Universitatea Hyperion

Facultatea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor

BURSE INTERNAȚIONALE DE MĂRFURI

CONTRACTUL FUTURES

Prof.univ.drd. Iulian Panait Student Pistol Corneliu-Vlad

Anul III ID
 Apariția contractelor futures are la bază existența contractelor forward.

Contractul forward este o tranzacție în care cumpărătorul și vânzătorul convin asupra

livrării unui activ, de regulă o valută sau o marfă, într-o cantitate și calitate specificate, la o
dată ulterioară precizată, prețul putând fi convenit în avans sau la data livrării. Contractele
forward sunt utilizate pentru cumpărarea, respectiv vânzarea unui anumit activ sau pentru
acoperirea riscului valutar, de preț sau dobândă.

Contractul futures este o înțelegere între un vânzător și un cumpărător de a vinde sau

cumpără o cantitate standard de active cu livrarea în viitor la o dată numită “scadență” și la un
preț negociat în momentul încheierii tranzacției, totul în baza unor clauze standardizate. Acest
contract  se execută pe baza ordinelor transmise de clienți societăților de brokeraj, ordinele
fiind executate în ringul bursier de către brokeri.

Chiar dacă are la bază existența contractului forward, contractul futures se deosebește de
acesta prin încheierea acestuia în bursă, este standardizat, este întotdeauna garantat, are piață
secundară și o valoare variabilă și cu ajutorul lui se pot tranzacționa anumite mărfuri
fungibile, valute și valori mobiliare care trebuie să îndeplinească anumite condiții stabilite de
bursă.

Contractele futures sunt standardizate, toate clauzele contractuale fiind stabilite prin
regulamentele bursiere pentru fiecare tip de contract. Principalele clauze contractuale sunt:

 Activul suport;
 Luna de livrare sau data scadenței
 Mărimea obiectului contractului sau unitatea de tranzacție
 Prima și ultima zi de tranzacționare
 Modul de exprimare al prețului
 Variația minimă de preț
 Limitele de variație zilnică ale prețului
 Modalitatea de executare la scadență a pozițiilor rămase deschise în evidența Casei de
Compensație, respectiv regularizarea valorică sau livrarea fizică.
 Activul suport - este marfa sau produsul care face obiectul contractului și care este
tranzacționată pe piață spot. Există practic o infinitate de active suport posibile, cele mai
întâlnite dintre ele fiind acțiunile, mărfurile, valutele, dobânzile bancare și indicii bursieri.
Caracteristică principală a unui activ suport trebuie să fie posibilitatea de a stabili un preț de
referință accesibil tuturor participanților la piață, în orice moment.

În funcție de obiectul contractului futures, se disting următoarele tipuri de piețe:

 Piețe comerciale ( commercial futures) pe care se tranzacționează mărfuri

agricole, metale, produse alimentare și fibre și produse energetice
 Piețe financiare ( financial futures) pe care se derulează tranzacții cu
valute, valori mobiliare cum ar fi acțiunile, obligațiunile sau bonurile de
tezaur
 Piețe de indici ( index futures) – suportul contractelor futures sunt indicii
bursieri
 Piețe netradiționale unde se tranzacționează active bursiere noi cum ar fi
indicii de temperatură sau se încheie contracte TRAKRS

Pieţele comerciale futures s-au conturat în formă modernă la jumătatea secolului

trecut, un moment de referinţă fiind crearea, în 1848 a Bursei de Comerţ de la Chicago
(Chicago Board of Trade sau CBOT), rămasă până în zilele noastre cea mai mare bursă de
mărfuri din lume.
Un contract comercial futures constă în angajamentul părţilor de a livra, respectiv
prelua, la o dată viitoare (într-o anumită lună), o marfă determinată, la un preţ convenit în
momentul contractării. Cel care îşi asumă obligaţia de a prelua marfa (cumpărătorul) deschide o
poziţie "lungă" (long), în timp ce vânzătorul futures are o poziţie "scurtă" (short). Executarea
contractului în natură se poate face în cursul lunii de livrare prin predarea/primirea unui titlu
asupra mărfii .
Este important să se facă distincţia dintre contractele la termen de tip futures şi cele spot
cu livrare amânată. Acestea din urmă au caracteristicile unui contract spot (poartă asupra unei
mărfuri fizice, se execută în natură), dar spre deosebire de tranzacţia spot propriu-zisă, care
presupune livrarea imediată a mărfii, în cash forward livrarea mărfii fizice are loc la un anumit
termen de la încheierea contractului.  În Statele Unite, ţara cu cea mai mare experienţă şi cel
mai perfecţionat sistem de tranzacţii futures, pieţele comerciale pot fi clasificate în funcţie de
provenienţa mărfurilor care se tranzacţionează la termen.
 Mărfurile agricole care se lucrează futures sunt cerealele (porumb, grâu, ovăz, orez),
seminţe oleaginoase (soia, în trei sortimente: boabe, făină şi ulei), produse animaliere (carcase
de porc congelate, vite vii).
Piaţa futures a metalelor cuprinde aurul, argintul, cuprul, aluminiul, platina şi paladiul.
Pe piaţa pentru produse alimentare şi fibre se lucrează contracte pe cherestea, bumbac, esenţă de
portocale, zahăr, cacao, cafea. Cafeaua de exemplu, se negociază la Bursa de Cafea, Zahăr şi
Cacao (Coffee, Sugar & Cocoa Exchange, Inc. - CSCE) din New York, unitatea contractuală
fiind 10 tone metrice, iar lunile de cotare decembrie, martie, mai, iulie, septembrie. În sfârşit, pe
piaţa futures pentru produse energetice se tranzacţionează ţiţei, benzină şi propan.

Contractele futures financiare presupun asumarea unui angajament de a cumpără

sau de a vinde o sumă sau un instrument financiar, la o dată ulterioară, prețul fiind stabilit în
momentul încheierii contractului. Aceste contracte au ca activ suport valute, rata dobânzii și
indici bursieri.
Contractele futures pe valute , lansate în 1972 de Internațional Monetary Market,
înființată în cadrul bursei Comerciale de la Chicago, au fost primele contracte financiare
tranzacționate pe piața futures.  Avantajele contractelor futures rezultă din rapiditatea
încheierii și lichidării contractului și garanția redusă ce trebuie depusă de investitor. Aceste
contracte însă au și dezavantaje: sunt standardizate în ceea ce privește valoarea și luna de
lichidare, iar investitorii trebuie să accepte condițiile impuse prin regulamente bursiere.
Contractul futures pe rata dobânzii este un angajament de a livra, respectiv de a
primi, la o dată ulterioară, numită scadență, un activ financiar, la o rată a dobânzii stabilită în
momentul încheierii contractului. Activele financiare constau în certificate de trezorerie,
împrumuturi pe termen scurt în euro/dolari și obligațiuni de stat. Executarea contractelor
futures pe rata dobânzii presupune fie livrarea fizică a activului financiar, fie executarea cash.
În 1982, Bursa de Mărfuri din Kansas introduce primul contract futures pe indici
bursieri ( Value Line Composite Index Futures).  Din dorința de a veni în întâmpinarea
agenților economici care realizează diferite strategii speculative și de hedging, numeroase
burse tranzacționează contracte futures pe indici. Contractele pe indicii bursieri iau în calcul
ca preț de referință pentru decontare cotația indicelui luat ca activ suport la data scadentă,
realizându-se transformarea din puncte ale indicelui în bani.
Competiția accentuată dintre burse și piețele OTC a dus la lansarea în 1999
a contractelor futures și options pe vreme. Contractele au la bază un indice de temperatură 
calculat pe baza temperaturii înregistrate în câteva orașe americane, selectate în funcție de
mărimea populației, variabilitatea temperaturii și interesul investitorilor din orașele respective
pentru derivatele pe vreme de pe piață OTC.  În 2003 pentru a veni în sprijinul investitorilor
europeni , CME a lansat contracte pe vreme pentru câteva orașe europene. . La fel de bine, pot
exista și contracte futures pe rata inflației sau deficitul bugetar dintr-o țară, sau pe numărul de
amenzi de circulație date de poliție. Totul cu condiția ca datele să fie transparente și să nu
poată fi corupte.
Mărimea contractului futures reprezintă cantitatea specifică fiecărui contract.
Stabilirea unității de tranzacție este o decizie importantă pentru bursă, deoarece are consecințe
asupra accesibilității tranzacțiilor bursiere pentru investitori și deci asupra activității bursei
respective. De exemplu, dacă se tranzacționează un contract futures pe cursul USD/RON, iar
multiplicatorul este 1000, atunci practic se tranzacționează echivalentul a 1.000 dolari. Dacă
un investitor dorește să cumpere pe piața futures echivalentul a 5.000 dolari, atunci el va
trebui să cumpere 5 contracte.
Contractele futures sunt contracte standardizate , singurul element variabil fiind prețul.
Prețul variază, însă într-o manieră standardizată, deoarece pentru fiecare contract se stabiliesc,
de către burse, limitele zilnice de preț sau variația maximă zilnică, precum și variația minimă
de preț sau pasul de cotație ( tick size).

Limitele zilnice de preț reprezintă limita superioară și inferioară între care poate
evolua prețul futures în timpul unei zile de tranzacționare. Atunci când una din aceste limite
este atinsă, respectivul bursier este suspendat de la tranzacționare pentru a calma piața și
activitățile speculative, care ar putea antrena falimente ale participanților și de a oferi timp
necesar pentru refacerea marjelor de către clienți.

Prețul contractelor futures se exprimă în moduri diferite, în funcție de activul

tranzacționat.  Modul de exprimare a prețului influențează și variația minimă de preț. La
Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu, de exemplu, pentru contractele futures valutare
și cele pe acțiuni, pasul de tranzacționare (fluctuația minimă a prețului) este de 0.0001 RON.
Această înseamnă că prețurile care se pot negocia pe piață pot varia cu minimum 0.0001 lei.
În cazul contractului futures ROBOR3, pasul este de 0.01 procente, iar pentru contractul
EUR/USD acesta este de 0.0001 puncte.

Încheierea şi derularea contractului futures

Procesul iniţierii, încheierii şi lichidării unui contract futures este asemănător cu
mecanismul tranzacţiilor cu titluri financiare primare şi cuprinde următoarele etape:
transmiterea şi executarea ordinului, operarea contului în marjă, intervenţia casei de
compensaţie (de cliring) şi executarea finală a contractului.
 Mecanismul general al operaţiunii cuprinde următoarele faze:
(1) Tranzacţia este iniţiată de cumpărători sau vânzători ce dau ordine firmelor
broker cu care lucrează pentru încheierea unui contract futures; ordinul este transmis brokerului
de bursă care urmează să-l execute în sala bursei
(2) După încheierea contractului, brokerul de bursă semnează tichetul de ordine
şi-l trimite la firma sa, acesta înştiinţându-l pe client că a fost executat contractul şi precizându-i
condiţiile acestuia (în speţă preţul şi volumul tranzacţiei).
(3) După încheierea tranzacţiei în sala de negocieri, un angajat al bursei –
raportor- transmite preţul şi volumul tranzacţiei la departamentul de cotaţii şi totodată la
personalul care operează sistemul informatic al bursei; preţul va apărea instantaneu pe tabela
electronică.
(4) În cazul în care nu este membră a casei de cliring, firma broker ia legătura cu
o firmă membră, transmiţându-i acesteia datele din contract, pentru a fi comunicate la casa de
compensaţie. Aceasta din urmă procedează la marcarea la piaţă a poziţilor deschise şi
efectuează operaţiunile legate de compensarea poziţiilor şi lichidarea contractelor, înştiinţând
membrul cliring despre aceste activităţi .
(5) Casa de cliring dă instrucţiuni băncii care asigură decontările băneşti rezultate
din operaţiune în legătură cu creditarea/debitarea contului membrului cliring, iar banca avizează
ulterior în legătură cu efectuarea operaţiunii .
(6) Banca plăteşte/încasează de la membrul cliring sumele băneşti rezultate din
efectuarea compensaţiilor. Ulterior, membrul cliring anunţă firma broker, iar aceasta face
reglările corespunzătoare în contul clientului.

În vederea efectuării tranzacţiilor futures vânzătorii şi cumpărătorii deschid conturi

speciale la firmele broker cu care lucrează. Firmele broker solicită din partea clienţilor lor
garanţii pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele futures, care diferă în general
de la o bursă la alta. De regulă, însă, marja iniţială este de 10% din valoarea contrac tului. Dacă
disponibilul din cont scade sub această marjă, clientul este solicitat să suplimenteze disponibilul
său prin noi depuneri, astfel încât să existe tot timpul o marjă de menţinere de 2/3-3/4 din marja
iniţială. Când disponibilul din cont scade sub marja de menţinere, brokerul trimite clientului un
apel în marjă, iar dacă acesta din urmă nu poate să facă noi depuneri, brokerul are latitudinea să
anuleze una sau mai multe poziţii, până când disponibilul în cont reintră în limitele marjei de
menţinere. Când disponibilul depăşeşte nivelul marjei, clientul poate retrage din cont fonduri
cash sau poate utiliza disponibilul pentru deschiderea de noi poziţii futures. Garanţia rămasă în
cont la lichidarea contractului se restituie clientului.
Cum valoarea garanţiilor este redusă în raport cu cea a contractelor încheiate,
atractivitatea contractelor futures constă în faptul că permit cumpărarea sau vânzarea de mărfuri
echivalând cu o mare sumă de bani, prin vărsarea unei cote reduse sub formă de bani lichizi,
urmând ca decontarea să se facă la lichidarea contractului.
Marcarea la piaţă reprezintă adaptarea zilnică a contractelor futures deja încheiate în
raport cu evoluţia cursurilor futures pe piaţă. Regula este că dacă valoarea contractului creşte,
cumpărătorul primeşte în contul său în marjă o sumă cash echivalentă cu diferenţa dintre
preţul de lichidare (regularizare) al zilei curente şi cel al zilei precedente, multiplicată cu
numărul de contracte. Dacă valoarea contractului scade, se deduce din contul său în marjă o
sumă obţinută prin multiplicarea numărului de contracte cu diferenţa dintre preţul curent şi cel
al zilei anterioare. Prin această operaţiune de marcare la piaţă a fiecărei poziţii la sfârşitul
fiecărei zile, procedura compensării poziţiilor este simplificată. Garantarea tranzacțiilor și a
decontărilor pe piața futures se face de către Casa de Compensație.

O clauză importantă a contractului futures este reprezentată de data scandenței, ziua în

care expiră contractul futures, și în care se stabilește prețul de decontare, sau cotația de
referință al activului suport, fie el acțiune, dobândă bancară, curs valutar, indice bursier, etc.
La cele mai multe burse, scadențele contractelor sunt trimestriale, acestea fiind plasate în
lunile martie, iunie, septembrie și decembrie. Ziua scadenței diferă de la o bursă la alta. La
unele burse scadența este în ultima zi lucrătoare a lunii, la alte burse este în ultima zi
lucrătoare din cea de-a treia săptămâna a lunii, la altele în ultima zi de vineri a lunii, și așa mai
departe. Prima zi de tranzacționare a unui contract futures poate și ea să difere de la o bursă la
alta. În România, până în urmă cu câțiva ani nu existau decât câte două scadente pentru
fiecare contract la un moment dat. De exemplu, în luna august nu se puteau tranzacționa decât
contracte futures cu scadențele septembrie și decembrie. Din ședința de tranzacționare imediat
următoare scadenței din septembrie, se puteau tranzacționa contracte pentru scadențele
decembrie și martie, și tot așa. Astfel că prima zi de tranzacționare a fiecărui contract era cu
șase luni înainte de scadența sa. În prezent, majoritatea contractelor au patru scadențe pe an,
iar prima zi de tranzacționare este cu un an înaintea scadenței. Pot exista însă și situații în care
să se tranzactioneze contracte futures pe scadente mai îndepărtate, cum este cazul contractelor
futures de petrol de la New York Mercantile Exchange (NYMEX).
 Contractul futures poate fi lichidat fie prin luarea unei poziții de sens opus înainte de
scadență (de exemplu un contract futures de cumpărare poate fi închis prin încheierea unui
contract de vânzare pe același activ suport și la aceeași scadență), fie în urma decontării, la
data scadenței. Câștigul sau pierderea sunt date în fiecare din cele două cazuri de diferența de
preț, pozitivă sau negativă, între prețul la care a fost încheiat contractul inițial și cel la care a
fost închis.

Avantajele tranzacționării contractelor futures

Din dematerializarea acestui tip de contract rezultă un avantaj important:

Investitorul pătrunde pe piață doar în funcție de interesele sale nefiind legat de

acțiunile anterioare; cu alte cuvinte poate chiar să începă printr-o operațiune de vânzare,
nefiind condiționat de o eventuală cumpărare anterioară (deținere a activului).

Acest avantaj este evident în cazul derivatelor pe acțiuni. În cazul scăderii cotațiilor,
un investitor în acțiuni are doar două alternative, ambele neprofitabile: vânzarea acestora în
pierdere sau păstrarea lor în speranța creșterii din nou a prețurilor. Contractele futures permit,
în aceste condiții fie obținerea de profituri prin vânzarea la prețuri ridicate, urmată de
răscumpărarea la prețuri mai mici, fie protejarea portofoliului de acțiuni achiziționate anterior
prin operațiuni de hedging.

Un alt aspect important este existența unei piețe secundare pentru acest tip de
contracte. Spre deosebire de contractele forward, contractele futures pot fi lichidate oricând
până la data scadenței, eliminindu-se astfel riscul apariției de pierderi în cazul unor evoluții
defavorabile a prețurilor din piață. Până la data scadenței, prețul contractului variază zilnic, în
funcție de raportul dintre cerere și ofertă.

Contractele futures, un produs la modă pe piață românească de capital

Contractele futures pe acțiuni reprezintă cele mai atractive produse financiare de pe

piețele de capital moderne. În cazul de față produsul achiziționat este reprezentat de titlu de
proprietate asupra unor active ale unor companii. Pentru determinarea prețului futures al unui
titlu, trebuie avute în vedere atât cotarea prezentă, cât și rata dobânzii și dividendul preconizat
pentru anul fiscal respectiv. Totuși, acest tip de investiție trebuie făcut doar după o analiză
amănunțită a pieței deoarece interpretarea eronată a semnalelor poate duce la pierderi la fel de
mari ca și potențialele câștiguri.
 În ultimii ani instrumentele futures pe acțiuni au intrat în atenția speculatorilor din mai
multe motive.
În primul rând, folosind metoda tranzacționării în marjă, prin care practic se
imobilizează numai aproximativ 20% din valoarea de piață pe piețele clasice.
În acest fel câștigul obținut se raportează la o sumă investită de 5 ori mai mică,
obținându-se un randament de tot atâtea ori mai mare. În al doilea rând, sunt ușor de urmărit și
evaluat, analizele pentru tranzacțiile futures pot fi realizate pe baza acelorași informații și
raționamente ca și previziunile pentru plasamentele clasice în acțiuni.
Pentru că am discutat în paralel atât de contractul futures, cât și de cel forward am
atașat mai jos deosebirile dintre cele două:
Deosebirile dintre contractele forward şi futures
Contractul forward Contractul futures
Se încheie în afara bursei, prin negociere Se încheie în bursă, printr-un mecanism
directă între părţi specific de tranzacţionare, prin
intermediul brokerilor.
Nu este standardizat Este standardizat
Se poate tranzacţiona orice activ. Se pot tranzacţiona anumite mărfuri
fungibile, valute şi valori mobiliare
care trebuie să îndeplinească anumite
condiţii stabilite de bursă
Se poate tranzacţiona orice activ. Se pot tranzacţiona anumite mărfuri
fungibile, valute şi valori mobiliare
care trebuie să îndeplinească anumite
condiţii stabilite de bursă
Are o valoare fixă Are o valoare variabilă, fiind
zilnic marcat la piaţă
Scopul tranzacţiei: cumpărarea/vânzarea Scopul tranzacţiei: speculaţia şi
activului sau acoperirea riscurilor hedgingul
financiare
Nu are piaţă secundară Are piaţă secundară, poziţiile iniţiale
putând fi lichidate înainte de scadenţă
Se livrează activul de calitatea stabilită Vânzătorul are drept de opţiuni asupra
iniţial, la scadenţa convenită prin calităţii, punctului de livrare şi datei
contract şi în punct de livrare stabilit livrării, respectând anumite reguli
conform condiţiei de livrare negociate stabilite prin regulament bursier
Poate fi garantat, dacă părţile au Este întotdeauna garantat.
convenit asupra acestui aspect
Se execută la scadenţă, prin predarea Poate fi executat la scadenţă în natură
activului şi plata contravalorii sau prin regularizare valorică sau
contractului lichidat prin compensare

Bibliografie
Adrian Niţu, Burse de mărfuri şi de valori, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002;
Ana Cojol, Mirela Matei, Relaţii valutar-financiare internaţionale, Editura Universtiăţii din
Ploieşti, 2006;
Gabriela Anghelache, Piaţa de capital, Editura Economică, Bucureşti, 2004;
Ion Stancu, Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 2002;
www.cbot.com