneia dintre infracţiunile vizate la art.2-5 ale Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea
informatică. O Parte va putea solicita, în conformitate cu dreptul său intern, ca un anumit număr dintre aceste
elemente să fie deţinute pentru a fi atrasă răspunderea penală.

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2604CP RM îl constituie relaţiile sociale cu
privire la încrederea în datele informatice care permit accesul la un sistem informatic, în sensul utilizării corecte
şi legale a acestora, precum şi în desfăşurarea corectă şi legală a operaţiunilor comerciale în legătură cu acestea.

Obiectul  imaterial  al  infracţiunii  prevăzute  la  alin.(1)  art.2604  CP  RM  îl  reprezintă  dispozitivele -
parola, codul de acces sau datele similare care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic.

Latura obiectivă a infracţiunii consemnate la alin.(1) art.2604 CP RM are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de producere, import, comercializare sau punere la dispoziţie, sub
orice altă formă, în mod ilegal, a unei parole, a unui cod de acces sau a unor date similare care permit accesul
total sau parţial la un sistem informatic; 2) urmările prejudiciabile, exprimate în daune în proporţii mari;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Acţiunea  prejudiciabilă   se  poate  exprima  sub  oricare  din  următoarele  patru modalităţi normative expuse
mai sus, şi anume:

a) producerea ilegală a unei parole, a unui cod de acces sau a unor date similare care permit accesul total sau
parţial la un sistem informatic;

b) importul ilegal al unei parole, al unui cod de acces sau al unor date similare care permit accesul total sau
parţial la un sistem informatic;

c) comercializarea ilegală a unei parole, a unui cod de acces sau a unor date similare care permit accesul total
sau parţial la un sistem informatic;

d) punerea la dispoziţie, sub orice altă formă, în mod ilegal, a unei parole, a unui cod de acces sau a unor date
similare care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic.

Lista modalităţilor este exhaustivă şi nu poate să se exprime şi în alte modalităţi.

Latura  subiectivă  a  infracţiunii  -  alin.(1)  art.2604  CP  RM - se  manifestă  în vicovăţie sub forma intenţiei
directe. Motivele acestei infracţiuni pot fi diferite, la calificare nu au importanţă, de exemplu motivele
huliganice etc.  Cu excepţia cînd motivul se concretizează în interesul material, răspunderea se agravează în
conformitate cu lit.a) alin.(2) art.2604 CP RM.

Scopul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2604 CP RM este special: scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile
prevăzute la art.237, 259, 260-2603, 2605 şi 2606 CP RM. Oricare alt scop (de exemplu, scopul testării
autorizate a unui sistem informatic) nu poate constitui infracţiunea prevăzute la alin.(1) art.2604 CP RM.

Scopul special nu este necesar să fie realizat, fiind suficient să fie urmărit de către făptuitor. În cazul în care
acest scop se realizează, vom constata un concurs dintre infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.2604 CP RM şi fie
una sau mai multe, după caz, dintre infracţiunile prevăzute la art.237, 259, 260-2603, 2605 şi 2606 CP RM. 

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2604 CP RM poate fi, după caz: 1) persoana fizică responsabilă
care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16  ani; 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii
publice).

Circumstanţele agravante conţinute la lit.a)-c) alin.(2) art.2604 CP RM sunt cunoscute din analiza infracţiunilor
examinate anterior. Prin urmare, facem trimitere la explicaţiile corespunzătoare.

Vom menţiona despre deosebirea ce se relevă dintre infracţiunea prevăzută la lit.d) alin.(2) art.2604 CP RM şi
infracţiunea specificată la alin.(1) art.2604 CP RM şi care se referă la mărimea daunelor produse. Astfel, în
cazul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2604 CP RM, valoarea pagubei pricinuite depăşeşte 2500 unităţi
convenţionale. În caz opus, în varianta infracţiunii prevăzute la lit.d) alin.(2) art.2604 CP RM, valoarea pagubei
pricinuite depăşeşte 5000 unităţi convenţionale.

4.7.  Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informatic

Conform art.261 CP RM se reţine răspunderea pentru încălcarea regulilor de colectare, prelucrare, păstrare,

difuzare, repartizare a informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic, prevăzute în
conformitate cu statutul informaţiei sau gradul ei de protecţie, dacă această acţiune a contribuit la însuşirea (a
se citi – sustragerea), denaturarea sau distrugerea informaţiei ori a provocat alte urmări grave.

La momentul actual, vulnerabilitatea reţelelor se manifestă prin diferite variaţii. Un aspect primordial al
reţelelor de calculatoare, în special al comunicaţilor prin intermediul Internetului, îl constituie securitatea
sistemului informatic.

Utilizatorii aflaţi la mari distanţe unul de celălat urmează bine identificaţi în mod tipic prin parole. Din păcate,
sistemele prin parole au devenit vulnerabile, atât dat fiind faptul că hackerii şi-au perfecţionat metodele, cât şi
din cauza alegerii de către utilizatori a parolelor nesigure. 

Necesitatea siguranţei şi autenticităţii se iveşte la toate nivelurile arhitecturale ale reţelelor. Astfel, utilizatorii
vor siguranţă că poşta electronică, de exemplu, soseşte chiar de la persoana care pretinde a fi expeditorul.
Alteori utilizatorii, mai ales când acţionează în numele unor agenţii, urmăresc să-şi asigure caracterul
confidenţial al mesajelor transmise.

Mai ales în contextul tranzacţiilor financiare, alături de autenticitate şi confidenţialitate, un rol de mare
importanţă îl joacă şi integritatea mesajelor, ceea ce presupune că mesajul recepţionat nu a fost alterat în timpul
transmiterii prin reţea.

 În afaceri este foarte important ca, odată  ce a fost recepţionată o comandă, aceasta să fie nu doar autentică, cu
conţinut nemodificat, dar să nu existe posibilitatea ca expeditorul să nu o mai recunoască, adică să se respecte
proprietatea de nerepudiere. La nivel scăzut, gateway-urile şi routerele trebuie să discearnă între calculatoarele
autorizate să comunice şi cele intruse. De asemenea, este necesar ca, de exemplu, informaţia medicală
transmisă prin reţele să fie confidenţială şi să ajungă nealterată (voit sau nu) la nodurile care reţin marile baze
de date ale sistemelor de asigurări medicale[15].
În aceiaşi ordine de idei, se prezintă ca oportună apărarea penală a ordinii de drept împotriva infracţiunii de
încălcare a regulilor de securitate a sistemului informatic.

Obiectul juridic special al infracţiunii consemnate la art.261 CP RM îl formează relaţiile sociale cu privire la
securitatea sistemului informatic.

Obiectul material/imaterial al infracţiunii analizate îl constituie informaţia computerizată sau alte entităţi,
inerente pe fundalul provocării unor urmări grave.

Conţinutul noţiunii  de „informaţie computerizată” a fost definit în contextul analizei infracţiunilor specificate
la art.259 CP RM. Prin urmare, facem trimitere la explicaţiile de rigoare.

Prin  „entităţi”  (altele  decât  informaţia  computerizată),  inerente  pe  fundalul  provocării  unor urmări grave,
se pot reţine: calculatorul; modemul; scannerul; imprimanta matriceală, cu jet, termică, laser; etc.

Victima infracţiunii prevăzute la art.261 CP RM poate fi: 1) proprietarul sau alt deţinător al resurselor sau
sistemelor informaţionale, al tehnologiilor şi mijloacelor de asigurare a acestora; 2) proprietarul sau alt
deţinător al informaţiei computerizate.

Latura obiectivă a acestei infracţiuni se exprimă prin următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care se
manifestă în acţiunea/inacţiunea de încălcare a regulilor de colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare
a informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic, prevăzute în conformitate cu statutul
informaţiei sau cu gradul ei de protecţie; 2) urmările prejudiciabile sub formă de:  a)  însuşire  (sustragere), 
denaturare  sau  distrugere  a  informaţiei  sau  b)  provocare  a  altor  urmări grave; 3) legătura cauzală dintre
fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Latura subiectivă a infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a sistemului informatic se exprimă în

vinovăţie sub forma  intenţiei  sau  imprudenţei  în  raport  cu  fapta  prejudiciabilă  şi  doar prin  imprudenţă  în
raport de urmările prejudiciabile.

Motivul infracţiunii se exprimă, de cele mai dese ori,  în  superficialitatea  manifestată  în  raport  cu 
respectarea  regulilor  de  colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare a informaţiei ori a regulilor de
protecţie a sistemului informatic, prevăzute în conformitate cu statutul informaţiei sau cu gradul ei de protecţie.

Subiectul infracţiunii consemnate la art.261 CP RM poate fi: 1) persoana fizică responsabilă care la momentul
săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

Totodată atît persoana fizică, cît şi cea juridică trebuie să aibă calitatea unui subiect special, deoarece poate fi
numai persoana în ale cărei obligaţii intră respectarea regulilor de colectare, prelucrare, păstrare, difuzare,
repartizare a informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic. În absenţa acestei calităţi, art.261
CP RM nu poate fi reţinut.

În contextul celor invocate mai sus, vom reitera conţinutul art.24-28 ale Legii cu privire la informatică potrivit
căreia autorităţile  administraţiei  publice,  care  au  colectat  informaţia,  sunt  obligate  să  o  furnizeze,  la 
solicitare, celorlalte autorităţi ale administraţiei publice, în conformitate cu legislaţia.

Bazele de date se organizează conform criteriului calităţii şi securităţii datelor ce le conţin, indiferent de faptul
că ele sunt ţinute pentru păstrare şi consultare internă sau că din acestea se furnizează produse informatice
transmise unor terţi, inclusiv pe cale neinformatică. Întru aplicarea acestor prevederi legale în raport cu bazele
de date din domeniul public, se desemnează responsabili pentru prelucrarea datelor.

Titularii de date care nu aparţin domeniului public, dar care stochează, prelucrează, difuzează sau utilizează
date ce pot intra în categoria celor cu caracter personal sau a datelor nominative trebuie să desemneze
responsabili pentru prelucrarea datelor.
Titularul bazelor de date protejează, prin măsuri adecvate, datele colectate, echipamentele şi produsele program
utilizate pentru administrarea acestora, asigurând securitatea datelor împotriva riscurilor de pierdere, distrugere,
precum şi împotriva folosirii neautorizate sau divulgării. Persoanele care activează în cadrul sistemelor şi
reţelelor informatice sunt obligate să asigure protecţia şi confidenţialitatea datelor, cu excepţia celor care sunt
determinate ca date publice.

Totodată, vom apela şi l conţinutul art.7 al Legii privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice,
furnizorii  de  servicii  sunt  obligaţi:  a)  să  ţină  evidenţa  utilizatorilor  de  servicii;  b)  să  comunice
autorităţilor competente datele despre traficul informatic, inclusiv datele despre accesul ilegal la informaţia din
sistemul informatic, despre tentativele de introducere a unor programe ilegale, despre încălcarea de către
persoane responsabile a regulilor de colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare a informaţiei ori a
regulilor de protecţie a sistemului informatic prevăzute în conformitate cu statutul informaţiei sau cu gradul ei
de protecţie, dacă acestea au contribuit la însuşirea, la denaturarea sau la distrugerea informaţiei ori au provocat
alte urmări grave, perturbarea funcţionării sistemelor informatice, alte delicte informatice; c) să execute, în
condiţii de confidenţialitate, solicitarea autorităţii competente privind conservarea imediată a datelor
informatice ori a datelor referitoare la traficul informatic, faţă de care există pericolul distrugerii ori alterării, pe
un termen de până la 120 de zile calendaristice, în condiţiile legislaţiei naţionale; d) să prezinte autorităţilor
competente, în temeiul unei solicitări efectuate în condiţiile legii, date referitoare la utilizatori, inclusiv la tipul
de comunicaţie şi la serviciul de care a beneficiat utilizatorul, la modalitatea de plată a serviciului, precum şi
orice alte date care pot conduce la identificarea utilizatorului; e) să întreprindă măsuri de securitate prin
utilizarea unor proceduri, dispozitive sau programe informatice specializate cu al căror ajutor accesul la un
sistem informatic să fie restricţionat sau interzis utilizatorilor neautorizaţi; f) să asigure monitorizarea, 
supravegherea  şi  păstrarea  datelor  referitoare  la  trafic,  pe  o  perioadă  de  cel  puţin  180  de  zile
calendaristice, pentru identificarea furnizorilor de servicii, utilizatorilor de servicii şi a canalului prin al cărui
intermediu comunicaţia a fost transmisă; g) să asigure descifrarea datelor informatice care se conţin în
pachetele protocoalelor de reţea cu conservarea acestor date pe o perioadă de cel puţin 90 de zile calendaristice.

Acestea sunt regulile care urmează a fi respectate şi care cad  sub  incidenţa  dispoziţiei  art.261  CP RM.