Tema nr.12 Contenciosul administrativ.

11.1 Noţiunea de contencios administrativ.

11.2 Părţile în litigiile de contencios administrativ.
11.3 Obiectul acţiunii în contenciosul administrativ.
11.4 Competenţa jurisdicţională în contenciosul administrativ.
11.5 Procedura în contenciosul administrativ.

- Constituia RM
- Codul de procedură civilă al RM nr. 225 din 30.05.2003
- Codul administrativ al RM nr. 116 din 19.07.2018

1 Noţiunea de contencios administrativ.

Conform doctrinei, termenul „contencios” provine de la cuvântul francez de origine latină „contentiotus”,
cea ce înseamnă certăreţ şi semnifică o anumită dispută sau confruntare.
Contenciosul administrativ – ar fi o activitate de soluţionare a unui conflict cu caracter administrativ.
În lume există diferite sisteme de contencios administrativ, ca:
- Sisteme de contencios administrativ în cadrul administraţiei publice (Franţa)
- Sisteme de contencios administrativ în cadrul unor instanţe judecătoreşti specializate (Germania)
- Examinarea litigiilor de contencios administrativ în cadrul instanţelor judecătoreşti de drept comun
(sistemul Anglo-saxon)
Conform doctrinei, contenciosul administrativ poate fi:
a) în anulare, când se contestă doar legalitatea actului respectiv, inclusiv anularea acestuia;
b) în plină jurisdicţie, când în afară de anularea actului ilegal se examinează şi problema reparării
prejudiciului cauzat persoanei lezate în drepturi.
- Instituţia contenciosului administrativ în RM este reglementată prin Codul administrativ al RM nr. 116 din
19.07.2018 şi este vorba de un contencios administrativ în plină jurisdicţie.
Art. 20 Cod administrativ definește acțiunea de contencios administrativ – ca o posibilă revendicare a
dreptului legitim sau a libertății stabilite prin lege și încălcate prin activitatea administrativă, cu privire la care decid
instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ.
Codul administrativ reţine autoritatea publică ca o parte obligatorie a litigiului de contencios administrativ.
Autoritatea publică este o structură organizatorică sau organ instituit prin lege sau printr-un act administrativ
normativ care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public. Conform legii la
autorităţile publice sunt atribuite şi persoanele de drept privat care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează
domeniul public fiind împuternicite prin lege să presteze un serviciu de interes public (ex: notarii)
Codul administrativ defineşte instanţa de contencios administrativ ca judecători desemnaţi din judecătorii,
completele de contencios administrativ ale curţilor de apel, completele de contencios administrativ al Curţii Supreme
de Justiţie.
Deci, în cadru sistemului judecătoresc al RM există instanţe specializate abilitate prin lege cu înfăptuirea
controlului judecătoresc al legalităţii actelor administrative emise de autorităţile publice în activitatea de organizare a
executării şi de executare în concret a legii, precum şi de gestionarea domeniului public.
Contenciosul administrativ este o instituţie juridică care are drept scop contracararea erorilor şi abuzurilor
comise de autorităţile publice şi apărarea drepturilor persoanei vătămate într-un drept, ordonarea activităţii
autorităţilor publice şi asigurarea ordinii de drept.
Reieşind din prevederile art. 53 alin. 1) al CRM orice persoana care se consideră „vătămată într-un drept al
său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este
îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei” prin adresare în instanţa
de contencios administrativ.
Litigiile de contencios administrativ presupun existenţa părţilor litigiului respectiv şi a obiectului acţiunii şi
aceste litigii sunt examinate conform competenţei şi conform unei proceduri reglementate de Codul administrativ.

2. Părţile în litigiile de contencios administrativ.

Litigiile de contencios administrativ presupun existenţa părţilor litigiului în care în mod obligatoriu una din
părţi este o autoritate publică, iar cea de a 2-a parte este subiectul cu drept de sesizare în contenciosul administrativ.
Conform art. 44 din Codul administrativ au dreptul să se adreseze în instanţa de contencios administrativ
următorii subiecţi:
1. autoritatea publică,
2. orice persoană fizică și juridică care a solicitat inițierea procedurii sau în privința căreia procedura a fost
inițiată, precum și

1
 3. orice altă persoană atrasă de autoritatea publică în procedura administrativă.
Excepţia de ilegalitate – este situaţia când legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ este
cercetată în cadrul unui proces de drept comun. În cazul în care instanţa care examinează cauza constată ca actul de
care depinde soluţionarea litigiului nu corespunde prevederilor Legii, ea suspendă examinarea cauzei şi sesizează
prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ. Instanţa de contencios administrativ examinează
excepţia de ilegalitate în termen de 10 zile pronunţând o Hotărâre care poate fi atacată cu recurs. După examinarea
excepţiei de ilegalitate instanţa de contencios administrativ restituie dosarul cu Hotărârea irevocabila instanţei care a
ridicat excepţia de ilegalitate.
La litigiile de contencios administrativ apare ca parte şi instanţa de contencios administrativ care are
obligaţia de a contracara diferite abuzuri şi apăra drepturile persoanei vătămate într-un drept al său.

3. Obiectul acţiunii în contenciosul administrativ

Conform art. 189 Codul administrativ în calitate de obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie
activitatea administrativă a unei autorități publice, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei
persoane.
 Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a
contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în
regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.
Totodată, în calitate de obiect al acţiunii în contenciosul administrativ este şi nesoluţionarea în termenul legal
al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.
Codul administrativ (art. 190) prevede actele care nu  pot fi contestate cu acțiune în contencios administrativ
și anume:
a) actele exclusiv politice ale Parlamentului, ale Președintelui Republicii Moldova și ale Guvernului;
b) actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a Republicii Moldova;
c) actele de comandament cu caracter militar.

4. Competenţa jurisdicţională în contenciosul administrativ

Examinarea litigiilor activității administrative este efectuat de următoarele instanţe competente:

- Judecătoriile (judecători).
- Curţile de Apel (complete).
- Curtea Supremă de Justiţie (complete).
Judecătoriile – examinează  toate acțiunile în contencios administrativ, cu excepția celor date în competența
Curților de Apel și Curții Supreme de Justiție, ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea
legalităţii activității administrative a autorităţilor publice care sânt constituite şi activează pe teritoriul satului,
comunei sau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţilor locale, de serviciile
publice descentralizate organizate în mod autonom în unitatea administrativ-teritorială respectivă, de funcţionarii
publici din cadrul organelor şi  serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv, care
prestează servicii publice.
Judecătoriile în baza Legii cu privire la administraţia publică locală soluţionează cererile privind constatarea
circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului local.
Judecătoriile examinează contestaţiile în materie electorală precum şi litigiile cu privire la refuzul organelor
notariale de a îndeplini diferite acte notariale, verifica legalitatea actelor notariale dacă între părţi a apărut un litigiu
de drept privat.
Curtea de Apel – examinează ca primă instanţă acțiunile în contencios administrativ împotriva actelor
administrative normative, care nu se supun controlului de constituționalitate.
Totodată, Curtea de apel Chișinău soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ
împotriva hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al Procurorilor, precum și
acțiunile în contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral.
În același timp, Curțile de apel soluționează și cererile de apel împotriva hotărîrilor și recursurile împotriva
încheierilor emise de judecătorii
Curtea Supremă de Justiţie soluționează cererile de recurs împotriva hotărîrilor, deciziilor și încheierilor
curții de apel.

5. Procedura în contenciosul administrativ este reglementată în conformitate cu prevederile Codului

administrativ, fiind completate cu norme din legislaţia de procedură civilă.
Procedura în contenciosul administrativ are ca scop soluţionării litigiului de contencios administrativ și
include următoarele etape:

2
 1. Procedura de examinare prealabilă a litigiului.
2. Examinarea cazului în instanţa de contencios administrativ.
3. Adoptarea hotărârii pe marginea cauzei de contencios administrativ.
4. Atacarea hotărârii.
5. Executarea hotărârii instanţei de contencios administrativ.
1. Procedura prealabilă. Conform art.164-167 Codul administrativ, persoana care se consideră vătămată
într-un drept al său printr-un act administrativ individual poate solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice
emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.
Cererea prealabilă este examinată în termen de 15 zile de la data înregistrării şi organul respectiv poate să o
admită şi după caz să revoce, să modifice sau să anuleze actul administrativ individual în totalitate sau în parte cu
repunerea în drepturi a persoanei respective, sau organul ierarhic superior poate să respingă cererea prealabilă.
În cazul în care persoana vătămată nu este satisfăcută de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a
primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, aceasta este în drept să sesizeze instanţa de contencios
administrativ pentru anularea totală sau parţială şi repararea prejudiciului cauzat.
Actele legislative pot prevedea alte termene şi proceduri inclusiv posibilitatea adresării nemijlocit în instanţa
de contencios administrativ sau adresarea în alt mod pentru repunerea în drepturi şi repararea pagubei cauzate.
Reclamanţii, în acţiunile de contencios administrativ, sânt scutiţi de plata taxei de stat.
2. Examinarea cazului. Conform art. 209 Cod Adminstrativ Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare
se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel.
Actele administrative cu caracter normativ considerate ilegale pot fi atacate oricând.
Cererea de chemare în judecată se perfectează conform prevederilor art. 211 Cod Administrativ şi poate fi
formulată şi împotriva funcţionarului public a autorităţii publice care au elaborat actul contestat sau care a refuzat să
soluţioneze cauza.
Examinarea are loc cu participarea reclamantului şi pârâtului ori a reprezentanţilor acestora în condiţiile
CPC.
Neprezentarea la şedinţa de judecată fără motive întemeiate a părţilor nu împiedică examinarea cererii, iar în
cazul în care este imposibil de a judeca cauza în lipsa reclamatului instanţa va scoate cererea de pe rol.
Instanţa poate decide suspendarea executării actului administrativ odată cu înaintarea acţiunii sau chiar din
oficiu.
3. Judecând acţiunea instanţa de contencios administrativ adoptă una din următoarele Hotărâri conform
art.224 CA:
1. Respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie.
2. Admite acţiunea şi anulează total sau parţial actul administrativ sau obligă pârâtul să emită actul
administrativ cerut ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările
pe care le-a comis.
3. Admite acţiunea şi constată circumstanţele care justifică suspendarea activităţii consiliului local sau
a consiliului  raional.
Instanţa de contencios administrativ se pronunţă la cerere asupra reparării prejudiciului material şi moral
cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile. Mărimea
prejudiciului moral se stabileşte de instanţă în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice
cauzate, gradul de vinovăţie a pârâtului luându-se în consideraţie şi alte circumstanţe care au cauzat prejudiciul
inclusiv statutul social al persoanei vătămate.
Instanţa de contencios administrativ este în drept să se pronunţe şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor
administrative care au stat la baza emiterii actului contestat.
Actul administrativ anulat încetează a produce efecte juridice din momentul în care hotărârea instanţei de
contencios administrativ devine irevocabilă.
4. Atacarea hotărârii este prevăzută de capitolul III și IV al cărții a III din Codul Administrativ şi este o
etapă facultativă. Hotărârea instanţei contenciosului administrativ poate fi atacată cu apel (în 30 de zile) și recurs (în
termen de 30 zile) de la data notificării hotărârii.
5. Executarea actelor judecătorești se realizează conform titlului VII din cartea II și a capitolul VI al cărții a
III din Codul Administrativ