T J-1

Astronomie - Proba teoretică juniori - Barem

Problema 1. Sistemul binar - Paul
1.1

p = 2.38 × 10−3 ”
1 1
⇒d= = = 420 pc
p 2.38 × 10−300
θ = 0.23800
a = d ×θ
a = 100 UA

In unitati solare, putem scrie legea a treia a lui Kelper cu P in ani, a in unitati astronomice (UA), si
M1,2 in M :
P2 (M1 + M2 )
=1
a3
a3 (100UA)3
⇒ M1 + M2 = 2 =
T (745ani)2
M1 + M2 = 1.80M

1.2
Folosind formula pentru efectul Doppler nerelativist:

v1,2 ∆λ1,2
=
c λ0

v1 = 2.43 × 105 cm/s = 0.51UA/an

v2 = 1.55 × 105 cm/s = 0.33UA/an

 T J-2
1.3
v2 r2 M1
= =
v1 r1 M2
M1 0.33UA/an
⇒ =
M2 0.51UA/an
M1
= 0.65
M2

1.4

M1 + M2 = 1.80M
M1
= 0.65 ⇒ M1 = 0.65M2
M2
0.65M2 + M2 = 1.80M
1.65M2 = 1.80M
M2 = 1.10M
M1 = 0.70M
 T J-3
1.5

L ∼ M 3.8
M1 3.8
 
L1
⇒ =
L M
L1 = 0.26 L
L2 = 1.44 L
 
L1
Log = −0.4(M1 − M )
L
 
Log LL1
⇒ M1 = M −
0.4
M1 = 6.29
 
Log LL2
⇒ M2 = M −
0.4
M2 = 4.43
d = 420 pc
M = m + 5 − 5Log(d)
⇒ m1 = M1 − 5 + 5Log(d)
m1 = 14.40
m2 = M2 − 5 + 5Log(d)
m2 = 12.55
 T J-4
1.6
 
F1
Log = −0.4(m1 − m2 )
F2
F1
⇒ = 0.18
F2
Ftotal = F1 + F2 = 1.18 F2
 
Ftotal
⇒ Log = −0.4(mtotal − m2 )
F2
 
1.18 F2
Log F2
mtotal = m2 −
0.4
mtotal = 12.37

1.7
λ
θ (rad) = 1.22
D
θ = 0.23800 = 1.15 × 10−6 radiani
λ = 550 nm = 5.5 × 10−5 cm
1.22λ
D=
θ (rad)
1.22 × 5.5 × 10−5 cm
D=
1.15 × 10−6
D = 58.34 cm

1.8
Magnitudinea limita a ochiului este mlim = 6, iar diametrul pupilei este 6 mm. Un telescop colec-
teaza lumina utilizand o arie colectoare mai mare si o concentreaza la nivelul ochiului. Cantitatea
totala de ”lumina” este conservata in acest proces, ceea ce inseamna ca un telescop aduna un flux
mic folosind o arie mare si il transforma intr-un flux mare intr-o arie mica:
2
Ftelescop Dtelescop = Fochi D2ochi

Ftelescop D2
= 2 ochi
Fochi Dtelescop
 T J-5
 
Ftelescop
Log = −0.4(mtelescop − mochi )
Fochi
 
Dtelescop
−2Log = −0.4(mtelescop − mochi )
Dochi
 
Dtelescop
mtelescop = mochi + 5Log
Dochi
Daca diametrum telescopului este cel determinat in partea anterioara (Dtelescop = 58.34 cm), diame-
trul pupilei ochiului este Dochi = 0.6 cm, iar magnitudinea limita a ochiului este mochi = 6, atunci
magnitudinea limita a telescopului este
 
58.34 cm
mtelescop = 6 + 5Log
0.6 cm
mtelescop = 15.94
Acest telescop poate sa observe ambele stele individual.

Problema 2. Sistemul stelar SciON (20 puncte)

Planeta α
2.1 Scriem legea a III-a a lui Kepler pentru sistemul Sci-planeta SciON-α: 4p

Pα2 (MSci + Mα ) 4π 2
=
rα3 G

0.5 p Mα << MSci ⇒ MSci ≈ MSci + Mα 0.5 p Scriem legea Kepler III pentru sistemul
Pământ-Soare, pentru a avea relat, ia de legătura dintre UA, ani s, i mase solare,
2 M
P1an  4π 2
3
=
r1UA G

Se obt, ine rapid din relat, iile anterioare:

 P 2 M
1UA 3
r 
α Sci
=
P1an M rα
adică r
M
Pα = ani
MSci
Numeric:
1
Pα = √ ani = 0.707 ani
2
 T J-6
2.2 2.2 Ziua solară se ment, ine constantă de-a lungul mis, cării de revolut, ie a planetei ı̂n jurul 3 p
lui Sci, de unde rezultă că ecuat, ia timpului este η = 0. 1 Pentru ca acest lucru să fie
posibil trebuie să avem excentricitatea oribtei (e) s, i ı̂nclinat, ia axială a orbitei (i) nule.
e = 01 i = 01

2.3 2.2 Într-o zi solară, α-SciON parcurge ı̂n jurul lui Sci o distant, ă unghiulară egală cu 3p
Psol
∆α = 2π
Pα

Pentru ca Sci să ajungă din nou la meridianul observatorului, deplasarea unghiulară a
planetei ı̂n jurul propriei axe va fi
Psol
∆θ = 2π + ∆α = 2π
Psid

În final avem

Pα Psol
Psid =
Pα + Psol
Numeric:
Psid = 23h 54m
 T J-7
Planeta β
2.4 s 2p
Pα2 Pβ2 rβ3
= ⇒ Pβ = Pα
rα3 rβ3 rα3
Ziua polară va dura jumătate din perioada orbitală a planetei, deci
Pβ
Ppol = ≈ 2.8 ani
2

2.5 Pentru cea mai lungă zi din an vom avea declinat, ia lui Sci egală cu ı̂nclinat, ia axială a 4 p
planetei,
δSci = ε
Durata zilei va fi dată de diferent, a dintre unghiurile orare la apus s, i răsărit:

cos H1,2 = −tgφtgε

H1 = arccos (−tgφtgε)
H2 = 2π − arccos (−tgφtgε)
∆t = H1 − H2

2π
∆t = 2 arccos (−tgφtgε) − 2π
Prot
Înlocuind Prot = 18h s, i ∆t = 12h, obt, inem
π
−tgφtgε = cos
3
0.5 de unde găsim
tgε = 0.866 ⇒ ε ≈ 41◦
 T J-8
Planeta γ
2.6 Densităt, ile de flux incident provenit de la Sci, respectiv de la planeta γ, pe planeta β 4p
sunt
LSci
FSci =
4πrβ2
Lγ
Fγ =
4π(rγ − rβ )2
deci
Fγ Lγ rβ2
f= =
FSci LSci (rγ − rβ )2
Numeric vom avea r 2
γ
Lγ = f LSci −1
rβ
Lγ = 3.125 × 10−5 LSci
Dacă γ ar fi o planetă, atunci fluxul reflectat de aceasta, provenit de la Sci, va fi

LSci πR2γ
Fr = AFi = A
4πrγ2

unde A ≤ 1 este albedoul presupusei planete. Numeric vom avea

D2γ
Fr ≤ LSci = 7.7 × 10−12 LSci
16rγ2

cum Lγ >> Fr , rezultă că SciON-γ este o stea.

 T J-9
Problema 3. Ceas ceresc (25 puncte)
3.1

Figura 1: Ceas Ceresc.

 T J-10
Unghiul orar pentru fiecare stea se măsoară pe ecuator, de la sud prin vest. Pe ceasul nostru, acel
unghi se regăseşte măsurat de la ora 12 spre ora 9, ı̂n jurul lui Polaris. Egalitatea dintre aceste
unghiuri este justificată prin geometrie sferică (figura 2).

Figura 2: Egalitate de unghiuri: Pentru o sferă, unghiul măsurat la centrul sferei intr-un cerc mare
este egal cu lungimea (ı̂n grade) a arcului de cerc mare corespunzător. De asemenea, unghiul
măsurat la pol ı̂ntre cele două meridiane corespunzătoare va avea aceeaşi mărime. Toate cele 3
unghiuri egale au fost marcate pe figură prin A.
 T J-11
Timpul sideral este, prin definiţie: 1p

θ = Hγ = HS + αS

măsurat ı̂n ore, minute şi secunde, unde Hγ este unghiul orar al punctului vernal γ, HS
este unghiul orar al unei stele oarecare S, iar αS este ascensia dreaptă a stelei S. Fiind
un unghi, valoarea lui va fi ı̂ntre 0 si 24 de ore.

θ ∈ [0h , 24h )

Timpul de pe ceas poate fi calculat, ı̂n funcţie de unghiul orar al stelei Kochab astfel:

2p
H
tceas = 12 −
2
 T J-12
sau
2p
H
tceas = 24 −
2

Motivul pentru care se foloseşte H2 şi nu H este o diferenţă de calibrare: pe cer, un cerc ı̂ntreg, adică
360◦ , corespund la 24 de ore. Pe ceasul ceresc, acelaşi cerc ı̂ntreg corespunde la 12 ore. Ambele
formule trebuie luate ı̂n considerare, pentru că cu una vom obţine timpi mici (< 12 ore), iar cu
cealaltă timpi mari (> 12 ore).

Timpul sideral va fi calculat ı̂n funcţie de unghiul orar al stelei Kochab astfel:

1p
θ = H + α,
dacă
H + α < 24h

sau
1p
h
θ = H + α − 24 ,
dacă
H + α > 24h

Din valoarea ascensiei stelei Kochab putem determina valoarea limită a unghiului orar folosită pen-
tru a distinge ı̂ntre cele doua formule:

Hlimita + α = 24h
Hlimita = 24h − 14h 50m
Hlimita = 9h 10m
Ne interesează momentele de timp pentru care valoarea de pe ceas tceas este egală cu valoarea de
timp sideral θ :
tceas = θ
 T J-13
Pentru 0 ≤ H < Hlimita avem:

Soluţia 1: 2p
H
h
H + α = 12 −
2
3H
= 12h − α = 12h − 14h 50m = −2h 50m
2
L-am considerat pe H ca fiind pozitiv, măsurat ı̂ntre 0 si 24h , aşa că solutia 1 nu dă un
rezultat fizic. (Vom regăsi valoarea de H = 24h − 32 × 2h 50m = 22h 6m 40s ı̂n calculele
viitoare, din cauza periodicităţii.)

Soluţia 2: 2p
H
h
H + α = 24 −
2
3H
= 24h − α = 24h − 14h 50m = 9h 10m
2
2
H = × 9h 10m = 6h 6m 40s
3
Notăm această soluţie cu H1 = 6h 6m 40s şi se observă că această valoarea respectă 0 ≤
H1 < Hlimita . Valoarea corespunzătoare a timpului sideral este:
H
θ1 = 24h − = 20h 56m 40s
2

Pentru Hlimita < H < 24h avem:

Soluţia 3: 2p
H
H + α − 24h = 12h −
2
3H
= 24h + 12h − α = 21h 10m
2
H = 14h 6m 40s
Notăm această soluţie cu H2 = 14h 6m 40s şi se observă că această valoarea respectă
Hlimita < H < 24h . Valoarea corespunzătoare a timpului sideral este:
H
θ2 = 12h − = 4h 56m 40s
2
 T J-14
Soluţia 4: 2p
H
H + α − 24h = 24h −
2
3H
= 24h + 24h − α = 33h 10m
2
H = 22h 6m 40s
Notăm această soluţie cu H3 = 22h 6m 40s şi se observă că această valoarea respectă
Hlimita < H < 24h . De asemenea, ı̂ntalnim aici valoarea de la Soluţia 1.
Valoarea corespunzătoare a timpului sideral este:
H
θ3 = 24h − = 12h 56m 40s
2

În total am găsit 3 valori:

H1 = 6h 6m 40s ; θ1 = tceas 1 = 20h 56m 40s

H2 = 14h 6m 40s ; θ2 = tceas 2 = 4h 56m 40s

H3 = 22h 6m 40s ; θ3 = tceas 3 = 12h 56m 40s
 T J-15
3.2

Figura 3: Unghiurile importante pe sferă pentru determinarea ı̂nalţimii stelei Kochab.

Când valoarea pentru unghiul orar depăşeşte 12h , unghiul din P din triunghiul 4 PZS va avea
valoarea de H − 180◦ , nu de H.
Aplicând teorema cosinusului ı̂n 4 PZS obţinem:
 T J-16
1p

cos(90◦ − h) = cos(90◦ − δ ) cos(90◦ − ϕ) + sin(90◦ − δ ) sin(90◦ − ϕ) cos(H)

sin(h) = sin(δ ) sin(ϕ) + cos(δ ) cos(φ ) cos(H)

pentru H < 180◦

1p

cos(90◦ − h) = cos(90◦ − δ ) cos(90◦ − ϕ) + sin(90◦ − δ ) sin(90◦ − ϕ) cos(H − 180◦ )

sin(h) = sin(δ ) sin(ϕ) + cos(δ ) cos(φ ) cos(H − 180◦ )

pentru H > 180◦
unde h este ı̂nălţimea stelei Kochab deasupra orizontului (fără a lua ı̂n considerare co-
borarea orizontului pană ı̂n acest punct), ϕ este latitudinea locului de observaţie, H este
unghiul orar al stelei Kochab iar δ este declinaţia stelei Kochab.

0.5 p
sin(h1 ) = sin(δ ) sin(ϕ) + cos(δ ) cos(φ ) cos(H1 )
360◦
 
◦ 0 ◦ ◦ 0 ◦ h m s



sin(h1 ) = sin 74 10 sin(45.45 ) + cos 74 10 cos(45.45 ) cos × 6 6 40
24h
h1 = 42◦ 500 4700

0.5 p
sin(h2 ) = sin(δ ) sin(ϕ) + cos(δ ) cos(φ ) cos(H2 − 180◦ )
sin(h2 ) = sin(74◦ 100 ) sin(45.45◦ ) + cos 74◦ 100 cos(45.45◦ )×

360◦
 
h m s ◦
× cos × 14 6 40 − 180
24h
h2 = 58◦ 30 0000
 T J-17
0.5 p
sin(h3 ) = sin(δ ) sin(ϕ) + cos(δ ) cos(φ ) cos(H3 − 180◦ )
sin(h3 ) = sin(74◦ 100 ) sin(45.45◦ ) + cos 74◦ 100 cos(45.45◦ )×

360◦
 
h m s ◦
× cos × 22 6 40 − 180
24h
h3 = 31◦ 80 2300

Coborârea orizontului din cauza altitudinii se realizează conform figurii:

Figura 4: Pentru un observator aflat la ı̂nălţimea l, orizontul va fi coborât cu unghiul ε. Acelaşi

unghi se regăseşte si ı̂n centrul Pământului, ı̂ntre direcţia centrul Pămaâtului - observator si direcţia
centrul Pământului - punctul de tangenţă al razei vizuale.
 T J-18
Din triunghiul din figură, se calculează unghiul ε: 0.5 p
Rp
cos(ε) =
Rp + l

0.5 p
6378
cos(ε) =
6378 + 2.505
ε = 1◦ 360 2000

Pe lângă efectele de coborâre a orizontului datorate altitudinii locului de observare, se ı̂ntâlnesc

şi efecte de coborâre a orizontului datorate refracţiei prin atmosferă. Din această cauză, ı̂nălţimea
creşte cu aproximativ 350 .

Atunci ı̂nălţimile devin:

0.5 p
h01 = h1 + ε + 350 = 45◦ 20 700

0.5 p
h02 0 ◦
= h2 + ε + 35 = 60 14 20 0 00

0.5 p
h03 0 ◦
= h3 + ε + 35 = 33 19 43 0 00

Valorile aproximative primesc punctaj maxim atât timp cât raţionamentul şi calculele au fost efec-
tuate corect.
 T J-19
3.3
Formula pentru timpul legal este:
1p
TL = H + 12h + η − L + n

unde η este ecuaţia timpului, L este longitudinea locului de observaţie, iar n este numărul fusului
orar (exprimat ı̂n ore), sau numărul fusului+1 pentru ora de vară. În această problemă: η = 0,
24h
L = 25.45◦ × 360 h m s
◦ = 1 41 48 iar n = 3 (ora de vară se ia ı̂n considerare).

TL = H + 12h − 1h 41m 48s + 3h = H + 13h 18m 12s

Pentru a putea calcula valoarea timpului legal, avem nevoie de unghiul orar al Soarelui. Acesta se
poate calcula din timpul sideral, dacă cunoaştem ascensia Soarelui.

Din dată se poate afla valoarea ascensiei drepte a Soarelui. Formula aproximativă pentru ascensie
la o dată oarecare ı̂ntre echinocţiul de toamnă şi solstiţiul de iarnă este:
1p
h ∆N
h
α = 12 + 6 ×
90

unde ∆N este numărul de zile trecute de la echinocţiul de toamnă din 22 septembrie. În acest caz,
∆N = 5. Ascensia este:
5
α = 12h ×
90
0.5 p
α = 12h 20m

Din timpul sideral şi ascensia Soarelui se poate calcula unghiul orar al Soarelui:

H = θ − α , pentru θ > α

sau
H = 24h + θ − α , pentru θ < α
 T J-20
Astel obţinem:

0.5 p
h m s h m h m s
H1 = θ1 − α = 20 56 40 − 12 20 = 8 36 40
TL1 = H1 + 13h 18m 12s = 21h 54m 52s

0.5 p
h h h m s h m h m s
H2 = 24 + θ2 − α = 24 + 4 56 40 − 12 20 = 16 36 40
TL2 = H2 + 13h 18m 12s − 24h = 5h 54m 52s

0.5 p
H3 = θ3 − α = 12h 56m 40s − 12h 20m = 36m 40s
TL3 = H3 + 13h 18m 12s = 13h 54m 52s

Notă: S-a neglijat ı̂n această problemă diferenţa dintre timpul sideral şi timpul solar. Un calcul
mai exact s-ar obţine dacă valoarea pentru unghiul orar al Soarelui s-ar transforma ı̂n unităţi de
timp solar: H0 = H × 365.2422
366.2422 = H × 1.0027. Şi această rezolvare primeşte punctaj maxim.
Folosirea formulei exacte pentru determinarea longitudinii ecliptice a Soarelui, iar apoi a declinaţiei
şi a ascensiei se punctează de asemenea cu scor maxim.