INTRODUCERE

Natura chimiei organice

Chimia explorează natura materialelor care formează mediul fizic înconjurător. Cea mai
mare parte din materialele care ne înconjoară sunt de natură organică. La începutul secolului al
XIX-lea, când chimia îşi făcea debutul, materialele organice erau considerate ca substanţe create
de organismele vii.
Materialele anorganice s-au dovedit a avea compoziţie mai simplă şi confirmau mai uşor
primele ipoteze ale teoriei chimice. Datorită acestui lucru şi a respectului omului pentru viaţă s-a
crezut că materialele organice erau stăpânite de o misterioasă “forţă vitală” şi astfel chimia
organică a fost despărţită în evoluţia sa de chimia anorganică.
Principalele trăsături ale chimiei organice sunt:
 Toţi compuşii organici conţin carbon.
 Compuşii organici sunt în număr foarte mare; numărul potenţial este teoretic nelimitat.
 Substanţele organice diferă de cele anorganice prin mai multe caracteristici generale:
- substanţele organice ard, cele anorganice nu;
- punctele de topire ale substanţelor organice sunt mai mici, sub 3000C; cele anorganice pot
fi încălzite până la roşu;
- substanţele organice sunt “moi”, cele minerale au rezistenţă mecanică mare.

Definiţia şi obiectul chimiei organice

a) Definiţie:
În anul 1889 Schorlemmer a dat definiţia chimiei organice ca fiind chimia hidrocarburilor
şi a derivaţilor lor. Din numărul mare de compuşi organici doar 500-600 nu conţin hidrogen, deci
important nu este atomul de carbon ci combinaţia carbonului cu hidrogenul (hidrocarbura).
Chimia organică este chimia moleculelor şi nu a unui atom, carbonul (una din primele definiţii
ale chimiei organice).
Hidrocarburile pot fi considerate hidruri ale catenelor de carbon şi deci au un
comportament asemănător metanului. Substanţe organice sunt: hidrocarburile şi derivaţi de
hidrocarburi, compuşi obţinuţi teoretic sau practic prin înlocuirea unuia sau mai multor atomi de
hidrogen cu atomi sau grupe de atomi ai elementelor organogene (O, N, S, X, P).

b) Obiectul de studiu al chimiei organice:

 Analiza structurală (stabilirea structurii compuşilor organici de sinteză sau naturali).
 Sinteze de compuşi organici.
 Mecanismele de reacţie, dinamica reacţiilor (studiul detaliilor de desfăşurare a
proceselor, scopul final fiind de a prevedea viteza proceselor şi natura produşilor de
reacţie).

Clasificarea compuşilor organici

Substanţe organice:
A. Hidrocarburi
B. Derivaţi de hidrocarburi
 C. Compuşi heterociclici cu caracter aromatic
D. Compuşi organici naturali
 Alcaloizi
 Compuşi organici cu schelet poliizoprenic
A. Hidrocarburi
a) Hidrocarburi saturate
C hibridizaţi sp3

C C

Alcani
CnH2n+2
R-CH3

Izoalcani
CnH2n+2

R CH CH3
CH3

Cicloalcani
CnH2n

Hidrocarburi nesaturate

Alchene care prezintă o dublă legătură dublă C=C; doi atomi de carbon hibridizaţi sp2
C=C 2 atomi de C sp2 CnH2n
Alcadiene care prezintă două duble legături
C=C 4 atomi de C sp2 CnH2n-2
Alchine care au o legătură triplă CC şi doi atomi de carbon hibridizaţi sp
-CC- CnH2n-2

b) Hidrocarburi aromatice (arene)

Mononucleare CnH2n-6
R
 Dinucleare:
Condensate CnH2n-12
Izolate CnH2n-12
Trinucleare:
Condensate CnH2n-18

CH

Izolate CnH2n-22
Derivaţi de hidrocarburi
a) Compuşi organici cu funcţiuni simple
R-F funcţiune simplă; F- grupare funcţională:
- monovalentă
- divalentă
- trivalentă

F R-F Denumirea funcţiunii Nomenclatura I.U.P.A.C.

Monovalente
-X R-X Compuşi halogenaţi Halogen + hidrocarbură
-OH R-OH Compuşi hidroxilici (olici) Hidrocarbură + ol
-NH2 R-NH2 Amine Amino + hidrocarbură
-NO2 R-NO2 Nitroderivaţi Nitro + hidrocarbură
-NO R-NO Nitrozoderivaţi Nitrozo + hidrocarbură
-N=N- Ar-N=N-Ar Azoderivaţi Azo + hidrocarbură
-NH-NH- Ar-NH-NH-Ar Hidrazoderivaţi Hidrazo + hidrocarbură
-[NN]+ Ar-NN]+X- Săruri de diazoniu Halogenură de arendiazoniu
-SH R-SH Tioli Hidrocarbură + tiol; alchil + mercaptan
Alchil + sulfoxid
S=O Sulfoxizi
Alchil + sulfonă
Sulfone
-SO3H R-SO3H Acizi sulfonici Acid hidrocarbură + sulfonic
-SO2H R-SO2H Acizi sulfinici Acid hidrocarbură + sulfinic
Divalente
>C=O Compuşi carbonilici Hidrocarbură + al
Aldehide
 Cetone Hidrocarbură + onă
Trivalente
Compuşi carboxilici
Acid hidrocarbură + oic
Acizi carboxilici

Prin modificarea grupărilor funcţionale rezultă derivaţi funcţionali.

b) Compuşi organici cu funcţiuni multiple
R(F)n
c) Compuşi organici cu funcţiuni mixte
RF1F2