De-a lungul timpului au existat mai multe inițiative de conservare a culturii, cunoștințelor, uneltelor,

utilajelor, obiceiurilor, îmbrăcăminții etc. legate de exploatarea resurselor minierale din România. Aceste
demersuri au fost materializate prin înființarea mai multor muzee care urmăresc să păstreze pentru
generațiile viitoare cunoștințele despre metodele folosite pentru exploatarea resurselor minerale în care
țara noastră este atât de bogată. Muzeele legate de exploatarea resurselor naturale care au fost
înființate în România sunt: Muzeul Mineritului (Petroșani, jud. Hunedoara), Muzeul Sării (Slănic Prahova,
jud. Prahova), Muzeul Sării din Bucovina (Cacica, jud. Suceava), Muzeul Național al Petrolului (Ploiești,
jud. Prahova), Muzeul Gazelor Naturale (Mediaș, jud. Sibiu), Muzeul Fierului (Hunedoara, jud.
Hunedoara), Muzeul Aurului (Brad, jud. Hunedoara) și Muzeul Mineritului (Roșia Montană, jud. Alba).
Unele utilaje folosite la extragerea minereurilor se găsesc la Muzeul Național Tehnic din București, ca de
exemplu instalația de extracție acționată cu mașină cu aburi de la Salina Cacica sau diferite unelte pre-
industriale folosite de minerii de la Brad. Pe lângă aceste muzee, mai funcționează în România și muzee
de mineralogie, dintre care amintim: Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” (București),
Muzeul de Mineralogie (Baia Mare, jud. Maramureș) și Muzeul de Mineralogie al 144 Universității
Babeș-Bolyai (Cluj-Napoca, jud. Cluj). Unelte și mașinării legate de prelucrarea pietrei, a metalelor sau
mineritul țărănesc se găsesc și în cadul muzeelor etnografice, cum sunt Muzeul Civilizației Populare
Tradiționale „ASTRA” (Sibiu, jud. Sibiu) și Parcul Etnografic „Romulus Vuia” (Cluj-Napoca, jud. Cluj) sau
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, dar și în cadrul altor muzee etnografice din țară, precum
Muzeul Etnografic și al Minieritului Rodna (jud. Bistrița-Năsăud). Piesele expuse în aceste muzee se
bazează pe o tehnologie arhaică, și ele au o valoare istorică importantă fiind o mărturie a modului de
viață a populației, a meșteșugurilor practicate de țărani și a perioadei îndelungate de când se
exploatează minereurile pe teritoriul României. Aceste muzee contribuie la păstrarea memoriei culturale
a exploatării miniere din România, dar datorită simplei existențe a acestor muzee nu putem vorbi despre
un turism industrial în România. Numărul de persoane care vizitează muzeele cu profil minier nu este
suficient de mare încât să poată genera venituri care să compenseze veniturile obținute când
exploatarea minieră era în punctul său culminant de dezvoltare. Pentru a crește atractivitate acestor
muzee este nevoie integrarea lor într-o strategie mai amplă de revitalizare a fostelor zone miniere astfel
încât să fie conectate în cadrul unor „trasee” tematice specifice diferitelor tipuri de minerit și diferitelor
zone din țară. În secțiunile următoare vor fi prezentate astfel de „trasee” tematice propuse de diferite
instituții publice. 3. Demersuri pentru promovarea integrată a turismului industrial în România Primele
inițiative de promovarea turismului industrial în România au apărut în acele zone ale țării bogate în
resurse minerale și care au avut un sector industrial dezvoltat. Județe precum Caraș-Severin, Hunedoara,
Alba, Maramureș și Gorj, care au fost puternic industrializate și care au avut o exploatare intensă a
resurselor minerale au incluse în planurile strategice de dezvoltare a județelor propuneri de turism
industrial. Pentru a identifica modul în care instituțiile publice din aceste județe intenționează să
valorifice patrimoniul industrial am analizat strategiile de dezvoltare a acestor județe, precum și
strategiile de dezvoltare a turismului (acolo unde au existat). Rezultatul analizei acestor documente a
fost unul suprinzător deoarece a scos la iveală conștientizarea acestui potențial de dezvoltare turistică,
precum și existența mai multor idei de valorificare a patrimoniului industrial. Pentru moment nu există
însă demersuri finalizate prin proiecte concrete de turism industrial, ci doar propuneri de dezvoltare a
acestui segment al turismului care au fost transpuse în propuneri de trasee turistice care să lege mai
multe obiective importante pentru patrimoniului industrial și minier din România. În continuare vor fi
prezentate pe scurt proiectele care au fost propuse, iar la finalul acestei secțiuni voi analiza principalele
piedici cu care se confruntă acest tip de turism în România.