Sunteți pe pagina 1din 7

Examen antropologie

FIFT, Resurse umane anul 1

1. Ce este antropologia?

În sens larg, antropologia este „ştiinţa despre om, despre


fenomenul uman, despre raporturile sale cu universul, cu natura
etc.” , în sens restrâns, antropologia este ştiinţa care
abordează fenomenul umanului cu metodele şi conceptele proprii
ştiinţelor. . Este o disciplină holistică din două puncte de vedere:
se ocupă de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile şi
tratează toate dimensiunile umanităţii.

2. Principalele curente in antropologie.

a) Evolutionismul → in sens general, evoluţionismul desemnează


în antropologie o perspectivă teoretică care presupune
existenţa unei ordini imanente a istoriei umanităţii.
Situarea antropologiei într-o perspectiva evoluţionistă, imediat după
apariţia ideilor evoluţioniste la jumătatea secolului al XIX-lea s-a datorat
mai multor factori :
 noul curent a fost inventat în Occident, într-o epocă în care
instaurarea societăţii industriale oferă acestuia o superioritate
tehnologică zdrobitoare faţă de restul lumii. Occidentalii erau
convinşi că dezvoltarea civilizaţiei şi creşterea economică sunt
efecte inseperabile ale progresului ştiinţific şi tehnic, şi că, prin
urmare, civilizaţia lor este superioară tuturor celorlalte.

 Datele etnografice disponibile erau atât de bogate, încât nu se


mai putea crede, ca în secolele trecute, în existenţa unor popoare
sălbatice, care să trăiască în stare naturală. Diversitatea
societăţilor era atribuită doar unor întârzieri relative într-o
evoluţie care pentru toţi are acelaşi sens.

 Antropologia s-a constituit în contextul unei expansiuni coloniale


a Occidentului. Primii antropologi americani au lucrat în
„rezervaţiile” atribuite popoarelor amerindiene, aşa cum primii
antropologi europeni au studiat popoarele colonizate de propriile
lor ţări.

b) Difuzionismul → a fost iniţial o critică a teoriei evoluţioniste


care a aparut la sf. Sec. al XIX-lea . Evoluţionistii credeau că
universalitatea legilor evoluţiei explică existenţa unor trăsături
comune ale societăţilor ajunse în acelaşi stadiu de evoluţie. În
schimb difuzioniştii interpretau aceste trăsături comune ca
rezultat al procesului de difuzare, pornind de la un număr
limitat de „forme culturale”.
Principala critică a difuzionismului este absolutizarea principiului
difuziunii culturale şi transformarea lui în dogmă: prin aceasta vrând să
demonstreze că întreaga istorie a umanităţii nu este decât o serie de
împrumuturi culturale care pleacă dintr-un număr limitat de centre de
cultură.
c) Functionalismul → Doctrina funcţionalistă se bazează pe două
postulate: 1. conceperea sistemului sociocultural ca un
întreg organizat şi funcţional.
2. afirmarea caracterului funcţional şi necesar al fiecărui
element constitutive .

Se poate afirma că interpretarea funcţionalistă a vieţi sociale a fost


o etapă ce si-a avut rolul ei în geneza unei antropologi ştiinţifice, dar a
accentuat până la caricatură caracterul funcţional al fenomenelor
sociale. Acesta a dus la neglijarea rolului conflictelor, contradicţiilor şi
efectelor disfuncţionale în transformarea socială şi la subestimarea
dimensiunii evenimenţiale a proceselor istorice.

d) Structuralismul → Premisa structuralismului rezidă în


redefinirea scopului însuşi al cercetării antropologice.
Raţionamentul este următorul: natura culturii nu poate fi
descoperita la nivelul individului, ci la cel al inconştientului
social. Activitatea inconştientă a minţii impune forme asupra
conţinutului, iar formele sunt fundamental aceeaşi pentru
toate minţile.
→ Scopul cercetătorului constă, prin urmare în
descoperire modelelor conştiente care fac diversele componente ale
culturii ansambluri semnificative. Fiinţa umană însăşi trebuie înţeleasă
în termenii structurilor invariate şi impersonale ale gândirii exprimate în
limbaj.
3. Care este diferenta dintre un fapt social si un fapt social total?
Durkheim a prezentat o teorie a sociologiei drept „știința faptelor
sociale”. El a considerat faptele sociale „constând în reprezentări și
acțiuni” ceea ce însemna că „nu pot fi confundate cu fenomene
organice și nici cu fenomene fizice, care nu au existență decât în
conștiința individuală și prin ea”. Durkheim a definit acest fapt social în
acest fel: „Este considerat fapt social orice mod de a actiona, fixat sau
nu, capabil să exercite asupra individului o constrângere externă. El a
privit-o ca pe o idee concretă care a afectat viața de zi cu zi a unei
persoane. Exemplele de fapte sociale ale lui Durkheim au inclus
instituții sociale, precum rudenie și căsătorie, monedă, limbă, religie,
organizare politică și toate instituțiile societale de care trebuie să facem
cont în interacțiunile de zi cu zi cu alți membri ai societăților noastre.
Abaterea de la normele unor astfel de instituții face ca individul să fie
inacceptabil sau nepotrivit în grup.
Exemplu: moda hainelor in fct de constrangerile sociale. Noi indeplinim
anumite roluri ( frate, sot , cetatean) → indatoriri →comportamentele
provin din familie si prin educatie → constrangere exterioara.

Faptul social total este un procedeu metodologic creat de Marcel


Mauss pe baza principiului euristic potrivit căruia obiectul de studiu
trebuie lăsat să se dezvăluie el însuși - în contextul cercetării
antropologice / sociologice, aceasta înseamnă că individul (care este
obiectul de studiu) dă un sens practicii sale, nu cercetătorul care îl
observă.

Faptele sociale totale sunt "acelea în care se exprimă pe rând și dintr-o


dată toate instituțiile", adică acelea în care obiectul de studiu impune
observarea tuturor domeniilor vieții sociale (religie, politică, economie,
istorie, estetică...). Mauss ilustrează această metodologie în eseul lui
despre dar, luând ca exemplu sistemele de schimburi Kula și potlatch. În
viziunea lui Mauss, societatea se studiază în ansamblul ei prin
decompoziția și recompoziția întregului. Cercetătorul trebuie să caute
sensul analizând funcționarea unor sisteme sociale întregi, nu doar a
unor niveluri sau fragmente dintr-un sistem social.

In concluzie, pe baza informatiilor prezentate, diferenta o constituie


faptul ca , un fapt social exercita asupra individului o constrangere
exteriora, iar un fapt social total este procedeul metodologic creat de
Marcel Mauss pe baza principiului potrivit caruia obiectul de studiu
trebuie lasat sa se dezvaluie el insusi.

4. Analizati notiunile de kula si potlach.


Kula, localizata in Melanezia, insulele Trobriand, este un sistem
de comert tribal si intratribal, in cadrul caruia se schimba doua tipuri de
obiecte cu valoare de "monezi": bratari si coliere. Aceste obiecte sunt
transmise de-a lungul lantului de insule, cunoscind o miscare circulara:
bratarile circula de la est la vest, colierele de la est la vest, aflindu-se
temporar in posesia diferitelor triburi. Conditia de baza este ca ele sa
fie neaparat transmise. Obiectele sint simbolice si, in viziunea lui
Mauss, exprima un amestec de lucruri, valori, contracte, oameni, au
prestigiu, personalitate, pot transmite virtuti, reprezinta "confortul
suprem". Cine se afla in posesia lor devine privilegiat pentru un timp.
Kula presupune calatorii maritime, cu prilejul carora se face comert si
au loc prestatii de ospitalitate, hrana, femei sau se consolideaza aliante.
Concluzia rezultata este aceea ca exista de fapt un vast sistem de
prestatii si contraprestatii care inglobeaza intreaga viata economica si
civila din Trobriand. Kula ar reprezenta punctual culminant al acestei
vieti, o miscare uniforma care leaga triburi, expeditii marine, lucruri
pretioase, obiecte de folosinta, alimente si sarbatori, servicii si obiceiuri
sexuale. Darurile oferite reciproc inlocuiesc sistemul cumparare-
vinzare, si, de asemenea, se fac operatii cu rol juridic si economic fara a
exista totusi idea de imprumut, vinzare, credit.
Potlatch-ul, specific societatilor indiene din nord-vestul
Americii, reprezinta un ceremonial bazat pe distrugere si consum. Este
un fel de "lupta pentru bogatie", in care se sacrifica nenumarate bunuri
si in care notiunea de "onoare" capata cea mai mare valoare.
Dobindesti onoare, prestigiu si implicit putere daca esti capabil sa
distrugi cele mai multe bunuri.
Cele trei obligatii esentiale ale potlatch-ului sunt :
 sa oferi → un sef de trib trebuie sa dea potlatch-uri pentru fii,
pentru ginere, pentru fiica, pentru morti, mentinindu-si astfel
autoritatea si rangul.
 sa primesti → refuzul inseamna ca arati teama si astfel iti pierzi
greutatea numelui.
 sa inapoiezi → ceea ce constituie insusi adevaratul potlatch : cine
nu poate inapoia isi pierde puterea, rangul si devine sclav.

Potlatch-ul devine la rindul sau un fenomen social total in care sint


angrenate mai multe nivele: economic , religios, mitologic, samanistic ,
simbolic. Potlatch-ul este si un fenomen de "morfologie sociala"
intrucit presupune o reuniune de triburi, clanuri, familii, natiuni. Cel
care reuseste sa ofere cel mai mult blocind capacitatea celuilalt de a
oferi inapoi, acela isi va mari prestigiul si va obtine un rang social mai
inalt.

5. Dati exemple de fapte sociale.

a) Căsătoria → Grupurile sociale tind să aibă aceleași idei față de


căsătorie, cum ar fi vârsta potrivită pentru a se căsători și ce ar
trebui să arate o ceremonie. Atitudinile care încalcă acele fapte
sociale, precum bigamia sau poligamia în lumea occidentală, sunt
privite cu dezgust.
b) Limba → Persoanele care locuiesc în aceeași zonă au tendința de
a vorbi aceeași limbă. De fapt, ei pot dezvolta și transmite propriul
lor dialect și idiomi. Anii mai târziu, aceste norme pot identifica pe
cineva ca fiind parte dintr-o anumită regiune.
c) Religia → faptele sociale modelează modul în care privim religia.
Zonele diferite au fortărețe religioase diferite, credința fiind o
parte obișnuită a vieții, iar alte religii sunt considerate străine și
ciudate.