Introducere  

(PHP -   Hypertext Preprocessor )

Limbajul PHP a fost creat in anul 1994 de catre Rasmus Lerdorf, care incerca sa-si personalizeze
propria pagina Web; din acest motiv limbajul a fost numit initial PHP adica: Personal Home Page
(pagina de baza personala). Ulterior limbajul a fost perfectionat, utilitatea si caracteristicile sale s-
au dezvoltat treptat, ajungand sa aiba semnificatia Hypertext Preprprocesor (PHP). Preprocesarea
consta in aceea ca datele sunt interpretate(preprocesate) de catre serverul Web inainte ca acesta
sa genereze cod HTML.
PHP este una dintre cele mai interesante tehnologii pentru site-uri si programare web, imbina
caracteristici dintre cele mai complexe cu simplitatea în utilizare. PHP a devenit un instrument de
frunte pentru dezvoltarea aplicatiilor Web. Spre deosebire de alte instrumente pentru aplicatii
Web, cum este Perl, PHP este un limbaj de programare comod pentru începatori, chiar si pentru cei
care nu au mai desfasurat activitati de programare.
Daca sunteti un cunoscator al limbajului HTML, dar nu aveti experienta în materie de
programare, va puteti pune întrebarea: care sunt functionalitatile suplimentare pe care le poate
asigura cunoasterea limbajului PHP? Ca si alte limbaje de scripting pentru Web, PHP va permite sa
furnizati un continut Web dinamic, adica un continut Web care se modifica automat de la o zi la
alta sau chiar de la un minut la altul. Continutul Web este un element important în sustinerea
traficului unui sit Web; de regula, vizitatorii nu vor mai reveni la o pagina Web care contine aceleasi
informatii ca si cele prezentate la ultima vizita. Pe de alta parte, siturile Web frecvent actualizate
pot atrage cantitati enorme de trafic. 
Mai mult, spre deosebire de limbajele de scripting, precum JavaScript, PHP ruleaza pe serverul
Web, nu în navigatorulul Web. În consecinta, PHP poate obtine accesul la fisiere, baze de date si
alte resurse inaccesibile programului JavaScript. Acestea constituie bogate surse de continut
dinamic, care atrag vizitatorii. In plus, putem folosi limbajul PHP pentru a generera cod Java Script.
Secventele de cod PHP pot fi incluse intr-un fisier HTML; ulterior serverul Web va identifica
aceasta secventa de cod , va procesa acesta secventa de cod generand cod HTML iar la final va
inlocui secventa de cod PHP cu codul HTML.
Printre caracteristicile cele mai importante ale imbajului enumeram: 
        - simplicitate : acest limbaj este simplu de folosit, fiind accesibil si ne-programatorilor. Datorita
acestui fapt el a devenit cel mai popular limbaj de script pentru generarea de pagini HTML
dinamice. 
        - usor de folosit : limbajul are o sintaxa asemanatoare limbajului C, care este foarte popular in
randul programatorilor. De aceea programatorii care au cunostine de C sau Perl vor face foarte
rapid trecerea spre PHP. Pe de alta parte anumite aspecte cum ar fi: declararea si folosirea
variabilelor este mult simplificata in PHP, spre deosebire de C++ sau alte limbaje de nivel inalt. 
        - eficienta  : specificatiile limbajului includ folositea tehnicilor de POO (Programare orientata pe
obiecte) iar acest lucru contribuie la marirea productivitatii: un programator PHP poate folosi
module scrise de un alt programator fara sa fie nevoit sa cunoasca detalii specifice de
implementare a codului. 
        - cross-platform  : exista implementari ale limbajului pe mai multe sisteme de operare, cele mai
populare fiind cele de pe sistemele Linux si Windows. In acest caz daca scriem cod PHP care ruleaza
pe un sistem Linux, ulterior vom putea folosi acest cod pe un server care ruleaza Windows si
viceversa. 
        - gratis : PHP reprezinta un program Open Source, oricine poate folosi acest limbaj fara a fi
nevoit sa plateasca ceva. De asemenea utilizatorii au access la sursele PHP (scrise in limbajul C).
Site-ul oficial al limbajului PHP se afla la :www.php.net , datorita popularitatii acestui limbaj exista
numeroase site-uri Web care prezinta informatii despre PHP, exemple de cod, forum de discutii ,
etc.

Acest curs de initiere in PHP si MySQL este menit a prezenta elemente introductive de
programare si dezvoltare a paginilor web folosind PHP. Este important sa retineti ca nu reprezinta
decat un punct de plecare cu lectii si tutoriale php introductive. Dezvoltarea Web este o activitate
solicitanta, iar viitorul dezvoltator Web trebuie sa dispuna de multe abilitati, printre care si pe
aceea de programator. Dezvoltatorii Web începatori vor gasi în aceast curs un prim pas util si
amical în activitatea de programare în PHP.

Scrierea scripturilor PHP elementare

 Invatati sa creati un script PHP cu cele mai simple instructiuni PHP

 Invatati sa documentati si sa executati un script PHP

Un script PHP poate fi foarte simplu sau foarte complex. Totusi, scrierea chiar si a unui script
PHP complex este relativ simpla, necesitand doar un editor de texte obisnuit. In aceasta lectie veti
invata modul de creare si de executare a programelor PHP, veti invata sa creati scripturi PHP
simple, care afiseaza in navigatorul web un text simplu. De asemenea, veti invata sa va
documentati scripturile, astfel incat dumneavoastra si alte persoane sa puteti intelege rapid scopul
si structura acestora.
Mai intai trebuie sa instalati un server web (Apache) si modulul pt. limbajul PHP, acestea sunt
gratuite, le puteti gasi pe net si instala pe fiecare, dar pentru incepatori e recomandat un program
care le are deja configurate (si cu MySQL), precum WampServer, sau sa incarcati scriptul pe un
server web unde este instalat PHP.
Daca nu aveti deja instalat PHP, descarcati de aici -> WampServer, dezarhivati si instalati
programul. (cand este pornit, veti observa o iconita specifica in colltul cu ceasul).
Fisierele .php in care veti scrie scripturile trebuie sa le salvati in directorul www din "wamp", apoi,
ca sa le testati scrieti in browser adresa http://localhost/fisier.php

1. Scrierea scripturilor PHP

Pentru a crea scripturi PHP, majoritatea programatorilor PHP folosesc un editor de texte
obisnuit. Puteti folosi orice editor de texte doriti. Sub Microsoft Windows puteti utiliza programul
Windows Notepad. Daca preferati, puteti folosi editoare specializate, gen Notepad++. Totusi,
trebuie sa tineti cont sa fie un editor de text ce salveaza fisierele cu format text obisnuit simplu.
Daca folositi UNIX sau Linux, puteti crea scripturi PHP folosind un program precum "vi", "emacs"
sau "pico".
Programul in sine nu conteaza, atata vreme cat poate crea fisiere text ASCII.
Nota : - Unele editoare de texte, precum "Notepad++" sau "vi", asigura un suport special pentru
scrierea programelor PHP. De exemplu, au o caracteristica de colorare a elementelor de sintaxa ce
determina scrierea diferitelor elemente ale codului PHP in culori diferite. Procedeul de colorare a
elementelor de sintaxa faciliteaza depistarea erorilor din programele proprii.

2. Scrierea scheletului programelor PHP

Fiecare program PHP include doua linii speciale, care indica serverului PHP ca textul cuprins
intre cele doua linii este alcatuit din instructiuni PHP. Practic, aceste linii pot fi asimilate copertelor
unei carti, care pastreaza unitatea programului dumneavoastra PHP. Intre aceste doua linii vor fi
 scrise instructiunile PHP. Pentru a incepe sa scrieti un program PHP, deschideti editorul
dumneavoastra de texte si introduceti urmatoarele doua linii :
<?php 
?>
- Acesta este un cod de inceput si nu afiseaza nimic.
Apoi, salvati scriptul dumneavoastra sub forma de fisier text, in directorul "www" din "wamp",
cu un nume care respecta urmatoarele reguli:
 Este recomandat ca numele fisierului sa fie alcatuit numai din caractere minuscule, cifre si
liniute. Utilizarea de spatii, majuscule si alte caractere ar putea crea probleme pe sisteme
de operare diferite.
 Extensia numelui fisierelor trebuie sa fie .php.
 Asigurati-va ca ati ales un nume semnificativ, care sa descrie functia scriptului
dumneavoastra, astfel incat sa-l puteti identifica rapid dupa saptamani sau chiar luni de la
crearea acestuia. Veti descoperi ca liniutele sunt utile pentru separarea cuvintelor care
alcatuiesc numele fisierului, marind astfel lizibilitatea acestuia. De exemplu, un fisier care
contine un script PHP ce va permite sa vizualizati salariile angajatilor poate primi numele
"saarii-angajati.php". Chiar si la mult timp dupa crearea fisierului respectiv, nu veti avea
probleme in a determina scopul acestuia.

3. Afi sarea datelor de iesire intr-un browser Web

Programele PHP executa trei categorii de operatii elementare:
 Obtin date de la un utilizator.
 Executa prelucrari ale datelor, respectiv obtine accesul la datele stocate in fisiere si baze de
date si le manipuleaza.
 Afiseaza date astfel incat un utilizator sa le poata vizualiza.

Primele doua operatii sunt oarecum mai dificil de realizat decat cea de-a treia. Totusi, afisarea
datelor astfel incat acestea sa fie vizibile utilizatorului este o operatie foarte simpla. Asa cum
paragrafele unui text scris sunt compuse din propozitii, programele PHP sunt alcatuite din
instructiuni. Regulile care controleaza formarea propozitiilor se numesc sintaxa. Acelasi termen
este folosit si pentru a desemna regulile care guverneaza formarea instructiunilor PHP.
Iata un exemplu pentru crearea instructiunii PHP care trimite date de iesire la un browser Web,
astfel incat acestea sa fie vizibile pentru un utilizator:
<?php
echo "scrieti aici un text oarecare";
?>
Observati ca instructiunea incepe cu un cavant "echo" si se incheie cu un caracter punct si
virgula (;).
Constructia echo trimite datele de iesire care vor fi afisate de browser.
Ghilimelele duble se folosesc pentru delimitarea unei expresii de tip text, in cazul nostru "scrieti
aici un text oarecare" (se pot folosi si ghilimele simple).
In locul propozitiei "scrieti aici un text oarecare" puteti plasa aproape orice text, cu exceptia altor
ghilimele. Totusi, pentru moment, trebuie sa includeti numai litere, cifre, spatii si semne de
punctuatie folosite in alfabetul latin, precum virgula, caracterul punct si virgula, punctul, semnul de
intrebare si semnul exclamarii. De asemenea, puteti include caracterele < >, folosite pentru
delimitarea etichetelor HTML, respectiv caracterul /, folosit pentru a indica membrul de inchidere
al unei perechi de etichete HTML.
De exemplu, iata o instructiune PHP care are drept date de iesire un fragment dintr-un vers din
Scrisoarea a III-a de Eminescu:
<?php
echo "<h2> Iata vine-un sol de pace…</h2>";
?>
- Ca sa vedeti rezultatul, salvati fisierul cu acest cod in directorul www din "wamp", de exemplu cu
denumirea teste.phpsi apelati in browser adresa http://localhost/teste.php (programul
WampServer trebuie sa fie pornit).
Perechea de etichete H2 determina formatarea datelor de iesire ca titlu HTML de nivel 2.

Scripturile PHP pot fi incluse si in fisiere cu cod HTML, ca in urmatorul exemplu (dar salvate cu
extensia ".php"):
<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN"> 
<html> 
<head> 
<title>Test PHP</title> 
</head> 
<body> 
<?php
echo "<h4> Exemplu de script PHP inclus in HTML</h4>" ;
?>
</body> 
</html>
In browser va aparea :

Exemplu de script PHP inclus in HTML

Pot fi incluse si scripturi mai complicate ce contin zeci sau chiar sute de linii, atata timp cat acestea
sunt incluse intre cele doua linii specifice limbajului PHP: 
             <?php
            ?>

4. Documentarea unui script PHP

In afara de a furniza nume descriptive fisierelor ce contin scripturile dumneavoastra PHP, e
necesar sa includeti in interiorul fiecarui script atat comentarii care sa permita unui cititor sa
determine cu usurinta utilitatea scriptului, cat si alte informatii referitoare la script. De exemplu,
puteti include un comentariu care precizeaza numele autorului scriptului si ce face acesta.
Iata un model sintactic pentru comentariile PHP:
// Scrieti aici comentariul dumneavoastra (pe o singura linie) 
Dupa cum se poate vedea, un comentariu incepe cu doua caractere slash, urmate de un spatiu. În
continuare, linia contine comentariul dumneavoastra, care poate include orice caractere doriti,
inclusiv caractere speciale.
Iata un exemplu simplu de script PHP care include comentarii:
<?php
// Script de la MarPlo.net
// Acest script afiseaza un mesaj vizibil pentru utilizator.
echo "Acesta este un script foarte simplu.";
?>

Nota:  Fiecare linie a comentariului trebuie sa inceapa cu doua caractere slash //. Totusi, puteti crea
un comentariu din mai multe linii si in alte moduri. Iata un exemplu:
 /*
Acesta este un comentariu pe mai multe linii.
Poate fi alcatuit dintr-un numar oricat de mare de linii.
*/
Pentru a adauga un comentariu alcatuit din mai multe linii, scrieti la inceput caracterele /*, iar la
sfarsit trebuie sa se incheie cu caracterele */. Intre cele doua perechi de caractere, puteti scrie orice
text doriti, folosind oricate linii doriti.

5. Executarea unui script PHP

Dupa ce ati creat un script PHP, veti dori sa-l executati.
Sa luam un alt exemplu, ce contine cod HTML si comentarii:
Deschideti editorul dumneavoastra de texte si introduceti urmatoarele linii :
<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN"> 
<html> 
<head> 
<title>Test PHP</title> 
</head> 
<body> 

<?php
// Script test
// Acest script afiseaza un mesaj vizibil pentru utilizator.

echo "Primul meu script PHP.";

?>

</body> 
</html>
Salvati fisierul cu numele test-script.php
Daca ati instalat un server de PHP pe calculatorul dumneavoastra, salvati fisierul in
directorul www al serverului. 
Deschideti browserul si scrieti adresa URL http://localhost/test-script.php
Daca nu aveti instalat un server de PHP pe calculator, incarcati (prin FTP) fisierul test-script.php pe
un server pe web unde este instalat PHP. 
Dupa ce v-ati incarcat fisierul cu scriptul, sunteti pregatit pentru a obtine accesul la acesta.
Deschideti browserul Web si apelati adresa URL asociata scriptului dumneavoastra. Adresa URL
trebuie sa fie alcatuita din adresa URL identificata de administratorul serverului unde ati incarcat
scriptul, urmata de un slash (/), urmata de numele fisierului care contine scriptul dumneavoastra.
Daca adresa URL se incheie deja cu un caracter slash, nu trebuie sa mai inserati inca un asemenea
caracter inainte de numele scriptului dumneavoastra.
De exemplu, daca domeniul serverului unde ati incarcat scriptul e http://www.marplo.net/ ca
adresa URL a catalogului care contine scripturile dumneavoastra PHP, puteti obtine accesul la
scriptul dumneavoastra prin intermediul adresei URL http://www.marplo.net/test-script.php
Daca ati tastat corect adresa URL a scriptului dumneavoastra, iar scriptul respectiv nu contine erori,
veti vedea datele de iesire ale scriptului dumneavoastra. Felicitari! Ati devenit programator PHP!

In browser va aparea:
Primul meu script PHP.
Tipuri de siruri si variabile
  Învatati tipul variabilelor in PHP
 Învatati sa folositi ghilimele si caractere escape pentru a specifica valori de tip sir speciale

Numere si siruri, ti pul variabilelor

Programele de calculator manipuleaza datele, care reprezinta informatii. Programele PHP
folosesc doua categorii principale de date: numere si siruri. Numerele sunt compuse mai ales din
cifre, în timp ce un sir poate contine orice caracter, inclusiv cifre, litere si simboluri speciale.
Decizia privind modul de stocare a datelor este importanta, în mod caracteristic, datele se
stocheaza sub forma de numere atunci când se doreste executarea unor operatii matematice
asupra datelor, deoarece numerele sunt stocate într-un mod care permite efectuarea de calcule.
Pe de alta parte, sirurile sunt stocate folosind o modalitate care faciliteaza întelegerea lor de catre
operatorul uman. Datele trebuie stocate sub forma de siruri daca formatul acestora nu este
numeric sau daca doriti ca operatorul uman sa fie capabil de a introduce sau de a vizualiza datele.
Practic, puteti asimila numerele cu un mod de stocare a datelor în interiorul calculatorului. Sirurile
se pot asimila unui mod de stocare a datelor în afara calculatorului.

Aceste doua mari categorii de date: numere si siruri, formeaza opt tipuri principale de variabile :
 - Boolean
 - Integer
 - Float
 - String
 - Array
 - Object
 - Resource
 - Null

In mod normal tipul variabilelor nu este specificat explicit; acesta va fi evaluat de catre
interpretorul PHP la momentul run-time (in momentul executarii scriptului).

 1. Tipul boolean

Variabilelele de tipul boolean pot lua doar doua valori : FALSE sau TRUE
Variabilele de alt tip decat boolean pot fi convertite la tipul boolean prin operatorul
cast  (bool) sau  (boolean), plasate inaintea valorilor, desi in general nu e nevoie de aceasta converrire,
valoarea fiind automat recunoscuta de PHP.

 2. Tipul integer

PHP foloseste doua categorii de numere: întregi (tipul integer) si duble, cu virgula (tipul float)
Variabilele integer reprezinta numerele intregi, ele pot fi specificate in format zecimal, hexazecimal
sau octal.
Numerele întregi reprezinta numerele fara parte fractionara folosite la numarare, plus zero si
numerele negative. Cu alte cuvinte, în PHP termenul de întreg are aceeasi semnificatie ca si în
matematica. De exemplu, numarul 100 poate fi reprezentat în PHP sub forma de întreg. 
Scrierea numerelor PHP este simpla. Un întreg PHP se obtine prin scrierea cifrelor care îi alcatuiesc
valoarea. Daca valoarea este negativa, scrieti un semn minus imediat la stânga numarului. Evitati sa
scrieti spatii sau virgule ca parte a unui întreg PHP.
Iata câteva exemple de numere PHP întregi :
                215678    - Numar in reprezentare zecimala
                 0x1A8;     - Numar in reprezentare hexazecimala (reprezinta: 1*16*16 + 10*16 + 8 = 424
(in zecimal))
                067         - Reprezinta: 6*8 + 7 = 55 (in zecimal)

Valorile minime, respectiv maxime pe care le poate lua o variabila de tip integer depind de sistemul
de operare pe care ruleaza modulul PHP. De exemplu pentru un sistem Windows valoarea unui
integer se memoreaza pe 32 de biti: 31 bit pentru numar si un bit pentru semn. In acest caz valorile
unui intreg se afla in intervalul :-213 repectiv: 213. Daca incercam sa folosim un integer cu valori care
ies din acest inteval vor avea de-a face cu un fenomen de depasire :integer overflow. In acest caz
interpretorul PHP converteste acesta valoare intr-o valoare de tip float (care are un interval mai
extins de valori).
In PHP simpla impartire a doua valori intregi va produce ca rezultat o variabila de tip float. Pentru a
obtine doar partea intreaga acestui rezultat putem folosi operatorul cast (int) in fata rezultatului.
               Ex.: echo (int)8.7;   (va returna 8) 
Pentru a rotunji rezultatul la intregul cel mai apropiat de valoarea reala se poate folosi functia round(),
unde intre paranteze se adauga valoarea.
               Ex.: echo round(8.7);   (va returna 9)

 3. Tipul float

Reprezinta variabile de tip real [numerele cu virgula], (în lb. engleza se foloseste punctul
zecimal în loc de virgula). De exemplu 2.5 
In general, numerele duble (tipul float) sunt stocate folosindu-se formatul standard IEEE-64, care
furnizeaza 64 de biti. Acest format va permite sa stocati valori care pot merge pâna la 1,8 x 10 la
puterea 308 sub forma de numere duble si furnizeaza aproximativ 14 cifre dupa punctul zecimal
(sau cifre semnificative) de precizie. 
Iata câteva exemple de numere duble (tipul float)

123.4567    - Numar de tip float

1.2e3;         - Reprezinta: 1.2 * 103

 4. Tipul string

Reprezinta o insiruire de caractere, fiecare caracter este memorat pe 1 byte; setul de caractere
este limitat la 256 valori distincte. Dimensiunea sirurilor poate fi oricat de mare in PHP, nu exista
specificatii care sa limiteze numarul maxim de caractere dintr-un sir.
Spre deosebire de întregi si de numere float, care contin cifre, sirurile pot contine orice caracter. Ca
atare, sirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot fi calculate, precum nume, fraze si
adrese.

In PHP, un sir poate fi declarat in mai multe feluri:

1) Un mod simplu de a declara un sir este prin delimitarea cu ghilimele simple (' ')

Daca dorim ca sirul sa contina caracterul ' va trebui sa inseram inaintea lui caracterul escape \.
Daca dorim ca sirul sa contina caracterul \ va trebui sa dublam acest caracter. Acest comportament
este exemplificat in exemplul urmator:
<?php
$var1 = 'Acesta este un sir de test';
echo 'Curs \'PHP\''; 
echo '<br />Vrei sa stergi C:\\*.* ?'; 
echo '<br />Variabila var1=$var1';
echo "<br />Variabila var1=$var1"; 
?>
In browser va aparea:
Curs 'PHP'
Vrei sa stergi C:\*.* ?
Variabila var1=$var1
Variabila var1=Acesta este un sir de test
Observati diferenta dintre ultimile doua linii!
In penultima linie, unde s-a folosit gilimele simple pentru delimitarea sirului, variabila $var1 nu este
expandata adica nu este afisat valoarea variabilei var1=Acesta este un sir de test ci exact textul scris
(numele ei). Pentru a realiza afisarea valorii variabilei si nu numele acesteia, se folosesc ghilimelele
duble, precum in ultima linie a exemplului de mai sus.

2) O alta metoda pentru a specifica un sir în PHP este prin folosirea ghiimelelor duble (" ").

Daca intr-un sir delimitat prin ghilimele duble vrem ca acesta sa afiseze numele unei variabile, nu
valoarea acesteia, adaugam un caracter backslash (\) inaintea numelui variabiei.
Exemplu; echo "Numele variabilei este \$var";
Acest cod va afisa Numele variabilei este $var, oricare ar fi valoarea variabilei "$var". 

Caracterele care alcatuiesc sirul sunt incluse între ghilimele duble (" "); 
De exemplu, sirul reprezentând numele fizicianului care a formulat teoria relativitatii este "Albert
Einstein". Asa cum s-a explicat, un sir poate contine date numerice; de exemplu, "3.14159".
Daca se doreste adaugarea de ghilimele duble intr-un sir delimitat de ghilimele duble, se adauga
caracterul \ in fata acestora.
Exemplu; echo "Numele programului este \"PHP\".";
Prin delimitarea cu ghilimele duble PHP faciliteaza includerea în siruri a unor caractere speciale,
precum caracterele de salt la linie noua sau retur de car, prin furnizarea de secvente escape care
reprezinta caractere speciale. 
Iata secventele escape folosite în PHP:
 \n - salt la linie noua
 \r - retur de car (rand nou)
 \t - caracter de tabulare pe orizontala
 \\ - backslash
 \$ - simbolul dolarului
 \” - ghilimele duble

Ca exemplu, iata un sir care include un retur de car, urmat de un salt la linie noua: "Salut,
lume!\r\n".
Retineti ca fiecare secventa escape începe cu un backslash (\). Pentru a include un backslash într-un
sir, trebuie sa folositi doua caractere backslash.
Pe langa imbricarea variabilelor in cadrul sirurilor delimitate prin ghilimele duble, PHP pune la
dispozitie operatorul de concatenare a sirurilor: . (punct) . Acest operator adauga un sir la sfarsitul
altui sir. De exemplu:
<?php
$nume = 'Popescu';
$prenume='Costel';
echo 'Numele de familie este '.$nume. 'iar prenumele este '.$prenume;
?>
In browser va aparea:
Numele de familie este Popescu iar prenumele este Costel
In anumite situatii este necesar sa accesam unul dintre caracterele unui sir. Pentru aceasta
putem folosi parantezele{} ca in exemplul de mai jos:
<?php
$var1 = 'Acesta este un sir de test'; 
echo $var1{0};     // Afisaza A (primul caracter din sir)
echo $var1{2};     // Afisaza e (al treilea caracter din sir)
?>
Rezultatul afisat va fi
Ae

3) Sintaxa heredoc este o alta modalitate de a delimita siruri

In acest caz delimitatorul este ("<<<"); acesta trebuie urmat de un identificator unic, dupa care
urmeaza sirul de caractere, iar secventa se incheie din nou cu identificatorul mentionat.
Identificatorul de incheiere trebuie sa se afle in prima coloana a liniei, acesta poate contine
caractere alfanumerice dar neaparat trebuie sa inceapa cu o litera, nu cu o cifra sau alt semn.
Veti intelege mai bine studiind exemplu de mai jos:
<?php
$var1 = <<< EOT
Exemplu de sir care foloseste delimitatorul heredoc.
EOT;
echo $var1;
?>
Rezultatul afisat va fi:
Exemplu de sir care foloseste delimitatorul heredoc.

 5. Tipul array

Reprezinta un vector de valori (care creaza o matrice, vezi Lectia 9 despre matrice), fiecare
element al matricei are asociat o cheie. Aceasta cheie va fi folosita ulterior la identificarea unui
element specific at matricei. In PHP tipul array se mai numeste si tip map ordonat, deoarece
elemente vectorului sunt ordonate dupa campul cheie.
Variabilele de tip array si lucrul cu acestea vor fi prezentate mai detaliat in lectiile urmatoare. Iata
un exemplu simplu de variabile array:
<?php
$fructe[0] = 'mere';
$fructe[1] = 'caise';
$fructe[2] = 'piersici';
?>

 6. Tipul object

Reprezinta de fapt instanta unei clase declarate in PHP. O clasa este o structura care contine
variabile membru si functii membru.
Variabilele de tip object si lucrul cu acestea vor fi prezentate detaliat in lectiile urmatoare.
  7. Tipul resource

Este un tip special de variabila care pastreaza o legatura spre resurse externe. Exemple de
resurse externe: manipulatori pentru deschidere de fisiere, conectare la baze de date, compresia
fisierelor, resurse COM, etc...

 8. Tipul NULL

Reprezinta varibilele care nu au inca atribuita o valoare.

O variabila se considera a avea valoarea Null daca:
 - este setata explicit prin atribuirea valorii NULL
 - nu a fost asignata inca o valoare acestei variabile
 - variabila a fost stearsa prin functia unset();

Putem afla tipul unei variabile folosind functia gettype() care returneaza un string (sir)
continand tipul variabilei cercetate.
Observati si studiati exemplul de mai jos
<?php
$var1 = TRUE;
$var2 = 100;
$var3 = 23.88;
$var4 = "Nume";
$var[5] = "fructe";
echo gettype($var1);
echo '<br />'.gettype($var2);
echo '<br />'.gettype($var3);
echo '<br />'.gettype($var4);
echo '<br />'.gettype($var[5]);
echo '<br />'.gettype($var6);
?>
In browser va aparea:
boolean
integer
double
string
string
NULL
Observati ca utima linie afisata este NULL, asta deoarece $var6 nu are nici o valoare determinata

Variabile si operatori PHP

 Întelegeti diferenta dintre valori literale si variabile

 Învatati modul de utilizare a operatorilor pentru combinarea valorilor în expresii
 Învatati modul de utilizare a functiilor pentru executarea operatiilor elementare
 1. Valori literale si variabile
Categoriile de valori despre care ati învatat pâna acum se numesc valori literale. Deseori, este
convenabil sa atribui un nume unei valori, similar procedeului comun folosit în algebra. O valoare
cu nume se numeste variabila, deoarece este posibila modificarea valorii asociate numelui. Prin
contrast, o valoare literala este fixa.
In limbajul PHP variabilele sunt reprezentate prin semnul $ urmat de numele variabilei.
Numele variabilei este case sensitive, adica conteaza daca numele este scris cu litere mari sau mici.
Intotdeuna numele variabilelor trebuie sa inceapa cu o litera sau o liniuta de subliniere (_) si poate
fi urmat de litere sau cifre. 
Iata cateva exemple de nume de variabila:
 $var
 $Numar
 $_elemente

Pentru a asocia o valoare unei variabile, veti scrie ceea ce se numeste o instructiune de
atribuire. Iata un exemplu simplu:
$temperatura = 33.5;
Numele variabilei este urmat de un semn egal (=), care identifica instructiunea ca fiind o
instructiune de atribuire. Semnul egal este urmat de valoarea care urmeaza a fi atribuita variabilei,
în acest exemplu, valoarea este data de valoarea literala dubla (float) 33.5. Caracterul punct si
virgula (;) marcheaza sfârsitul instructiunii.
Exemplul anterior a atribuit unei variabile o valoare-literala. De asemenea, puteti atribui valoarea
unei variabile catre o alta variabila, prin scrierea unei instructiuni de atribuire astfel:
$castigator = $nume;
În acest caz, valoarea variabilei $nume devine valoarea variabilei $castigator. Acest procedeu se
numeste atribuire prin referinta. Astfel o modificare facuta asupra lui $nume se va propaga
automat si asupra variabilei $castigator.
Iata exemplul de mai sus asa cum va aparea intr-un script PHP simplu :
<?php
$nume = "Cosmin";
$castigator = $nume;
echo $castigator;
?>
Rezultatul afisat va fi:
Cosmin
Forma valorii unei variabile se numeste tipul variabilei. Tipul unei variabile se poate modifica
daca atribuiti variabilei o valoare de un tip diferit fata de cel al valorii curente a variabilei. 
De exemplu, instructiunea de atribuire 
$x = 3;
Atribue variabilei $x tipul integer.
Daca instructiunea de atribuire
$x = 3.5;
va fi executata ulterior, variabila $x devine de tip float.
Desi instructiunile de atribuire din limbajul PHP si ecuatiile matematice folosesc ambele semnul
egal, cele doua notiuni sunt foarte diferite, deoarece atribuirea nu este acelasi lucru cu egalitatea.
Atribuirea este o operatie care înlocuieste o valoare cu o alta. Pe de alta parte, egalitatea este o relatie
între doua valori. Când doua valori sunt egale, acestea ramân egale pentru totdeauna. Totusi, puteti
atribui o valoare unei variabile si ulterior puteti atribui aceleiasi variabile o alta valoare. Cu alte cuvinte,
egalitatea este permanenta; atribuirea nu este.
 Variabilele declarate mai sus sunt definite de utilizator. In PHP exista si alte variabile numite
"variabile predefinite" care rezida in nucleul PHP, sunt alocate automat de catre modulul PHP, si
sunt accesibile in program.
In continuare enumeram citeva dintre aceste "Variabile Superglobale" (accesibile din toate
scripturile PHP):
 $GLOBALS – contine referinte la variabilele globale disponibile in scriptul curent.
 $_SERVER – variabile definite de server sau relative la contextul in care se executa scriptul
curent
 $_GET – variabile furnizate scriptului prin adresa URL
 $_POST – variabile furnizate scriptului prin metoda HTTP POST (in general prin formulare)
 $_COOKIE – variabile furnizate scriptului prin HTTP cookie
 $_FILES – furnizeaza scriptului fisierele uploadate
 $_SESSION – variabile care sunt inregistrate in sesiunea scriptului

2. Operatori
Pentru a va ajuta sa efectuati calcule si prelucrari ale datelor, PHP include o diversitate de
operatori si functii utile. Când combinati valorile literale si variabilele cu operatori si functii,
construiti ceea ce este cunoscut sub numele de expresii.
Operatorii sunt simboluri specifice care realizeaza o actiune specifica in cadrul unei expresii.
Operatorii actioneaza asupra variabilelor prezente in expresie. De exemplu in cadrul expresiilor
matematice vom folosi operatori aritmetici.

$a + $b Adunare : a+b
$a - $b Scadere : a-b
$a * $b Inmultire: a*b
$a / $b Impartire: a/b
$a%$a Moule :restul impartirii lui a la b
$a +=$b Echivalent cu: $a = $a + $b
$a -=$b Echivalent cu: $a = $a - $b
$a *=$b Echivalent cu: $a = $a * $b
$a /=$b Echivalent cu: $a = $a / $b
$a++ Incrementare ; Ecivalent cu $a = $a +1
$a-- Decrementare; Echivalent cu $a = $a -1
O proprietate interesanta a operatorului de împartire este aceea ca returneaza o valoare
întreaga daca ambii sai operanzi sunt întregi si rezultatul este un întreg; în caz contrar, returneaza o
valoare cu virgula (de tip float). Astfel, instructiunea de atribuire 
$x = 10/3;
atribuie valorii $x valoarea cu virgula 3.3333333333333, chiar daca operanzii operatorului de
împartire sunt ambii întregi.
Similar operatorului de împartire, operatorul modulo executa o împartire; cu toate acestea,
operatorul modulo returneaza restul, nu câtul împartirii. De exemplu, prin împartirea lui 10 la 3 se
obtine câtul 3 si restul 1. Deci, instructiunea de atribuire 
$x = 10%3;
atribuie variabilei $x valoarea 1.
 Operatorii de incrementare $a++ si decrementare $a-- au un efect diferit daca sunt scrisi ++
$a respectiv --$a
In primul caz, daca avem de exemplu 
$x= $a++;
i-se atribue lui $x valoarea variabilei $a dupa care se efectueaza operatia de incrementare ($a = $a
+ 1)
Dar daca avem 
$x = ++$a=
se efectueaza operatia de incrementare ($a = $a + 1) dupa care i-se atribue lui $x noua valoarea a
lui $a
Ca în matematica, PHP evalueaza operatorii de înmultire si de împartire anterior operatorilor de
adunare, respectiv scadere. Aceasta caracteristica se numeste precedenta. 
Datorita precedentei, instructiunea 
$x=1+2*3;
atribuie variabilei $x valoarea 7, chiar daca operatorul de adunare apare înaintea celui de înmultire. Se
respecta regulile din matematica. Daca doriti sa controlati precedenta unei expresii, puteti folosi
paranteze. De exemplu, instructiunea 
$x=(1+2)*3;
atribuie variabilei $x valoarea 9, deoarece partea inclusa între paranteze a expresiei este evaluata
prima, asa cum se procedeaza în algebra.
In afara de acesti operatori numerici, PHP include un operator de concatenare a sirurilor (.),
denumit uneori operator de unire, deoarece functia sa consta în unirea sirurilor. 
Sa observam urmatorul exemplu:
<?php
$var1 = 'Ionescu';
echo 'Numele candidatului este '.$var1; 
$var2 = 'Candidat: ';
$var2 .= $var1;
echo "<br />$var2"; 
?>
Rezutatul afisat va fi:
Numele candidatului este Ionescu
Candidat: Ionescu
In exemplul de mai sus se observa folosirea operatorului de concatenare . (punct)
Acest operator adauga la sfarsitul sirului curent noul sir furnizat ca parametru.
Expresia $a .= 'Sir de test' este echivalenta cu : $a = $a . 'Sir de test'.

3. Functi i
În afara de operatori, PHP include functii care executa operatii utile. Iata unele exemple de
functii:
 abs(x) - Returneaza valoarea absoluta a lui 'x'
 ceil(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la întregul imediat superior
 floor(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la întregul imediat inferior
 max(x,y,...) - Returneaza valoarea maxima a unui set de valori
 min(x,y,...) - Returneaza valoarea minima a unui set de valori
 pow(x,n) - Returneaza numarul 'x', ridicat la puterea specificata 'n'
 strftime(f) - Returneaza data curenta, formatata conform continutului parametrului 'f'
 sqrt(x) - Returneaza radacina patrata a lui 'x'
 În afara de acestea, PHP include multe alte functii. Consultati site-ul  www.php.net
Majoritatea functiilor necesita una sau mai multe valori de intrare, cunoscute sub numele de
argumente. De exemplu, functia "sqrt" necesita un argument (aici este 'x') care specifica valoarea a
carei radacina patrata trebuie calculata.
Unele functii, precum min si max, preiau un numar nedefinit de argumente. Alte functii nu
necesita nici un fel de argumente. Pentru a putea folosi o functie în mod corespunzator, trebuie sa
cunoasteti:
 Numele functiei
 Actiunea functiei si valoarea returnata de aceasta, daca exista
 Numarul argumentelor preluate de functie
 Semnificatia fiecarui argument

Iata un exemplu simplu care foloseste o functie pentru calculul lungimii laturilor unui patrat,
daca este cunoscuta aria patratului:
 $latura=sqrt($arie);

Retineti modul în care argumentul functiei este inclus între paranteze, precum si modul în care
functia si argumentul sau sunt folosite într-un mod asemanator cu o valoare literala sau o
variabila. 
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei "max", care preia mai multe argumente:
 $punctaj_maxim=max($punctaj1, $punctaj2, $punctaj3);

Rezultatul dat variabilei "$punctaj maxim" va fi determinat de functia "max", aceasta

determinand valoarea cea mai mare a argumentelor din paranteza.
Observati ca fiecare argument este separat de vecinul sau printr-o virgula.

Utilizarea formularelor HTML

 Învatati sa trimiteti date prin formulare HTML

 Învatati sa preluati date trimise prin GET si POST

1. Proiectarea unui formular

Principalele sarcini în proiectarea unui formular HTML le constituie alegerea controalelor HTML
care vor fi incluse în formular, selectarea amplasamentului controalelor si alegerea numelui
acestora. 
Studiati lectia HTML despre Formulare, aceasta explica modul de realizare a fiecarui obiect dintr-
un formular HTML si va va ajuta sa invatati rolul acestor elemente HTMLL.

2. Crearea unui formular

Un formular HTML trebuie sa contina un buton de expediere, submit, pe care utilizatorul
executa clic pentru a trimite datele din formular la scriptul PHP. 
Formularele se creaza folosind etichete specifice incadrate in tag-ul <form> </form> ca in exemplul
de mai jos:
<form action="script.php" method="post">
Nume:<input type="text" name="nume" /> 
<br /><input type="submit" name="submit" value="Trmite formular" />
</form>
In browser se va vedea:

Nume:  
Trmite formular

Fiecare element al formularului trebuie introdus intre etichetele <form> si </form>.

Atributul "action" indica fisierul cu scriptul care va primi datele de la formular si reprezinta una
dintre cele mai importante precizari.
Fiecare element, camp dintr-un formular trebuie sa aibe un nume distinct, dat prin atributul
"name"; acest nume este folosit de scriptul PHP la care sunt trimise datele, astfel, scriptul PHP
recunoaste datele din campul respectiv folosind numele acestuia.

3. Uti lizarea metodelor GET si POST

Atributul "method" poate avea doua valori : GET si POST. Diferenta intre metodele GET si POST
consta in modul in care informatia din formular este transmisa scriptului care o prelucreaza.
- Metoda GET trimite toate informatiile adunate ca parte a adresei URL; aceste informatii sunt
vizibile pentru utilizator.
- Metoda POST transmite informatia intr-o maniera invizibila pentru utilizator si poate transmite o
cantitate mai mare de date decat GET.
Folosind exemplul de formular de mai sus, metoda GET va transmite serverului o adresa URL ca cea
de mai jos:
 http://www.marplo.net/script.php?nume=Popescu

iar in cazul folosirii metodei POST, in URL va aparea doar:

 http://www.marplo.net/script.php

Metoda GET permite transmiterea unui volum limitat de informatii catre server; de asemenea nu
este recomandata folosirea acestei metode in cazul in care dorim sa transmitem date personale(de
exemplu parolele introduse intr-un formular pot fi vizualizate de oricine in browserul de Web).

4. Recepti onarea datelor de la un formular HTML

In general datele din formular sunt preluate de scriptul PHP prin urmatoarea formula:
 $_POST['nume']   - daca este folosit method="post"
 $_GET['nume']   - daca este folosit method="get"

- unde "nume este valoarea atributului name al elementului din formularul HTML.

Sa luam un exemplu practic de formular HTML care trimite date (prin method="post") la un script
PHP unde acestea vor putea fi vizualizate.
Salvam scriptul de mai jos intr-un fisier pe care-l numim "test-form.php"
<?php
$nume = $_POST['nume'];
$email = $_POST['email'];
$parola = $_POST['parola'];

echo "Nume = $nume";

echo "<br />E-mail = $email";
echo "<br />Parola = $parola";
?>
Scriem urmatorul cod HTML intr-un alt fisier "form.html", pe care-l salvam in acelasi director cu
scriptul PHP de mai sus.
<!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN" 
"http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml" xml:lang="ro" lang="ro">
<head>
<meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=UTF-8" /> 
<title> Test-Form </title>
<head>
<body>
<form action="test-form.php" method="POST">
Nume:<input type="text" name="nume" />
<br />Email:<input type="text" name="email" />
<br />Parola:<input type="password" name="parola" />
<br /><input type="submit" name="submit" value="Trmite datele" />
</form> 
</body>
</html>
In browser va aparea:

Nume:  

Email:  

Parola:  
Trmite datele

Completam datele din formular, de exemplu: la Nume : Popescu, la Email : plomar@uv.ro si

Parola : parola_mea
Dupa ce am competat datele, apasam clic pe butonul "Trimite datele", acestea vor fi trimise la
scriptul PHP "test-form.php", care le va prelucra si va afisa urmatorul rezultat:
Nume = Popescu
E-mail = plomar@uv.ro
Parola = parola_mea
Sa intelegem exemplu de mai sus.
Folosind formularul de mai sus, atributul NAME din fiecare eticheta INPUT atribuie fiecarei casete
cu text un nume, astfel scriptul PHP va putea recunoaste datele scrise in casete. In scriptul "test-
form".php" vom accesa variabilele:
 $nume – va primi informatia introdusa in campul Nume
 $email – va primi informatia introdusa in campul Email
 $parola – va primi informatia introdusa in campul Parola

Deoarece cunoastem metoda prin care trimitem datele catre scriptul PHP, "POST", am folosit
variabila PHP globala _POST pentru a prelua datele din formular:
 $_POST['nume']
 $_POST['email']
 $_POST['parola']

Constructia echo trimite datele de iesire care vor fi afisate de browser

 Variabile PHP globale: _GET si _POST reprezinta de fapt variabile de tip array, fiecare element se
poate accesa prin cheia a sa; in cazul nostru cheia fiecarui element este data de atributul : NAME al
casetelor din formular

5. Trimiterea de date unui script prin adresa URL

In afara de a expedia unui script datele printr-un formular, puteti expedia date cu ajutorul
adresei URL a paginii. Pentru aceasta, atasati la sfarsitul adresei URL un semn al întrebarii (?) si apoi
includeti o serie de perechi "nume-valoare" (separate prin &), ca in exemplu urmator:
 http://www.marplo.net/fisier.php?nume1=valoare1&nume2=valoare2

Exemplul include numai doua perechi "nume-valoare"; cu toate acestea, puteti include oricâte
asemenea perechi doriti (separate prin caracterul &), in functie de limita impusa de browser.
Pentru a prelua si folosi datele dintr-o astfel de adresa URL, folositi in interiorul scriptului PHP
expresia "$_GET['nume'], ca in exemplu urmator"
 $var1 = $_GET['nume1']
 $var2 = $_GET['nume2']

Unde "nume1" si "nume2" sunt numele variabilelor din adresa URL, iar "$var1" si "$var2" sunt
variabilele care vor fi folosite in scriptul PHP (din "fisier.php") si a caror valori vor fi "valoare1"
respectiv "valoare2" continute in adresa URL.

Daca doriti sa trimiteti unui script, prin intermediul adresei sale URL, caractere speciale precum un
semn al intrebarii, un semn egal sau un ampersand, se poate crea confuzie.
Pentru a functiona corect, un sir trebuie sa fie codificat URL. Pentru a codifica URL un sir, caracterele
speciale se înlocuiesc cu echivalentele lor hexazecimale, precedate de un simbol procent (%). Pentru
alte detalii, consultati lectia despre Utilizarea caracterelor speciale, subtitlul 4 ( Conversia
adreselor URL). 
De exemplu, forma codificata URL a sirului "la multi ani!" este %22la multi ani%21%22. 
Adresa URL rezultanta se numeste "sir de interogare" si nu poate contine spatii. Daca doriti sa
trimiteti un spatiu ca parte a unui sir de interogare, trimiteti în locul spatiului un semn plus (+). Iata
un exemplu de sir de interogare care codifica numele autorului acestui site:
 http://www.marplo.net/script.php?autor=Mar+Plo

Unele dintre cele mai comune caractere speciale si echivalentele lor codificate URL sunt prezentate
în tabelul de mai jos:

Caracter special Echivalentul codificat URL

. *%2e
> %3e
^ %5e
~ %7e
+ %2b
, %2c
/ %2f
: %3a
; %3b
   %3c
= %3d
> %3e
[ %5b
\ %5c
] %5d
_ %5f
{ %7b
| %7c
} %7dc
tab %09
spatiu %20
! %21
“ %22
# %23
$ %24
% %25
& %26
` %27
( %28
) %29
@ %40
` %60

Variabile de mediu si erori

 Învatati sa obtineti accesul la valorile variabilelor de mediu

 Învatati despre depanarea si tratarea erorilor

1. Obti nerea si uti lizarea datelor de la o variabila de mediu

Variabilele de mediu sunt folosite pentru stocarea optiunilor si a parametrilor care
personalizeaza mediul de aplicatie. Aplicatiile pot obtine accesul la valorile variabilelor de mediu si
in functie de acestea îsi pot ajusta comportamentul.
De exemplu, calea de cautare a programelor MS-DOS este stocata într-o variabila de mediu
denumita PATH. In general, comenzile sistemelor de operare sunt folosite pentru a configura
variabilele de mediu si pentru a stabili valorile acestora. Cu toate acestea, unele aplicatii
manipuleaza valorile variabilelor de mediu.
Atât serverul Web Apache, cât si serverul de aplicatie PHP folosesc variabile de mediu pentru a
prezenta informatii de stare. Unele dintre cele mai importante variabile de mediu folosite de
 Apache si PHP sunt rezumate în tabelul de mai jos. Numeroase servere Web, altele decât Apache,
furnizeaza o parte din aceste variabile de mediu sau chiar pe toate.
Multe dintre aceste variabile reflecta caracteristicile cererii HTTP care a solicitat executia PHP.
Puteti vizualiza toate variabilele de mediu disponibile pentru programele PHP prin invocarea
functiei phpinfo() si vizualizarea datelor de iesire generate de aceasta.
Vizualizarea datelor unei variabile de mediu se poate face folosind variabila $_SERVER si o cheie
(intre paranteze patrate) ce repreinta numele variabilei de mediu.
 De exemplu, pt. afisarea domeniului serverului unde ruleaza scriptul 
          echo $_SERVER['SERVER_NAME'];

Variabila de mediu Descriere

CONTENT_LENGTH - Lungimea, în octeti, a corpului cererii.
CONTENT_TYPE - Tipul MIME al datelor din corpul cererii.
- Calea care constituie radacina arborelui catalogului cu
DOCUMENT_ROOT
documente al serverului Web.
- Returneaza ersiunea protocolului CGI (Common
GATEWAZ_INTERFACE
Gateway Interface) folosit de serverul Web.
HTTP_ACCEPT - Continutul antetului HTTP Accept.
- Continutul antetului HTTP Accept-Charset:, care
HTTP_ACCEPT_CHARSET
specifica seturile de caractere întelese de client.
- Continutul antetului HTTP Accept-Encoding:, care
HTTP_ACCEPT_ENCODING
specifica tipurile de continuturi întelese de client.
- Continutul antetului HTTP Accept-Language:, care
HTTP_ACCEPT_LANGUAGE
specifica limbajele preferate de client.
- Continutul antetului HTTP Connection:, care indica
HTTP_CONNECTION
optiunile solicitate de client.
- Continutul antetului HTTP Host:, care indica numele de
HTTP_HOST
gazda, folosit de client la prezentarea cererii.
- Adresa URL a paginii Web care a trimis clientul la
HTTP_REFERER
pagina curenta.
- Continutul antetului HTTP user-Agent, care indica tipul
HTTP_USER_AGENT
si versiunea browser-ului folosit.
PATH - Calea de executie asociata cu mediul serverului.
- Sirul de interogare, daca exista, prin care a fost accesata
QUERY_STRING
pagina.
REMOTE_ADDR - Adresa IP a clientului (vizitatorului).
REMOTE_HOST - Numele de gazda al clientului.
REMOTE_PORT - Adresa portului clientului de unde a pornit cererea.
- Metoda de cerere HTTP folosita; de exemplu, GET,
REQUEST_METHOD
POST, PUT sau HEAD.
 - URI folosit pentru accesul la pagina curenta. URI este
REQUEST_URI
alcatuit dintr-un URL si un sir optional de interogare.
SCRIPT_FILENAME - Numele de cale absolut al scriptului curent.
SCRIPT_NAME - Adresa URL a scriptului curent.
SERVER_ADMIN - Adresa de e-mail a administratorului serverului Web.
- Numele de gazda asociat serverului Web care
SERVER_HOST
prelucreaza cererea.
SERVER_PORT - Portul folosit de serverul Web pentru comunicatii.
- Numele si versiunea protocolului prin intermediul caruia
SERVER_PROTOCOL
s-a executat cererea.
- Sirul care identifica versiunea serverului Web si numele
SERVER_SIGNATURE
de gazda folosit pentru prelucrarea cererii.
- Sirul care identifica programul server Web si versiunea
SERVER_SOFTWARE
acestuia.

- O lista completa a acestor variabile de mediu o gasiti la pagina oficiala $_SERVER

Puteti obtine accesul la variabila de mediu folosind variabila $_SERVER care este de fapt
un Array in care cheile elementelor sunt numele variabilelor de mediu
De exemplu, urmatoarea instructiune echo trimite browserului adresa IP a clientului (vizitatorului):
<?php
$ip = $_SERVER['REMOTE_ADDR'];
echo "Adresa dv. IP este $ip";
?>
Afisarea sau nu a acestor variabile globale depinde de permisiunile facute la configurarea serverului
PHP si de datele transmise.

2. Depanarea unui script

Uneori, în locul datelor de iesire ale scriptului dumneavoastra, puteti vedea unul din
urmatoarele:
 Textul scriptului, în loc de datele de iesire ale acestuia
 O caseta de dialog, prin care sunteti întrebat daca doriti sa descarcati fisierul care contine
scriptul
 Un mesaj în care se spune ca scriptul nu exista
 Un mesaj în care se spune ca browserul dumneavoastra Web nu are permisiunea de a obtine
accesul la script
 Un mesaj în care se spune ca scriptul dumneavoastra contine o eroare

La vizualizarea rezultatelor unui script PHP se pot produce numeroase erori, chiar daca scriptul
în sine este corect.
- Daca vedeti textul scriptului dumneavoastra sau o caseta de dialog prin care sunteti întrebat daca
doriti sa descarcati fisierul care contine scriptul, este posibil ca extensia fisierului script sa fie
incorecta sau ca serverul PHP sa nu functioneze. Desi fisierele script PHP trebuie sa aiba, în general,
extensia .php, este posibil (dar mai rar) ca un administrator de sistem sa configureze un server PHP
astfel încât acesta sa impuna o alta extensie de fisier. Astfel, daca scriptul dumneavoastra esueaza
din unul dintre aceste doua motive, luati legatura cu administratorul dumneavoastra de sistem.
 - Daca vedeti un mesaj în care se spune ca scriptul nu exista, este posibil ca dumneavoastra sa fi
tastat incorect adresa URL. Verificati daca ati tastat corect adresa URL identificata de
administratorul dumneavoastra de sistem, precum si daca ati atasat corect la aceasta numele
fisierului care contine scriptul, folosind un slash numai daca adresa URL identificata de
administratorul dumneavoastra de sistem nu se încheie cu acest caracter.
- Daca vedeti un mesaj în care se arata ca browserul dumneavoastra Web nu are permisiunea de a
obtine accesul la script, poate ca este necesar sa modificati permisiunile fisierului script. Pentru a
afla cum trebuie procedat, consultati-va cu administratorul de sistem.
- Daca vedeti un mesaj în care se spune ca scriptul dumneavoastra contine o eroare, verificati daca
nu a aparut vreuna din urmatoarele probleme:
 O eroare de tastare, cum ar fi scrierea gresita a cuvântului echo
 O eroare de punctuatie, cum ar fi paranteze, ghilimele sau punct si virgula, lipsa sau inserate
gresit
 Neincluderea sau includerea eronata a liniilor de delimitare a scriptului, în speta <?php si ?>
 Un marcaj de comentariu ( / / ) care lipseste sau care a fost introdus gresit

De exemplu, iata un script care contine un tip de eroare frecvent întâlnit. Puteti identifica eroarea?
<?php
// Acest script contine o eroare de sintaxa
echo "Salut, World Wide Web!;
?>
Din script lipseste caracterul ghilimele duble de închidere, care trebuie sa delimiteze expresia
de tip text. Daca încercati sa executati acest script, puteti vedea doar o pagina goala sau o eroare
similara celei prezentate în continuare.
Parse error. Parse error in /home/bmccarty/public_html/php/module-01/syntax-error.php On line 7
Mesajul de eroare încearca sa va indice sursa erorii, indicând numarul liniei la care s-a produs
eroarea. Totusi, remarcati ca mesajul va îndruma spre linia 7 a unui script care contine numai 4
linii. Din moment ce ghilimelele duble de închidere lipsesc, serverul PHP cauta dincolo de sfârsitul
scriptului pentru a gasi ghilimelele duble respective. Ca atare, serverul PHP este oarecum derutat
cu privire la sursa erorii. 
Morala este aceea ca nu puteti conta în totalitate pe serverul PHP pentru a determina locatia
erorii; folositi numarul de linie furnizat de server numai ca îndrumar pentru a depista locatia
probabila a erorii.

3. Tratarea erorilor
Modulul PHP poate fi configurat astfel incat sa afiseze erorile intilnite in codul PHP. Acest lucru
poate fi foarte util in cazul depanarii programelor. Pentru a activa afisarea erorilor exista doua
metode:
 - modificarea parametrului display_errors din fisierul de configurare "php.ini"
 - folosirea functiei ini_set(‘display_errors’);

In cazul primei metode trebuie sa avem drepturi de administrator pentru a modifica fisierul php.ini.
Nu se recomanda setarea parametrului display_errors la valoarea 1(TRUE) in cazul site-urilor de
productie; mesajele de eroare afisate nu sint folositoare utilizatorului. Pe de alta parte aceasta ar
contribui la marirea riscului unui atac.
A doua metoda consta in folositrea functiei ini_set, care permite unui script sa redefineasca
temporar un parametru din fisierul de configurare php.ini.
Consideram un exemplu de cod in care intentionat incercam sa citim variabile care nu exista:
<?php
ini_set('display_errors',1);
echo "Valoarea transmisa este ".$var;
?>
In exemplul de mai sus daca variabila cu nume: "var" nu exista PHP va afisa un mesaj de eroare
de genul:
Notice: Undefined variable: var
Putem determina tipurile de erori pe care le semnaleaza PHP folosind
functia: error_reporting(). Aceasta preia o constanta care specifica nivelul la care se afiseaza
erorile.
 error_reporting(E_ALL) - semnaleaza toate tipurile de erori
 error_reporting(E_ALL & ~E_NOTICE) - semnaleaza toate erorile in afara de anunturi
 error_reporting(0) - dezactiveaza acesta caracteristica.

Exemplu :
<?php
ini_set('display_errors',1);
error_reporting(E_ALL & ~E_NOTICE);

echo "Valoarea transmisa este ".$_GET['orase'];

?>
Testati acest exemplu pentru a vedea rezultatul.

Constante si tipuri de variabile

 învatati sa definiti si sa utilizati constantele

 învatati sa folositi variabilele dinamice
 învatati sa convertiti valorile dintr-un tip în altul

În aceasta lectie vom discuta despre constante si variabile dinamice. Puteti scrie programe PHP
utile si complexe fara a utiliza constante sau variabile dinamice. Daca utilizarea constantelor poate
facilita citirea programelor dumneavoastra, variabilele dinamice au un efect contrar. Din acest
motiv, în general se recomanda evitarea variabilelor dinamice, mai ales de catre programatorii PHP
începatori. Totusi, va puteri afla în situatia de a lucra la un program PHP scris de o persoana care
foloseste aceste variabile; prin urmare, trebuie sa aveti cunostinte despre variabilele dinamice,
indiferent daca le folositi sau nu în propriile dumneavoastra programe.

1. Uti lizarea constantelor

O constanta este pur si simplu o valoare care este... constanta, cu alte cuvinte o valoare care nu
se modifica, în acest sens, constantele sunt opusele variabilelor, deoarece valoarea unei variabile
se poate modifica pe durata executiei unui program. 
Pentru a defini o constanta, folositi functia define().
Sa consideram urmatorul exemplu:
 define("PI", 3.14159);
- Aceasta instructiune defineste constanta "PI", atribuindu-i valoarea 3.14159. Dupa ce a fost
definita, o constanta se poate folosi în cadrul unei expresii. 
De exemplu, puteti calcula aria unui cerc dupa cum urmeaza:
 $arie = PI * $raza * $raza;

- Observati ca referintele la o constanta nu folosesc simbolul dolarului. Astfel, o constanta poate fi cu

usurinta deosebita de o variabila. Multi programatori scriu numele constantelor folosind numai
majuscule, ceea ce le face si mai simplu de identificat.
O functie conexa, defined(), poate determina daca o anumita constanta a fost definita. 
De exemplu, cu ajutorul urmatoarei instructiuni PHP puteri determina daca fost definita constanta Pi:
 echo defined("PI");

- Retineti ca numele care va fi testat este delimitat prin ghilimele duble.

Functia defined() returneaza valoarea 1 (unu) daca respectiva constanta a fost specificata; în caz
contrar, returneaza zero
In acest exemplu, instructiunea echo va afisa valoarea 1.

Pe lânga sporirea lizibilitatii programelor, constantele pot facilita modificarea acestora. 

Sa presupunem ca ati scris un program care contine multe calcule ce folosesc valoarea 3,14159, iar
ulterior ati descoperit ca trebuia sa folositi valoarea mai exacta 3,1415926535898. Descoperirea si
modificarea fiecarei aparitii a valorii originale poate fi o activitate mare consumatoare de timp. Dar,
daca ati definit o constanta pentru reprezentarea valorii, numarul 3,14159 va aparea o singura data
în program si va fi necesara doar o singura modificare a constantei.
Valoarea "pi" este folosita extrem de frecvent în unele calcule. Pentru comoditate, PHP
furnizeaza o functionalitate mai indicata decât definirea unei constante cu valoarea pi,
functia pi() returneaza valoarea respectiva, cu 14 cifre semnificative (3.1415926535898).
Astfe, puteti calcula aria unui cerc folosind urmatoarea expresie:
 $arie= pi() * $raza * $raza;

2. Lucrul cu variabile dinamice

Daca o constanta poate spori lizibilitatea si simplitatea modificarii programelor, variabilele
dinamice îngreuneaza întelegerea si posibilitatea de a opera schimbari în program.
Iata un exemplu simplu de variabila dinamica, denumita "$$film" :
<?php
$oameni_buni = 12;
$film = "oameni_buni";
echo $$film;
?>

O variabila dinamica este denumita folosind doua simboluri ale dolarului ($$) si este asociata cu
o variabila obisnuita care are un nume similar si include un singur simbol al dolarului.
In exemplul de mai sus, variabila dinamica $$film este asociata cu variabila obisnuita, dar cu aceasi
nume, $film. 
Valoarea unei variabile obisnuite da numele (fara un simbol al dolarului) unei a doua variabile
ordinare, în exemplu nostru, a doua variabila obisnuita este $oameni_buni. Valoarea acestei a
doua variabile obisnuite este valoarea variabilei dinamice: în exemplu, aceasta este valoarea 12.
Deci valoarea variabiei dinamice $$film, si care va fi afisata de functia "echo" este 12.
O variabila dinamica nu contine, practic, propria sa valoare. În schimb, contine amplasamentul
unde se poate gasi valoarea; cu alte cuvinte, numele unei alte variabile.
 Daca variabilele dinamice vi se par derutante, asa e, variabilele dinamice sunt derutante. Sunt rar
folosite, uneori este posibila reducerea dimensiunilor unui program folosind una sau mai multe
variabile dinamice.

3. Lucrul cu ti puri de variabile

In lectia 2 ati invatat despre tipul variabilelor: Boolean, Integer, Float, String, Array, Object,
Resource, Null.
. O consecinta a caracterului dinamic al tipurilor de variabile din limbajului PHP este aceea ca nu
trebuie sa specificati tipul variabilelor. PHP determina tipul variabilei în functie de tipul ultimei
valori atribuite variabilei. Cu toate acestea, caracterul dinamic al tipurilor nu va scuteste de
problemele legate de tipuri. Trebuie sa cunoasteti tipurile acceptate si ceea ce se întâmpla când în
cadrul expresiilor se folosesc doua sau mai multe tipuri.
Sa luam în considerare urmatorul script PHP scurt:
 $x = 1;
 $y = 2.5;
 $z = $x+$y;
 echo $z;

- Instructiunea de atribuire care stocheaza o valoare în variabila $z este interesanta, deoarece

expresia din membrul drept include un operand Integer (întreg) si un operand de tip float. Ce valoare
va aparea la iesire? Raspunsul corect este3.5, o valoare de tip float.
Când o expresie aritmetica foloseste mai multe tipuri de variabile, PHP executa conversia automata a
tipului. Daca unul dintre operanzi este de tip float, PHP trateaza ceilalti operanzi ca si cum ar fi de tip
float, executa calculele si returneaza rezultatul ca valoare de tip float.
Este important sa întelegeti faptul ca prin conversia de tip nu se modifica tipurile variabilelor unei
expresii; acestia sunt pur si simplu tratati ca si cum ar fi fost de un alt tip.
In cadrul exemplului, variabila $x ramâne de tip înteger, chiar daca PHP o trateaza ca o valoare de tip
float pentru a executa calculele.
Sirurile (variabilele de tip string) pot fi de asemenea supuse unei conversii de tip. Sa examinam
urmatorul exemplu:
 $x = 1;
 $y = $x+ "inca 1";
 echo $y

- Aici cuvântul "inca" din sirul text este ignorat.

Valoarea afisata este 2, adica suma dintre valoarea variabilei $x si valoarea numerica a sirului text,
care este 1. Valoarea numerica si tipurile unui sir sunt determinate prin respectarea urmatoarelor
reguli:
 1. Daca sirul începe cu o valoare numerica, valoarea sirului este data de valoarea numerica
respectiva; în caz contrar, valoarea sirului este zero.
 2. Daca un punct zecimal sau un exponent (e sau E), este asociat cu valoarea numerica, tipul
variabilei rezultante este float; în caz contrar, tipul valorii rezultante este un întreg.

4. Conversia manuala a ti pului variabilelor

Daca preferati, puteti prelua controlul conversiei tipului variabilei sau puteti modifica tipul unei
variabile. Pentru a prelua controlul conversiei de tip, puteti converti fortat un operand de la un tip
la altul, proces cunoscut sub numele de "conversie fortata de tip" sau pur si simplu conversie
fortata. 
 În continuare, este dat un exemplu unei astfel de conversie de tip, unde puteti vedea modul de
efectuare a acesteia:
 $x = 1;
 $y = 2.5;
 $z = $x + (int)$y;
 echo $z

Conversia fortata de tip, si anume (int), determina tratarea variabilei $y ca pe un întreg (integer), iar
valoarea acesteia devine 2, în loc de 2.5, care este valoarea reala a variabilei $y. Astfel valoarea
lui $z care va fi afisata de expresia "echo" este 3. 
Tabelul urmator indica si alte conversii fortate de tip care se pot folosi si expresiile care trebuesc
utiizate:
Conversie fortata Rezultat
(int), (integer) - Conversie fortata la întreg
(real), (double),
- Conversie fortata la dublu
(float)
(string) - Conversie fortata la sir
- Conversie fortata la tablou
(array)
(matrice)
(object) - Conversie fortata la obiect
O alta modalitate de a trata o variabila ca si cum ar fi de un tip specificat este folosirea unor
functii specifice.
Ca exemplu de utilizare a uneia dintre functiile respective, luati în considerare si studiati urmatorul
exemplu:
<?php
$x = 1.5;
$y = intval($x);

echo $x;
echo "<br />$y";
?>
Rezultatul afisat va fi:
1.5
1
Valoarea 1.5 este afisata ca valoare a variabilei $x, iar valoarea l este afisata ca valoare a
variabilei $y.
Tabelul urmator prezinta si alte functii foosite pentru a trata o variabila ca si cum ar fi de alt tip.
Functie Operatie
doubleval(), - Trateaza argumentul ca fiind de tip
floatval() dublu.
- Trateaza argumentul ca fiind de tip
intval()
întreg.
- Trateaza argumentul ca fiind de tip
strval()
string
Nici conversia normala si nici cea fortata nu modifica tipul unei variabile. Ambele mecanisme
determina tratarea variabilelor doar in expresia respectiva ca si cum ar fi de un alt tip. 
 Totusi, modificarea tipului unei variabile este posibila prin utilizarea functiei settype(). 
Acest procedeu este ilustrat în urmatorul exemplu:
 $x = 1.5;
 settype($x,"integer");
 echo $x; // Va afisa valoarea 1

- Tipul variabilei $x va fi schimbat in "integer", astfel valoarea afisata a variabilei $x este 1, deoarece

fractia zecimala se pierde atunci când functia settype() converteste valoarea float la o valoare
întreaga. 
Valorile posibile pentru al doilea argument al functiei settype(), si anume argumentul care specifica
tipul dorit, sunt:
 "integer"
 "double"
 "string"
 "array"
 "object"

Sa ne amintim din lectia 2 ca exista o functie conexa,  gettype(), care returneaza un sir care indica
tipul variabilei specificate. Scriptul urmator afiseaza "integer", care indica tipul variabilei  $x:

                 $x = 1;
                echo gettype($x);

Scrierea instructiunilor PHP conditionale (I)

 învatati sa definiti si sa folositi valorile de tip adevarat/fals

 învatati sa întelegeti si sa scrieti instructiunile if si else

1. Uti lizarea valorilor de ti p adevarat/fals

Majoritatea programelor utile nu se comporta în exact acelasi mod la fiecare rulare a acestora,
în schimb, programele iau decizii, executând uneori o operatie si alteori alta, în functie de
circumstante.
Programele PHP iau decizii prin evaluarea unor expresii conditionale si executa instructiuni bazate
pe rezultatele acestor evaluari. Expresiile conditionale sunt asimilate ca având una din doua
valori: TRUE (adevarat) sau FALSE (fals). Uneori, expresiile conditionale se mai numesc si expresii
booleene, în onoarea matematicianului care le-a studiat, George Boole. Constanta TRUE are
valoarea l, iar FALSE are valoarea 0.
O modalitate utila de a forma o expresie conditionala consta în utilizarea operatorilor logici pentru
compararea a doua valori numerice. Sa luam urmatorul exemplu:
 $a<1;

Aceasta expresie conditionala foloseste operatorul <, care are, în esenta, aceeasi semnificatie ca în
algebra. Expresia are valoarea TRUE daca si numai daca valoarea variabilei $a este mai mica decât 1;
în toate celelalte cazuri, are valoareaFALSE.
Puteti forma expresii conditionale complexe prin unirea a doua expresii conditionale cu ajutorul unui
operator logic. De exemplu, expresia urmatoare este adevarata daca ambele expresii conditionale
care o compun sunt adevarate:
  $a < 1 AND $b < 1

Cu alte cuvinte, expresia este adevarata daca atât variabila $a, cât si variabila $b au valori mai mici
decât 1. 
PHP furnizeaza un set de asemenea operatori relationali, prezentati pe scurt în tabelul de mai jos.
Puteti folosi operatorii logici pentru compararea sirurilor; cu toate acestea, un sir care apare într-o
expresie conditionala este convertit la o valoare numerica înainte de evaluarea expresiei. Deseori, se
ajunge la rezultate neasteptate, în general, valorile sirurilor trebuie sa fie comparate folosind o functie
de comparare a sirurilor; aceste functii vor fi explicate în lectiile urmatoare.

Operatori logici
Operator Descriere
$a < $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mica decât valoarea lui $b.
$a > $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mare decât valoarea lui $b.
$a >= $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mare sau egala cu valoarea lui $b
$a <= $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mica sau egala cu valoarea lui $b
$a = $b - TRUE daca valoarea lui $a este egala cu valoarea lui $b.
- TRUE daca $a si $b sunt identice; cu alte cuvinte, daca $a si $b au
$a == $b
acelasi tip si aceeasi valoare
$a != $b - TRUE daca valoarea lui $a este diferita de valoarea lui $b
- TRUE daca $a si $b nu sunt identice; cu alte cuvinte, daca $a si $b nu
$a !== $b
sunt de acelasi tip si aceeasi valoare
$x AND $y - TRUE daca atât $x, cât si $y sunt adevarate
$x && $y - TRUE daca atât $x, cât si $y sunt adevarate.
$x OR $y - TRUE daca minimum una din expresiile $x sau $y este adevarata.
$x || $y - TRUE daca minimum una din expresiile $x sau $y este adevarata.
$x XOR $y - TRUE daca numai una din expresiile $x sau $y este adevarata.
!$x - TRUE daca $x este FALSE
NOT $x - TRUE daca $x este FALSE
Retineti ca puteti prefixa o expresie conditionala cu operatorul !, care inverseaza valoarea "TRUE"
sau "FALSE" a operandului sau.
Observati ca PHP foloseste doi operatori logici care executa aceeasi operatie (AND si &&)
respectiv (OR si ||). 
Cu toate acestea, operatorii difera din punctul de vedere al precedentei - caracteristica care
determina ordinea în care sunt executate operatiile în timpul evaluarii expresiilor.
Operatorii && si || au o precedenta relativ ridicata, în timp ce operatorii AND si OR au o
precedenta relativ redusa. Este la fel ca in aritmetica unde, intr-o ecuatie ca aceasta: a + b * c se
executa intai inmultirea si apoi adunarea, chiar daca ordinea lor este alta (daca nu sunt folosite
paranteze). La fel si in PHP, se pot folosi paranteze rotunde pentru a controla ordinea executarii
operatiilor.
Pentru comoditate, puteti forma expresii conditionale fara un operator logic. De exemplu, daca $a
este o variabila numerica, puteti folosi expresia $a ca expresie conditionala. Expresia este
considerata ca având valoarea FALSE daca valoarea variabilei $a este zero, respectiv valoarea TRUE
daca valoarea variabilei respective este diferita de zero. 
 Daca folositi un sir ca expresie conditionala, expresia are valoarea FALSE daca sirul este vid sau
daca are valoarea speciala "\0", care simbolizeaza un octet cu valoarea zero. 
Similar, utilizarea unei valori nedefinite ca expresie conditionala determina obtinerea valorii FALSE.
Daca folositi un tablou sau un obiect ca expresie conditionala, aceasta are valoarea FALSE daca
tabloul sau obiectul sunt vide (fara vreo valoare); în caz contrar, expresia are valoarea TRUE.

2. Scrierea instructi unilor "if"

Expresiile conditionale sunt esentiale pentru scrierea instructiunilor conditionale, prin care se
iau decizii. 
Una dintre cele mai simple si folosite instructiuni conditionale este instructiunea : if.
 If(conditie) { 
          Instructiune(1); 
          Instructiune(2); 
          ..................
}

- Dupa cum se observa dupa if urmeaza o pereche de paranteze rotunde in interiorul carora se

plaseaza conditia, adica o expresie logica a carei rezultat poate fi TRUE sau FALSE. Daca si numai
daca rezultatul expresiei logice (conditia) este TRUE se vor executa instuctiunile : Instructiune(1),
apoi Instructiune(2), etc... 
Se observa ca acest set de instructiune se plaseaza intre acolade. Doar intr-un singur caz aceste
acolade nu sunt necesare si anume: in cazul in care este scrisa doar o singura instructiune.
Daca rezultatul expresiei logice dintre paranteze rotunde este FALSE , setul de instructiuni dintre
acolade nu se va executa, controlul programului va trece mai departe.
Iata inca un exemplu, practic:
<?php
$numar = 12;
if ($numar > 10) 
          echo "Acesta este un numar mai mare decat 10";
?>
- Atunci când este executat scriptul, instructiunea if evalueaza expresia conditionala $numar > 10,
care este adevarata (TRUE) numai daca valoarea variabilei $numar este mai mare decât 10. Daca
valoarea variabilei $numar este mai mare decat 10, se va executa instructiunea echo, in caz contrar
programul va trece mai departe.
In general, limbajul PHP ignora spatiile albe. In mod conventional, o instructiune asociata unei
instructiuni "if" este scrisa decalat în raport cu aceasta. Acest procedeu este recomandat deoarece prin
utilizarea sa este facilitata citirea programului.

Uti lizarea instructi unii "else"

Sa presupunem ca doriti sa executati o instructiune atunci când o conditie este TRUE si o alta
instructiune când conditia este FALSE. Instructiunea else va permite sa procedati astfel, dupa cum
urmeaza:
 If(conditie) { 
          Instructiune(1); 
          Instructiune(2); 
          ..................
}
else { 
          Instructiune(3); 
           Instructiune(4); 
          ..................
}

In acest din urma caz daca expresia logica din paranteze: conditie este adevarata se vor executa
instructiunile: Instructiune(1); Instructiune(2); , iar daca valoarea expresiei logice : conditie are
valoarea FALSE se vor executa instructiunile: Instructiune(3); Instructiune(4);
Instructiunea asociata unei instructiuni if sau else poate fi ea însasi o instructiune if. O asemenea
instructiune if se numeste "instructiune if imbricata". 
Iata un exemplu de instructiune if imbricata:
<?php
$numar = 88;
if ($numar > 10) 
    if ($numar > 100) 
          echo "Acesta este un numar mai mare decat 100"; 
    else 
          echo "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai mare decat 10";
else 
          echo "Acesta este un numar mic";
?>
Exemplul afiseaza mesajul "Acesta este un numar mai mare decat 100" daca valoarea
variabilei $numar depaseste 100; în caz contrar, daca valoarea variabilei $numar este mai mare
decât 10 si mai mica decat 100, se afiseaza mesajul "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar
mai mare decat 10". Daca valoarea variabilei $numar este mai mica sau egala cu 10, exemplul
afiseaza mesajul "Acesta este un numar mic".
Instructiunile if imbricate pot deveni extrem de dificil de înteles daca numarul de instructiuni si
nivelul de imbricare nu sunt relativ reduse. Deci trebuie sa le folositi cu economie.

O instructiune corelata atât cu instructiunea if, cât si cu instructiunea else, este instructiunea elseif.
Când este folosita corect, poate fi mai simplu de înteles decât o instructiune if imbricata, logic
echivalenta cu aceasta. 
Iata un exemplu de instrutiune elseif:
<?php
$numar = 88;
if ($numar > 100 ) 
          echo "Acesta este un numar mai mare decat 100";
elseif ($numar > 10) 
          echo "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai mare decat 10";
elseif ($numar > 1) 
          echo "Acesta este un numar mic";
else 
          echo "Acesta este un numar foarte mic";
?>
Exemplul extinde functionalitatea exemplului anterior, afisând mesajul "Acesta este un numar foarte
mic" pentru valori ale variabilei $numar mai mici sau egale cu 1. 
Într-un caz general, cu o instructiune if si cu o instructiune else poate fi asociat un numar mult mai
mare de instructiunielseif. PHP evalueaza expresiile conditionale în mod succesiv, pornind de la
expresia conditionala asociata instructiunii "if". PHP executa instructiunea asociata primei expresii
conditionale care are valoarea TRUE; daca nici o expresie conditionala nu are valoarea TRUE, PHP
executa instructiunea asociata cu instructiunea else. Este permisa omiterea instructiunii else, caz în
care nu este executata nici o instructiune daca nici una din expresiile conditionale nu are valoarea
TRUE.

Scrierea instructiunilor PHP conditionale (II)

 învatati sa întelegeti si sa scrieti instructiunea switch si instructiunile conexe acesteia

 învatati sa întelegeti si sa scrieti instructiunile while, do while si for

1. Scrierea instructi unilor switch, break si default

In cazul in care vrem sa comparam valoarea unei singure variabile cu o succesiune de valori, in
locul instructiunii "if" putem folosi instructiunea switch:
De exemplu, sa presupunem ca valoarea variabilei $numar este l, 2 sau 3, reprezentând respectiv
dimensiunile "mica", "medie" si "mare". Iata un mic script care afiseaza dimensiunile asociate
valorilor variabilei $numar, folosind functiaswitch alaturi de break si default care vor fi explicate
mai jos:
<?php
switch($numar) { 
      case(1): 
          echo "mic"; 
          break; 
      case(2): 
          echo "mediu"; 
          break; 
      case(3): 
          echo "mare"; 
          break; 
      default: 
          echo "Acesta nu este un cod valabil";
}
?>
- Actiunea unei instructiuni switch este determinata de valoarea unei expresii întregi, nu de valoarea
unei expresii conditionale. Numele variabilei este dat între parantezele care urmeaza dupa cuvântul
cheie switch. Acoladele delimiteaza o serie de instructiuni case si o instructiune default optionala,
fiecare dintre instructiunile cuprinse între acolade putând avea instructiuni asociate.
Când este executata, instructiunea switch încearca sa stabileasca o identitate între valoarea
variabilei sale si valoarea asociata unei instructiuni case. Se vor executa instructiunile asociate primei
instructiuni "case" pentru care identitatea respectiva este valabila. 
Daca valoarea variabilei din instructiunea switch nu corespunde nici uneia din valorile asociate
instructiunilor case, se vor executa instructiunile asociate instructiunii default, daca exista o
asemenea instructiune (ne este obligatorie).
Un procedeu de programare indicat consta în aceea ca fiecare instructiune case din cadrul unei
instructiuni switch sa se încheie cu o instructiune break. 
; Instructiunea break determina încheierea executiei instructiunii switch, sare peste "case-urile"
ramase si se executa codurile care mai sunt (daca exista) dupa "switch". În absenta instructiunii
"break", executia trece la urmatoarea instructiune "case" sau "default", fapt nedorit în majoritatea
cazurilor.
 Nu este necesar sa folositi numere întregi consecutive în instructiunile  case  ale unei
instructiuni  switch. Daca preferati, puteti folosi numere întregi non-consecutive, numere cu virgula sau
siruri.

2. Operatorul ? :
Operatorul conditional ?:, denumit uneori "operator ternar" sau "operator întrebare-doua
puncte", constituie o alta modalitate de a scrie decizii în PHP. 
Acest operator formeaza o expresie care se poate folosi în multe contexte PHP. Iata sintaxa de
utilizare a acestuia:
 expresie-conditionala ? valoare-TRUE : valoare-FALSE

Observati cum semnul întrebarii este separat de caracterul doua puncte prin valoarea valoare-TRUE.
Operatorul conditional îsi evalueaza expresia conditionala. Daca expresia este evaluata la valoarea
TRUE, operatorul conditional returneaza valoarea valoare-TRUE; în caz contrar, returneaza
valoarea valoare-FALSE. 
De exemplu, sa luam în considerare urmatoarea instructiune de atribuire, care foloseste un operator
conditional:
 $a = ($b > $c) ? 10 : 20

Aceasta instructiune de atribuire compara valorile variabilelor $b si $c. Daca valoarea variabilei $b
este mai mare decât aceea a variabilei $c (adica TRUE), atunci variabilei $a îi este atribuita valoarea
10; în caz contrar, variabilei respective îi este atribuita valoarea 20.

3. Scrierea instructi unilor "for"

Instructiunea for este o instructiune bucla sau o instructiune iterativa; cu alte cuvinte, o
instructiune care executa în mod repetat instructiunile asociate. 
Sintaxa generala a instructiunii for este urmatoarea:
 for(expresie1; conditie; expresie2) { 
          Instructiune(1); 
          Instructiune(2); 
          Instructiune(3); 
          .............
}

expresie1 se executa o singura data si anume la inceputul instructiunii; conditie este o expresie

logica ; instructiunea forse executa atita timp cat valoarea expresiei : conditie are valoarea TRUE.
De fiecare data dupa executia instructiunilor dintre acolade se executa : expresie2.
Iata un exemplu practic de utilizare a unei instructiuni for:
<?php
$suma = 0;
for ($n=1; $n<=3; $n++) { 
          $suma += $n; 
          echo "<br /> Suma intregilor de la 1 la $n este $suma.";
}
?>
Rezultatul afisat va fi:
Suma intregilor de la 1 la 1 este 1
Suma intregilor de la 1 la 2 este 3
Suma intregilor de la 1 la 3 este 6
În exemplu se calculeaza suma întregilor cuprinsi între l si 3. Pentru aceasta, mai întâi se initializeaza
variabila $suma la valoarea 0. Apoi se executa o instructiune for care incrementeaza în mod repetat
valoarea variabilei $suma.
Pentru a vedea cum functioneaza mecanismul acestei instructiuni, sa examinam componentele
instructiunilor for.
Instructiunea "for" include trei expresii, care apar între paranteze; fiecare expresie este separata de
vecina sa printr-un caracter punct si virgula(;).
 Prima expresie este expresia de initializare. Aceasta se executa atunci când PHP ajunge la
instructiunea for. In exemplu, expresia de initializare atribuie valoarea variabilei $n,
($n=1) variabila denumita "variabila de ciclare" sau "index".
 A doua expresie este expresia de test. Aceasta este o expresie conditionala care indica daca
se executa sau nu corpul instructiunii, în general, face referire la variabila de ciclare. In
cadrul exemplului, expresia de test compara valoarea variabilei $n cu valoarea 3 ($n <=
3). 
Expresia de test este evaluata pentru prima data imediat dupa evaluarea expresiei de
initializare.
 Cea de-a treia expresie este expresia pas. în general, aceasta modifica una sau mai multe
variabile la care se face referire în expresia test. în cadrul exemplului, expresia pas
incrementeaza valoarea variabilei $n ($n++).

Dupa care se trece la corpul instructiunii for, aici, instructiunea $suma += $n si echo "Suma intregilor
de la 1 la $n este $suma."; reprezinta corpul instructiunii for.
Dupa executarea corpului functiei se verifica din nou expresia de test (conditie) dintre paranteze,
daca rezultatul este TRUE se trece mai departe la expresia "pas" (a treia din paranteze) si mai
departe la corpul functiei for. Dupa aia din nou la expresia de test dintre paranteze..., pana cand
rezultatul este FALSE (in exemplu nostru, $n>3)
Instructiunea for este utila pentru numarare si executarea în mod repetat a unor actiuni.

4. Scrierea instructi uni while

Practic, instructiunile while si do while reprezinta versiuni "manuale" ale instructiunii for. Daca
o instructiune forare trei expresii, o instructiune while sau do while una singura, si anume expresia
de test (conditia). Fara o expresie de initializare sau o expresie pas, instructiune "for" opereaza în
acelasi mod ca o instructiune "while". în consecinta, urmatoarele doua instructiuni sunt
echivalente:
 for ( ; $i<= 3; ) { $suma += $i; }
while ($i <= 3) { $suma ++ $i; }

Instructiunea while executa un set de instructiuni atita timp cit valoarea expresiei "conditie" este
adevarata:
Forma generala a instructiuni while este urmatoarea :
 while(conditie) { 
          Instructiune(1); 
          Instructiune(2); 
          Instructiune(3); 
          .............
}
Setul de instructiuni Instructiune(1), Instructiune(2), etc... se vor executa atita timp cit valoarea
expresiei logice "conditie" are valoarea TRUE.
Sa studiem un exemplu practic:
<?php
$n = 0;
$suma = 0;
while ($n <= 3) { 
          $suma = $suma +$n; 
          $n++;
}
echo "Suma este $suma";
?>
In scriptul de mai sus avem la inceput (in afara lui "while") $n = 0 si $suma = 0, se verifica conditia din
paranteza a functiei while ($n<=3), cum aceasta este TRUE (deoarece la aceasta etapa $n = 0), se
trece la executarea corpului functiei unde : $suma = $suma + $n si $n++ (adica $n = $n + 1), astfel
acum $n va fi egal cu 1, se verifica din nou conditia din paranteze, care este TRUE ($n fiind acum egal
cu 1), se executa iar corpul functiei..., si tot asa se executa aceasta "bucla" pana cand la verificarea
conditiei din paranteze rezultatul este FALSE, in acest moment se incheie executia functiei while si se
trece mai departe la urmatoarea functie (in cazul nostru: echo "Suma este $suma";, unde dupa
executia functiei while $suma a devenit egala cu 6). 
In browser va aparea urmatorul rezultat:
Suma este 6

5. Scrierea instructi uni do while

Diferenta dintre instructiunea while si instructiunea do while este urmatoarea: daca la
instructiunea while se verifica intai conditia si numai daca rezultatul este TRUE se trece la
executarea corpului functiei, in cazul functiei do while intai se executa corpul functiei si dupa aceea
se verifica conditia. De la do while corpul functiei va fi executat cel putin o singura data, indiferent
de rezultatul conditiei.
Forma generala a instructiuni do while este urmatoarea :
 do { 
          Instructiune(1); 
          Instructiune(2); 
          Instructiune(3); 
          .............
} while(conditie);

Iata exemplul prezentat la functia while, de data aceasta folosind functia do while :

<?php
$n = 0;
$suma = 0;
do { 
          $suma = $suma +$n; 
          $n++;
} while ($n <= 3);
echo "Suma este $suma";
?>
Rezultatul va fi acelasi: "Suma exte 6".
În general, este bine sa fiti prudent si sa folositi instructiunea  while, care evalueaza o conditie de
test înainte, de executarea corpului acesteia. Astfel, se evita executarea eronata a corpului buclei.
 Utilizarea matricelor (tablouri) - (1)

 Învatati modul de utilizare a matricelor pentru stocarea mai multor valori

 Învatati cum sa accesati datele unei matrice (tablou)
 Parcurgerea iterativa a unui tablou secvential

1. Uti lizarea matricelor

Deseori este convenabila stocarea mai multor valori într-o variabila. O asemenea variabila se
numeste matrice sau "tablou", iar valorile individuale se numesc elementele matricei. Aici, ambele
denumiri: "matrice" sau "tablou" reprezinta acelasi lucru, fapt pentru care vom folosi orcare dintre
aceste denumiri. 
Fiecare element al unei matrici are doua elemente importante: cheia si valoarea elementului.
Matricele pot fi create folosind doua medode principale:
 1 - utilizand direct instructiunile de atribuire
 2 - folosind sintaxa array() despre care am vorbit in Lectia 2 despre tipul variabilelor.

1. Crearea de matrice folosind functia de atribuire

Pentru a crea o matrice, atribuiti unui element al matricei o valoare si o cheie. De exemplu,
urmatoarea instructiunea de atribuire:
 $clasa[1] = "geometrie";

creeaza un tablou denumit "$clasa" si un element cu valoarea "geometrie" identificat prin cheia
"1". 
Pentru a stoca în matrice o a doua valoare, puteti folosi urmatoarea instructiune de atribuire:
 $clasa[2] = "algebra";

Pentru a obtine acces la un element al matricei, specificati numele matricei si valoarea cheii. De
exemplu, instructiunea de atribuire
 $clasa_mate = $clasa[1];

Atribuie valoarea "geometrie" variabilei $clasa_mate.

Cheile folosite pentru identificarea elementelor unei matrice nu trebuie sa fie obligatoriu numere
consecutive; nici macar nu trebuie sa fie numere. De exemplu, iata instructiuni de atribuire care
creeaza o matrice ce stocheaza preferinte în materie de fructe:
 $preferinte[Nelu] = "cirese";
$preferinte[Radu] = "mere";
$preferinte[Gabi] = "pere";

2. Crearea de matrice folosind sintaxa array()

Dincolo de utilizarea instructiunilor de atribuire, cealalta modalitate principala de creare a unui

tablou PHP consta în utilizarea functiei array(). Iata un exemplu simplu, care creeaza un tablou
având drept chei valori întregi consecutive:
  $limbaje = array("Perl", "PHP", "Python");

Deoarece valoarea cheilor nu a fost specificata, acestea vor fi automat trecute de program ca
numere intregi consecutive, incepand de la "0" (prima cheie va avea valoarea '0', a doua cheie va
avea valoarea '1', ...)
Aceasta instructiune creeaza o matrice care contine urmatoarele asocieri:
 0 => Perl
1 => PHP
2 => Python

Daca doriti sa asociati unei valori o anumita cheie, puteti folosi operatorul =>, astfel:
 $limbaje = array(10=>"Perl", "PHP", "Python");

Aceasta instructiune creeaza urmatoarea matrice:

 10 => Perl
11 => PHP
12 => Python

Ca si în cazul utilizarii unei instructiuni de atribuire pentru crearea unei matrice valorile cheilor
nu trebuie sa fie consecutive si nici macar întregi:
 $limbaje = array("PHP"=>"Ridicat", "Python"=>"Mediu", "Perl"=>"Redus");

Aceasta instructiune creeaza urmatoarea matrice:

 PHP => Ridicat
Python => Mediu
Perl => Redus

2. Matrici multi -dimensionale

Este posibil ca un element al matricei sa fie de asemenea o matrice. In acest caz avem de-a face
cu o matrice multi-dimensionala.
Sa luam un exemplu practic :
<?php
$multiDimArray[firstLine] = array(1=>10, 2=>20, "a"=>"alpha");
$multiDimArray["nextLine"] = array(1=>20, 2=>40, "b"=>"beta");

echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][1]; 

echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"][1]; 
echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][2]; 
echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"]["a"]; 
echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"]["b"]; 
?>
Sau putem scrie acelasi script si astfel (rezultatul e acelasi) :
<?php
$multiDimArray = array("firstLine"=>array(1=>10, 2=>20, "a"=>"alpha"), "nextLine"=>array(1=>20, 2=>40,
"b"=>"beta"));

echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][1]; 

echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"][1]; 
echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][2]; 
echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"]["a"]; 
echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"]["b"]; 
?>
Rezultatul afisat va fi urmatorul :
10
20
20
alpha
beta
In exemplul de mai sus am declarat un array cu 2 linii si 3 coloane. Prima linie este identificata
de array-ul cu numele "fisrtLine", iar ce-a de-a doua linie este identificata de "nextLine".
Observati de asemenea foloasirea in functia "echo" a operatorului de concatenare "." impreuna cu
"<br />" (care este un element din XHTML), pentru ca la afisarea in browser fiecare rezultat al functiei
"echo" sa fie trecut pe o linie noua. In caz contrar rezultatele ar fi fost pe aceeasi linie : 10 20 20 alfa
beta

3. Accesul la datele unui tablou

Când ati stocat date într-un tablou, puteti obtine acces la valoarea unui element al tabloului sau
îi puteti modifica valoarea prin intermediul cheii asociate elementului. 
De exemplu, sa presupunem ca folositi urmatoarele instructiuni pentru a crea un tablou:
 $x = array(1=>10, 2=>100, 3=>1000);

Puteti obtine acces la valoarea asociata cheii 2 prin intermediul unei instructiuni ca aceasta:
 $y = 3*$x[2];

Similar, puteti modifica valoarea asociata cheii 3 prin intermediul unei instructiunu ca aceasta:
 $x[3] = 101;

4. Parcurgerea iterati va a unui tablou

Uneori, în loc de a obtine accesul la un singur element al unui tablou sau de a-l modifica, doriti
sa obtineti accesul la mai multe elemente ale tabloului. De exemplu, sa presupunem ca doriti sa
determinati daca în tablou exista o anumita cheie sau valoare. Sau sa presupunem ca tabloul
reprezinta preturi si doriti sa micsorati fiecare valoare cu 10 procente. Operatii de acest gen implica
parcurgerea iterativa a tabloului sau, altfel spus, accesul la fiecare element al tabloului.

- Parcurgerea iterativa a unui tablou secvential

Un tablou ale carui chei sunt valori întregi consecutive se numeste "tablou secvential".
În general, valoarea cea mai mica a unei chei dintr-un tablou secvential este zero; totusi, puteti
crea un tablou secvential folosind valoarea 1 sau orice alta valoare întreaga ca valoare minima a
cheii.
În cazul în care cunoasteti valoarea minima a cheii unui tablou secvential, puteti parcurge iterativ
tabloul folosind o bucla for. Pentru aceasta, initializati variabila de bucla la valoarea cea mai redusa
a cheii. Folositi functia count()pentru a forma expresia de test (conditia) a buclei.
Functia count() returneaza numarul elementelor dintr-un tablou. 
Iata un exemplu simplu
<?php
$limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python");
$limita = count($limbaje);
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) { 
        echo "<br />$i => $limbaje[$i]";
}
?>
Prima variabila $imbaje creeaza tabloul. 
Cea de-a doua variabila $limita foloseste instructiunea count() pentru a obtine numarul elementelor
din tablou. 
Instructiunea for foloseste variabila bucla $i pentru a parcurge iterativ (element cu element) tabloul;
corpul instructiunii include o instructiune echo care afiseaza cheia si valoarea fiecarui element din
tablou. 
Datele de iesire vor fi astfel:
0 => Perl
1 => PHP
2 => Python
Sa ne concentram asupra problemei de a determina daca un tablou contine o anumita valoare. 
Iata un exemplu:
<?php
$limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python");
$cauta = PHP;     // se cauta in tabloul $limbaje valoarea $cauta
$limita = count($limbaje);
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) { 
      echo "<br />Determinarea unei identitati cu $limbaje[$i]"; 
      if ($cauta == $limbaje[$i]) { 
          echo "<br />$cauta este un limbaj excelent."; 
   }
}
?>
Prima variabila $imbaje creeaza tabloul în care se va cauta.
Cea de-a doua instructiune atribuie valoarea "PHP" variabilei $cauta; (în exemplu, se cauta în tablou
valoarea stocata în variabila $cauta).
Dupa comentariu (care incepe cu //), urmatoarea instructiune obtine numarul elementelor din
tablou si stocheaza aceasta valoare în variabila $limita.
Instructiunea for functioneaza ca mai înainte; de data aceasta însa, corpul sau contine alte
instructiuni si se executa o alta operatie. O instructiune echo afiseaza valoarea fiecarui element al
tabloului pe masura ce iteratia (parcurgerea tabloului) avanseaza. Instructiunea if testeaza fiecare
element si afiseaza un mesaj daca valoarea elementului este una si aceeasi cu valoarea
variabilei $cauta. 
Iata rezultatul rularii exemplului:
Determinarea unei identitati cu Perl
Determinarea unei identitati cu PHP
PHP este un limbaj excelent.
Determinarea unei identitati cu Python

Instructi unea break

Observati ca iteratia continua chiar si dupa gasirea valorii cautate. 
Când se cauta într-un tablou, executia cautarii poate fi oprita dupa gasirea elementului dorit;
continuarea iteratiei în tablou nu face decât sa iroseasca resursele calculatorului, fara a afecta
rezultatele operatiei.
Pentru a opri executia unei iteratii, puteti folosi instructiunea break, care determina încheierea
imediata a buclei care o contine. 
Iata cum se poate revizui exemplul anterior, astfel încât sa includa o instructiune break:
<?php
$limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python");
$cauta = PHP;     // se cauta in tabloul $limbaje valoarea $cauta
$limita = count($limbaje);
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) { 
      echo "<br />Determinarea unei identitati cu $limbaje[$i]"; 
      if ($cauta == $limbaje[$i]) { 
          echo "<br />$cauta este un limbaj excelent."; 
          break; 
   }
}
?>
Acum, dupa stabilirea unei identitati, instructiunea break provoaca sistarea buclei for.
Iata datele de iesire rezultate, care acum omit examinarea inutila a elementului tabloului asociat cu
limbajul "Python":
Determinarea unei identitati cu Perl
Determinarea unei identitati cu PHP
PHP este un limbaj excelent.

Instructi unea conti nue

O instructiune corelata cu instructiunea break este continue. 
Instructiunea continue opreste secventa curenta a buclei, determinând evaluarea imediata a
expresiilor de incrementare si de test. 
Ca un exemplu, sa presupunem ca doriti sa cautati în tabloul $limbaje pentru a determina numarul
limbajelor care au nume scurte, adica nume alcatuite din maximum 4 caractere. Iata un exemplu
care executa aceasta prelucrare a datelor:
<?php
$limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python");
$scurt = 0;
$limita = count($limbaje);
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) { 
      $n = strlen($limbaje[$i]); 
      echo "<br />$limbaje[$i] are $n caractere lungime"; 
      if ($n > 4) continue; 
          $scurt++;
}
echo "<br />Au fost gasite $scurt limbaje cu nume scurte.";
?>
O instructiune de atribuire stabileste valoarea initiala a variabilei $scurt la zero, folosita pentru a
numara numele scurte gasite.
Instructiunea for se aseamana celor folosite anterior. Corpul acestei instructiuni difera, desigur, de
cele folosite anterior. Valoarea variabilei $n este stabilita ca fiind egala cu numarul caracterelor care
compun numele limbajului, folosind functia strlen(), care calculeaza lungimea unui sir. 
Daca instructiunea if stabileste ca elementul curent al tabloului face referire la un limbaj cu nume
lung, se executa instructiunea continue. 
Instructiunea continue determina trecerea iteratiei la urmatorul element din tablou, fara a mai
executa expresia "$scurt++"; daca nu au mai ramas elemente în tablou, bucla for îsi încheie executia.
La finalizarea iteratiei, o instructiune echo afiseaza numarul numelor scurte de limbaje gasite în
tablou. Iata rezultatul:
Perl are 4 caractere lungime
PHP are 3 caractere lungime
Python are 6 caractere lungime
Au fost gasite 2 limbaje cu nume scurte.

Utilizare Array (matrice) - (2)

 Parcurgerea iterativa a unui tablou non-secvential

 Lucrul cu functii lista
 Sortarea tablourilor
 Transformarea matricelor in siruri si a sirurilor in matrice (array)

1. Parcurgerea iterati va a unui tablou non-secventi al

In lectia precedenta a fost prezentata modalitatea de citire a elementelor din matrice
secventiala - adica matrice ale caror chei sunt numere intregi consecutive.
Tablourile de date pot avea si elemente ale caror chei pot fi numere aleatoare sau chiar cuvinte,
aceste matrici se numesc "matrici non-secventiale".

P0entru citirea datelor dintr-un tablou non-secvential se poate folosi instructiunea foreach care

simplifica iteratiile de acest gen.
Instructiunea foreach are urmatoarea forma generala:
 foreach (tablou as $cheie => $valoare) {corp}

- Instructiunea parcurge în mod iterativ (element cu element) tabloul denumit "tablou", stabilind
valori adecvate pentru valorile variabilelor "$cheie" si "$valoare" aferente fiecarui element al
tabloului.
Iata un exemplu simplu:
<?php
$limbajele = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");
foreach ($limbaje as $index => $limbaj) {     // parcurge iterativ tabloul 
        echo "<br />$index =>$limbaj";
}
?>
- Remarcati ca instructiunea echo face pur si simplu referire la valorile variabilelor $index si $limbaj,
carora li se atribuie în mod automat valorile cheii, respectiv elementului curent. 

10 =>Perl
20 =>PHP
21 =>Python

Cateodata este nevoie sa parcurgem datele unui tablou multi-dimensional.

Pentru a parcurge tabloul în mod iterativ, folositi instructiuni foreach imbricate: Pentru a invata
modul de parcurgere a unui tablou multi-dimensional, sa studiem urmatorul exemplu:
<?php
$date = array("PHP"=>array("simplu", "popular"), "Python"=>array("simplu", "nepopular"),
"Pearl"=>array("dificil", "popular"));
foreach ($date as $limbaj => $valoare) { 
        foreach($valoare as $cheie =>$caracteristica) { 
            echo "<br />$limbaj : $caracteristica"; 
    }
}
?>
- Instructiunea foreach exterioara obtine cate un tablou asociat cu fiecare limbaj; a doua
instructiune foreach, interioara, parcurge iterativ fiecare tablou obtinut de prima
instructiune foreach.
Iata rezultatul:
PHP : simplu
PHP : popular
Python : simplu
Python : nepopular
Pearl : dificil
Pearl : popular

2. Lucrul cu functi i lista

În afara de modalitatile de parcurgere iterativa a tablourilor, PHP ofera numeroase functii care
va permit traversarea tablourilor, deplasându-va înainte sau înapoi prin elementele acestuia.
Prima dintre aceste functii este current(), care returneaza valoarea curenta a tabloului.
Functia current() foloseste un pointer intern de tablou, pe care PHP îl creeaza pentru fiecare
tablou. (Când creati un tablou, pointerul intern de tablou este configurat astfel încât sa faca referire
la primul element al tabloului).
Functiile next() si prev() modifica pointerul intern al tabloului si se pot folosi alaturi de
functia current() pentru a parcurge un tablou.
Functia next(), asa cum îi arata si numele, modifica pointerul intern al tabloului astfel încât acesta
sa faca referire la urmatorul element, în timp ce functia prev() modifica pointerul intern al tabloului
astfel încât acesta sa faca referire la elementul anterior.
Iata un exemplu care prezinta modul de operare al functiilor mentionate:
<?php
$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");
$curent = current($limbaje); 
      echo "<br />functia current() a returnat $curent";
$urmator = next($limbaje); 
      echo "<br />functia next() a returnat $urmator";
$urmator = next($limbaje); 
      echo "<br />functia next() a returnat $urmator";
$anterior = prev($limbaje); 
      echo "<br />functia prev() a returnat $anterior";
?>
Iata datele de iesire ale exemplului:
functia current() a returnat Perl
functia next() a returnat PHP
functia next() a returnat Python
functia prev() a returnat PHP
Observati modul în care sunt utilizate functiile prev() si next() pentru deplasarea înapoi, respectiv
înainte, în interiorul tabloului.

3. Functi a key()
Functia key() este corelata cu functia current(). Daca functia current() returneaza valoarea
asociata elementului curent, functia key() returneaza cheia asociata elementului curent. 
Iata un exemplu care ilustreaza modul de operare al acestei functii:
<?php
$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");
$curent = current($limbaje);
$cheie = key($limbaje);

echo "<br />functia current() a returnat $curent";

echo "<br />functia key() a returnat $cheie";
?>
Iata datele de iesire ale exemplului:

functia key() a returnat 10

4. Functi a each()
O alta functie utila în parcurgerea tablourilor este each().
Functia each() returneaza perechea "cheie-valoare" care se afla la pozitia curenta din
tabloul specificat. Perechea "cheie-valoare" este returnata sub forma unui tablou
asociativ cu patru elemente, dupa cum urmeaza:
Cheie Valoare
0 - Componenta cheie a perechii cheie-valoare curenta
1 - Componenta valoare a perechii cheie-valoare curenta
key - Componenta cheie a perechii cheie-valoare curenta
value - Componenta valoare a perechii cheie-valoare curenta
- Observati ca puteti folosi valoarea cheie "0" sau "key" pentru a obtine accesul la componenta cheie
a perechii "cheie-valoare"; similar, puteti folosi valoarea cheie "1" sau "value" pentru a obtine
accesul la componenta valoare a perechii "cheie-valoare".
Pentru a intelege mai bine cum se foloseste functia each(), studiati exemplul urmator:
<?php
$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");
$fiecare = each($limbaje);
$zero = $fiecare[0];
$unu = $fiecare[1];
$cheie = $fiecare['key’];
$valoare = $fiecare['value’];

echo "<br />zero=$zero";

echo "<br />unu=$unu";
echo "<br />cheie=$cheie";
echo "<br />valoare=$valoare";
?>
Iata datele de iesire ale exemplului:
zero=10
unu=Perl
cheie=10
valoare=Perl

5. Functi a list()
O alta functie utila în lucrul cu tablouri este functia list(), aceasta va permite sa atribuiti valori la
numeroase variabile în cadrul unei instructiuni.
 Functia list() este deseori folosita cu functia each(), deoarece functia list() faciliteaza accesul
separat la cheia si la valoarea returnate de functia each().
Forma generala de utilizare a functiei list() este urmatoarea:
                list($var1, $var2, ..…, $varn) = valoare_tablou;
Fiecare dintre variabilele specificate, de la $var1 la $varn, primeste o valoare din tabloul
"valoare_tablou".
Într-un fel, functia list() este opusa functiei array(), deoarece functia list() împarte un tablou într-o
serie de valori scalare, în timp ce functia array() construieste un tablou dintr-o serie de valori
scalare.
Iata un exemplu care ilustreaza modul de utilizare a functiei list():
<?php
$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");
list($cheie, $valoare) = each($limbaje);
echo "<br />cheie = $cheie, valoare = $valoare";
$urmator = next($limbaje);
echo "<br />urmator = $urmator";
?>
Iata datele de iesire ale exemplului:
cheie = 10, valoare = Perl
urmator = Python
PHP contine peste 40 de functii pentru lucrul cu tablourile. De exemplu,
functia array_search() faciliteaza cautarea într-un tablou.
Pentru informatii despre aceasta functie si despre alte functii utilizate în lucrul cu tablouri, vizitati site-
ul  www.php.net.

6. Sortarea tablourilor
Sortarea reprezinta o alta operatie frecvent aplicata tablourilor. PHP furnizeaza o suita de
functii care faciliteaza sortarea unui tablou.
De exemplu, un tablou poate fi creat dupa cum urmeaza:
                $limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");
Apoi, doriti sa sortati tabloul în ordine alfabetica, in functie de numele limbajului de programare.
Pentru aceasta, pur si simplu invocati functia sort():
                sort($limbaje);
Dupa sortare, continutul tabloului apare in ordinea cum se poate vedea mai jos:
 0 => PHP
 1 => Perl
 2 => Python

Observati ca secventa de sortare sau secventa de aranjare (cum este numita uneori) este sensibila la
diferenta între majuscule si minuscule. Deoarece litera "H" mare este sortata inaintea literei "e" mic,
PHP apare înainte de Python în datele de iesire sortate.
Iata un exemplu practic de folosire a functiei sort() :
<?php
$arr = array(0=>'Popescu', 1=>'Avram', 5=>'Cristian',3=>'Dan');
sort($arr);
foreach($arr as $key=>$nume) { 
        echo "<br />Cheie=$key Valoare=$nume";
}
?>
Rezultatul afisat este urmatorul :
 Cheie=0 Valoare=Avram
Cheie=1 Valoare=Cristian
Cheie=2 Valoare=Dan
Cheie=3 Valoare=Popescu
- Se observa ca instructiunea sort($arr) sorteaza matricea $arr dupa campul valoare (oridine
alfabetica).
- Observam de asemenea ca valorile campului cheie a fost alterata, fara sa conteze valoarea sau
ordinea cheilor.

Daca dorim sa sortam in ordine inversa alfabetic, folosim functia rsort()

Iata acelasi exemplu, da cu functia rsort()
<?php
$arr = array(0=>'Popescu', 1=>'Avram', 5=>'Cristian',3=>'Dan');
rsort($arr);
foreach($arr as $key=>$nume) { 
        echo "<br />Cheie=$key Valoare=$nume";
}
?>
Acum rezultatul afisat este urmatorul :
Cheie=0 Valoare=Popescu
Cheie=1 Valoare=Dan
Cheie=2 Valoare=Cristian
Cheie=3 Valoare=Avram
- Se observa ca si in acest caz au fost alterate valorile initiale ale cheilor.

Pentru a sorta matricea "$arr" pastrand corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare se
folosesc functiileasort(), respectiv arsort(). Incercati-le singuri.

In afara de acestea mai sunt si alte functii utile pentru sortarea tablourilor.
Iata un tabel care prezinta functiile folositoare pentru sortarea unui tablou, impreuna cu rezultatul
aplicarii fiecarei functii.
Vom lua ca model pentru exemplificare urmatoarea matrice:
 $limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");

Functie Operatia efectuata Rezultat

  0 => PHP
- Sortarea unui tablou în functie de valoare, in ordine alfabetica, fara sa se tina
sort()   1 => Perl
cont de cheile initiale
  2 => Python
  20 => PHP
- Sortarea unui tablou în functie de valoare, in ordine alfabetica, pastrand
asort()   10 => Perl
corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare
  21 => Python
  0 => Python
- Sortarea unui tablou în functie de valoare, in ordine invers alfabetica, fara sa
rsort   1 => Perl
se tina cont de cheile initiale
  2 => PHP
  21 => Python
- Sortarea unui tablou în functie de valoare, in ordine invers alfabetica, pastrand
arsort   10 => Perl
corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare
  20 => PHP
   10 => Perl
ksort - Sortarea unui tablou în functie de cheie, in ordine ascendenta   20 => PHP
  21 => Python
  21 => Python
krsort - Sortarea unui tablou în functie de cheie, in ordine descendenta   20 => PHP
  10 => Perl
O modalitate de a executa o cautare fara sensibilitate la diferenta între majuscule si minuscule
ar fi utilizarea functiei natcasesort(), care sorteaza un tablou folosind o ordine care nu este
sensibila la diferenta între majuscule si minuscule.
O alta modalitate consta în a utiliza functia usort() sau una dintre functiile sale conexe, în
speta uksort() si uasort().
Functia usort() sorteaza valorile din tablou si returneaza un tablou secvential;
functia uksort() sorteaza cheile tabloului, iar functia uasort() sorteaza un tablou asociativ.
De exemplu, urmatoarele instructiuni creeaza un tablou si îl sorteaza într-o maniera insensibila la
diferenta între majuscule si minuscule:
 $limbaje = array("Perl", "PHP", "Python");
usort($limbaje, "strcmpcase");
foreach($limbaje as $key=>$nume) { 
      echo "<br />$key => $nume";
}

Functia strcmpcase() este o functie din biblioteca PHP care compara doua siruri fara a tine cont de
majuscule sau minuscule. Functia returneaza o valoare negativa daca primul sir este mai mic decât al
doilea, zero daca sirurile sunt identice, respectiv o valoare pozitiva daca primul sir este mai mare
decât al doilea.
Rezultatul va fi :
 0 => Perl
1 => PHP
2 => Python

Pentru mai multe informatii despre functia usort() si despre functiile sale conexe, examinati site-
ul www.php.net

Transformarea sirurilor in matrice si invers

PHP pune la dispozitia utilizatorilor functii pentru conversia intre siruri si matrice. Acestea pot fi
utile in situatii in care valoarea matricelor trebuie memorate in baza de date.
Pentru a transforma un sir intr-o matrice folosim functia explode(). Sintaxa aceste functii este:
 $matrice = explode(" ", $sir);

- In loc de spatiul dintre (" "), ca indiciu de separare, poate fi scris orice caracter; dupa cum se doreste
impartirea sirului.
Iata un exemplu:
<?php 
$sir = "Popescu Avram Cristian Dan";
$matrice = explode(" ",$sir);
foreach($matrice as $key=>$nume) {
      echo "<br />Cheie = $key Valoare = $nume";
}
?>
Acest cod va produce urmatorul rezultat:
Cheie = 0 Valoare = Popescu
Cheie = 1 Valoare = Avram
Cheie = 2 Valoare = Cristian
Cheie = 3 Valoare = Dan

Pentru a transforma o matrice intr-un sir, folosim functia implode(). Sintaxa aceste functii este:
 $sir = implode(" ", $matrice);

- In loc de spatiul dintre (" "), ca semn de separare a elementelor in sir, poate fi scris orice caracter;
dupa cum se doreste crearea sirului.
In continuare, pentru exemplificare, folosind exemplul de mai sus, sortam matricea "$matrice"
alfabetic si apoi transferam matricea intr-un alt sir , de aceasta data sortat (Observati folosirea
caracterelor ( \" ) in expresia echo, pentru ca la iesire rezultatul sa contina ghilimele):
<?php
$matrice = array("Popescu", "Avram", "Cristian", "Dan");
sort($matrice);
$sir = implode(" - ",$matrice);
echo "<br />Sirul rezultat : \"$sir\"";
?>
Acest cod va produce urmatorul rezultat:
Sirul rezultat : "Avram - Cristian - Dan - Popescu"

Utilizarea functiilor

 învatati sa apelati functiile

 învatati sa atribuiti unei variabile numele unei functii
 învatati sa ascundeti mesajele de eroare generate în timpul executiei unei functii
 învatati sa folositi date si scripturi aflate în fisierele externe
 învatati sa definiti propria functie

Am folosit pana acum de mai multe ori termenul de functii. In cadrul acestei lectii veti învata
mai multe despre utilizarea functiilor si despre modul de definire a propriilor dumneavoastra
functii.
Functiile reprezinta secvente de cod care sunt apelate foarte frecvent in cadrul codului PHP.
Folosirea intensiva a functiilor contribuie la o structurare mai buna a codului; ideea este ca o
problema complexa sa o divizam in mai multe sub-probleme, fiecare astfel de subproblema sa fie
executata in cadrul unei functii.
 Pe de alta parte folosirea frecventa a functiilor duce la micsorarea cantitatii de cod scris; prin
urmare vom avea un cod care se executa mai eficient.

1. Uti lizarea unei functi i

Pentru a folosi o functie, scrieti numele functiei, urmat de o pereche de paranteze. De exemplu,
functia rand(), care genereaza un numar întreg aleator, poate fi apelata astfel:
 rand()

Majoritatea functiilor preiau argumente, reprezentând valori, de intrare care influenteaza operarea
si rezultatul functiei. 
Pentru a specifica argumente, acestea se insereaza între paranteze; daca specificati mai mult de un
argument, fiecare argument trebuie separat de vecinul sau printr-o virgula. 
Argumentul unei functii poate fi o valoare literala, o variabila sau o expresie.
Unele functii PHP au argumente optionale, care pot fi specificate sau omise, în conformitate cu
intentiile dumneavoastra. De exemplu, functia rand() are doua argumente optionale. Primul
argument al functiei indica valoarea întreaga aleatoare cea mai mica pe care o va returna functia; al
doilea argument indica valoarea cea mai mare. Daca omiteti ambele argumente, functia returneaza o
valoare cuprinsa între 0 si cel mai mare rezultat posibil. 
Puteti folosi valoarea returnata de o functie într-o expresie, astfel valoarea va fi accesibila în mod
repetat fara a se invoca functia de mai multe ori
Iata un exemplu in care functia rand() returneaza o valoare aleatoare cuprinsa intre 1 si 500,
atribuind valoarea unnei variabile "$nr" :
 $nr = rand(1, 500);
 echo $nr;

Când se produce o eroare în timpul executiei unei functii, PHP genereaza mesaje de eroare. Uneori,
asemenea mesaje de eroare sunt nedorite. În acest caz, puteti suprima generarea mesajelor de
eroare prin adaugarea in fata numelui functiei a caracterului @.
De exemplu,, pentru a suprima mesajele de eroare care pot aparea în timpul executiei functiei "f()",
scriem aceasta functie dupa cum urmeaza:
 y = @f(x);

Totusi, indicat este sa scrieti scripturi care sa nu genereze erori, ascunderea lor nu rezolva problema
ce cauzeaza eroarea.

O functie utila, recomandata a fi folosita in script-uri este functia isset() si este cel mai des
folosita cu "if()".
isset() preia ca argument de obicei o variabila si arata daca aceasta a fost sau nu setata.
 De exemplu: isset($nr)

- Functia returneaza TRUE daca variabila "$nr" are setata o valoare (diferita de NULL), in caz contrar
returneaza FALSE.
Aceasta functie este foarte utila in determinarea caror comenzi sa fie executate in functie daca o
anumita variabila a fost setata sau nu. Previne aparitia unor erori care apar in cazuri de variabile nule
si ajuta si la securitate.
De exemplu, sa presupunem ca avem un cod PHP care vrem sa fie executat numai daca prin adresa
URL o fost transmisa o variabila "id", adica o adresa de forma http://www.domeniu.site/script.php?
id=un_id, folosim functia isset() astfel:
<?php
if (isset($_GET['id'])) { 
        // Se executa codul dorit
}
?>
- $_GET['id'] preia valoarea lui "id" din URL, iar functia isset() verifica daca aceasta valoare exista
(daca in URL este "id=ceva"). Daca aceasta exista, returneaza TRUE iar functia "if", avand astfel
valoarea TRUE, va executa codul dintre acoladele ei.
Functia  isset()  este utila si pentru situatii de verificarii a inexistentei unei variabile, prin adaugarea
caracterului (!) in fata ei. Astfel daca o anumita variabila rezulta a nu fi setata, ii atribuim o valoare sau
executam un anume cod special pt. asta.
Exemplu:
         if (!isset($_GET['id'] {
               die('Pagina apelata este inaccesibila.');
    }

2. Uti lizarea fi sierelor incluse

Functiile PHP va permit sa obtineri accesul la programe PHP scrise anterior, create într-un alt
fisier extern. 
Pentru aceasta puteti folosi functia require(), care are urmatoarea forma:
 require("nume_fisier")

Când este încarcat un script PHP care contine o instructiune require, continutul fisierului specificat
este inserat si executat în script, înlocuind instructiunea require.
De exemplu, sa presupunem ca realizam un site in PHP care este alcatuita din mai multe pagini, iar
fiecare pagina contine in partea de sus acelasi cod HTML. In loc sa scriem de fiecare data, pentru
fiecare pagina, acelasi cod HTML, il scriem o singura data intr-un fisier separat (de exemplu
"antet.php") iar in paginile unde vrem sa fie inclus codul HTML folosim functia require()
Prin insertia instructiunii la începutul scriptului din fiecare pagina PHP, ca in exemplu urmator:
<?php
require("antet.php");
?>
- cu aceasta determinati programul PHP sa includa continutul fisierului "antet.php" ca si cum
continutul respectiv ar face parte din acel script.
Acest procedeu poate simplifica întretinerea site-ului, deoarece informatiile standard pot fi tinute
într-un singur fisier, ceea ce le face usor de localizat si de modificat.
O alta functie, similara instructiunii require este functia include(). Spre deosebire de
functia require() care introduce datele din fisierul extern intocmai cum sunt scrise,
functia include() este o instructiune executabila ce determina evaluarea scriptului PHP din fisierul
extern si codul acestuia este executat ca si cum ar fi aparut în textul scriptului unde este inclus. 
Sintaxa functiei include() este urmatoarea:
 include("nume_fisier.php");

Functia corelata  require_once()  asigura faptul ca fisierul specificat este inclus o singura data într-
un script dat. În cazul în care creati fisiere externe care si ele folosesc instructiunea require pentru a
include continutul altor fisiere externe, puteti gasi instructiunea require_once  utila.
 3. Defi nirea unei functi i
În afara de a utiliza functiile din biblioteca de functii a limbajului PHP, va puteti defini si folosi
propriile functii.
Pentru a defini o functie, in PHP functiile incep intotdeauna cu declaratia: function, ca in exemplul
urmator:
 function nume_functie(nume_argument) { 
        Aici se insereaza corpul functiei
}

Cuvântul cheie "function", "numele_functiei" si "nume_argument" alcatuiesc antetul functiei.

Termenul de corp al functiei se refera la instructiunile incluse între acolade care urmeaza dupa
antetul functiei. Instructiunile din corpul functiei sunt executate atunci când functia este apelata.
Numele functiilor nu prezinta sensibilitate la diferenta între majuscule si minuscule; ca atare, "f()" si
"F()" reprezinta referiri la aceeasi functie.
Daca doriti sa definiti o functie care nu are argumente, puteti omite "nume_argument"; daca doriti
sa definiti o functie cu mai multe argumente, puteti include argumente suplimentare dupa
"nume_argument", fiecare argument fiind separat de vecinul sau printr-o virgula. Parantezele si
numele argumentelor incluse între acestea poarta numele de lista cu argumente.
Ca exemplu, iata o functie care calculeaza aria unui dreptunghi:
<?php
function arie($lungime, $latime) { 
        return $lungime * $latime;
}
?>
Lista cu argumente a functiei "arie()" include argumentele $latime si $inaltime. Corpul functiei este
alcatuit dintr-o singura instructiune; cu toate acestea, corpul unei functii poate contine mai multe
instructiuni. 
Daca doriti ca o functie sa returneze o valoare, trebuie sa determinati functia sa execute o
instructiune return care furnizeaza valoarea respectiva. 
Instructiunea return determina sistarea executarii functiei; nu este necesar ca aceasta sa fie ultima
instructiune fizica din corpul functiei. Daca definiti o functie care nu are nici o
instructiune return (sau pentru date de iesire, precum "echo"), functia va returna valoarea speciala
NULL.

4. Apelarea unei functi i defi nite de uti lizator

O functie definita de utilizator poate fi apelata ca orice functie.
De exemplu, iata o instructiune care apeleaza functia "arie()" din exemplul anterior:
<?php
function arie($lungime, $latime) { 
        return $lungime * $latime;
}
$rezultat = arie(5,3);
echo "Aria exte : $rezultat";
?>
Valorile argumentelor 5 si 3 le înlocuiesc pe acelea ale argumentelor din corpul functiei, care se
comporta ca si cum ar fi fost scrisa astfel:
 return 5*3

Rezultatul afisat al acestui script va fi :

Aria exte : 15
 5. Terminarea executi ei unui script
O instructiune return determina sistarea executiei functiei care o contine. In cazul în care doriti
sa sistati prelucrarea unui întreg script, puteti invoca functia exit().
Iata un exemplu simplu:
<?php
function stop() { 
        exit();
}
echo "<br />Unu...";
echo "<br />Doi...";
stop();
echo "<br />Trei...";
?>
Dupa executie, scriptul afiseaza:
Unu...
Doi...
Rezultatul acestui script include cuvintele "Unu" si "Doi", dar nu si cuvântul "Trei". Prin apelarea
functiei "stop()" se executa corpul functiei respective; la invocarea functiei, exit(), executia scriptului
se încheie.

6. Functi i recursive
Este posibil ca o functie din PHP sa se auto-apeleze. O functie care procedeaza astfel se
numeste "functie recursiva". Totusi, daca nu aveti experienta de programare, este recomandat sa
nu scrieti functii recursive. Cu toate acestea, puteti scrie accidental sau intalni o asemenea functie,
deci este util sa stiti unele notiuni referitoare la aceasta.
Studiati scriptul urmator care defineste si invoca o functie recursiva simpla:
<?php
function recursor($nr) { 
        $nr++;
        if ($nr<8) {
                return recursor($nr);
    }

        return $nr;
}

$x = recursor(3);
echo $x;
?>
- Daca rulati acest script, rezultatul afisat va fi 8.
- Variabila "$x" primeste ca valoare functia "recursor()" careia ii transmite ca argument numarul 3.
- Functia "recursor()" incrementeaza cu o unitate valoarea argumentului, prin "$nr++;" care devine 4,
apoi conditia "if ($nr<8)" verifica daca aceasta variabila din functie e mai mica decat 8, in caz
afirmativ se executa comanda "return recursor($nr);" care sisteaza executia altui cod din functie si
auto-apeleaza iar functia (cu noua valoare a lui "$nr" ca argument) care iar incrementeaza valoarea
lui "$nr" si verifica din nou conditia care iar autoapeleaza functia, ... si tot asa pana cand "$nr" va
avea valoarea 8 si la verificare conditiei "if" aceasta returneaza FALSE si se trece mai departe la
executia comenzii "return $nr;" care va returna 8 ca valoare a variabilei "$x".
Functia "echo" va afisa valoarea lui "$x", adica 8.
 7. Defi nirea argumentelor prestabilite
PHP va permite sa definiti functii cu argumente prestabilite. Daca apelati o functie care are un
argument prestabilit, dar nu furnizati nici o valoare pentru argumentul respectiv, argumentul ia o
valoare prestabilita specificata la inceput.
Iata un exemplu simplu, studiati-l cu atentie:
<?php
function impozit_vanzari($cantitate, $rata = 0.0725) { 
        return $cantitate * $rata;
}

$cumparaturi = 123.45;
echo "<br />cumparaturi = $cumparaturi";
$impozit1 = impozit_vanzari($cumparaturi, 0.09);
echo "<br />impozit1 = $impozit1";

$cumparaturi = 123.45;
echo "<br /><br />cumparaturi = $cumparaturi";
$impozit2 = impozit_vanzari($cumparaturi);
echo "<br />impozit2 = $impozit2";
?>
Rezultatu afisat va fi:
cumparaturi = 123.45
impozit1 = 11.1105

cumparaturi = 123.45
impozit2 = 8.950125
Functia impozit_vanzari preia doua argumente: un argument obligatoriu, denumit $cantitate, si un
argument prestabilit, denumit $rata. 
Daca apelati functia si furnizati un singur argument, valoarea argumentului respectiv se considera ca
fiind valoarea argumentului $cantitate, iar valoarea 0.0725 se foloseste ca valoare a argumentului
$rata. Astfel, la prima invocare a functiei, pentru "impozit1", $rata are valoarea 0.09, specificata
drept al doilea argument al functiei. Cu toate acestea, la a doua invocare a functiei, pentru
"impozit2", $rata are valoarea 0.0725 deoarece este specificata valoarea unui singur argument, si
astfel "$rata" a preluat valoarea prestabilita initial.

Variabile si referinte in functii

 învatati sa folositi variabile globale, locale si statice

 învatati sa folositi referintele

Variabilele functiilor in PHP sunt de doua tipuri principale:

 Variabile globale
 Variabile locale

Variabilele globale sunt create în exteriorul functiei, în timp ce variabilele locale sunt create în
interiorul unei functii.
 1. Uti lizarea variabilelor globale
Asa cum s-a explicat anterior, variabilele globale sunt cele declarate în afara oricarei functii.
Totalitatea locurilor unde este accesibila o variabila se numeste "domeniu de existenta al
variabilei". Variabilele globale nu pot fi accesibile din interiorul corpului unei functii; cu alte
cuvinte, domeniul de existenta al unei variabile globale, nu include corpurile functiilor. Daca doriti
sa obtineti accesul la o variabila globala în cadrul unei functii, puteti extinde domeniul de existenta
al variabilei prin specificarea in functie a numelui variabilei, în cadrul unei instructiuni GLOBAL. 
Instructiunea GLOBAL are urmatoarea forma:
 GLOBAL variabila1, variabila2, variabila3;

Iata un exemplu concludent :

<?php
$var1 = 135;
$var2 = 250;
function Suma() { 
        return $var1 + $var2;
}
echo "Suma este ". Suma();
?>
- Functia "Suma()" foloseste variabilele $var1 si $var2 declarate anterior, dar aceste variabile nu au
domeniu de valabilitate in interiorul functiei. Prin urmare rezultatul functiei este NULL. 
Pentru a rezolva aceasta problema vom declara cele doua variabile ca fiind variabile globale, ca in
exempul urmator:
<?php
$var1 = 135;
$var2 = 250;
function Suma() { 
        GLOBAL $var1, $var2; 
        return $var1 + $var2;
}
echo "Suma este ". Suma();
?>
- In exemplul de mai sus declaratia: "GLOBAL $var1, $var2" face ca variabilele $var1 si $var2 sa fie
recunoscute si in interiorul functiei.
- Puteti scrie si cu litere mici "global", dar e mai usor de recunoscut cu litere mari.

O alta metoda prin care putem solutiona aceasta problema este prin folosirea variabilei PHP
predefinite $GLOBALS, dupa cum puteti vedea in exemplu urmator:
<?php
$var1 = 135;
$var2 = 250;
function Suma() { 
        return $GLOBALS['var1'] + $GLOBALS['var2'];
}
echo "Suma este ". Suma();
?>
$GLOBALS este o variabila predefinita, este de fapt un array ; elementele acestei matrice au cheia
egala cu numele variabilelor declarate si valoarea egala cu cea a variabilelor declarate.
$GLOBALS este o variabila superglobala, ea va fi recunoscuta in orice script.
Puteti folosi oricare din cele doua variante prezentate: instrucrtiunea GLOBAL sau
variabila $GLOBALS.
In cele doua exemple prezentate mai sus rezultatul afisat va fi acelasi :
Suma este 385

2. Uti lizarea variabilelor locale

Variabilele locale sunt create in interiorul functiei si sunt distruse cand se încheie apelul la
functia respectiva. În consecinta, variabilele locale sunt disponibile numai pe durata executiei
functiei asociate.
Argumentele functiilor constituie un tip important de variabila locala. Cu toate acestea, puteti crea
o variabila locala prin simpla atribuire a unei valori unei variabile din interiorul unei functii. 
Pentru a ilustra deosebirea dintre variabilele locale si cele globale, iata un script care defineste o
variabila locala denumita "$x" si o variabila globala cu acelasi nume:
<?php
function v_local() { 
        $x = 5;
        echo "<br />In corpul functiei x = $x";
}
$x = 2;
echo "<br />In corpul scriptului x = $x";
v_local();
echo "<br />In corpul scriptului x = $x";
?>
Cand executati acest script, veti primi urmatoarele rezultate:
In corpul scriptului x = 2
In corpul functiei x = 5
In corpul scriptului x = 2
Remarcati diferenta dintre cele doua variabile $x, chiar daca numele variabilelor este acelasi. 
Cand este apelata functia v_local(), $x ia valoarea 5, in rest, inainte si dupa, ia valoarea 2.
Domeniul de existenta al variabilei globale $x nu se extinde în interiorul corpului functiei v_local(), iar
domeniul de existenta al variabilei locale $x nu se extinde dincolo de corpul functiei respective. Cu
alte cuvinte, domeniile de existenta ale celor doua variabile sunt complet distincte.

3. Uti lizarea variabilelor stati ce

Uneori este nevoie ca o variabila locala sa-si pastreze valoarea de la un apel al functie asociate
la altul. Altfel spus, nu doriti ca variabila sa fie distrusa la încheierea apelului la functie. 
Pentru acest lucru puteti folosi instructiunea STATIC (la fel cu "static").
Forma instructiunii STATIC este similara cu aceea a instructiunii GLOBAL.
 STATIC $var1, $var2, $var3;

O variabila afisata într-o instructiune STATIC este cunoscuta sub numele de "variabila statica".
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a unei variabile statice:
<?php
function v_local() { 
        $x = $x + 1; 
        echo "<br /> x = $x";
}
function v_static() { 
        STATIC $x; 
        $x = $x + 1; 
        echo "<br /> x = $x";
}
v_local();
v_local();
v_local(); 

v_static();
v_static();
v_static();
?>
Daca rulati acest script, veti primi urmatoarele rezultate:
x=1
x=1
x=1
x=1
x=2
x=3
Observati ca variabila locala $x, definita în cadrul functiei v_local(), este creata din nou la fiecare
apelare a functiei, în consecinta, valoarea sa este întotdeauna afisata ca fiind egala cu 1. 
Prin contrast, variabila statica $x, definita în cadrul functiei v_static(), îsi pastreaza valoarea de la un
apel al functiei la urmatorul; ca atare, valoarea sa creste de fiecare data când este executata functia.

4. Uti lizarea referintelor

In mod prestabilit, argumentele transferate unei functii PHP sunt transmise prin valoare, ceea
ce înseamna ca valorile argumentelor sunt copiate si functiile utilizeaza copii ale valorilor
argumentelor lor, nu argumentele în sine. Ca o consecinta, o functie PHP nu poate modifica valorile
argumentelor sale.
Totusi, puteti stabili ca o functie sa aiba posibilitatea de a modifica valoarea unui argument,
specificând ca argumentul sa fie transferat prin referinta. 
Când un argument este transferat prin referinta, valoarea sa nu este copiata; functia lucreaza cu
valoarea argumentului si are libertatea de a modifica acea valoare. 
Pentru a specifica faptul ca un argument urmeaza a fi transferat prin referinta, inaintea
argumentului va fi adaugat un caracter ampersand (&). Puteti atasa acest caracter la argument în
antetul functiei sau în apelul la functie.
Iata un exemplu care prezinta apelul prin valoare si apelul prin referinta:
<?php
function p_valoare($a) { 
        $a = 1;
}
function p_referinta(&$a) { 
        $a = 1;
}

$b = 0;
p_valoare($b);
echo "<br /> \$b = $b";

$b = 0;
p_valoare(&$b);
echo "<br /> \$b = $b";

$b = 0;
p_referinta($b);
echo "<br /> \$b = $b";
?>
Dupa rulati acest script, veti obtine urmatoarele date de iesire:
$b = 0
$b = 1
$b = 1
Retineti ca scriptul contine doua functii, si anume "p_valoare()" si "p_referinta()". Fiecare functie
preia un singur argument, denumit $a. Antetul functiei "p_referinta()" specifica faptul ca argumentul
sau este transferat prin referinta; argumentul functiei "p_valoare()" este transferat prin valoare.
Primul paragraf al programului invoca functia "p_valoare()", transferând argumentul prin valoare. În
consecinta, functia lucreaza cu o copie a argumentului sau, iar valoarea variabilei $b nu se modifica.
Cel de-al doilea paragraf al programului invoca de asemenea functia "p_valoare()"; dar, foloseste un
caracter ampersand (&) pentru a determina transferul prin referinta al valorii variabilei $b. În
consecinta, functia modifica valoarea argumentului sau, care se transforma din 0 în 1.
Cel de-a treilea paragraf al programului invoca functia "p_referinta()". Antetul functiei respective
foloseste un caracter ampersand (&) pentru a specifica faptul ca valoarea argumentului sau este
transferata prin referinta, în consecinta, functia modifica valoarea argumentului sau, care se
transforma din 0 în l.
Prin utilizarea referintelor se evita suprasarcina de copiere a valorilor argumentelor si implicit se
obtine o viteza mai mare de executie a programului. Cu toate acestea, programele devin astfel mai
dificil de înteles, iar referintele sau apelurile prin referinta pot cauza erori de program. Cel mai indicat
este sa evitati referintele, acolo unde este posibil, si sa definiti functii care returneaza valori, si nu functii
care modifica valorile propriilor argumente.
In versiunile PHP 5+, transmiterea la functiei a unui parametru prin referinta "Call-time pass-by-
reference",p_valoare(&$b), a fost scoasa din uz. Dar poate fi activata din php.ini, daca aveti acces, prin
setarea 'true' la "allow_call_time_pass_reference".

Lucrul cu siruri (1)

 Învatati sa utilizati secvente escape suplimentare pentru a include în siruri caracterele

speciale
 învatati sa utilizati codurile ASCII
 învatati sa creati date de iesire formatate

În Lectia 2 au fost prezentate sirurile, tipul de date PHP care stocheaza texte, în aceasta lectie
veti învata mai multe despre utilizarea sirurilor.

1. Crearea si afi sarea sirurilor

Sa recapitulam notiunile elementare ale sirurilor
 Valorile de tip sir sunt secvente de caractere incluse între ghilimele duble sau simple
 Puteti include un caracter special în cadrul unui sir folosind o secventa escape care
reprezinta caracterul special.
 Variabilele pot fi de tip string si li-se poate atribui o valoare de tip sir.
 Operatorul de concatenare, punct, ( . ) se poate folosi pentru unirea sirurilor.
 PHP poate converti în mod automat o valoare numerica într-un sir, respectiv valoarea unui
sir într-un numar.
Secventele escape folosite în PHP:
 \n - salt la linie noua
\r - retur de car (rand nou)
\t - caracter de tabulare pe orizontala
\\ - backslash
\$ - simbolul dolarului
\" - ghilimele duble
\xxx - caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimata sub forma unui numar in octal
\xnn - caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimata sub forma unui numar în
hexazecimal

2. Secvente escape si cod ASCII

Ultimele doua secvente escape prezentate mai sus folosec un cod ASCII (America Standard
Code for Information Interchange) pentru reprezentarea unui caracter.
Codurile ASCII sunt valori întregi, care sunt cuprinse între 0 si 255; fiecare litera sau simbol folosit
frecvent în limbile vest-europene are asociat un cod ASCII. De exemplu, codul ASCII asociat literei A
este 65, iar codul asociat cifrei l este 49.
Prima secventa escape necunoscuta (\xxx) va permite sa folositi reprezentarea în octal (baza 8) a
unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzator. De exemplu, valoarea zecimala 65
(care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentata în octal sub forma 101. Ca atare, puteti
reprezenta litera A folosind secventa escape "\101".
Cea de-a doua secventa escape necunoscuta (\xnn) va permite sa folositi reprezentarea
hexazecimala (în baza 16) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzator. De
exemplu, valoarea zecimala 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentat sub forma
hexazecimala 41. Ca atare, puteti reprezenta litera A cu ajutorul secventei escape "\41".
Valoarea unui numar zecimal este suma produselor dintre fiecare cifra care îl compune si o putere
a lui 10. De exemplu, numarul zecimal 123 are valoarea l x 10 la puterea 2 + 2 x 10 la puterea 1 + 3
x 10 la puterea 0 = 1x100 + 2x10 + 3x1. 
Puteti determina valoarea unui numar reprezentat folosind o alta baza prin înlocuirea lui 10 cu
valoarea bazei respective într-o expresie ca aceea prezentata anterior. De exemplu, valoarea
hexazecimala 123 este echivalenta cu valoarea zecimala l x 16 la puterea 2 + 2 x 16 la puterea 1 + 3
x 16 la puterea 0 = l x 156 + 2 x 16 + 3 x l = 291.
Similar, valoarea în octal 123 este echivalenta cu valoarea zecimala 1x8 la puterea 2 + 2x8 la
puterea 1 + 3x8 la puterea 0 = 1x64 + 2x8 + 3xl=83.
Daca vi se pare complicat sa calculam astfel, nu intrati în panica; în continuare veti învata sa
determinati valoarea în octal sau hexazecimal echivalenta cu orice valoare zecimala, folosind functii
PHP.

3. Uti lizarea codurilor ASCII

Numeroase functii PHP sunt deosebit de folositoare la utilizarea codurilor ASCII. Aceste functii
sunt enumerate în tabelul urmator.
Functii folositoare în utilizarea codurilor ASCII
Functie Descriere
chr(/n) - Returneaza caracterul având codul ASCII dat de "n"
- Returneaza valoarea hexazecimala echivalenta cu valoarea
dechex(n)
zecimala data de "n"
 - Returneaza valoarea în octal echivalenta cu valoarea zecimala
decoct(n)
data de "n"
- Returneaza valoarea zecimala echivalenta cu valoarea
hexdec(n)
hexazecimala data de "n"
- Returneaza valoarea zecimala echivalenta cu valoarea în octal
octdec(n)
data de "n"
ord(c) - Returneaza codul ASCII echivalent caracterului "c"
Iata un exemplu de utilizare a functiei ord() pentru a determina codul ASCII corespunzator unui
anumit caracter:
<?php
$c = "A";
$n = ord($c);
echo "<br /> Valoarea ASCII a caracterului $c este $n";
?>
Scriptul va afisa urmatorul rezultat:
Valoarea ASCII a caracterului A este 65
Iata un exemplu care afiseaza echivalentele în octal, respectiv hexazecimal al caracterelor ASCII ale
caror coduri sunt cuprinse între 33 si 40:
<?php
for ($i=33; $i<40; $i++) { 
        $c=chr($i); 
        $octal = decoct($i); 
        $hex = dechex($i); 
        echo "<br /> $i (octal $octal, hex $hex): caracter - $c";
}
?>
Scriptul va afisa urmatorul rezultat:
33 (octal 41, hex 21): caracter - !
34 (octal 42, hex 22): caracter - "
35 (octal 43, hex 23): caracter - #
36 (octal 44, hex 24): caracter - $
37 (octal 45, hex 25): caracter - %
38 (octal 46, hex 26): caracter - &
39 (octal 47, hex 27): caracter - '

4. Crearea datelor de iesire formatate

PHP include doua functii utile pentru generarea datelor de iesire formatate, în
speta printf() si sprintf().
Functia printf() afiseaza datele sale de iesire, în timp ce functia sprintf() returneaza datele sale de
iesire sub forma unei valori sir.
În general, fiecare functie preia doua sau mai multe argumente. Primul argument este un sir,
denumit sir de formatate, care specifica formatul datelor de iesire, iar celelalte argumente specifica
valorile care vor constitui datele de iesire. 
Iata un exemplu simplu de utilizare a functiei sprintf():
<?php
$num = 8.7;
echo $num;
$num = sprintf("%05.2f", $num);
echo '<br>'. $num;
?>
- Rezultatul afisat va fi:
8.7
08.70
- Cu ajutorul expresiei "%05.2f", sprintf() formateaza numarul din $num astfel incat acesta sa fie
format din 5 caractere dintre care unul punct (.) si 2 zecimale.

Iata si doua exemple de utilizare a functiei printf():

<?php
$n = 8;
printf("Valoarea lui n este: %d", $n);
?>
- Va afisa "Valoarea lui n este: 8".
Al doilea exemplu, putin mai complicat, prezinta modul de utilizare a functiei printf() cu mai multe
argumente pentru datele de iesire:
<?php
$sir = 'Aceasta este lectia %d din cursul %s';
$num = 13;
$tip = 'PHP';
printf($sir, $num, $tip);
?>
- Includerea datelor formatate in sir se face in ordinea adaugarii variabilelor intre parantezele
functiei "sprintf()".
- Va afisa "Aceasta este lectia 13 din cursul PHP".

Sirul de formatare consta dintr-o serie de caractere si directive ordinare. Un caracter ordinar este
orice caracter, în afara caracterului "%". Caracterele ordinare sunt pur si simplu copiate la iesire.
Directivele reprezinta secvente de caractere care încep cu simbolul "%"; aceste determina modul în
care va fi formatat argumentul corespunzator.
O directiva simpla, cum este cea din exemplul precedent, poate consta dintr-un caracter "%" urmat
de un specificator de tip, precum "d", care arata ca argumentul trebuie tratat ca numar zecimal. Cu
toate acestea, o directiva mai sofisticata poate include urmatoarele componente, care trebuie sa
apara în ordinea indicata:
 Specificator de completare (optional): - Un specificator de completare precizeaza caracterul
care se va folosi pentru a completa rezultatul pâna la dimensiunea ceruta a sirului, în
cazul în care caracterul de completare este omis, rezultatul este completat cu spatii.
Specificatorul de completare poate fi un caracter spatiu sau un 0 (zero). Un specificator
de completare de tip spatiu este folosit frecvent cu sirurile, iar un specificator de
completare zero se foloseste mai ales alaturi de numere. Un alt caracter de completare
poate fi specificat prin prefixarea acestuia cu un singur semn al citarii ('). De exemplu,
pentru a completa un rezultat cu liniute de subliniere, specificati '_ drept caracter de
completare.
 Specificator de aliniere (optional): - Un specificator de aliniere indica daca rezultatul trebuie
sa fie aliniat la stânga sau la dreapta. Daca specificatorul de aliniere este omis, rezultatul
va fi aliniat la dreapta; daca se indica o cratima (-) drept specificator de aliniere, rezultatul
va fi aliniat la stânga.
 Specificator de latime (optional): - Un specificator de latime este un întreg care determina
numarul minim de caractere ale rezultatului; sau, daca argumentul este de tip double,
numarul minim de caractere situate la stânga punctului zecimal. Daca rezultatul contine
un numar mai redus de caractere, atunci va contine si caractere de completare.
  Specificator de precizie (optional): - Un specificator de precizie este un punct zecimal, urmat
de un întreg care determina numarul de cifre dupa punctul zecimal pe care trebuie sa le
contina rezultatul. Specificatorul de precizie nu are nici un efect pentru alte tipuri decât
double (float).
 Specificator de tip (obligatoriu): - Specificatorul de tip determina modul de tratare si afisare
a argumentului.

Tabelul urmator prezinta specificatorii de tip disponibili.

Specificatorii de tip PHP folositi la formatarea sirurilor
Specificator de
Descriere
tip
- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca
b
valoare binara
- Trateaza argumentul ca pe un întreg si afiseaza caracterul
c
cu aceeasi valoare ASCII ca si argumentul
- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca
d
valoare zecimala
- Trateaza argumentul ca pe o valoare de tip double si îl
f
afiseaza ca valoare cu virgula mobila
- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca pe o
o
valoare scrisa în octal
s - Trateaza argumentul ca pe un sir si îl afiseaza
- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca numar
x
hexazecimal, cu litere scrise cu minuscule
- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca numar
X
hexazecimal, cu litere scrise cu majuscule
Daca doriti sa inserati simbolul procentului în datele de iesire ale unui apel la functia printf() sau
sprintf(), inserati doua caractere "%".
Tabelul urmator prezinta rezultatele aplicarii a diferite siruri de formatare valorilor selectate. Studiati
tabelul si verificati daca ati înteles corect modul de operare a specificatorilor din cadrul fiecarui sir de
formatare. Remarcati ca, în cazul omiterii cifrelor zecimale, se produce automat o rotunjire.
Spatiile au fost înlocuite prin accente circumflexe(^), pentru a facilita determinarea numarului de
spatii si a amplasarii acestora.
Exemple de rezultate ale utilizarii a diferite siruri de formatare
Valoare Format Rezultat
100 %d 100
100 %b 1100100
100 %o 144
100 %x 64
100 %f 100.000000
 12.345 %^-10f 12.345000^^^^^^^^
12.345 %^10f ^^^^^^^^12 .345000
12.345 %^-10.2f 12.35^^^^^^^^
12.345 %10.2f ^^^^^^^^12.35
test %^-10s test^^^^^^
test %^10s *^^^^^^test
Daca utilizarea functiilor printf() si sprintf() pentru formatarea numerelor pare cam greoaie, puteti
folosi functianumber_format(), care returneaza o valoare de tip sir continând un rezultat formatat.
Puteti apela functia cu unul, doua sau patru argumente:
 number_format(numar)
 number_format(numar, zecimale)
 number_format(numar, zecimale, punct_zecimal, separator_mii)

- Argumentul "numar" specifica valoarea numerica pe care doriti sa o formatati.

- Argumentul "zecimale" specifica numarul dorit de cifre zecimale.
- Argumentul "punct_zecimal" precizeaza caracterul ce se va folosi drept punct zecimal.
- Argumentul "separator_mii' precizeaza caracterul care se va folosi ca separator al miilor.
În mod prestabilit, rezultatul este formatat fara zecimale, este inserat un punct (.) înaintea cifrelor
care compun partea zecimala, respectiv se foloseste o virgula (,) pentru separarea miilor.
De exemplu, apelul la functia number_format(1.234, 2) returneaza valoarea 1.23

Functia PHP sscanf(), este complementara functiei printf(). Daca functia printf() genereaza date de

iesire formatate, functia sscanf() citeste un sir, îl interpreteaza prin referirea la un sir de formatare si
stabileste valorile variabilelor specificate în functie de continutul sirului.
Sa luam în considerare urmatorul exemplu:
<?php
$subiect = "08,25,2008";
$n = sscanf($subiect, "%d,%d,%d", &$luna, &$zi, &$an);
echo "Au fost gasite $n valori";
echo "<br /> luna = $luna"; 
echo "<br /> zi = $zi"; 
echo "<br /> an = $an";
?>
Datele de iesire ale acestui script sunt:
Au fost gasite 3 valori
luna = 8
zi = 25
an = 2008

Lucrul cu siruri (2)

 Învatati sa maniupulati sirurile folosind diferite functii

 Invatati sa lucrati cu subsiruri
 1. Manipularea sirurilor
PHP contine peste 70 de functii care lucreaza cu siruri. Aceasta sectiune descrie cateva functii
pe care este posibil sa le utilizati frecvent. Aceste functii va permit sa obtineti lungimea unui sir, sa
eliminati dintr-un sir caracterele de tip spatiu alb, sa convertiti caracterele unui sir în majuscule sau
minuscule si altele.
- Functia strlen() returneaza lungimea sirului specificat ca argument al functiei. 
Iata un exemplu simplu de utilizare a functiei strlen():
<?php
$s = "Acesta este un sir";
$n = strlen($s);
echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";
?>
Scriptul de mai sus va afisa:
Lungimea sirului este: 18
- Numeroase functii PHP va permit sa eliminati caracterele de tip spatiu alb de la una sau ambele
extremitati ale unui sir.
Iata un exemplu; care prezinta modul de operare al acestor functii:
<?php
$s = "         Acesta este un sir         ";
$n = strlen($s);
echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";

$trim =chop($s);       // Elimina spatiile albe din partea dreapta a sirului

$n = strlen($trim);
echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";

$trim = ltrim($s);       // Elimina spatiile albe din partea stanga a sirului

$n = strlen($trim);
echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";

$trim = rtrim($s);       // Elimina spatiile albe din partea dreapta a sirului

$n = strlen($trim);
echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";

$trim = trim($s);       // Elimina spatiile albe din ambele parti a sirului

$n = strlen($trim);
echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";
?>
Scriptul de mai sus va afisa:
Lungimea sirului este: 36
Lungimea sirului este: 27
Lungimea sirului este: 27
Lungimea sirului este: 27
Lungimea sirului este: 18

Urmatorul tabel prezinta Functiile PHP de eliminare a caracterelor din siruri:

Functii PHP de eliminare a caracterelor din siruri
Functie Descriere
chop(s) - Returneaza valoarea lui 's', eliminând spatiile albe de la
 extremitatea din dreapta a sirului. Similar cu rtrim()
- Returneaza valoarea lui 's', eliminând spatiile albe de la
ltrim(s)
extremitatea din stânga a sirului
- Returneaza valoarea lui 's', eliminând spatiile albe de la
rtrim(s)
extremitatea din dreapta a sirului. Similar cu chop()
- Returneaza valoarea lui 's', eliminând spatiile albe de la ambele
trim(s)
extremitati
- Functia strtoupper() returneaza valoarea argumentului, convertita la majuscule. 
- Functia strtolower{) returneaza valoarea argumentului, convertita la minuscule. 
- Functia ucfirst{) returneaza valoarea argumentului, cu primul caracter din sir majuscula. 
Nici una din functii nu modifica valoarea argumentului, valoarea convertita este cea returnata ca
rezultat al functiei.
Iata un scurt exemplu, care prezinta modul de operare a acestor functii:
<?php
$s = "abcdefg";
$rezultat = strtoupper($s);
$rezultat2 = ucfirst($s);
echo "<br />strtoupper('$s'): $rezultat";
echo "<br />ucfirst('$s'): $rezultat2";
$s = "ABCDE";
$rezultat = strtolower($s);
echo "<br />strtolower('$s'): $rezultat";
?>
Scriptul de mai sus va afisa:
strtoupper(abcdefg): ABCDEFG
ucfirst(abcdefg): Abcdefg
strtolower(ABCDE): abcde

2. Compararea sirurilor
PHP furnizeaza patru functii care sunt deosebit de utile pentru compararea sirurilor. Aceste
functii sunt enumerate în tabelul urmator.
Fiecare functie returneaza o valoare al carei semn determina rezultatul comparatiei; nu
trebuie sa încercati sa interpretati valoarea returnata efectiva.
Functii PHP de comparatie între siruri
Functia Descriere
- Executa o comparatie fara sensibilitate la diferenta între majuscule si
minuscule. Returneaza o valoare mai mica decât zero daca 's1' este mai
strcasecmp(s1, s2)
mic decât 's2', o valoare mai mare decât zero daca 's1' este mai mare
decât 's2', respectiv 0 în celelalte cazuri.
- Executa o comparatie cu sensibilitate la diferenta între majuscule si
minuscule. Returneaza o valoare mai mica decât zero daca 's1' este mai
strcmp(s1, s2)
mic decât 's2', o valoare mai mare decât zero daca 's1' este mai mare
decât 's2', respectiv 0 în celelalte cazuri.
strncasecmp(s1, s2, n) - Executa o comparatie fara sensibilitate la diferenta între majuscule si
 minuscule. La comparatie sunt luate în considerare un numar de 'n'
caractere. Returneaza o valoare mai mica decât zero daca 's1' este mai
mic decât 's2', o valoare mai mare decât zero daca 's1' este mai mare
decât 's2', respectiv 0 în celelalte cazuri.
- Executa o comparatie cu sensibilitate la diferenta între majuscule si
minuscule. La com paratie sunt luate în considerare un numar de 'n'
strncmp(s1,s2, n) caractere. Returneaza o valoare mai mica decât zero daca 's1' este mai
mic decât 's2', o valoare mai mare decât zero daca 's1' este mai mare
decât 's2', respectiv 0 în celelalte cazuri.
Iata un scurt exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii:
<?php
$s1 = "abcd";
$s2 = "ABCE";
$rezultat = strcasecmp($s1, $s2);
echo "<br /> Functia strcasecmp a returnat $rezultat";
$rezultat = strcmp($s1, $s2);
echo "<br /> Functia strcmp a returnat $rezultat";
$rezultat = strncasecmp($s1, $s2, 3);
echo "<br /> Functia strncasecmp returnat $rezultat";
$rezultat = strncmp($s1, $s2, 3);
echo "<br /> Functia strncmp a returnat $rezultat";
?>
Scriptul de mai sus va afisa:
Functia strcasecmp a returnat -1
Functia strcmp a returnat 1
Functia strncasecmp returnat 0
Functia strncmp a returnat 1
Datele de iesire va arata ca functia strcasecmp() a identificat sirul "abcd" ca fiind mai mic decât
"ABCE", in schimb, functia strcmp(), la fel ca si functia strncmp(), a identificat sirul "abcd" ca fiind mai
mare decât "ABCE". Aceasta s-a întâmplat deoarece literele minuscule au în secventa ASCII o pozitie
superioara literelor scrise cu majuscule; litera 'A' are valoarea ASCII 65, iar litera 'a' are valoarea ASCII
97.
De asemenea, datele de iesire arata ca functia strncasecmp() a identificat sirul "s1" ca egal cu "s2",
deoarece au fost luate in considerare numai primele 3 caractere.

3. Descoperirea si extragerea sub-sirurilor

PHP include numeroase functii care gasesc si extrag sub-tiruri, adica parti dintr-un
sir. Cele mai importante functii de acest gen sunt rezumate în tabelul urmator:
Functii PHP de extragere si cautare
Functie Descriere
- Returneaza toate sirurile 's1' de la prima aparitie a sirului 's2' si pâna la
strchr(s1,s2) sfârsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE.
Functia strstr() executa aceeasi operatie
stristr(s1,s2) - Returneaza toate sirurile 's1' de la prima aparitie a sirului 's2' si pâna la
sfârsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Sirurile 's1' si
 's2' sunt comparate fara a se tine cont daca literele sunt majuscule sau
minuscule
- Returneaza pozitia (nr. intreg) a primei aparitii a sirului 's2' în 's1'.Daca
strpos(s1,s2)
's2' nu este gasit, functia returneaza FALSE
- Returneaza toate sirurile 's1' de la ultima aparitie a sirului 's2' si pâna la
strrchr(s1,s2) sfârsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. La comparatie
este folosit numai primul caracter al sirului 's2'
- Returneaza toate sirurile 's1' de la prima aparitie a sirului 's2' si pâna la
strstr(s1,s2) sfârsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE.
Functia strchr() executa aceeasi operatie
- Returneaza portiunea sirului 's' specificata de indexul întreg 'start'
substr(s, starf) 
respectiv de indexurile 'start' si 'lung'. Prima pozitie a sirului este pozitia
substr(s, start, lung)
0.
Iata un exemplu simplu, care prezinta modalitatile de utilizare a mai multor functii de extragere si
cautare:
<?php
$s = "the cat on the mat near the bat";
$b = "at";
$n = strpos($s, $b);
echo "<br /> strpos(\"$s\", \"$b\"): $n";

$s = "the cat on the mat near the bat";

$b = "at";
$n = strchr($s, $b);
echo "<br /> strchr(\"$s\", \"$b\"): $n";

$s = "the cat on the mat near the bat";

$b = "at";
$n = strrchr($s, $b);
echo "<br /> strrchr(\"$s\", \"$b\"): $n";

$s = "the cat on the mat near the bat";

$rezultat = substr($s, 4, 3);
echo "<br /> substr(\"$s\", 4, 3): $rezultat";
?>
Studiati cu atentie scriptul si tabelul de mai sus pentru a intelege datele de iesire. Iata si datele de
iesire:
strpos("the cat on the mat near the bat", "at"): 5
strchr("the cat on the mat near the bat", "at"): at on the mat near the bat
strrchr("the cat on the mat near the bat", "at"): at
substr("the cat on the mat near the bat", 4, 3): cat
O potentiala dificultate în utilizarea functiei strpos() consta în aceea ca poate fi greu de sesizat
diferenta dintre valoarea returnata 0, care arata ca sub-sirul a fost gasit în pozitia initiala a sirului, si
valoarea returnata FALSE, care arata ca sub-sirul nu a fost gasit.
Iata un scurt exemplu care indica un mod adecvat de testare a valorii returnate de functia strpos(),
astfel încât sa se poata face diferenta între cele doua rezultate:
<?php
$poz = strpos($s1, $s2);
if ($poz == FALSE) { 
      echo "<br /> sub-sirul nu a fost gasit";
}
?>
Procedeul prezentat foloseste operatorul de identitate (==) pentru a determina daca valoarea
returnata este identica - nu doar aritmetic egala - cu valoarea FALSE.

4. Înlocuirea unui sub-sir

O operatie frecvent folosita în programare consta în gasirea unui sub-sir si înlocuirea sa cu o
valoare noua. PHP are doua functii deosebit de utile pentru asemenea operatii, si
anume str_replace() si substr_replace(). 
Mai jos sunt prezentate pe scurt aceste functii. 
Remarcati ca functia  str_replace()  noteaza sub-sirul prin valoarea sa, în timp ce
functia substr_replace() noteaza sub-sirul prin pozitia sa în interiorul sirului subiect.
 str_replace(cauta, înlocuire, subiect) - Se cauta în sirul 'subiect' sub-sirul 'cauta'; daca sub-
sirul este gasit, returneaza valoarea 'subiect', înlocuindu-se prima aparitie a sirului 'cauta'
cu 'înlocuire'.
 substr_replace(subiect, înlocuire, start, lungime) - Returneaza valoarea 'subiect', înlocuind
sub-siruf care începe de la 'start' si având lungimea 'lungime' cu sirul 'înlocuire'.

Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii:

<?php
$subiect = "the cat on the mat near the bat";
echo "<br /> Subiect : $subiect";

$cauta = "cat";
$inlocuire = "DOG";
$rezultat = str_replace($cauta, $inlocuire, $subiect);
echo "<br /> str_replace : $rezultat";

$inlocuire = "CAT";
$rezultat = substr_replace($subiect, $inlocuire, 4, 3);
echo "<br /> substr_replace : $rezultat";
?>
Iata si rezultatul exemplului :
Subiect : the cat on the mat near the bat
str_replace : the DOG on the mat near the bat
substr_replace : the CAT on the mat near the bat

Expresii regulate, regex

 Invatati sa scrieti si sa utilizati expresii regulate

 Invatati sa verificati sirurile in functie de expresii regulate

1. Scrierea expresiilor regulate (Regex)

Expresiile regulate (regex) sunt un sir de caractere sablon care descriu multimea cuvintelor
posibile care pot fi formate cu acele caractere, respectand anumite reguli. Aceste expresii regulate
folosesc paranteze (rotunde, patrate, acolade) prin care formeaza regulile de formare a cuvintelor.
Utilitatea cea mai frecventa a unei expresii regulate consta în a recunoaste daca un sir contine sau
nu cuvinte sau sub-sir care pot fi formate prin expresia regulata respectiva.
 De ex.: expresia m[ai]r poate forma cuvintele: mar si mir

Sa presupunem ca doriti sa specificati un sir care poate include orice vocala. Puteti face aceasta
folosind expresia regulata [aeiou]. Prin includerea valorilor posibile între paranteze, formati o
expresie regulata echivalenta cu formularea "alege oricare din aceste valori". Daca doriti sa
permiteti si utilizarea, majusculelor, puteti scrie[aeiouAEIOU].
Sa presupunem ca doriti sa specificati un sir care poate include orice caracter scris cu minuscule.
Puteti scrie:[abcdefghijklmnopqrstuvwxyz]. Sau puteti folosi o forma mai compacta [a-z], unde
prin cratima se întelege "o serie de caractere consecutive".
Sa presupunem ca doriti sa specificati intr-o expresie regulata sirurile "sat", "mat" si "lat". Pentru
aceasta, aveti nevoie de expresia regulata [sml]at. Semnificatia acestei expresii regulate este
urmatoarea: "alege oricare din literele 's', 'm' si 'l' si scrie dupa litera respectiva literele 'at'".
Daca un accent circumflex (^) este primul simbol mentionat între parantezele drepte, acesta are ca
efect inversarea semnificatiei expresiei regulate plasate între paranteze.
 De exemplu, expresia regulata [^a-z] corespunde oricarui caracter care nu este o litera mica.

Pentru a specifica faptul ca o expresie regulata se poate repeta, expresia regulat va fi urmata de
o pereche de acolade, care includ limitele superioara si inferioara ale repetitiei.
 De exemplu, expresia regulata [aeiou]{1,4} corespunde sirurilor care pot contine intre 1 si 4
vocale.

Pentru a specifica repetarea mai multor parti ale unei expresii regulate, includeti partile
respective între paranteze rotunde.
 De exemplu, expresia regulata ([sml]at){1 ,2} corespunde unui numar de una sau doua
repetari ale oricaruia dintre sirurile "sat", "mat" sau "lat".

Pentru a simplifica scrierea de reguli intr-o expresie regulata se folosesc anumite caractere
"speciale"
Sa presupunem ca doriti sa reprezentati o înmultire intre doua numere, puteti obtine ceva de
genul [0-9]*[0-9]. Totusi, aceasta expresie regulata nu are semnificatia dorita, deoarece '*' este un
factor de repetitie, nu un caracter dintr-un sir. Pentru a dezactiva semnificatia speciala a
caracterului '*', trebuie sa-l prefixati cu un caracter backslash: [0-9]\*[0-9].
Pentru a specifica faptul ca o expresie regulata corespunde numai unui sub-sir care include
anumite caractere la inceput, prefixati expresia regulata cu un accent circumflex "^". De exemplu,
expresia regulata ^[sml]at corespunde sub-sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai daca acestea apar
la începutul sirului subiect. 
Similar, pentru a arata ca o expresie regulata corespunde numai unui sub-sir care include anumite
caractere la sfarsit, anexati la expresia regulata un simbol al dolarului "$". De exemplu, expresia
regulata [sml]at$ corespunde sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai daca acestea apar la sfârsitul
sirului subiect. 
Iata o lista cu mai multe caractere speciale si rolul lor in expresiile regulate:
 ^   - indica inceputul liniei
 $   - indica sfarsitul liniei
 .   - (punct) orice caracter
 []   - un caracter dintre cele din paranezele patrate
  [^]   - orice caracter, in afara celor din paranezele patrate
 \   - scoate din contextul formari expresiei caracterul care urmeaza
 +   - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta odata si de cate ori e posibil
(de la 1 la infinit)
 *   - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta de cate ori e posibil sau
niciodate (de la 0 la infinit)
 ?   - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta ce mult odata
 <>   - un cuvant intreg
 (|)   - lista de optiuni SAU
 {m, n}   - repetarea expresiei de la "m" la "n" ori

Iata cateva exemple de expresii regulate:

 (.*)   - Reprezinta toate caracterele (prin .) repetate de cate ori e posibil (dat de *)
 <salut>   - Cuvantul "salut"
 (ci|co)tim   - Reprezinta "citim" si "cotim"
 ^The .* hack$   - Sirurile care incep cu "the " si se sfarsesc cu " hack"
 ^www.[a-z0-9]+.ro$   - Reprezinta sirurile "www.---.ro" unde '---' poate fi orice litera sau
cuvant ce contine litere mici si numere
 (^-\+[0-9]*)   - Orice numar care incepe cu "-" sau "+"
 ^([a-zA-Z0-9]+[a-zA-Z0-9._%-]*@([a-zA-Z0-9-]+\.)+[a-zA-Z]{2,4})$   - Expresie regulata
pentru adrese de e-mail

2. Uti lizarea expresiilor regulate

PHP include numeroase functii care lucreaza cu expresii regulate. Tabelul urmator
descrie unele din aceste functii.
Functii PHP pentru expresii regulate
Functie Descriere
- Executa o identificare cu o expresie regulata (deprecata incepand cu
ereg
versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6)
- Înlocuieste un sub-sir care corespunde unei expresii regulate (deprecata
ereg_replace incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6 - in locul ei poate
fi folosita preg_replace)
- Executa o identificare cu o expresie regulata insensibila la diferenta
eregi între majuscule si minuscule (deprecata incepand cu versiunea PHP 5.3
si anulata la PHP 6)
- Înlocuieste un sub-sir care corespunde unei expresii regulate insensibile
la diferenta între majuscule si minuscule (deprecata incepand cu
eregi_replace
versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6 - in locul ei poate fi folosita
preg_replace)
- Cauta in sir caracterele sau sablonul care se potriveste cu expresia
preg_replace
regulata din functie si o inlocuieste cu alte valori date
 - Divide un sir într-un tablou folosind o expresie regulata (deprecata
split incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6 - in locul ei poate
fi folosita preg_split)
- Creaza o expresie regulata, insensibila la diferenta între majuscule si
sql_regcase minuscule, dintr-un sir care contine o expresie regulata (deprecata
incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6)
In continuare este dat un exemplu cu functia ereg().
Forma simpla a functiei ereg() preia doua argumente: un sir care contine o expresie regulata si un sir
subiect. Functia returneaza TRUE daca expresia regulata corespunde unui sub-sir al sirului subiect; în
caz contrar, returneaza FALSE. 

- Iata un exemplu:
<?php
$model = "[sml]at";
$subiect = "La noi in sat";
$rezultat = ereg($model, $subiect);
if ($rezultat) {
    echo 'Model inclus in subiect';
}
?>
- In acest script, variabila $rezultat primeste valoarea TRUE, deoarece sirul 'subiect' contine sub-sirul
"sat", care corespunde expresiei regulate.
Pentru verificare, instructiunea "if" verifica daca "$resultat" este TRUE si in caz afirmativ executa
comanda dintre acolade, "echo" care afiseaza 'Model inclus in subiect'.

- Pentru a verifica daca un sir contine numai litere si numere, puteti folosi direct
functia ctype_alnum()

- Deoarece functiile "ereg" au fost deprecate incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulate din PHP 6,
este indicat sa nu le mai folositi, cunoasterea lor e necesara daca le intalniti in scripturi mai vechi.
Acestea au fost inlocuite cu functii "preg_" (Perl-Compatible). Mai multe detalii si exemple despre
aceste functii gasiti in manualul Expresii regulate (compatibile Perl.
Expresiile regulate compatigile Perl se adauga intre caractere "/". De exemplu sablonul ([a-z0-9]+)  se
foloseste  /([a-z0-9]+)/.

Iata un exemplu cu preg_grep(), aceasta returneaza un array compus din elementele unei matrice
care contin sablonul, expresia regulata cautata. Acest exemplu va returna doar acele elementele
dintr-o matrice care contin in ele sub-sirurile "casa" sau "masa".
<?php
$matrice = array('123casa', 'abc masa', '12-xy', '$asa_0/', '123abc casa');
$filtru = preg_grep("/([cm]asa)/", $matrice);

print_r ($filtru);             // Afiseaza elementele matricei

?>
- Variabila "$matrice" contine un Array cu mai multe elemente cu siruri.
- In variabila $filtru e preluat rezultatul functiei "preg_grep()" a carei prim parametru este un sablon
de expresie regulata (adaugata intre ghilimele duble), iar al doilea este matricea in care e cautat
sablonul.
- Cu functia "print_r()" se va afisa elementele matricei obtinute in variabila "$filtru". Rezultatul afisat
e urmatorul:
Array ( [0]=>123casa [1]=>abc masa [4]=>123abc casa )

- Un ultim exemplu util, folosim functia preg_replace() si o expresie regulata pentru a elimina

caracterelor speciale dintr-un sir
<?php
$sir = 'Sir& ce contine*a <caractere: speciale? /in co@nte>xt';
$sir = preg_replace("/([^ A-Za-z0-9_]+)/", "", $sir);
echo $sir; 
?>
In acest exemplu avem un sir (stocat in variabila $sir) ce contine diferite caractere mai putin uzuale.
Functia "preg_replace", impreuna cu expresia regulata "/(^ A-Za-z0-9_]+)/", pastreaza in $sir numai
literele, cifrele, caracterul '_' si spatiu.
Instructiunea "echo" va afisa urmatorul rezultat:
Sir ce continea caractere speciale in context

Utilizarea variabilelor cookie

 învatati care este modul de functionare a variabilelor cookie

 învatati sa creati, sa obtineti accesul la variabilele cookie si sa le stergeti
 învatati sa specificati optiunile dintr-o variabila cookie

1. Accesul la variabilele cookie

Valorile majoritatii variabilelor dispar atunci când scriptul PHP care le contine îsi încheie
executia. Spre deosebire de acestea, valorile variabilelor cookie se pot pastra un timp indefinit.
Pentru ca valorile lor sa se poata pastra, browserul utilizatorului stocheaza variabilele cookie în
unitatea de hard-disc a utilizatorului.
Majoritatea navigatoarelor de Web au posibilitatea sa activeze/dezactiveze cookie-urile. Trebuie sa
tineti cont de acest lucru cand doriti sa folositi cookie in scripturile dv., totusi, comform statisticilor,
in jur de 1% dintre utilizatori au optiunea cookie dezactivata.
PHP pune la dispozitia utilizatorilor functii pentru transmiterea cookie-urilor de la server la
browser, si modalitati de citire a cookie-urilor.
Pentru a citi cooki-urile puteti utiliza variabila PHP de tip
tablou $_COOKIE sau $_HTTP_COOKIE_VARS, acestea contin numele si valoarea fiecarei variabile
cookie curenta. Daca doriti sa obtineti acces la acest tablou, puteti folosi un program ca urmatorul:
 Foreach($_COOKIE as $nume => $valoare)
echo "<br /> $nume => $valoare";

- $_COOKIE['numeCookie'] este o variabila super-globala, putand fi accesata si in functii fara a mai

specifica "global".

2. Crearea unei variabile cookie

Un lucru important de retinut este faptul ca cookie-urile trebuie sa fie transmise la browser
inaintea oricarei alte informatii.
Pentru a evita problemele, asigurati-va ca un script PHP care stabileste o valoare a unei variabile
cookie este plasat în partea superioara a fisierului, fara caractere de tip spatiu alb care sa-l
preceada. De asemenea, stabiliti valoarea variabilei cookie înainte de a executa o instructiune
 'echo' sau o alta instructiune PHP care trimite browserului date de iesire.
Pentru a crea o variabila cookie, folositi functia setcookie(), care are urmatoarea forma:
 setcookie(numeCookie, valoare, expirare)

- Argumentul 'numeCookie' specifica numele variabilei cookie, iar argumentul 'valoare' specifica
valoarea variabilei.
- Valoarea variabilei cookie este automat transmisa "urlencode" si cand este primita e automat
decodata.
- Argumentul 'expirare' indica momentul expirarii variabilei cookie; dupa ora specificata, variabila
cookie nu mai este accesibila.
În general, este convenabil sa se specifice momentul expirarii folosind functia time(), care returneaza
intervalul de timp (exprimat în secunde) scurs de la 1 ianuarie 1970. Puteti adauga o valoare de tip
decalaj (offset), care specifica intervalul de timp pe durata caruia variabila cookie trebuie sa fie
accesibila.
Folosind aceasta functie se pot transmite mai multe cookie-uri succesiv; protocoalele Web limiteaza
insa la maximum 20 numarul cookie-urilor ce pot fi trimise aceluiasi utilizator.
De exemplu, sa luam în considerare urmatoarea instructiune:
 setcookie("fruct", "banana", time()+3600);

Aceasta instructiune creeaza o variabila cookie denumita 'fruct', care are valoarea 'banana'. Variabila
cookie va fi disponibila timp de o ora (3600 secunde) de la crearea sa.
Daca preferati, puteti specifica momentul expirarii folosind functia mktime(). Aceasta functie are
urmatoarea forma:
 mktime(ore, minute, secunde, luna, zi, an)

De exemplu, urmatoarea instructiune creeaza o variabila cookie care expira la o secunda dupa miezul
noptii primei zile a anului 2009:
 Setcookie("fruct", "banana", mktime(0, 0, 1, 1, 1, 2009));

3. Stergerea unei variabile cookie

Deoarece o variabila cookie are o data de expirare, aceasta va fi stearsa automat la un oarecare
interval de timp dupa crearea sa. Totusi, puteti sterge o variabila cookie imediat. Pentru aceasta,
fixati momentul expirarii variabilei cookie la un moment de timp in trecut.
De exemplu, pentru a sterge o variabila cookie denumita 'fruct', puteti folosi urmatoarea
instructiune:
 setcookie("fruct", "", time()-3600);

Aceasta instructiune stabileste timpul de expirare cu o ora (3600 de secunde) în urma. 

Remarcati ca valoarea variabilei cookie este exprimata sub forma unui sir vid (""); din moment ce
variabila cookie nu va mai fi disponibila, valoarea sa nu mai are importanta.

4. Specifi carea accesului la o variabila cookie si alte opti uni

Functia setcookie() poate prelua maximum sase argumente.
Iata formatul complet al functiei setcookie():
 setcookie(nume, valoare, expirare, cale, domeniu, secure)

Argumentele 'nume', 'valoare' si 'expirare' au fost descrise în sectiunea precedenta.

- Argumentul 'cale' va permite sa specificati calea URL asociata variabilei cookie. În mod prestabilit,
variabila cookie este disponibila pentru scripturile din catalogul care contine scriptul în care a fost
 configurata variabila respectiva, precum si pentrul scripturile din sub-cataloagele aferente
catalogului respectiv. În particular, scripturilor din cataloagele parinte ale catalogului care contine
scriptul nu li se permite accesul prestabilit la variabila cookie.
Pentru a pune variabila cookie la dispozitia scripturilor dintr-un anumit catalog si cataloagele sale,
specificati o valoare a argumentului 'cale'. De exemplu, pentru a pune variabila cookie la dispozitia
întregului arbore de cataloage, specificati " /" ca valoare a argumentului cale; pentru a face
variabila cookie disponibila în catalogul "/test" si în sub-cataloagele sale, specificati "/test/" ca
valoare a argumentului 'cale'.
- Daca nu este specificat nici un argument 'domeniu', o variabila cookie este disponibila numai
pentru scripturile din domeniul Web care a creat variabila respectiva. Argumentul 'domeniu' va
permite sa specificati numele de domeniu asociat unei variabile cookie. În consecinta, variabila
cookie va fi disponibila numai pentru siturile Web din cadrul domeniului specificat. De exemplu, sa
presupunem ca un script din serverul Webhttp://www.subdomeniu.domeniu.com creeaza o
variabila cookie. În mod prestabilit, variabila cookie este disponibila numai pentru gazda respectiva.
Cu toate acestea, puteti face variabila cookie disponibila pe întreg domeniul
'subdomeniu.domeniu.com', specificând "subdomeniu.domeniu.com" ca valoare a argumentului
'domeniu'.
- Argumentul 'secure' este o valoare întreaga, care specifica daca variabila cookie trebuie trimisa
prin intermediul unei conexiuni sigure (HTTPS). Specificati valoarea l pentru a împiedica
transmiterea variabilei cookie în cazul în care conexiunea nu este sigura; pentru a permite
transmiterea variabilei cookie prin conexiuni HTTP obisnuite, specificati valoarea 0.

Lucrul cu fisiere (1)

 Invatati sa obtineti atributele unui fisier

 Invatati despre privilegiile unui fisier si utilizarea acestora
 Invatati sa deschideti si sa inchideti fisiere

1. Obti nerea atributelor unui fi sier

Privilegiile asociate unui fisier sau unui catalog determina operatiile pe care le poate executa un
utilizator cu fisierul sau catalogul respectiv.
Pentru a adauga un fisier intr-un director, folosind PHP, trebuie sa aveti permisiunea de scriere in
acel director, de asemenea, pentru a adauga date intr-un fisier, trebuie sa aveti permisiunea de
scriere in fisierul respectiv.
Aceste permisiuni sunt date (configurate) de administratorul sistemului respectiv.
PHP furnizeaza numeroase functii care va permit sa obtineti informatii care descriu un fisier.
Tabelul urmator rezuma cele mai cunoscute dintre aceste functii.
Functii PHP pentru obtinerea atributelor unui fisier
Functie Descriere
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista, respectiv FALSE în caz
file_exists()
contrar
fileatime() - Returneaza timpul de acces la fisier sub forma de amprenta de timp UNIX.
- Returneaza timpul de modificare al i-nodului (structura de date care contine
filectime() informatii despre fisiere UNIX - N. T.) sub forma de amprenta de timp
UNIX.
 filegroup() - Returneaza identificatorul numeric al grupului care detine fisierul
- Returneaza momentul de timp al modificarii fisierului sub forma de
filemtime()
amprenta de timp UNIX
fileowner() - Returneaza identificatorul numeric de utilizator al fisierului
fileperms() - Returneaza permisiunile fisierului
filesize() - Returneaza dimensiunea fisierului, în octeti
- Returneaza tipul fisierului, în speta "fifo", "char", "dir", "block", "link",
filetype()
"file" sau "unknown"
- Returneaza TRUE daca directorul specificat exista; în caz contrar,
is_dir()
returneaza FALSE
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista; în caz contrar, returneaza
is_file()
FALSE
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista si poate fi citit; în caz
is_readable()
contrar, returneaza FALSE
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista si se poate scrie în acel
is_writable()
fisier; în caz contrar, returneaza FALSE
Functiile fileowner() si filegroup() returneaza fiecare un identificator numeric; puteti converti
identificatorul numeric într-un sir prin invocarea functiei posix_getpwuid() cu un identificator de
utilizator, respectiv a functiei posix_getgrgid()cu un identificat de grup. Acestea returneaza
informatii despre identificatorul precizat.
Iata un exemplu in care puteti vedea, si intelege mai bine, cum sunt folosite functiile rezentate in
tabelul anterior (fisierul 'test.txt' care va fi folosit de functii se afla in acelasi director cu scriptul php):
<?php
$filename = "test.txt";

$result = file_exists($filename);
echo "<br /> file_exists(): $result";

$result = fileowner($filename);
echo "<br /> fileowner(): $result";

$result = filegroup($filename);
echo "<br /> filegroup(): $result";

$result = filetype($filename);
echo "<br /> filetype(): $result";

$result = filesize($filename);
echo "<br /> filesize(): $result";

$result = fileatime($filename);
$result = date("m/d/Y H:i", $result);
echo "<br /> fileatime(): $result";

$result = filectime($filename);
$result = date("m/d/Y H:i", $result);
echo "<br /> filectime(): $result";

$result = filemtime($filename);
$result = date("m/d/Y H:i", $result);
echo "<br /> filemtime(): $result";

$result = fileperms($filename);
$result = decoct($result);
echo "<br /> fileperms(): $result";

$result = is_file($filename);
echo "<br /> is_file(): $result";

$result = is_dir($filename);
echo "<br /> is_dir(): $result";

$result = is_readable($filename);
echo "<br /> is_readable(): $result";
$result = is_writable($filename);
echo "<br /> is_writable(): $result";
?>
Datele de iesire ale exemplului sunt urmatoarele
file_exists(): 1
fileowner(): 0
filegroup(): 0
filetype(): file
filesize(): 5
fileatime(): 08/28/2008 00:00
filectime(): 08/28/2008 10:49
filemtime(): 08/28/2008 11:32
fileperms(): 100666
is_file(): 1
is_dir():
is_readable(): 1
is_writable(): 1

2. Privilegii de fi sier
Privilegiile asociate unui fisier (sau director) determina operatiile pe care utilizatorii le pot
efectua cu fisierul (sau directorul) respectiv. =
Privilegiile sunt date sub forma a trei grupuri alcatuite din câte trei caractere fiecare; cu alte
cuvinte, trei triade. Prima triada indica privilegiile acordate posesorului fisierului. Cea de-a doua
triada indica privilegiile acordate membrilor grupului posesor al fisierului. Cea de-a treia triada
indica privilegiile acordate altor utilizatori.
Cele 3 caractere care alcatuiesc un grup sunt reprezentate, in sistemele UNIX, prin urmatoarele tri
litere: 'r', 'w' si 'x'; acestea reprezinta:
 r - fisierul poate fi citit
w - se poate scrie în fisier
x - continutul fisierului poate fi executat
Caracterele unei triade apar întotdeauna în secventa 'rwx'. Daca o anumita litera este înlocuita de o
cratima (-), privilegiul asociat nu este accesibil.
De exemplu, sa examinam privilegiile specificate in urmatorul exemplu:
 rwxr-xr--

Aceste caractere au urmatoarea semnificatie:

 "rwx", posesorul fisierului poate citi, scrie sau executa fisierul
 "r-x", membrii grupului posesor al fisierului pot citi sau executa fisierul, dar nu pot scrie în
fisier
 "r--", alti utilizatori pot citi fisierul, dar nu pot scrie în fisier sau executa continutul fisierului

Privilegiul 'x' este semnificativ numai pentru fisierele care includ un continut executabil, cum sunt
fisierele binare executabile (.exe) sau anumite categorii de scripturi.
Posesorul unui fisier poate modifica privilegiile asociate fisierului emitând
comanda chmod (aceasta functioneaza in sistemele de operare UNIX).
Aceasta comanda are doua forme. O forma va permite sa specificati privilegiile folosind cifre scrise
în octal; cealalta va permite sa le specificati folosind litere.
Pentru a specifica privilegiile folosind cifre în octal, calculati valoarea numerica a fiecarei triade.
Pentru aceasta, însumati numerele corespunzatoare fiecarui privilegiu disponibil din cadrul triadei.
Numerele asociate privilegiilor sunt urmatoarele:
 r - 4
w - 2
x - 1

De exemplu, privilegiul "rwx" are valoarea 4 + 2 + 1 = 7. Similar, privilegiul "r-x" are valoarea 4 + l = 5,
iar privilegiul "r--" are valoarea 4.
Dupa ce ati calculat valoarea numerica a fiecarei triade, formati un numar din trei cifre scris în octal,
care este alcatuit din valoarea numerica a privilegiilor utilizatorilor, valoarea numerica a privilegiilor
membrilor grupului, si valoarea numerica a privilegiilor altor utilizatori. Astfel, privilegiile "rwxr-xr--"
corespund valorii în octal 754.

3. Modifi carea privilegiilor unui fi sier

Pentru a modifica privilegiile unui fisier, folositi functia chmod(), care are urmatoarea forma:
 chmod(nume_fisier, mod)

Argumentul 'nume_fisier' specifica numele si calea de acces a fisierului ale carui privilegii urmeaza a
fi modificate, iar argumentul 'mod' specifica privilegiile dorite, în general, se prefera exprimarea
privilegiilor sub forma unui numar scris în octal. Pentru aceasta, prefixati valoarea folosind cifra 0. 
De exemplu, puteti atribui unui fisier "text.txt" privilegiile "rwxr-xr--" specificând pentru 'mod'
valoarea 0754, functia "chmod" va fi chmod("text.txt", 0754)
Pentru ca functia chmod() sa se execute cu succes, PHP trebuie sa ruleze sub contul utilizatorului
posesor al fisierului. Functia returneaza TRUE în caz de reusita, respectiv FALSE în caz contrar.
Pentru a modifica grupul posesor al unui fisier, invocari functia chgrp(), care are forma:
 chgrp("nume_fifier", grup)

- Unde "grup" este un nume sau numar care desemneaza grupul respectiv.
Functiile  chmod() si  chgrp() nu functioneaza sub Microsoft Windows.
 4. Deschiderea unui fi sier
Inainte de a putea citi sau scrie într-un fisier, trebuie sa deschideti fisierul folosind
functia fopen().
 fopen("nume_fisier", "mod")

- unde 'nume_fisier' specifica numele si calea spre fisierul care urmeaza a fi deschis, iar 'mod' indica
tipul de acces dorit.
Modurile de deschidere a unui fisier sunt urmatoarele:
 r - Permite doar citirea fisierului
r+ - Citire sau scriere de la inceputul fisierului
w - Creaza fisierul daca nu exista si suprascrie datele existente
w+ - Citire sau scriere; la scriere , creeaza fisierul daca nu exista si suprascrie datele
existente
a - Adaugare; Creaza fisierul daca nu exista si adauga datele noi la sfarsitul fisierului
existent
a+ - Citire sau scriere; la scriere, creaza fisierul daca nu exista si adauga datele noi la
sfarsitul fisierului existent
x - Doar scriere; Creaza fisierul daca nu exista si genereaza un averisment daca acesta
exista
x+ - Citire sau scriere; Creaza fisierul daca nu exista si genereaza un averisment daca
acesta exista
b - Deschide fisierul in mod binar

Functia fopen() returneaza FALSE daca PHP nu a reusit sa deschida fisierul, în caz contrar, returneaza
o valoare care contine un întreg, numit "identificator de fisier", care se foloseste pentru identificarea
unui fisier de catre functiile care executa operatii cu fisiere.
De exemplu, instructiunea urmatoare deschide fisierul 'carte.txt' pentru citire:
 $fh = fopen("carte.txt", "r");

Sub Microsoft Windows, fisierele ASCII si fisierele binare sunt tratate în mod diferit. Când deschideti
un fisier binar sub Windows, specificati "b" ca al doilea caracter al modului; de exemplu, "rb" pentru
citire, "wb" pentru scriere, "a+b" pentru citire si adaugare. Daca nu procedati astfel, citirile din fisier
si alte operatii se vor încheia prematur sau vor esua.

5. Verifi carea fi nalizarii unei operati i cu un fi sier

Operatiile cu fisiere (inclusiv cele legate de deschiderea, citirea unui fisier si scrierea într-un
fisier) pot esua dintr-o varietate de motive. Deci, este important sa verificati daca fiecare operatie
s-a încheiat cu succes. 
Iata o modalitate în care puteti proceda:
<?php
$fh = fopen("carte.txt", "rb");
if (!$fh) { 
      echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";
}
?>
Functia fopen() returneaza FALSE daca nu reuseste sa deschida fisierul. In acest caz, scriptul executa
instructiunea echocare afisaza un mesaj.
O forma alternativa mai simpla foloseste operatorul OR (SAU):
<?php
($fh = fopen("carte.txt", "rb")) 
      OR die("Nu a fost deschis fisierul carte.txt.");
?>

6. Inchiderea unui fi sier

Un fisier deschis consuma resursele sistemului. Când un script a terminat de utilizat un fisier,
scriptul trebuie sa închida fisierul, eliberând aceste resurse. 
La sfârsitul unui script, PHP închide în mod automat fisierele deschise. Totusi, la programare se
recomanda sa închideti fisierele mai rapid, ori de câte ori este posibil.
Pentru a închide un fisier, folositi functia fclose():
 fclose(identificator_fisier)

- 'identificator_fisier' este identificatorul fisierului, returnat la deschiderea acestuia cu functia fopen()

Iata un exemplu caracteristic de deschidere, utilizare si închidere a unui fisier:
<?php
$fh = fopen("carte.txt", "rb");
if (!$fh) { 
      echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";
}
// Aici se insereaza instructiunile care folosesc fisierul deschis
fclose($fh);
?>
Functia  fclose() returneaza valoarea TRUE daca fisierul a fost închis cu succes. Testarea acestei
valori este rareori necesara, deoarece nu se mai pot face prea multe dupa ce s-a ratat o încercare de a
închide un fisier.

Lucrul cu fisiere (2)

 Învatati sa cititi datele dintr-un fisier

 Învatati sa afisati continutul unui fisier
 Învatati sa scrieti date intr-un fisier

1. Citi rea dintr-un fi sier

PHP furnizeaza o varietate de functii pentru citirea fisierelor. Una dintre acestea este fread(),
care are urmatoarea forma:
                fread(identificator_fisier, lungime)
Argumentul 'identificator_fisier' este valoarea returnata de functia fopen(), iar argumentul
'lungime' specifica numarul maxim de octeti care vor fi cititi. Octetii cititi din fisier sunt returnati
sub forma de valoare de tip sir. Daca operatia de citire întâlneste sfârsitul fisierului, PHP va returna
mai putin de lungime octeti data.
Iata un exemplu de citire si de afisare a unui text dintr-un fisier, folosind functia fopen() (Fisierul
"carte.txt" folosit ca test in exemplele de mai jos trebuie sa se afle in acelasi director in care este si
scriptul php):
<?php
$fh = @fopen("carte.txt", "rb");
if (!$fh) { 
      echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";
}
else {
      $s = fread($fh, 256);
      echo "<br /> Citeste: $s"; 
      fclose($fh); 
}
?>
Exemplul citeste maximum 256 de octeti din fisier daca fisierul a fost deschis. 
- Am folosit caracterul  @  in fata functiei "fopen()" pentru a impedica afisarea erorilor de la server in
cazul cand fisierul nu poate fi deschis. Este deja functia "if()" care verifica si afiseaza mesaj in caz de
nedeschidere a fisierului.
Pentru a citi un numar mai mare sau mai mic de octeti, modificati valoarea argumentului lungime al
functiei fread().
PHP include o functie conexa, denumita  fgetc(), care citeste un octet din fisierul specificat.
Pentru a citi si a afisa întregul continut al fisierului, puteti folosi functia filesize() pentru a
furniza valoarea argumentului lungime, astfel:
<?php
$nume = "carte.txt";
$fh = @fopen($nume, "rb");
if (!$fh) { 
      echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";
}
else { 
      $l = filesize($nume); 
      $s = fread($fh, $l); 
      echo "<br /> Citeste: $s"; 
      fclose($fh); 
}
?>

2. Citi rea unei linii de text

Se obisnuieste frecvent citirea linie cu linie a unui text dintr-un fisier.
Functia fgets() citeste o linie dintr-un fisier; functia are urmatoarea forma: 
                fgets(identificator_fisier, lungime)
- Argumentul 'identificator_fisier' este o valoare returnata de functia fopen(); aici, argumentul
'lungime' specifica numarul maxim de octeti dintr-o linie care vor fi cititi, minus o unitate, pentru a
permite includerea caracterului de terminare a liniei (acesta poate fi omis si va citi toata linia).
Octetii cititi din fisier sunt returnati ca valoare de tip sir.
Iata un exemplu care prezinta modul de citire si de afisare a primilor 125 octeti din prima linii a
unui fisier :
<?php
$nume = "carte.txt";
$fh = @fopen($nume, "rb");
if (!$fh) { 
      echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";
}
else { 
      $s = fgets($fh, 126); 
      echo "<br /> Citeste: $s"; 
      fclose($fh);
}
?>
- In exemplul de mai sus, daca prima linie din fisierul "carte.txt" are mai mult de 125 de caractere, va
afisa doar primele 125, daca are mai putin de 125 de caractere, va afisa doar caracterele care sunt
incluse in prima linie.

3. Citi rea linie cu linie a unui întreg fi sier

În general, dintr-un fisier trebuie citit mai mult decât prima linie a acestuia. Pentru aceasta, un
script trebuie sa dispuna de o modalitate de a determina momentul când fisierul a fost citit în
totalitate.
Functia feof() are chiar acest scop, returnând o valoare care arata daca s-a ajuns sau nu la sfârsitul
fisierului. Functia are urmatoarea forma: 
                feof(identificator_fisier)
Argumentul 'identificator_fisier' este valoarea returnata de functia fopen(). 
Functia feof() returneaza TRUE daca fisierul specificat este la sfârsit; în caz contrar, returneaza
FALSE.
Iata cum se poate folosi functia feof() pentru a controla procesul de citire a unui întreg fisier, linie
cu linie:
<?php
$nume = "carte.txt";
$fh = @fopen($nume, "rb");
if (!$fh) { 
      echo "Fisieru carte.txt nu a putut fi deschis";
}
while (!feof($fh)) { 
      $s = fgets($fh, 256); 
      echo "<br /> Citeste : $s";
}
fclose($fh);
?>
- Instructiunea "while" asigura faptul ca functia fgets() este apelata în mod repetat, pâna la citirea
tuturor liniilor.

O alta modalitate simpla de a citi linie cu linie un întreg fisier consta în a folosi functia file(). Aceasta
functie returneaza un tablou în care fiecare element contine o linie a fisierului specificat. 
Iata un exemplu care foloseste functia file() pentru a citi si pentru a afisa continutul unui fisier:
<?php
$tablou = file("carte.txt");
foreach ($tablou as $s) { 
      echo "<br /> Citeste : $s";
}
?>
Aceasta metoda nu este adecvata pentru fisiere de foarte mari dimensiuni, deoarece în tablou este
încarcat întregul continut al fisierului, ceea ce poate necesita o cantitate de memorie superioara celei
disponibile.

4. Afi sarea conti nutului unui fi sier

PHP furnizeaza doua functii care faciliteaza afisarea continutului unui fisier.
- Una dintre functii, fpassthru(), necesita un argument care specifica identificatorul fisierului care
urmeaza sa fie afisat:
  $fh = fopen("carte.txt", "rb");
fpassthru($fh);

Dupa ce a afisat fisierul, functia îl închide automat.

- Cealalta functie, readfile(), necesita numai numele sau calea fisierului:
 readfile("carte.txt");

5. Navigarea printr-un fi sier

Fiecare fisier are un pointer asociat care indica pozitia octetului unde se va produce urmatoarea
operatie.
Puteti folosi functia rewind() pentru a readuce pointerul la începutul fisierului. Functia are
urmatoarea forma ('identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen()): 
                rewind(identificator_fisier)
Nu puteti readuce pointerul unui fisier la începutul propriu-zis al unui fisier daca fisierul a fost
deschis pentru un acces de tip atasare, adica într-unul din modurile 'a' sau 'a+'.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei rewind() pentru a afisa de doua ori
continutul unui fisier:
<?php
$nume = "carte.txt";
$fh = @fopen($nume, "rb");
if (!$fh) { 
      echo "Fisieru carte.txt nu a putut fi deschis";
}
while (!feof($fh)) { 
      $s = fgets($fh, 256); 
      echo "<br /> Citeste : $s";
}
// Deruleaza la inceputul fisierului si reia redarea acestuia
rewind($fh);
while (!feof($fh)) { 
      $s = fgets($fh, 256); 
      echo "<br /> Citeste \$s : $s";
}
fclose($fh);
?>
Daca se produce vreo eroare, functia rewind() returneaza zero.
Desi functia rewind() este utila în caz de nevoie, necesitatea de a readuce un pointer de fisier la
începutul fisierului nu este chiar atât de frecventa.
Functia fseek() furnizeaza o mai mare flexibilitate, permitându-va sa pozitionari pointerul de fisier
astfel încât sa puteti citi sau scrie în orice punct al fisierului.
Functia are doua forme, cea mai simpla fiind urmatoarea: 
                fseek(identificator_fisier, offset)
unde 'identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(), iar 'offset' este
pozitia dorita a pointerului de fisier, specificata în octeti, în raport cu începutul fisierului.
In caz de reusita, functia fseek() returneaza 0; în caz contrar, returneaza -l .
O forma alternativa a functiei asigura un grad superior de flexibilitate, avand urmatoarea forma: 
                fseek(identificator_fisier, offset, baza)
unde 'identificator_fisier' si 'offset' au semnificatiile definite anterior, iar 'baza' ia una ; dintre
urmatoarele valori:
 SEEK_SET, care stabileste pozitia pointerului de fisier în raport cu începutul fisierului
  SEEK_CUR, care stabileste pozitia pointerului de fisier în raport cu valoarea curenta a
pointerului
 SEEK_END, care stabileste pozitia pointerului de fisier relativ la sfârsitul fisierului

Valoarea argumentului 'offset' poate fi pozitiva, negativa sau zero. 

De exemplu, pentru a pozitiona pointerul cu 1000 de octeti înainte de sfârsitul fisierului, emiteti
urmatorul apel de functie:
 fseek($fh, -1000, SEEK_END)

Pentru a obtine valoarea curenta a pointerului de fisier, folositi functia ftell(), care are urmatoarea
forma:
 ftell(identificator_fisier)

Functia returneaza valoarea curenta a identificatorului de fisier, respectiv valoarea zero daca functia
esueaza.

6. Scrierea într-un fi sier

Pentru a scrie intr-un fisier se foloseste functia fwrite(), aceasta are urmatoarea forma: 
                fwrite(identificator_fisier, date);
- Unde 'identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(), iar 'date' este o
valoare sir care determina datele care urmeaza a fi scrise.
Daca executia functiei reuseste, returneaza numarul octetilor scrisi; în caz contrar, returneaza
valoarea —l.
Iata un exemplu care prezinta modul de scriere a datelor într-un fisier:
<?php
$nume = "carte.txt";
$fh = @fopen($nume, "ab");
if (!$fh) { 
      echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";
}
else { 
      $ok = fwrite($fh, "Acestea sunt datele adaugate \n"); 
      echo "<br /> Rezultatul scris este: $ok"; 
      fclose($fh);
}
?>
Acest script va avea urmatoarele date de iesire:
Rezultatul scris este: 30
- Programul prezentat în exemplul anterior scrie în fisierul "carte.txt" o linie de text. Deoarece fisierul
a fost deschis folosind modul "a", datele sunt atasate la fisier; cu alte cuvinte, datele sunt scrise la
sfarsit, dupa toate datele existente în fisier.
Observati ca a fost scris si un caracter de terminare a liniei ("\n"), astfel încât fisierul sa poata fi citit
linie cu linie la un moment de timp ulterior. Daca lucrati cu un fisier text, în general e util sa includeti
un caracter de terminare a liniei la sfârsitul fiecarei linii scrise în fisier.
Programul din exemplu scrie în fisier o singura linie de text. Totusi, puteti scrie mai multe linii, daca
doriti. Daca apelati functia fwrite() din interiorul unei bucle, aveti posibilitatea de a scrie mai multe
linii. Dupa ce ati scris toate liniile de care aveti nevoie, închideti fisierul prin apelarea functiei fclose().
PHP mai furnizeaza si o forma alternativa a functiei fwrite():
 fwrite(identificator_fisier, date, lungime);
Aceasta forma include un al treilea argument, si anume "lungime", care va permite sa specificati
numarul maxim de octeti care vor fi scrisi.
Argumentul "lungime" al functiei  fwrite() trebuie utilizat atunci când se scrie în fisiere binare sub
Microsoft Windows.
Windows prefera secventa de terminare a liniei "\r\n". Atunci când scrieti programe PHP pentru
sisteme Windows, este de preferat sa folositi secventa "\r\n" de terminare a liniei.
- PHP dispune de o alta functie pentru scrierea fisierelor,  fputs(). Totusi, în afara de
nume,  fputs()  este similara cu functiafwrite().

Lucrul cu fisiere (3)

 Invatati sa blocati si sa obtineti accesul exclusiv la un fisier

 Invatati sa copiati, sa redenumiti si sa stergeti un fisier
 Studiati un script PHP util pentru incarcarea de fisiere in server

1. Obti nerea accesului exclusiv la un fi sier

Web-ul ridica o problema speciala pentru dezvoltatorii de programe, deoarece mai multi
utilizatori pot avea acces simultan la un singur script PHP. Uneori, accesul simultan poate avea ca
rezultat date incorecte. Pentru a vedea cum se poate produce aceasta, sa luam în considerare
urmatorul script, care reprezinta un contor pentru numarul de deschideri a unei pagini.
<?php
$contor = "ctr.txt";
$fh = @fopen($contor, "r+b");
if (!$fh) { 
      echo "Nu a fost deschis fisierul ctr.txt.";
}
else { 
      $s = fgets($fh, 7); 
      $count = (int) $s; 
      $count = $count + 1; 
      rewind($fh); 
      fwrite($fh, $count); 
      echo "<br /> Nr. vizitari: $count"; 
      fclose($fh);
}
?>
Remarcati functiile pe care le foloseste scriptul pentru a executa operatiile cu fisiere. Programul
deschide fisierul "ctr.txt" pentru citire si scriere, preia datele din acesta, care sunt un numar intreg,
mareste acel numar cu o unitate, intoarce pointerul la inceputul fisierului "rewind" dupa care rescrie
noul numar, afiseaza numarul si inchide fisierul.
Secventa de cod descrisa mai sus poate creea probleme in cazul in care, de exemplu doi utilizatori
diferiti acceseaza acelasi fisier, in acelasi timp, cand contoarul este, de exemplu, la numarul 100.
Amandoi vor incrementa numarul 100 cu o unitate si va rescrie in fisierul "ctr.txt" 101; in final,
contoarul va arata 101, in loc de 102 cum ar fi trebuit (deoarece au fost 2 vizitatori). 
Pentru a evita astfel de conflicte PHP pune la dispozitia utilizatorilor o metoda prin care se poate
bloca accesul temporar la un fisier. Pe durata blocarii, un alt utilizator nu va mai putea scrie/citi din
acest fisier. De aceea durata blocarii trebuie sa fie limitata.
Functia care realizeaza blocarea este flock(), care are urmatoarea forma:
 flock(identificator_fisier, operatie)
- Unde "identificator_fisier" este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(). Argumentul
"operatie" este o constanta sau o expresie care poate avea urmatoarele valori:
 LOCK_SH - Blocare partajata in scopuri de citire 
LOCK_EX - Blocare exclusiva in scopuri de scriere 
LOCK_NB - Blocare fara fixare 
LOCK_UN - Eliminarea blocarii

Iata cum se foloseste procesul de blocare, vom folosi acelasi exemplu, contoarul de mai sus, de
data aceasta imbunatatit.
<?php
$contor = "ctr.txt";
$fh = @fopen($contor, "r+b");
if (!$fh) { 
      echo "Nu a fost deschis fisierul ctr.txt.";
}
else { 
      flock($fh, LOCK_EX); 
      $s = fgets($fh, 7); 
      $count = (int) $s; 
      $count = $count + 1; 
      rewind($fh); 
      fwrite($fh, $count); 
      flock($fh, LOCK_UN); 
      echo "<br /> Nr. vizitari: $count" 
      fclose($fh);
}
?>
- De data aceasta scriptul blocheaza fisierul "ctr.txt" pe timpul citirii si scrierii acestuia, astfel încât
accesul simultan sa nu cauzeze o numarare eronata.
Blocare se face imediat dupa ce a fost deschis fisierul, cu "LOCK_EX", si se incheie imediat dupa
rescrierea in fisier, prin deblocare acestuia "LOCK_UN".

2. Copierea unui fi sier

O functie care faciliteaza copierea fisierelor, este copy(). Functia copy() are urmatoarea forma:
                copy (sursa, destinatiea)
Unde "sursa" este numele si calea fisierului care urmeaza a fi copiat, iar "destinatie" este numele
sau calea copiei.
Functia returneaza TRUE daca operatia de copiere reuseste; în caz contrar, returneaza FALSE.
Iata un exemplu în care este prezentat modul de utilizare a functiei copy():
<?php
$ok = copy("test.txt", "test.txt.bak");
if (!$ok) { 
      echo "Copierea nu a reusit.";
}
?>
Exemplul creeaza o copie a fisierului "test.txt", cu numele "test.txt.bak", in acelasi director.
Functia copy() va suprascrie fisierul destinatie, daca acesta exista.

3. Modifi carea numelui unui fi sier

Functia care va permite sa modificati numele unui fisier este rename(), aceasta care are
urmatoarea forma:
                 rename(nume_vechi, nume_nou)
Unde "nume_vechi" este numele si calea originala a fisierului, iar "nume_nou" este numele dorit.
Functia returneaza TRUE daca operatia de modificare a numelui a reusit; în caz contrar, returneaza
FALSE. 
Iata un exemplu de utilizare a functiei rename():
<?php
$ok = rename("test.txt", "teste.dat");
if (!$ok) { 
      echo "Modificarea numelui nu a reusit.";
}
?>
- Exemplu modifica numele fisierului "test.txt" in "teste.dat".

4. Stergerea unui fi sier

Functia care va permite sa stergeti un fisier este unlink(), aceasta care are urmatoarea forma:
                unlink(nume_fisier)
Unde "nume_fisier" este numele si calea fisierului care va fi sters.
Functia returneaza TRUE daca operatia de stergere a reusit; în caz contrar, returneaza FALSE.
Iata un exemplu de utilizare a functiei unlink():
<?php
$ok = unlink("test.txt");
if (!$ok) { 
      echo "Stergerea fisierului nu a reusit.";
}
?>
- Exemplu sterge fisierului "test.txt".
Retineti ca PHP trebuie sa aiba acces de scriere la catalogul în care se vor executa operatiile de
copiere, redenumire sau stergere; în caz contrar, PHP nu va putea executa aceste operatii.

5. Incarcarea unui fi sier in server

Pentru incarcarea unui fisier in server, se folosesc formulare HTML impreuna cu un script PHP
de incarcare care foloseste functia move_uploaded_file() pentru operatia de upload.
Pentru a crea un formular de încarcare, specificati ENCTYPE="multipart/form-data" în eticheta
FORM si includeti un control de introducere a datelor cu atributul TYPE="FILE". 
Iata un exemplu de script PHP si formular HTML care incarca fisierele in server:
<?php 
if(isset($_POST['submit'])) { 
$uploadpath = "upload/";       // Modifica aici directorul de upload 
$uploadpath = $uploadpath . basename( $_FILES['fisier']['name']); 
if(move_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name'], $uploadpath)) { 
      echo"Fisier: ". basename( $_FILES['fisier']['name']). " a fost incarcat"; 
} 
else { 
      echo "Eroare la urcarea fisierului pe server, mai incerca o data!"; 
} 
} 
?> 

<form action="<?php echo $_SERVER['PHP_SELF']; ?>" method="post" enctype="multipart/form-data"> 

Alege fisierul: 
<input type="file" name="fisier" /> <br />
<input type="submit" name='submit' value="Trimite" /> 
</form>
Când utilizatorul apasa pe butonul de "Trimite", scriptul PHP preia datele si va incarca fisierul dorit in
server

Utilizarea cataloagelor (Directoare)

 Invatati sa obtineti si sa modificati directorul de lucru curent

 Invatati sa manipulati caile de acces si privilegiile la un director
 Invatati sa cititi continutul unui director, sa-l redenumiti si sa creati noi directoare

Cele mai importante functii pentru utilizarea cataloagelor va permit sa obtineti catalogul de
lucru si sa lucrati cu acesta, sa manipulati cai de acces, sa cititi continutul unui director, sa
vizualizati si sa modificati privilegiile unui director, precum si sa creati si sa stergeti cataloage.
In acest context, numele "catalog" si "director" reprezinta acelasi lucru.

1. Obti nerea si modifi carea directorului de lucru

Functia getcwd() returneaza numele catalogului curent de lucru. Functia nu necesita argumente
si poate fi utilizata astfel:
                $cdir = getcwd();
Pentru a schimba catalogul curent de lucru, puteti folosi functia chdir(), care are urmatoarea
forma:
                chdir(nume_director)
- Unde "nume_director" este calea sau numele catalogului de lucru dorit. 
Functia returneaza TRUE daca operatia reuseste; în caz contrar, returneaza FALSE.
De exemplu, daca in directorul curent se afla alt director "temp", pentru a face din "temp"
catalogul curent de lucru, folositi functia chdir() dupa cum urmeaza:
<?php
$ndir = chdir("temp/");
?>

2. Manipularea cailor de acces

PHP include numeroase functii utile pentru manipularea cailor de acces.
Functia dirname() preia calea de acces la un fisier si returneaza toata calea, mai putin componenta
finala a caii specificate, în cazul în care componenta finala este un fisier, functia va ajuta sa izolati
numele fisierului de restul caii.
De exemplu, daca se da calea "plomar/curs-php/lectii/lectia1.php", functia va returna
"plomar/curs-php/lectii".
Functia are urmatoarea forma:
                dirname(cale_fisier)
Functia basename() executa operatia complementara, returnând numai componenta finala a caii
specificate.
De exemplu, daca este data calea "plomar/curs-php/lectii/lectia1.php", functia "basename()" va
returna "lectia1.php".
Functia are urmatoarea forma:
                basename(cale_fisier)
Daca doriti sa executati mai multe operatii cu o cale, functia pathinfo() va poate fi de folos. Aceasta
 functie returneaza un tablou care include patru elemente (al patrule incepand de la versiunea PHP
5.2.0):
 1. dirname - rezultatul invocarii functiei dirname() având ca argument calea respectiva
 2. basename - rezultatul invocarii functiei basename() având ca argument calea respectiva
 3. extension - extensia fisierului (daca exista) dat de rezultatului functiei basename()
 4. filename - numele fisierului dat de rezultatului functiei basename(), dar fara extensie

Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei pathlnfo() :

<?php
$path_parts = pathinfo('plomar/curs-php/lectii/lectia1.php');
foreach ($path_parts as $num => $val) { 
      echo "<br /> $num => $val";
}
?>
Datele de iesire ale scriptului de mai sunt urmatoarele :
dirname => plomar/curs-php/lectii
basename => lectia1.php
extension => php
filename => lectia1
Un alt mod in care puteti utiliza si afla valorile returnate de functi pathinfo() este urmatorul:
<?php
$path_parts = pathinfo('plomar/curs-php/lectii/lectia1.php');
echo "<br />". $path_parts['dirname'], "\r\n";
echo "<br />". $path_parts['basename'], "\r\n";
echo "<br />". $path_parts['extension'], "\r\n";
echo "<br />". $path_parts['filename'], "\r\n";
?>
Acest exemplu va returna urmatoarele date de iesire :
plomar/curs-php/lectii
lectia1.php
php
lectia1

3. Vizualizarea si modifi carea privilegiilor directoarelor

Pentru a vizualiza privilegiile unui director, puteti folosi aceleasi functii utilizate pentru
vizualizarea privilegiilor fisierelor, prezentate in Lectia 17 in tabelul "Functii PHP pentru obtinerea
atributelor unui fisier". folosind ca argument numele sau calea directorului. Aceste functii va
permit sa vizualizati o varietate de caracteristici ale directoarelor, inclusiv privilegiile de catalog,
care sunt returnate de functia fileperms().
Pentru a modifica privilegiile unui director, folositi functia chmod() care a fost descrisa in Lectia
17 la sectiunea "Modificarea privilegiilor unui fisier". Utilizati aceasta functie exact asa cum ati
folosi-o pentru a stabili privilegiile de fisier, folosind ca argument un director.
Pentru a putea atribui sau schimba privilegiile unui director sau fisier, modulul PHP instalat trebuie
sa aiba drepturi de modificare a directoarelor /fisierelor specificate.

4. Citi rea conti nutului unui director

PHP furnizeaza trei functii care va permit sa cititi continutul unui catalog, ca si cum catalogul ar
fi un fisier. Aceste functii sunt:
  1. opendir() - deschide directorul pentru citire 
2. readdir () - citeste o intrare dintr-un catalog 
3. closedir() - închide catalogul, eliberând resursele alocate de functia opendir()

Rezultatul apelarii functiei readdir() este un sir care contine numele urmatorului fisier sau sub-
director din catalogul deschis. Functia returneaza FALSE atunci când au fost citite toate intrarile din
catalog.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii pentru citirea continutului unui
catalog:
<?php
$dc = @opendir("home/plomar/curs-php");
if (!$dc) { 
      echo "Directorul nu a putut fi deschis";
}
else {
      while ($ok = readdir($dc)) { 
            echo "<br /> $ok"; 
   }
      closedir($dc);
}
?>
Datele de iesire ale exemplului pot fi similare cu cele prezentate mai jos :
style
imgs
lectia
scripts
index.php

- Sau puteti folosi functia scandir($dir). Aceasta preia intr-un Array numele tuturor directoarelor si
fisierelor din directorul "$dir". In caz de nereusita returneaza False.

5. Crearea unui director

Pentru a crea un director, utilizati functia mkdir(), care are urmatoarea forma:
                mkdir(nume_dir, mod)
- Unde "nume_dir" este calea sau numele directorului care va fi creat, iar "mod" reprezinta
privilegiile care trebuie acordate noului catalog.
In mod normal, prima cifra a argumentului mod trebuie sa fie 0, astfel încât PHP sa-l perceapa ca pe
o valoare scrisa în octal. Revizuiti Lectia 17  , sectiunea "Privilegii de fisier"
Functia returneaza TRUE daca creeaza catalogul; în caz contrar, returneaza FALSE.
De exemplu, pentru a crea un catalog denumit "lucru" si pentru a-i atribui privilegiile "rwxr-x--x",
utilizati functiamkdir() dupa cum urmeaza:
<?php
$cd = mkdir("lucru", 0751);
if ($cd)
      echo "Directorul a fost creat";
else
      echo "Directorul nu a putut fi creat";
?>
Pentru a modifica numele unui director, puteti folosi functia rename(), care are urmatoarea forma:
                rename(nume_vechi, nume_nou)
Unde "nume_vechi" este numele si calea originala a directorului, iar "nume_nou" este numele nou
dorit.

Utilizarea de sesiuni PHP

 Invatati sa creati sesiuni in PHP

 Invatati sa lucrati cu variabile din sesiuni si sa stergeti datele sesiunii

1. Despre sesiuni, crearea unei sesiuni PHP

Sesiunea reprezinta o modalitate prin care PHP retine informatii de la o pagina la alta. 
Odata cu initializarea unei sesiuni, utilizatorul poate pastra anumite variabile chiar daca in
continuare viziteaza si alte pagini ale site-ului. In principiu informatia se pastreaza pana la
inchiderea browser-ului, sau pana cand utilizatorul distruge in mod intentionat sesiunea curenta.
Lucrurile se desfasoara ca in felul urmator: in momentul cand un user s-a logat la site, PHP atribuie
acestuia un identificator unic de sesiune : SID. Acest SID este inglobat intr-un coockie cu numele
PHPSESSID si trimis apoi catre browserul utilizatorului. Daca browserul nu suporta cookie-uri sau
acestea sunt dezactivate, atunci acest SID este adaugat la adresa URL. In acelasi timp se creeaza pe
server un fisier cu numele SID. In continuare daca utilizatorul doreste sa stocheze anumite
informatii, acestea vor fi practic scrise in acest fisier SID de pe server.
Sesiunile au urmatoarele avantaje:
 - Pot fi folosite chiar daca browserul utilizatorului nu suporta cookie-uri sau daca acestea
sunt dezactivate.
 - Permit stocarea unui volum mare de informatii, spre deosebire de cookie-uri care sunt
limitate in aceasta privinta.
 - Sunt mai sigure in raport cu cookie-urile deoarece informatiile nu sunt transmise in mod
repetat intre client si server.

Initializarea unei sesiuni se face cu functia :

 session_start()

Aceasta trebuie sa fie printre primele linii de cod dintr-un script PHP, deoarece apelul acestei functii
trebuie facut inainte de trimiterii catre browser-ul Web a vreunui cod HTML sau chiar a unui spatiu
vid.
Daca folosim stocarea iesirii in buffer, instructiunea session_start() nu trebuie inserata neaparat la
inceputul codului.
Instructiunea session_start() nu este necesare daca in fisierul de configurare "php.ini", variabila
"session.auto_start" are valoarea TRUE.
Pentru a intelege mai bine modul de lucru cu sesiuni si functia session_start(), folosim un exemplu in
care avem o pagina principala "a.php" unde cream o variabila cu numele "userName", atribuindu-i
valoarea "MarPlo", pe care o stocam intr-o sesiune PHP, pagina contine o legatura catre o alta pagina
"b.php", aceasta din urma va folosi functia session_start()pentru a prelua, prin sesiune, valoarea
variabilei "user_name" din pagina "a.php", astfel putem folosi valoarea acestei variabile intr-un script
din pagina "b.php".
Continutul fisierului "a.php" este urmatorul:
<?php
//Fisierul a.php
session_start();
    if(!isset($_SESSION['userName']))
        $_SESSION['userName'] = "MarPlo";
?>

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN">

<html>
<body>
Aceasta este pagina "a.php"
<?php
echo "<br />Variabila de sesiune are valoarea: ". $_SESSION['userName'];
?>
<br />Legatura <a href="b.php">spre pagina b.php</a>
</body>
</html>
Continutul fisierului "b.php" este urmatorul:
<?php

//Fisierul b.php

session_start();
?>

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN">

<html>
<head>
<title>Pagina b.php</title>
</head>
<body>
Aceasta este pagina b.php

<?php
echo "<br />Variabila de sesiune are valoarea: ". $_SESSION['userName'];
?>

</body>
</html>
Observati ca atribuirea, respectiv citirea variabilelor se face folosind variabila super-
globala : _SESSION.
Deschizand prima pagina, "a.php", va fi afisat urmatorul rezultat
Aceasta este pagina "a.php"
Variabila de sesiune are valoarea: MarPlo
Legatura spre pagina b.php
Cand apasam click pe link-ul "spre pagina b.php", se va deschide aceasta pagina, afisand urmatorul
continut:
Aceasta este pagina "b.php"
Variabila de sesiune are valoarea: MarPlo
- In acest exemplu se observa ca pagina "b.php" detine informatii despre variabila de sesiune creata
in pagina "a.php".
 2. Manipularea variabilelor sesiunii.
In anumite momente ar putea fi util sa aflam identificatorul sesiunii curente. Pentru aceasta
folosim functiasession_id(), ca in exemplul urmator:
<?php
echo "<br /> Identificatorul sesiunii curente SID este:". session_id();

//Va afisa un rezultat asemanator cu: "Identificatorul sesiunii curente SID

este:2846240682abf24a09f42664fc03bbf3"
?>
Functia session_id() accepta un parametru. Astfel putem seta un anumit SID pentru sesiunea
curenta. In acest caz trebuie sa apelam functia session_id() inainte de functia : session_start(), ca in
exemplul urmator:
<?php
session_id('123abc');
session_start();
echo "<br /> Identificatorul sesiunii curente SID = ". session_id();

//Va afisa rezultatul: "Identificatorul sesiunii curente SID = 123abc"

?>
Deoarece variabilele de sesiune pot fi citite de alti utilizatori neautorizati, nu este indicat sa pastram
aici informatii esentiale cum sint parolele.
Pentru a creea un minimum de securitate putem codifica aceste informatii, folosind functtile de
codare oferite de PHP:
 md5() sau crypt()

- Functia md5(sir_de_caractere) codifica sirul de caractere furnizat ca parametru si returneaza un sir

de 32 charactere hexazecimale. Aceasta functie foloseste algoritmul de criptare: "RSA Data Security,
Inc. MD5 Message-Digest Algorithm".
Iata un exemplu de utilizare al acestei codificari:
<?php
$user = "MarPlo";
$codificat = md5($user);
echo "<br /> user codificat = $codificat";

// Va afisa: "user codificat = 0a460e3d95526f05a0064154ad94a378"

?>
Consideram cazul in care avem o variabila de sesiune "$parola" care pastreaza o parola si dorim sa
codificam si sa transmitem acrasta variabila astfel incat utilizatorii neautorizati sa nu o poata folosi.
Pentru aceasta folosim functiamd5(), pentru a o cripta. Mai mult initializam o variabila globala cu
numele "$secret", careia ii atribuim ca valoare un sir de caractere oarecare. In continuare, inainte de
a introduce parola intr-o sesiune PHP, concatenam valorile "$secret" si "$parola" si criptam
rezultatul. Astfel, chiar daca cineva reuseste sa decripteze variabila de sesiune, este putin probabil sa
poata separa sirul "$secret" creat de noi.
Este bine sa pastram acest fisier intr-un director pretejat, cum ar fi cu un nivel mai sus decat
directorul pentru pagini de Web.

Iata cum se prezinta exemplul prezentat mai sus. (consideram o variabila "$passtest" care verifica
daca valoarea acesteia este egala cu parola):
<?php
$secret = 'abcgfd43599oopjhfdxcaqq30pmnvcx';
$parola = 'mypass';
$cod = md5($secret. $parola);
session_start();
$_SESSION['parola'] = $cod;

// Consideram variabila "$passtest" pentru a testa daca valoarea acesteia este egala cu parola
if (md5($secret. $passtest) == $_SESSION['parola'])
    echo "Parola acceptata";
else 
    echo "Parola nu este valida";
?>
Astfel, daca valoarea variabilei "$passtest", care poate fi obtinuta de exemplu dintr-un formular
HTML, este identica cu parola pastrata de noi, va fi afisat mesajul "Parola acceptata".

3. Stergerea unei sesiuni

Pentru a putea sterge o sesiune este necesar sa incepem scriptul PHP cu
instructiunea: session_start(), ca intotdeauna cand folosim sesiuni.
Pentru a sterge toate variabilele memorate in matricea $_SESSION folosim:
 unset($_SESSION);

Pentru a sterge doar o variabila memorata in sesiune folosim :

 unset($_SESSION['nume_variabila']);

Datele sesiunii sunt memorate in server in fisiere temporare. Pentru a sterge datele sesiunii din
server folositi:
 session_destroy()

Iata un exemplu care ilustreaza aceasta procedura:

<?php
// Initializeaza datele sesiunii
session_start();
// Sterge tabloul $_SESSION
unset($_SESSION);
// Sterge datele de sesiune din server
session_destroy();
echo "<br /> Sesiunea curenta a fost inchisa";
?>

Notiuni fundamentale despre bazele de date si SQL (1)

 Învatati modul in care este structurata o baza de date

 Învatati modul de proiectare a unei baze de date
 Învatati sa creati baze de date MySQL si tabele
 Învatati sa stergeti si sa modificati tabele dintr-o baza de date MySQL

Acesta lectie explica bazele de date relationale si modul de utilizare a acestora.

Spre deosebire de fisiere, bazele de date prezinta multe avantaje, inclusiv o mai mare protectie a
integritatii datelor si asigurarea partajarii datelor.
In aceasta lectie va fi prezentat SQL, limbajul standard pentru crearea, accesul si manipularea
 bazelor de date relationale. Detaliile (cu precadere sintaxa SQL sunt cele referitoare la MySQL, cel
mai popular limbaj de baze de date folosit cu PHP.

1. Structura unei baze de date relati onale

O baza de date relationale stocheaza datele în tabele, iar fiecare tabel stocheaza in coloane
informatii despre un anumit tip de element. 
In continuare puteti vedea un tabel caracteristic dintr-o baza de date relationala care
prezinta personalitati istorice ale Americii.
PersoanaID Nume AnNastere
001 George Washington 1732
002 John Adams 1735
003 Thomas Jefferson 1743
Primul rând al tabelului atribuie nume pentru fiecare coloana.
Fiecare rând al tabelului, altul decât primul rând, descrie o singura personalitate. De exemplu, al
doilea rând descrie o personalitati pe nume George Washington.
Fiecare coloana, descrie un anumit atribut al personalitatii De exemplu, a doua coloana contine
numele personalitatilor, iar a treia coloana contine anii în care s-au nascut acestia.
Pentru a se putea face referire, mai usor, la un anumit rând al tabelului, se obisnuieste ca fiecare
tabel sa contina o coloana care identifica în mod unic fiecare rând. Aceasta coloana se numeste
"cheia primara" a tabelului. In exemplul prezentat, coloana numita "PersoanaID" serveste drept
cheie primara.
Daca nici o coloana nu contine o valoare unica pentru fiecare rând, se pot combina valorile mai
multor coloane pentru a crea o "cheie primara compusa".
O baza de date relationala se numeste astfel datorita capacitatii sale de a stabili relatii între date din
mai multe tabele. 
Urmatorul exemplu prezinta doua tabele si o relatie între acestea.
PersoanaID Nume AnNastere Meserie PersoanaID
001 George Washington 1732 Arhitect 003
002 John Adams 1735 General 001
003 Thomas Jefferson 1743 Filozof 002
Al doilea tabel contine informatii despre meseriile caracteristice ale persoanelor prezentate in
exemplul anterior. Mai precis, tabelul identifica persoana cu o anumita meserie. Numele meseriei
serveste drept cheie primara a tabelului, care mai contine, în afara de aceasta, o singura coloana.
Coloana respectiva stocheaza atributul "PersoanaID" din primul tabel, al persoanei care cunoaste
meseria descrisa de un anumit rând. De exemplu, angajatul cu numarul 003 este arhitect. 
Retineti ca "PersoanaID" este atât cheia primara a tabelului original, dar si o coloana din noul tabel.
Coloana "PersoanaID" a noului tabel se numeste "cheie externa"; desi nu este cheia primara a noului
tabel, este cheia primara a unui alt tabel.

Aplicatia software care gazduieste o baza de date se numeste "sistem de gestiune a bazelor de date"
(SGBD). Exista multe sisteme de gestiune a bazelor de date, printre cele mai populare asemenea
sisteme se numara: DB2 , Interbase , MySQL , Oracle , Postgresql , SQL Server , Sybase .
MySQL este cel mai popular sistem de gestiune a bazelor de date destinat utilizarii cu PHP, în mare
masura deoarece este gratuit. Totusi, prin intermediul PHP este posibil accesul la aproape orice
SGBD modern.
 Bazele de date relationale înteleg SQL (Structured Query Language), un limbaj relativ simplu, folosit
pentru solicitarea datelor. In ciuda simplitatii sale, SQL este un limbaj foarte puternic, care poate
obtine accesul la date stocate în mai multe tabele, poate filtra datele dorite si poate sorta, rezuma si
afisa rezultatele.
În general, bazele de date relationale îsi stocheaza datele într-un singur fisier sau catalog. Aceasta
caracteristica de organizare faciliteaza administrarea datelor, deoarece executarea copiei de
siguranta, respectiv restaurarea unui singur fisier sau catalog se realizeaza mai usor.
Sistemele de gestiune a bazelor de date relationale necesita mai multe cicluri de procesor pentru a
satisface o cerere de date decât cele necesare pentru accesul la un fisier normal, dar ofera protectie
sporita a datelor, iar pentru accesul la distanta usureaza traficul deoarece majoritatea operatiilor
sunt efectuate de programul SQL, astfel singurele date transmise in retea ar fi rezultatul cerut.

2. Proiectarea unei baze de date

Cand creati un tabel intr-o baza de date, este important sa tineti cont de "cheia primara" si sa
va bazati pe aceasta. Coloanele dintr-un tabel trebuie sa se bazeze pe cheia primara în totalitatea
sa.
O alta operatie importanta este specificarea unui tip de date pentru fiecare coloana. Majoritatea
bazelor de date relationale accepta urmatoarele tipuri de date generale:
 Caracter
 Întreg
 Zecimal
 Data si ora
 Binar

Tabelul urmator rezuma tipurile de date cele mai frecvent utilizate, acceptate de MySQL si de
majoritatea bazelor de date relationale. MySQL accepta multe alte tipuri de date, dar acestea sunt
cele mai folosite.
Principalele tipuri de date din MySQL
Tip de date Descriere
BLOB - Date binare arbitrare, cu o lungime maxima de 65535 octeti
- Un sir de caractere de lungime fixa, cu un maxim de m caractere, unde
CHAR(m) m este mai mic decât 256. Pentru obtinerea lungimii dorite, se insereaza
spatii finale
DATE - O data în format an-luna-zi; de exemplu 2008-10-15
- Un numar zecimal, reprezentat sub forma de sir cu "m" cifre, din care
DECIMAL 
"d" se afla la dreapta punctului zecimal. Daca "m" si "d" sunt omise, în
DECIMAL(m,d)
mod prestabilit se vor utiliza valorile 10 si 0
DOUBLE  - Un numar cu virgula mobila, cu dubla precizie, având o latime de
DOUBLE (m, d) afisare egala cu "m" si un numar de "d" cifre dupa virgula.
- Un numar cu virgula mobila, cu simpla precizie, având o latime de
FLOAT(m,d)
afisare egala cu "m" si un numar de "d" cifre dupa virgula
- Un întreg pe 32 de biti. Daca se specifica atributul UNSIGNED,
INTEGER 
domeniul de valori este cuprins între 0 si 4294967295; în caz contrar,
INTEGER UNSIGNED
domeniul este cuprins între valorile -2147483648 si 2147483647
 NUMERIC 
- Similar cu DECIMAL
NUMERIC (m, d)
REAL
- Similar cu DOUBLE
REAL(m, d)
- Un întreg pe 16 biti. Daca se specifica atributul UNSIGNED, domeniul
SMALLINT 
de valori este cuprins între 0 si 65535; în caz contrar, domeniul este
SMALLINT UNSIGNED
cuprins între valorile –32768 si 32767
- Ora în format ora-minut-secunda; de exemplu, 08-20-00. O valoare de
TIME  tip data si ora, în format an-luna-zi ora-minut-secunda; de exemplu,
TIMESTAMP  1976-01-05 00:00:00. Aceasta reprezentare este similara celei returnate
TIMESTAMP(m) de functiile UNIX. Pt. stocare valoarea este transformata din timpul
curent in UTC si transformata invers la solicitarea datei.
- Un sir caracter de lungime variabila, cu un maximum de "m" caractere,
unde m este mai mic decât 256 pentru versiuni MySQL anterioare 5.0.3,
VARCHAR(m)
iar pt. cele mai noi limita este 65 535 bytes. Spatiile finale au fost
eliminate
Iata cateva indicatii pentru selectarea tipurilor de date:
 - Alegeti BLOB ca tip pentru datele pe care nu trebuie sa le manipulati si la care nu veti
obtine acces prin intermediul limbajului SQL.
 - Alegeti un tip data sau ora adecvat pentru coloanele care contin date calendaristice sau
ore.
 - Alegeti un tip numeric pentru coloanele folosite pentru numere sau în calcule.

o - Pentru cantitati foarte mari sau foarte mici, alegeti DOUBLE ca tip de date.
o - Pentru coloane care contin numere fara parte zecimala de dimensiuni medii,
alegeti SMALLINT sau INTEGER ca tip de date.
o - Pentru alte coloane care contin date numerice, alegeti DECIMAL ca tip de
date.
 - Alegeti CHAR sau VARCHAR ca tip pentru celelalte coloane, chiar si pentru cele care contin
cifre, cum ar fi un cod postal.

3. Crearea unei baze de date MySQL si a unui tabel

Dupa atata teorie, sa trecem la lucruri mai practice.
La început, o baza de date nu contine tabele. Pentru a crea o baza de date si apoi un tabel într-o
baza de date, folositi un sub-limbaj SQL special, cunoscut sub numele de Data Definition Language
(DDL). 
Puteti emite comenzi DDL si alte comenzi SQL prin intermediul unui interpretor SQL sau prin
intermediul PHP. Pentru inceput va fi prezentat modul de emitere a comenzilor SQL folosind un
interpretor SQL. In lectiile urmatoare va fi prezentat modul de emitere a comenzilor SQL utilizând
PHP.
Dupa ce aveti instalat MySQL, deschideti iterpretorul "MySQL Command Line Client" (asemanator
cu, "Command Promt") in care scrieti comenzile SQL (În general, SQL nu este sensibil la diferenta
între majuscule si minuscule. Deci, puteti scrie comensile cum preferati, cu majuscule sau
minuscule).
 Ca regula, dupa scrierea comenzilor, la sfarsit trebue sa fie caracterul "punct si virgula" (;)
Pentru a crea o baza de date, folositi urmatoarea comanda:
 CREATE DATABASE nume_db;

Unde "nume_db" este numele bazei de date care va fi creata.

Inainte de a crea un tabel sau a lucra cu alte comenzi intr-o baza de date, trebuie sa intrati in baza de
date existenta, acest lucru se face folosind comanda:
 USE nume_db;

Unde "nume_db" este numele bazei de date. Cu aceeasi comanda "USE nume_db" se schimba si
baza de date in care vrem sa lucram.
Pentru a crea un tabel într-o baza de date, emiteti comanda "CREATE TABLE", care are urmatoarea
forma:
 CREATE TABLE tabel (coloana tip, coloana tip, …);

Unde "tabel" este numele tabelului, "coloana" este numele unei coloane, "tip" este tipul datelor
incluse în coloana, se poate specifica un numar nedefinit de coloane.
De exemplu, comanda urmatoare creeaza un tabel numit "carte", care contine coloanele "carteid",
"titlu" si "pret":
CREATE TABLE carte (carteid CHAR(10), titlu VARCHAR(255), pret decimal(5,2));
- În afara tipului de date, intre paranteze, puteti specifica si alte atribute optionale ale unei coloane:
 NOT NULL - Fiecare rând trebuie sa contina o valoare a coloanei asociate; valorile nule nu
sunt permise.
 DEFAULT valoare - Daca nu este data o valoare a coloanei asociate, se va presupune
valoarea specificata.
 AUTO INCREMENT - MySQL va repartiza în mod automat un numar de serie ca valoare a
coloanei asociate.
 PRIMARY KEY - Coloana asociata este cheia primara a tabelului care o contine.

Iata un exemplu ceva mai complicat de creare a unui tabel, care foloseste unele din aceste atribute
optionale:
CREATE TABLE carte (carteid CHAR(10) PRIMARY KEY,
titlu VARCHAR(255) NOT NULL,
pret DECIMAL(5,2) DEFAULT 50.00);

4. Stergerea si modifi carea unui tabel

Stergerea unui tabel sau a unei coloane este un act irevocabil, datele fiind definitiv sterse.
Pentru a sterge un tabel, scrieti urmatoarea comanda:
 DROP TABLE tabel;

Unde "tabel" este numele tabelului care va fi sters.

Dupa crearea unui tabel, îl puteti modifica prin emiterea unei comenzi "ALTER TABLE", care are mai
multe forme.
Urmatoarea forma a comenzii va permite sa stergeti o coloana din tabel:
 ALTER TABLE tabel DROP coloana;

Unde "tabel" este numele tabelului care va fi modificat, iar "coloana" este numele coloanei care va fi
stearsa.
O alta forma a comenzii va permite sa adaugati o noua coloana în tabel:
  ALTER TABLE tabel ADD coloana tip [optiuni];

Unde "tabel" este numele tabelului care va fi modificat, "coloana" este numele coloanei care va fi
adaugata, "tip" este tipul noii coloane, iar "[optiuni]" constituie toate optiunile dorite, precum
PRIMARY KEY.
De exemplu, pentru a adauga coloana "pretnou" la tabelul "carte", scrieti comanda:
ALTER TABLE carte ADD pretnou DECIMAL(5,2) DEFAULT 50.00;
Pentru a vedea toate bazele de date create in MySQL, folositi urmatoarea comanda:
 SHOW DATABASES;

Pentru a vedea toate tabelele dintr-o baza de date din MySQL, folositi urmatoarea comanda:
 SHOW TABLES;

Pentru a vedea toate coloanele dintr-un tabel, si atributele acestora, folositi urmatoarea comanda:
 SHOW COLUMNS FROM tabel;

Notiuni fundamentale despre bazele de date si SQL (2)

 Invatati sa acordati si sa revocati privilegii de acces intr-o baza de date SQL

 Invatati sa accesati datele stocate intr-o baza de date SQL
 Invatati sa modificati datele si tabelul dintr-o baza de date
 Invatati sa sortati si sa grupati datele de iesire

1. Acordarea si revocarea privilegiilor de acces

Când un utilizator încearca sa obtina acces la o baza de date relationala, aplicatia care
gazdueste baza de date (in cazul nostru MySQL) verifica daca utilizatorul are permisiunea de a
executa operatia. Administratorul de sistem poate folosi comanda MySQL "GRANT" pentru a
autoriza un utilizator sa obtina accesul la un tabel din baza de date. Comanda are urmatoarea
forma:
 GRANT ALL ON tabel TO utilizator IDENTIFIED BY ’parola’;

Unde "tabel" este numele tabelului, "utilizator" este numele contului de utilizator, iar "parola" este
parola pe care o va furniza utilizatorul pentru a-si proba identitatea.
Alternativ, administratorul de sistem poate autoriza un utilizator sa obtina acces la orice tabel dintr-o
baza de date specificata, folosind urmatoarea forma a comenzii "GRANT":
 GRANT ALL ON baza_de_date.* TO utilizator IDENTIFIED BY ’parola’;

De exemplu, comanda urmatoare autorizeaza pe utilizatorul "Marius" sa obtina acces la toate

tabelele din baza de date numita "testdb", ori de câte ori utilizatorul furnizeaza parola
"mypassword":
GRANT ALL ON testdb.* TO Marius IDENTIFIED BY ’mypassword’;
Comanda "REVOKE" se poate folosi pentru retragerea privilegiilor acordate anterior, interzicerea
accesului. 
Comanda are urmatoarele forme:
 REVOKE ALL ON tabel FROM utilizator;
 REVOKE ALL ON baza_de_date.* FROM utilizator;
De exemplu, pentru a revoca toate privilegiile (din toate bazele de date) utilizatorului "tip_rau",
scrieti comanda:
REVOKE ALL ON *.* FROM tip_rau;
Comanda "GRANT" are si o forma mai complexa pentru a autoriza accesul numai la anumite coloane
specificate. Forma avansata a acestei comenzi este:
 GRANT privilegiu (coloane) ON tabel TO utilizator IDENTIFIED BY 'parola’; 
sau
GRANT privilegiu (coloane) ON baza_de_date.* TO utilizator IDENTIFIED BY 'parola’;

- Unde "privilegiu" este privilegiul care urmeaza a fi extins, "coloane" sunt coloanele carora li se
aplica privilegiul, iar "tabel", "baza_de_date", "utilizator" si "parola" au semnificatiile cunoscute.
Sunt permise si forme similare ale comenzii REVOKE:
 REVOKE privilegiu (coloane) ON tabel FROM utilizator; 
sau
REVOKE privilegiu (coloane) ON baza_de_date.* FROM utilizator;

Între privilegiile posibile se numara urmatoarele:

 INSERT - care permite adaugarea de date in coloana specificata
 SELECT - care permite accesul de citire la rândurile care contin coloana specificata
 UPDATE - care permite actualizarea rândurilor care contin coloana specificata

De exemplu, pentru a permite unui utilizator sa obtina accesul la o coloana, fara a o modifica, puteti
folosi o secventa de comenzi similara cu urmatoarea:
REVOKE ALL ON carte FROM Marius;
GRANT
    SELECT(carteid, titlu, pret),
    INSERT(carteid, titlu, pret),
    UPDATE(carteid, titlu, pret)
    ON carte TO php IDENTIFIED BY 'mypassword'; 
REVOKE INSERT(pret) ON carte FROM Marius; 
REVOKE UPDATE(pret) ON carte FROM Marius;
- Prima comanda revoca toate privilegiile de la nivelul tabelului; în caz contrar, aceste privilegii le vor
elimina pe cele situate la nivel de coloana.
Pentru a vedea privilegiile acordate unui anumit utilizator, folositi urmatoarea comanda:
 SHOW GRANTS FOR nume_utilizator;

Caracteristica privilegiilor furnizata de MySQL este mai sofisticata si furnizeaza mult mai multe
optiuni. Pentru mai multe informatii, consultati manualul SQL de la adresa www.mysql.com

2. Accesul la datele dintr-o baza de date, interogarile SQL

În afara de Data Definition Language, SQL include Data Manipulation Language (DML). DML va
permite sa formati interogari, care obtin accesul la datele aflate într-o baza de date relationala si
raporteaza aceste date. De asemenea, puteti folosi DML pentru a insera, actualiza si sterge
rândurile dintr-un tabel.
Cea mai elementara forma de interogare este comanda "SELECT" simpla.
Cea mai simpla interogare raporteaza toate coloanele din toate rândurile unui tabel. Interogarea
are urmatoarea forma:
 SELECT * FROM tabel;
 - Unde "tabel" este numele tabelului la care se va obtine accesul.
Aceasta comanda va afisa un tabel cu fiecare rând pe o linie separata. Datele de iesire includ numele
coloanelor si linii care separa coloanele.
Daca doriti sa selectati numai anumite coloane sau sa raportati coloanele într-o anumita ordine,
puteti folosi urmatoarea forma a comenzii "SELECT":
 SELECT coloana1, coloana2 FROM tabel;

- Unde "tabel" este numele tabelului, iar "coloana1" si "coloana2" sunt coloanele la care se va obtine
accesul si al caror continut va fi afisat. 
Puteti specifica mai multe coloane, separate prin virgula.
Daca vreti sa fie selectate numai acele rânduri care satisfac un anumit criteriu, clauza "WHERE" va
permite sa specificati o conditie; rândurile care nu satisfac conditia nu sunt raportate.
De exemplu, iata o interogare care raporteaza un singur rând:
SELECT titlu, pret FROM carte WHERE carteid=1;

Forma conditiilor folosite în sub-limbajul DML al limbajului SQL este similara cu aceea a conditiilor
PHP. Puteti folosi oricare din urmatorii operatori relationali:
 =       Egalitate
 <>       Inegalitate
 !=       Inegalitate, diferit de
 <       Mai mic decat
 >       Mai mare decat
 <=       Mai mic sau egal cu
 =>       Mai mare sau egal cu

Puteti compara valoarea unei coloane cu aceea a altei coloane, respectiv valoarea unei coloane cu o
valoare string. Valorile string SQL (sirurile) trebuie sa fie incluse între ghilimele simple, nu între
ghilimelele duble.
Când unei coloane nu i-a fost repartizata nici o valoare, SQL îi atribuie valoarea speciala NULL. De
asemenea, programatorii pot atribui în mod explicit valoarea NULL unei coloane. 
Comparatiile obisnuite cu valori NULL, care folosesc operatorii de (in)egalitate, vor returna un rezultat
fals. Totusi, puteti folosi operatorul special "<=>". care compara valorile tinând cont de valoarea NULL.
Daca folositi acest operator pentru a compara doua valori NULL, se obtine un rezultat adevarat.
SQL include si numerosi operatori de comparatie non-algebrici:
Operator Descriere
x BETWEEN y AND z Adevarat, daca valoarea lui x este cuprinsa între valorile lui y si z
x LIKE y Adevarat daca valoarea lui x este echivalenta cu modelul y
x NOT LIKE y Adevarat daca valoarea lui x nu este echivalenta cu modelul y
Adevarat daca valoarea lui x este un membru al listei y1, y2. Lista
x IN (y1, y2)
poate contine unul, doi sau mai multi membri
Adevarat daca valoarea lui x nu este un membru al listei y1, y2.
x NOT IN (y1, y2)
Lista poate contine unul, doi sau mai multi membri
x IS NULL Adevarat daca x are valoarea NULL
x IS NOT NULL Adevarat daca x nu are valoarea NULL
Sub-limbajul folosit pentru specificarea modelelor asociate operatorului "LIKE" este diferit de cel
folosit de PHP. Meta-caracterul "%" corespunde unui numar de zero sau mai multe caractere, iar
meta-caracterul "_" corespunde unui singur caracter.
Modelele, precum sirurile, sunt incluse între ghilimele simple.
- De exemplu, modelul '%ar%' corespunde oricarui sir care contine sub-sirul 'ar', inclusiv siruri
precum 'ar', 'arc' si 'un zar'.
Pentru a plasa un caracter "%" sau "_" într-un sir test, folositi secventa "\%" sau "\_"; ca în PHP.
Ca si PHP, sub-limbajul DML din SQL va permite sa formati expresii logice care combina expresiile
relationale. Puteti folosi oricare din urmatorii operatori logici:
 AND , && - SI, adevarat daca ambii operanzi sunt adevarati
 OR , || - SAU, adevarat daca un operand este adevarat
 NOT , ! - NU, adevarat daca operandul este fals

De exemplu, urmatoarea interogare raporteaza rândurile care au pretul de carte mai mare decât 11
sau al caror titlu include sub-sirul 'Curs':
SELECT titlu, pret FROM carte
    WHERE pret>11 OR titlu LIKE ’%Curs%’;
Pentru a compara o valoare cu o expresie regulata în MySQL, folositi urmatoarea forma:
x REGEXP y, unde "x" este valoarea care va fi testata, iar "y" este o expresie regulata, delimitata prin
ghilimele simple.

3. Modifi carea datelor dintr-o baza de date

Sub-limbajul SQL, Data Manipulation Language, include comenzi care va permit sa inserati
rânduri noi într-un tabel, sa actualizati una sau mai multe coloane ale rândurilor existente,
respectiv sa stergeri rânduri dintr-un tabel.
Pentru a insera un nou rând într-un tabel, folositi comanda "INSERT", care are urmatoarea forma:
 INSERT INTO tabel VALUES (valoare1, valoare2);

- Unde "tabel" este numele tabelului la care se va adauga rândul.

- "valoare1" este valoarea pentru prima coloana din tabel, iar "valoare2" este valoarea celei de-a
doua coloane din tabel. Se pot da mai mult sau mai putin de doua valori; numarul valorilor date ar
trebui sa fie egal cu acela al coloanelor din tabel.
O coloana poate primi si valoarea "NULL", cu exceptia situatiilor când definitia coloanei nu permite.
O forma mai buna (si recomandata) a comenzii INSERT specifica numele coloanelor carora le sunt
atribuite valorile:
 INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2) VALUES (valoare1, valoare2);

Unde coloana denumita "coloana1" primeste valoarea "valoare1", iar coloana denumita "coloana2"
primeste valoarea "valoare2".
Pot fi specificate mai mult sau mai putin de doua coloane si valori. Numarul coloanelor specificate
trebuie sa fie egal cu numarul valorilor specificate.
Coloanele care nu sunt denumite în comanda "INSERT" si care nu au o valoare prestabilita (DEFAULT)
primesc valoarea NULL, cu exceptia situatiilor când valoarea respectiva nu este permisa (în acest caz,
comanda INSERT esueaza).
Daca doriti sa adaugati mai multe randuri intr-un tabel, intr-o singura inserare, puteti folosi
urmatoarea forma a comenzii INSERT:
 INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2) 
    VALUES (valoare1, valoare2), 
        (valoare3, valoare4), 
        (valoare5, valoare6);
Pentru a modifica valoarea unui rând sau mai multor rânduri existente într-un tabel, folositi o
comanda "UPDATE", care are urmatoarea forma:
 UPDATE tabel SET coloana1=valoare1, coloana2=valoare2 
    WHERE conditie;

- Unde "tabel" este numele tabelului ale carui rânduri urmeaza sa fie modificate, "coloana1" este
numele primei coloane care urmeaza a fi modificata, "valoare1" este valoarea care va fi repartizata în
"coloana1", "coloana2" este numele celei de-a doua coloane care urmeaza a fi modificata, "valoare2"
este valoarea care va fi repartizata în "coloana2", iar "conditie" identifica rândul sau rândurile care
urmeaza a fi actualizate, dupa o anumita conditie.
Poate fi actualizat un numar mai mare sau mai mic de coloane. Daca se doreste ca toate randurile
coloanei sa fie actualizate, clauza "WHERE" poate fi omisa.
De exemplu, comanda urmatoare modifica din coloana "titlu" numele asociat cartii in "Curs2", in
randul unde coloana "pret" are valoarea 5.
UPDATE carte SET titlu=’Curs2’
    WHERE pret=5;

Pentru a sterge un rând dintr-un tabel, folositi comanda "DELETE", care are urmatoarea forma:
 DELETE FROM tabel WHERE conditie;

Daca se vrea a fi sterse toate rândurile tabelului, clauza WHERE poate fi omisa.
De exemplu, comanda urmatoare sterge rândul din tabelul "carte" asociat titlului "Curs2":
DELETE FROM carte WHERE titlu='Curs2';

4. Sortarea si gruparea
Deseori, este important ca datele sa fie raportate într-o anumita secventa. Puteti specifica
ordinea de raportare a rezultatelor interogarii folosind clauza "ORDER BY", care are urmatoarea
forma:
 ORDER BY valoare

Daca se vor folosi mai multe câmpuri de sortare, acestea vor fi separate prin virgula.
Daca doriti sa indicati o sortare descendenta, în locul uneia ascendente, specificati "DESC" dupa
valoare.
De exemplu, pentru a ordona toate cartile în functie de pret, de la cel mai mare la cel mai mic,
respectiv dupa titlu pentru un pret egal, puteti folosi urmatoarea interogare:
SELECT pret, titlu FROM carte 
    ORDER BY pret DESC, titlu;
Pentru a include numai titlurile care au un pret mai mare de 50, adaugati o clauza WHERE la
comanda SELECT:
SELECT pret, titlu FROM carte 
    WHERE pret>50 
    ORDER BY pret DESC, titlu;

SQL include functii care va permit sa raportati valori diferite, valori utile, precum un numar al
rândurilor tabelului. Iata cele mai importante functii in acest sens:
Functie Descriere
count(*) - Numarul rândurilor din tabel
 - Numarul rândurilor din tabel care contin o valoare
count(coloana)
diferita de NULL în coloana specificata
- Numarul valorilor distincte diferite de NULL care
count(distinct coloana)
apar în coloana specificata
- Valoarea mijlocie (medie) a coloanei numerice
avg(coloana)
specificate
min(coloana) - Valoarea minima din coloana specificata
max(coloana) - Valoarea maxima din coloana specificata
sum(coloana) - Suma valorilor din coloana specificata
De exemplu, interogarea urmatoare raporteaza numarul cartilor si pretul mediu al acestora:
SELECT count(*), avg(pret) FROM carte;
- Datele de iesire vor fi afisate pe o singura linie.
Clauza SQL "AS" specifica un nume nou pentru o coloana sau expresie. Numele specificat este folosit
ca titlu în rapoartele SQL. Clauza "AS" este utila în lucrul cu functiile din tabelul anterior, va ajuta sa
identificati mai usor datele de iesire.
De exemplu, interogarea precedenta poate fi rescrisa pentru a include o clauza "AS", astfel:
SELECT count(*) AS Carte_Numar, 
    avg(pret) AS Pret_Mediu 
    FROM carte;
O alta clauza utila este "GROUP BY", aceasta are urmatoarea forma:
 GROUP BY coloana-sortare

- Unde "coloana-sortare" este numele sau valoarea unei coloane, specificata într-o clauza "ORDER
BY", care trebuie sa urmeze dupa clauza "GROUP BY".
De exemplu, avem un tabel "carte" cu 4 coloane (carteid, titlu, anul si pret), interogarea urmatoare
raporteaza numarul cartilor si pretul mediu pentru fiecare an (anul) în parte:
SELECT count(*), avg(pret) FROM carte 
    GROUP BY anul 
    ORDER BY anul;
Pentru a include în datele de iesire numai grupurile selectate, specificati clauza "HAVING" imediat
dupa clauza "GROUP BY". Clauza "HAVING" are urmatoarea forma:
 HAVING conditie

De exemplu, pentru a include numai cartile al caror atribut "anul" are valoare mai mare decât 1980,
srieti urmatoarea interogare:
SELECT count(*), avg(pret) FROM carte 
    GROUP BY anul 
    HAVING anul>1980 
    ORDER BY anul;
Mai jos sunt afisati operatorii matematici folositi in SQL:
 +       Adunare 
-      Scadere 
*      Inmultire 
/      Impartire 
|       SAU, la nivel de bit 
&      SI la nivel de bit 
>>       Deplasare la dreapta 
 <<       Deplasare la stanga 
_       Complement la nivel de bit

Notiuni fundamentale despre bazele de date si SQL (3)

 Invatati principalele expresii si functii folosite in MySQL

 Invatati sa preluati datele, prin "unire", din mai multe tabele
 Invatati sa executati instructiuni MySQL scrise intr-un fisier extern

1. Expresii si functi i
SQL va permite sa formati expresii folosind valori din coloane, valori literale si functii. Ca si în
PHP, puteti controla ordinea de evaluare a expresiilor SQL folosind paranteze pentru a delimita
sub-expresiile care trebuie evaluate mai intai.
Tabelele urmatoare rezuma functiile MySQL frecvent folosite
Functii matematice frecvent folosite în MySQL
Functie Descriere
abs(x) - Valoarea absoluta a lui x
atan(x) - Arc tangenta lui x, unde x este dat în radiani
- Arc tangenta lui y/x, unde semnele ambelor argumente sunt
atan2(y,x)
folosite pentru a determina cadranul cercului trigonometric
ceiling(x) - Cel mai mic întreg care nu este mai mic decât x
cos(x) - Cosinusul lui x, unde x este exprimat în radiani
exp(x) - Baza logaritmilor naturali (e) ridicata la puterea x
floor(x) - Cel mai mare întreg care nu este mai mare decât x
log (x) - Logaritmul natural al lui x
mod(x,y) - Restul împartirii x/y
power(x,y) - x la puterea y
- Valoare aleatoare cu virgula, mai mare sau egala cu zero si mai
rand(x)
mica decât unu
- Valoarea -1, 0 sau 1, dupa cum valoarea lui x este negativa, zero
sign(x)
sau pozitiva
sin(x) - Sinusul lui x, unde x este dat în radiani
sqrt(x) - Radacina patrata a lui x
tan(x) - Tangenta lui x, unde x este dat în radiani

\Functii sir frecvent folosite în MySQL

Functie Descriere
ascii(s) - Codul ASCII al octetului celui mai din stânga al sirului s
char(n) - Caracter al carui cod ASCII este n
 concat(s1, s2) - Concatenarea sirurilor s1 si s2; cu alte cuvinte, s2 atasat la s1
lcase(s) - Sirul s, unde toate majusculele au fost transformate în minuscule
left(s,n) - Primii n octeti ai sirului s, de la stânga la dreapta
length(s) - Numarul octetilor din sirul s
- Pozitia primei aparitii a lui s1 în s2, respectiv zero daca s1 nu se
locate(s1, s2)
gaseste în s2
ltrim(s) - Sirul s, cu eliminarea spatiilor de început
right(s,n) - Primii n octeti din sirul s, de la dreapta la stânga
- Sirul s1, completat la dreapta cu sirul s2 pâna când rezultatul are
rpad(s1,n,s2)
lungimea n
rtrim(s) - Sirul s, cu spatiile finale eliminate
space(n) - Un sir alcatuit din n spatii
- Sub-sir al lui s, care începe de la pozitia m si care are lungimea
substring(s,m,n)
n
trim(s) - Sub-sir al lui s, cu spatiile initiale si finale eliminate
ucase(s) - Sirul s, cu toate minusculele convertite în majuscule

Functii MySQL de data si ora frecvent utilizate

Functie Descriere
dayofmonth(d) - Ziua din luna a datei specificate (1-31)
- Ziua din saptamâna a datei specificate (1 =duminica, 2=luni,…,
dayofweek(d)
7=sâmbata)
dayofyear(d) - Ziua din an a datei specificate (1-366)
hour(t) - Partea orelor din momentul de timp mentionat (0-23)
minute(t) - Partea minutelor din momentul de timp mentionat (0-59)
month(d) - Luna datei specificate (1-12)
now() - Data si ora curenta
second(t) - Partea secundelor din momentul de timp mentionat (0-59)
week(d) - Saptamâna din an a datei specificate (0-53)
year(d) - Partea anilor din momentul de timp mentionat (1000-9999)

Functii specifice MySQL

Functie Descriere
database() - Returneaza numele bazei de date deschise
get_lock(s,n) - Obtine o blocare a bazei de date
md5(s) - Returneaza o suma de control a sirului s, calculata dupa
 algoritmul MD5
- Returneaza sirul s, criptat folosind algoritmul aplicat de MySQL
password(s)
parolei
release_lock(s) - Anuleaza blocarea unei baze de date
user() - Returneaza numele utilizatorului curent
version() - Returneaza numarul versiunii MySQL

2. Uniri
SQL va permite sa obtineti accesul la mai multe tabele într-o singura interogare, în
general, aceasta operatie se executa pentru ca datele dintr-un tabel sa poata fi folosite cu
date din alt tabel.
De exemplu, sa presupunem ca baza de date este asemanatoare celei prezentate mai jos,
unde avem doua tabele, primul numit "persoane" iar cel de-al oilea numit "meserii", si o
relatie cheie externa - cheie primara (persoanaid) asociaza cele doua tabelele.
persoanaid nume AnNastere meserie persoanaid
001 George Washington 1732 Arhitect 003
002 John Adams 1735 General 001
003 Thomas Jefferson 1743 Filozof 002
Sa examinam urmatoarea interogare:
SELECT nume, meserie FROM persoane, meserii
    WHERE persoane.persoanaid=meserii.persoanaid;
- Constructiile "persoane.persoanaid" si "meserii.persoanaid" se numesc "nume definite", prima se
refera la coloana "persoanaid" din tabelul "persoane", iar a doua se refera la coloana "persoanaid" a
tabelului "meserii".
- Clauza WHERE asigura o echivalenta între valoarea cheii externe din tabelul "meserii" cu aceea a
cheii primare din tabelul "persoane", (în absenta clauzei WHERE, se va stabili o corespondenta între
fiecare rând din tabelul cu meserii si fiecare rând din tabelul cu persoane; un asemenea rezultat,
numit "produs cartezian", contine în general multe rânduri - majoritatea nedorite - si ca atare trebuie
evitat).
- Rezultatul interogarii de mai sus este un raport care indica numele si meseria asociata fiecarui
angajat prezentat în tabelul "meserii".
O interogare ca aceasta, care combina date din mai multe tabele, se numeste "unire". Sunt posibile si
uniri mai complexe, care implica trei sau mai multe tabele.
Daca un rând dat din tabelul principal (aici "persoane") nu are nici un rând asociat în tabelul cu detalii
(aici "meserii"), rândul respectiv din tabelul principal nu va aparea în datele de iesire ale unei uniri. In
cazul acesta, pentru a determina aparitia acestei înregistrari din tabelul principal, se poate folosi o
categorie speciala de unire, cunoscuta sub numele de "unire la stânga" sau "unire exterioara la
stânga". Iata un exemplu:
SELECT nume, meserie FROM persoane 
    LEFT JOIN meserii 
    ON persoane.persoanaid=meserii.persoanaid;
Aceasta interogare va afisa toate persoanele, indiferent daca acestea au sau nu asociata o meserie.
Persoanele fara o meserie au specificatia NULL în coloana corespunzatoare meseriei.
 3. Executarea instructi unilor dintr-un fi sier extern
Comenzile MySQL pot fi scrise si intr-un fisier extern (editat de exemplu, in Windows, cu
Notepad), acest fisier se numeste "script de shell".
Scriptul din fisierul extern poate fi executat din fereastra de comanda MySQL (MySQL Command
Line Client), utilizand comanda:
 SOURCE nume_fisier

Unde "nume_fisier" este calea si numele fisierului in care se afla scriptul de shell.
De exemplu, scriem urmatoarele comenzi intr-un fisier numit "lucru.txt" pe care-l salvam in
directorul "C:/teste".
CREATE DATABASE lucrudb;
USE lucrudb;
GRANT ALL ON lucrudb.* TO php IDENTIFIED BY 'mypass';

CREATE TABLE angajat (

      angajatnr SMALLINT PRIMARY KEY,
      nume VARCHAR(50),
      ore SMALLINT,
      departament CHAR(16),
      salariu DECIMAL(8,2),
      data_angajare DATE);
INSERT INTO angajat (
      angajatnr,
      nume,
      ore,
      departament,
      salariu,
      data_angajare)
    VALUES (
      1,
      'George Washinton',
      40,
      'Contabilitate',
      500.00,
      '2007-10-04'),
      ( 2,
      'John Adams',
      35,
      'Marketing',
      1000.00,
      '2007-10-11'),
      ( 3,
      'Thomas Jefferson washinton',
      20,
      'Vanzari',
      1300.00,
      '2007-07-02');
- Pentru a executa acest script, scriem in fereastra de comanda MySQL: SOURCE C:/teste/lucru.txt
MySQL va executa comenzile din script ca si cum acestea ar fi scrise direct in linia de comanda.
Exemplul de mai sus va crea o baza de date noua, numita "lucrudb", va acorda utilizatorului "php"
toate drepturile in utilizarea acestei baze de date, dupa care va crea tabelul "angajat", cu 6 coloane
("angajatnr", "nume", "ore", "departament", "salariu", "data_angajare") in care vor fi adaugate trei
linii.

Utilizarea bazelor de date folosind PHP (1)

 Invatati sa va conectati la serverul MySQL folosind functiile PHP

 Invatati sa detectati erorile aparute in lucrul cu bazele de date si, cand este necesar, sa
eliminati afisarea acestora
 Invatati sa creati baze de date si tabele folosind functii PHP
 Invatati sa adaugati date in tebel folosind PHP

Faptul ca limbajul PHP a devenit atat de popular se datoreaza in mare masura faptului ca acesta
contine suport de functii pentru lucrul cu bazele de date.

1. Conectarea la serverul MySQL

Pentru a utiliza o baza de date MySQL, avem nevoie de o conexiune la serverul de baze de date.
Aceasta conexiune va fi utilizata ca punct de access pentru comenzi mysql.
Pentru a va conecta la un server MySQL, utilizati functia mysql_connect(), a carei sintaxa este
urmatoarea:
                mysql_connect(nume_gazda, nume_utilizator, parola)
Unde "nume_gazda" este numele gazdei, serverul pe care ruleaza serviciul MySQL,
"nume_utilizator" este numele utilizatorului care se conecteaza la serverul MySQL, iar "parola" este
parola MySQL asociata utilizatorului.
In cazul in care serverul MySQL ruleaza pe calculatorul dv. personal, parametrul "nume gazda" este
in general "localhost". In alte cazuri, daca serverul MySQL ruleaza pe un alt computer, va trebui sa
specificati adresa computerului pe care ruleaza serverul MySQL.
Functia returneaza FALSE în caz de esec; în caz contrar, returneaza o valoare denumita identificator
de legatura, care serveste ca instrument de manipulare pentru accesul la serverul MySQL.
Iata un exemplu de utilizare a functiei mysql_connect():
<?php
$conn = mysql_connect( "localhost", "Marius", "mypass")
    or die("Unable to connect to MySQL");
print "Connected to MySQL <br />";
?>
In acest exemplu, serverul MySQL ruleaza pe "localhost" ca si modulul PHP, utilizatorul este "Marius"
iar parola "mypass".
Dupa executia acestui script, daca nu se reuseste conectarea la MySQL, va aparea mesajul "Unable to
connect to MySQL", in caz de reusita, apare mesajul "Connected to MySQL"
În mod prestabilit, functia mysql_connect() se conecteaza la serviciul MySQL prin intermediul
portului 3306, portul MySQL standard. Daca doriti sa obtineti accesul la un server MySQL care ruleaza
pe un port non-standard, puteti atasa un caracter doua puncte si numarul portului dorit la argumentul
care contine numele gazdei; de exemplu, "localhost:3308".

2. Incheierea conexiunii la serverul MySQL

Pentru terminara unei conexiuni la serverul MySQL se foloseste instructiunea: mysql_close();.
Aceasta functie inchide conexiunea curenta. Functia returneaza TRUE în caz de reusita; în caz
contrar, returneaza FALSE. 
 În general, nu este necesara invocarea functiei mysql_close(), deoarece PHP închide automat
conexiunile deschise cu bazele de date atunci când un script îsi încheie executia.
Iata un exemplu de conectare la serverul MySQL si inchidere a conexiunii folosind
functia mysql_close():
<?php
$conn = mysql_connect( "localhost", "Marius", "mypass")
    or die("Unable to connect to MySQL");
// Aici adaugati datele necesare lucrului cu serverul MySQL

mysql_close();
?>

3. Detectarea apariti ei erorilor

Biblioteca MySQL din PHP furnizeaza doua functii de verificare a erorilor, si
anume mysql_errno() si mysql_error().
Fiecare functie returneaza un rezultat care reflecta eroarea, daca aceasts exista. 
Nici una din cele doua functii nu necesita argumente. Functia mysql_errno() returneaza un cod
numeric de eroare, în timp ce functia mysql_error() returneaza un sir care descrie eroarea. Daca nu
s-a produs nici o eroare, codul numeric al erorii este zero si descrierea are ca valoare un sir vid. 
Informatiile de eroare sunt disponibile numai daca este activa o conexiune cu serverul MySQL. Prin
urmare, intai trebuie sa se reuseasca conectarea la MySQL.
Iata cum puteti folosi functiile respective pentru a verifica modul de operare a
functiei mysql_select_db() (aceasta selecteaza baza de date pentru lucru):
<?php
$conn = mysql_connect( "localhost", "Marius", "mypass")
    or die("Unable to connect to MySQL");

print "Connected to MySQL<br />";

mysql_select_db("lucrudb");
if (mysql_error()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
}
?>
Daca se reuseste conexiunea la serverul MySQL si baza de date cu numele "lucrudb" este inexistenta,
rezultatul afisat de exemplul de mai sus va fi urmatorul:
Connected to MySQL
1049 : Unknown database 'lucrudb'

4. Eliminarea mesajelor de eroare si a averti smentelor nedorite

Numeroase functii PHP pot produce erori sau mesaje de avertizare care îi pot deruta pe
utilizatorii siturilor Web sau le pot cauza neplaceri.
PHP furnizeaza functia error_reporting(), care va permite sa eliminari mesajele nedorite. Functia
are urmatoarea forma:
                error_reporting(mask)
unde "mask" specifica tipul mesajelor care vor fi raportate. Daca specificati zero ca valoare a
atributului "mask" (error_reporting(0)), nu va fi raportat nici un mesaj. Daca specificati "E_ALL" in
loc de "mask" (error_reporting(E_ALL)), vor fi raportate toate mesajele.
Sau, o alta metoda pentru oprirea mesajelor de eroare, explicata in lectiile anterioare, este
adaugand @ inaintea functiei.
 4. Crearea si selectarea unei baze de date.
O functie importanta in lucrul cu bazele de date este mysql_query(), care are urmatoarea
forma:
                mysql_query("interogare")
                                sau
                mysql_query("interogare", "id_con")
- "interogare" este un sir ce contine comenzile SQL care urmeaza a fi executate (in PHP, comenzile
SQL nu trebuie sa se încheie cu un caracter punct si virgula).
- "id_con" este identificatorul de conectare returnat de functia mysql_connect(), daca acesta este
omis se foloseste ultima legatura deschisa cu aceasta functie.
Functia mysql_query() returneaza TRUE daca serverul a reusit sa execute interogarea; în caz
contrar, returneaza FALSE.
- Important: pentru ca sa puteti lucra cu baze de date in PHP trebuie sa cunoasteti comenzile SQL
necesare. Cele mai importante au fost prezentate in lectiile 22, 23 si 24

Pentru a crea o noua baza de date folosim comanda SQL "CREATE DATABASE numeBazaDeDate;",
pe care o putem lansa de la o consola MySQL, sau o putem apela de la un script PHP prin
intermediul functiei mysql_query(). Iata un exemplu prin care creem baza de date "lucrudb":
<?php
$conn = mysql_connect( "localhost", "Marius", "mypass")
    or die("Unable to connect to MySQL");
$createdb = mysql_query("CREATE DATABASE lucrudb");
if ($createdb)
    echo "Baza de date lucrudb a fost creata <br />";
else
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
mysql_close();
?>
- Dupa executarea acestui script, daca totul este corect, va fi creata baza de date "lucrudb" si va fi
afisat mesajul "Baza de date lucrudb a fost creata".
Dupa ce programul a obtinut o conexiune cu serverul MySQL, inainte de a lucra cu tabelele dintr-o
baza de date MySQL, programul trebuie sa selecteze baza de date respectiva. Pentru aceasta, folositi
functia mysql_select_db(), care are urmatoarea forma:
 mysql_select_db(baza_de_date)

Unde "baza_de_date" este numele bazei de date la care urmeaza a se obtine acces. 
Functia returneaza TRUE daca poate obtine accesul la baza de date, respectiv FALSE în caz contrar.
Iata un exemplu de selectare a bazei de date "lucrudb":
<?php
$conn = mysql_connect( "localhost", "Marius", "mypass")
    or die("Unable to connect to MySQL");
$selectdb = mysql_select_db('lucrudb');
if ($selectdb)
    echo "Baza de date lucrudb a fost selectata <br />";
else
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
mysql_close();
?>
 5. Crearea tabelelor
Dupa conectare si selectarea bazei de date putem crea tabele in cadrul bazei de date selectate.
Pentru aceasta folosim limbajul SQL CREATE TABLE numeTabel (coloana1, coloana2, ...); impreuna
cu functia mysql_query().
In exemplul urmator cream tabelul cu numele "carti" care contine urmatoarele campuri:
Nume camp Tip
  id   Identificator unic, Not Null, cheie primara
  nume   Char(30)
  autor   Char(25)
  gen   Char(10)
  data_intrare   Date
  pret   Decimal(12,2)
In stanga, la "Nume Camp", sunt trecute coloanele tabelului, iar in dreapta tipul acestora, coloana cu
nume "id" fiind cheia primara. 
De asemenea, folosim indicatorul "AUTO_INCREMENT" pentru a preciza faptul ca MySQL va repartiza
o valoare secventiala unica în coloana care serveste drept cheie primara a tabelului.
Iata si scriptul PHP pentru creacrea tabelului:
<?php
$conn = mysql_connect("localhost", "Marius", "mypass")
    or die("Unable to connect to MySQL");
$selectdb = mysql_select_db('lucrudb'); 
if (!$selectdb)
    echo "Baza de date lucrudb nu a putut fi selectata deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
$sql = "CREATE TABLE `carti` (id INT UNSIGNED AUTO_INCREMENT PRIMARY KEY, nume varchar(30) NOT
NULL, autor varchar(25) , gen varchar(10) NOT NULL, data_intrare date, pret decimal(12,2))";
if (mysql_query($sql, $conn))
    echo "Tabelul carti a fost creat <br />";
else
    echo "Tabelul carti nu a putut fi creat deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
mysql_close();
?>
In exemplul de mai sus, variabila "$sql" contine comanda SQL pentru crearea acestui tabel.
Instructiunea mysql_query($sql, $conn), executa aceasta comanda si in cazul in care rezultatul este
TRUE se trimite la iesire sirul: "Tabelul carti a fost creat". In cazul in care instructiunea SQL nu a putut
fi executata, functiamysql_query($sql) intoarce valoarea FALSE, afisand eroarea din cauza careia
tabelul nu a putut fi creat.

6. Adaugarea de date in tabel

Dupa ce aveti tabelul creat in baza de date MySQL puteti adauga date in el, pentru aceasta se
foloseste functiamysql_query("interogare") unde "interogare" este urmatoarea comanda:
                INSERT INTO `nume_tabel` (coloana1, coloana2, ...) VALUES ('date1', 'date2', ...)
- unde `nume_tabel` este numele tabelului in care se adauga datele
- "coloana1, coloana2, ..." sunt numele coloanelor in care se doreste adaugarea datelor
- "date1, date2, ..." sunt datele care vor fi adaugate, tinandu-se cont de ordinea si numarul lor cu
cea a coloanelor
Iata un exemplu, in care se foloseste tabelul "carti" creat mai sus
<?php
$conn = mysql_connect("localhost", "Marius", "mypass")
    or die("Unable to connect to MySQL");
$selectdb = mysql_select_db('lucrudb');
if (!$selectdb)
    echo "Baza de date lucrudb nu a putut fi selectata deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();

$sql = "INSERT INTO `carti` (nume, autor, gen, data_intrare, pret) VALUES ('Glossa', 'Mihai Eminescu',
'poezie', '19-05-2009', '8')";
if (mysql_query($sql, $conn))
    echo 'Datele au fost adaugate';
else
    echo "Datele nu au fost adaugate deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
mysql_close();
?>
- In acest exemplu, datele "'Glossa', 'Mihai Eminescu', 'poezie', '19-05-2009', '8'" vor fi adaugate in
coloanele "nume, autor, gen, data_intrare, pret" in aceeasi ordine in care sunt scrise si datele si
coloanele.
- Daca au fost adaugate cu succes, apare mesajul "Datele au fost adaugate", in caz contrar apare
mesajul de eroare.

Daca doriti sa adaugati mai multe linii in tabel, printr-o singura interogare, puteti folosi urmatorul
model
<?php
// Aici adaugati comenzile pt. conectare si selectarea bazei de date 

$sql = "INSERT INTO `nume_tabel` (coloana1, coloana2, coloana3)

    VALUES
        ('date1', 'date2', 'date3'),
        ('valoare1', 'valoare2', 'valoare3'),
        ('text1', 'text2', 'text3')";
if (mysql_query($sql))
    echo 'Datele au fost adaugate';
else
    echo "Datele nu au fost adaugate deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
mysql_close();
?>

Observati sintaxa de scriere corecta a interogarilor MySQL in PHP, numele tabelului se scrie intre
caracterele ( ` ` ) si valorile intre ghilimele simple ( ' ' )

Utilizarea bazelor de date folosind PHP (2)

Part. 2 - Adaugarea datelor in siguranta in MySQL

 Invatati sa verificati rezultatul interogarilor care nu returneaza randuri de tabel

 Invatati sa prelucrati rezultatele intergarilor SELECT
 Invatati sa afisati randuri si coloane din tabel
 1. Verifi carea interogarilor care nu returneaza rânduri de tabel
Din punctul de vedere al limbajului PHP, exista doua categorii de interogari SQL, ambele fiind
emise folosind functiamysql_query().
 Interogarile SELECT, care returneaza rânduri ale unui tabel
 Interogarile UPDATE, INSERT si DELETE, care nu returneaza rânduri ale unui tabel

Pentru a verifica daca o interogare UPDATE, INSERT sau DELETE a avut efectul dorit, puteti folosi
functiamysql_affected_rows(), care returneaza numarul rândurilor afectate de interogarea cea mai
recenta.
O alta functie utila este mysql_insert_id().
Cand introduceti un rand intr-un tabel a carui cheie primara este de tipul AUTO_INCREMENT,
functia mysql_insert_id()determina valoarea cheii primare atribuite de MySQL. Functia returneaza
valoarea zero daca interogarea precedenta nu a generat o valoare AUTO_INCREMENT. Ca atare,
functia trebuie apelata la putin timp dupa interogarea care a inserat rândul in tabel, astfel încât o
alta interogare ulterioara sa nu modifice rezultatul.
Iata un exemplu de utilizare a functiilor mysql_affected_rows() si mysql_insert_id() impreuna cu
iterogarea INSERT (care adauga randuri in tabel). Folosim baza de date "lucrudb" si tabelul "carti",
create in Lectia 25
<?php
$conn = mysql_connect("localhost", "Marius", "mypass")
    or die("Unable to connect to MySQL");
$selectdb = mysql_select_db('lucrudb');
if (!$selectdb)
    echo "Baza de date lucrudb nu a putut fi selectata deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error(); 
$sql = "INSERT INTO `carti` (nume, autor, gen, data_intrare, pret) VALUE ('Carte2', 'Autor2', 'Educativ',
'2008-9-16', 11.00)"; 
if (mysql_query($sql))
    echo "Datele au fost adaugate in tabelul carti <br />"; 
else
    echo "Datele nu au fost adaugate in tabelul carti deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error(); 
$nranduri = mysql_affected_rows();
$id = mysql_insert_id(); 
if ($nranduri == -1) {
    echo "INSERT nu a putut sa adauge datele";
}
else
    echo "Au fost adaugate $nranduri randuri, cheia primara = $id" ;
mysql_close();
?>
Dupa ce s-a facut conectarea la serverul MySQL si s-a reusit selectarea bazei de date, variabila "$sql"
contine comanda SQL pentru introducerea unui nou rand in tabelul "carti", prin intermediul
functiei mysql_query($sql) se introduce datele in baza de date, variabila "$nranduri" preia de la
functia mysql_affected_rows() numarul de randuri afectate (aici introduse) iar variabila "$id" va avea
(prin "mysql_insert_id()") valoarea cheii primare atribuite de MySQL.
Daca nu apare nici o eroare, rezultatul afisat de acest script este urmatorul:
Datele au fost adaugate in tabelul carti
Au fost adaugate 1 randuri, chea primara = 2

Functia mysql_insert_id() poate returna un rezultat incorect pentru coloanele MySQL de tipul

BIGINT
[BIGINT este un tip de valoare care suporta numere cu 20 de cifre, folosit pentru campurile integer
 (spre deosebire de MEDIUMINT care suporta numere de la 0 la 16.777.215 (3 bytes) sau INT care
suporta numerele de la 0 la 4.294.967.295 (4 bytes)].
Dupa efectuarea unei interogari INSERT, In locul functiei mysql_insert_id() se poate folosi
functia LAST_INSERT_ID(), aceasta returneaza valoarea atribuita de MySQL unei coloane
AUTO_INCREMENT, indiferent de tipul coloanei. Mai mult, apelurile ulterioare in script la functii
MySQL nu afecteaza rezultatul returnat de LAST_INSERT_ID(), care este afectat numai de operatiile
INSERT în care sunt implicate coloane AUTO_INCREMENT.
Totusi, spre deosebire de "mysql_insert_id()", LAST_INSERT_ID() necesita o interogare
suplimentara la MySQL.
Iata un exemplu care prezinta modul de obtinere a valorii LAST INSERT ID():
<?php 
$sql = "INSERT INTO `carti` (nume, autor, gen, data_intrare, pret) VALUE ('Carte3', 'Autor3', 'Gen3', '2008-
9-16', 8.30)";
$insert = mysql_query($sql);
if (!$insert) {
    echo "<br /> Cmanda INSERT a esuat: ". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
$interogare = "SELECT LAST_INSERT_ID() FROM `carti`";
$rezultat = mysql_query($interogare);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
$rand = mysql_fetch_row($rezultat);
echo "<br /> Ultimul ID repartizat: $rand[0]";
mysql_close();
?>
Dupa executarea acestui script, daca nu apare vreo eroare, rezultatul afisat va fi de genul:
Ultimul ID repartizat: 3
Functia last_insert_id() returneaza rezultatul corect numai dupa ce a fost efectuata o comanda
INSERT.

Functia mysql_affected_rows() numara numai rândurile efectiv modificate de catre o interogare

UPDATE. Rândurile în cazul carora vechea si noua valoare din coloana sunt identice nu se numara
printre rândurile afectate.
De asemenea, o interogare DELETE care nu contine o clauza WHERE va determina
functia mysql_affected_rows() sa returneze valoarea zero, indiferent de numarul rândurilor sterse
din tabel.
O modalitate simpla de a determina daca stergerea tuturor rândurilor unui tabel a reusit consta în a
emite o interogare care returneaza numarul rândurilor existente în tabel. De exemplu:
<?php
$sql = "SELECT COUNT(*) FROM `carti`";
$result = mysql_query($sql);
$nr = mysql_fetch_row($result); 
echo $nr[0];
?>
Daca interogarea returneaza valoarea zero, demonstreaza stergerea tuturor rândurilor din tabel.

2. Prelucrarea rezultatelor interogarilor SELECT

Interogarile SELEC returneaza ca rezultate rânduri de tabel.
Rândurile unui tabel sunt incluse într-o structura de date numita "set de rezultate". Prelucrarea
setului de rezultate returnat de o interogare SELECT implica parcurgerea rândurilor setului de
 rezultate. 
O modalitate de parcurgere a rândurilor unui set de rezultate este prin utilizarea unei instructiuni
"WHILE".
 1. Intai se verifica daca numarul de randuri returnat este 0 folosind
functia mysql_num_rows(), transferându-i ca argument valoarea returnata de
functia mysql_query()
 2. Daca numarul de randuri este 0 inseamna ca interogarea SELECT nu a returnat nici un
rand din tabel,
 3. Daca numarul de randuri este diferit de 0, se executa o instructiune WHILE impreuna cu
una din functiile:
o mysql_fetch_assoc() (sau mysql_fetch_array() cu parametru
"MYSQL_ASSOC").
        - sunt similare, adauga datele intr-o matrice asociativa unde pentru
fiecare element avem chei cu numele coloanelor iar valoarile lor sunt datele
din randul respectiv.
o mysql_fetch_row().
        - adauga datele intr-o matrice asociativa unde pentru fiecare element
avem chei cu numere consecutive (incepand de la 0) care reprezinta ordinea
coloanelor iar valoarile lor sunt datele din randul respectiv
o mysql_fetch_object().
        - aduce rezultatele randului sub forma de obiect cu perechile $rand-
>coloana
 4. Pentru a prelucra coloanele stocate în matrice, depinde de functia folosita.
      - pentru mysql_fetch_assoc() (sau mysql_fetch_array()) puteti folosi o sintaxa de
genul $rand['coloana']
      - pentru mysql_fetch_row() puteti folosi o instructiune "foreach", prin care parcurgeti
datele din fiecare element a matricei
      - pentru mysql_fetch_object() puteti folosi o sintaxa de genul $rand->'coloana'

- Aceste functii returneaza FALSE daca nu mai exista rânduri în setul de rezultate

Ca sa intelegeti mai bine, voi arata cate un exemplu cu fiecare in parte (voi folosi acelasi tabel,
"carti"). Studiati-le cu atentie si exersati-le singuri.
Nu s-au mai introdus in aceste exemple instructiunile pentru conectarea la serverul MySQL si pentru
selectarea bazei de date, le adaugati dumneavoastra.

De exemplu, daca doriti sa aflati toate datele din anumite coloane puteti folosi
functia mysql_fetch_assoc() astfel:
<?php
$interogare = "SELECT `nume`, `autor` FROM `carti`";
$rezultat = mysql_query($interogare);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
if (mysql_num_rows($rezultat) == 0) {
    echo '0 rezultate';
}
else {
    while ($rand = mysql_fetch_assoc($rezultat)) {
        echo '<br />'. $rand['nume']. ' - '. $rand['autor'];
  }
}
?>
- Variabila "$rand" devine o matrice ale carei chei sunt numele coloanelor iar valorile lor sunt datele
coloanelor respective din randul curent; instructiunea WHILE parcurge fiecare rand.

Iata acest exemplu, dar cu functia mysql_fetch_array(). In plus, in interogare SQL voi adauga numele
coloanelor prin variabile, ca sa vedeti cum se lucreaza si cu variabile.
<?php
// Variabilele cu numele coloanelor
$col1 = 'nume';
$col2 = 'autor';

// Interogarea SQL folosind si variabile

$interogare = "SELECT `$col1`, `$col2` FROM `carti`";
$rezultat = mysql_query($interogare);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
} 
if (mysql_num_rows($rezultat) == 0) {
    echo '0 rezultate';
}
else {
    while ($rand = mysql_fetch_array($rezultat, MYSQL_ASSOC)) {
        echo '<br />'. $rand['nume']. ' - '. $rand['autor'];
  }
}
?>
Cel de-al doilea argument al functiei  mysql_fetch_array()  este optional. Totusi, daca nu
specificati  MYSQL_ASSOC ca valoare a argumentului, PHP returneaza un tablou in care valoarea
cheilor vor fi numerele si numele coloanelor.
- Comform datelor adaugate in tabelul "carti", aceste doua exemple vor afisa urmatorul rezultat
Glossa - Mihai Eminescu
Carte2 - Autor2
Carte3 - Autor3

Daca doriti sa afisati toate datele din fiecare coloana de pe fiecare rand al tabelului, puteti folosi
functiamysql_fetch_row() astfel:
<?php
$interogare = "SELECT * FROM `carti`";
$rezultat = mysql_query($interogare);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
if (mysql_num_rows($rezultat) == 0) {
    echo '0 rezultate';
}
else {
    while ($rand = mysql_fetch_row($rezultat)) {
        foreach ($rand as $coloana) {
            echo "| $coloana |"; 
    }
        echo "<br />";
  }
}
?>
- Exemplul de mai sus v-a afisa urmatorul rezultat, in functie de datele din tabel:
| 1 || Glossa || Mihai Eminescu || poezie || 0000-00-00 || 8.00 |
| 2 || Carte2 || Autor2 || Educativ || 2008-09-16 || 11.00 |
| 3 || Carte3 || Autor3 || Gen3 || 2008-09-16 || 8.30 |
Daca doriti sa obtineti acces la valoarea unei anumite coloane, puteti face referire la elementul din
tablou folosind o cheie a tabloului.
De exemplu, daca rezultatul functiei mysql_fetch_row() este stocat în variabila "$rand", puteti
obtine acces la prima coloana folosind sintaxa "$rand[0]", la a doua coloana folosind sintaxa
"$rand[1]" etc.

Iata un exemplu in care este utilizata functia mysql_fetch_object(), iar in interogarea SQL este
adaugata si o conditie WHERE si o variabila "$nr".
<?php
$nr = 3;
$interogare = "SELECT `nume`, `autor` FROM `carti` WHERE `id`<'$nr'";
$rezultat = mysql_query($interogare);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
} 
if (mysql_num_rows($rezultat) == 0) {
    echo '0 rezultate';
}
else {
    while ($rand = mysql_fetch_object($rezultat)) {
        echo '<br />'. $rand->nume. ' - '. $rand->autor;
  }
}
?>
- Testati singuri pentru a vedea rezultatul.

Precizare:  - Comform sintaxei MySQL cu PHP, numele tabelelor si coloanelor se scriu intre
caracterele ` ` (semnul din stanga tastei 1), desi functioneaza si fara, asa e corect, comform
standardului, si e necesar in cazul numelor de tabele /coloane formate din mai multe cuvinte.
- Variabilele, cum e aici $nr se scriu intre ghilimele simple  ' '

Lucrul cu baze de date MySQL, seturi de rezultate

Part. 2 - Explorarea Bazelor de Date MySQL

 Invatati sa obtineti date privind: numarul coloanelor, numele si lungimea coloanelor dintr-un
tabel MySQL
 Invatati sa obtineti informatii privind indicatorii MySQL asociati coloanelor si tipul fiecarei
coloane
 Invatati sa aflati numele tabelului care contine o anumita coloana si sa parcurgeti non-
secvential randurile unui tabel MySQL
 Biblioteca de functii MySQL a limbajului PHP include functii care va permit sa obtineti informatii
despre un set de rezultate, inclusiv:
 Numarul coloanelor din setul de rezultate
 Numele fiecarei coloane
 Lungimea fiecarei coloane
 Indicatorii MySQL asociati coloanei
 Tipul MySQL al fiecarei coloane
 Numele tabelului MySQL care contine coloana

1. Obti nerea numarului coloanelor dintr-un tabel MySQL

Pentru a obtine numarul coloanelor dintr-un set de rezultate, utilizati functia
 mysql_num_fields()

Aceasta foloseste ca argument valoarea returnata de functia mysql_query().

Iata un exemplu in care functia mysql_num_fields() determina numarul coloanelor dintr-o
interogare care selecteaza toate coloanele folosind specificatorul SQL pentru toate câmpurile "*",
astfel puteti afla numarul de coloane dintr-un tabel:
<?php
$sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; 
$rezultat = mysql_query($sql);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
$nr_campuri = mysql_num_fields($rezultat);
echo "<br /> Numar campuri: $nr_campuri";
mysql_close();
?>

2. Obti nerea numelui unei coloane

Pentru a obtine numele unei coloane dintr-un tabel MySQL, folositi functia
 mysql_field_name()

Aceasta returneaza numele coloanei din setul de rezultate. Functia preia doua argumente: valoarea
returnata de functiamysql_query() si indexul coloanei care va fi descrisa. Indexul asociat cu prima
coloana este 0, indexul asociat celei de-a doua coloane este l etc.
Iata un exemplu care determina numele primei coloane dintr-un tabel MySQL:
<?php
$sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; 
$rezultat = mysql_query($sql);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
$nume = mysql_field_name($rezultat, 0);
echo "<br /> Coloana 1 : $nume";
mysql_close();
?>

3. Obti nerea lungimii unei coloane

Pentru a obtine lungimea unei coloane dintr-un tabel MySQL, folositi functia
 mysql_field_len()
Aceasta returneaza lungimea maxima a coloanei din setul de rezultate. Functia preia doua
argumente: valoarea returnata de functia mysql_query() si indexul coloanei care va fi descrisa.
Indexul asociat cu prima coloana este 0, indexul asociat celei de-a doua coloane este l etc.
Iata un exemplu care determina lungimea maxima a coloanei doi dintr-un tabel MySQL:
<?php
$sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; 
$rezultat = mysql_query($sql);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
$lungime = mysql_field_len($rezultat, 1);
echo "<br /> Lungime Coloana 2 - $lungime";
mysql_close();
?>

4. Obti nerea indicatorilor MySQL asociati unei coloane

Pentru a obtine indicatorii SQL asociati unei coloane dintr-un tabel MySQL, folositi functia
 mysql_field_flags()

Aceasta preia doua argumente: valoarea returnata de functia mysql_query() si indexul coloanei care
va fi descrisa. Indexul asociat cu prima coloana este 0, indexul asociat celei de-a doua coloane este l
etc.
Functia mysql_field_flags() raporteaza urmatorii indicatori:
 AUTO_INCREMENT
 BINARY
 BLOB
 ENUM
 MULTIPLE_KEY
 NOT_NULL
 PRIMARY_KEY
 TIMESTAMP
 UNIQUE_KEY
 UNSIGNED
 ZEROFILL

- Daca la o coloana sunt asociati mai multi indicatori, fiecare indicator este separat de vecinii sai prin
intermediul unui singur spatiu. 
Iata un exemplu care determina indicatorii asociati primei coloane dintr-un tabel MySQL:
<?php
$sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; 
$rezultat = mysql_query($sql);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
$indicatori = mysql_field_flags($rezultat, 0);
echo "<br /> Indicatorii Coloanei 1 : $indicatori";
mysql_close();
?>
 5. Obti nerea ti pului MySQL al unei coloane
Pentru a obtine tipul MySQL al unei coloane dintr-un tabel MySQL, folositi functia
 mysql_field_type()

Aceasta preia doua argumente: valoarea returnata de functia mysql_query() si indexul coloanei care
va fi descrisa. Indexul asociat cu prima coloana este 0, indexul asociat celei de-a doua coloane este l
etc.
Principalele tipuri MySQL returnate de functia mysql_field_type() sunt prezentate in Lectia 22 , in
tabelul "Principalele tipuri de date din MySQL".
Iata un exemplu care determina tipul primei coloane dintr-un tabel MySQL:
<?php
$sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; 
$rezultat = mysql_query($sql);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
$tip = mysql_field_type($rezultat, 0);
echo "<br /> Tip Coloana 1 : $tip";
mysql_close();
?>

6. Determinarea tabelului MySQL asociat unei coloane

Pentru a determina tabelul MySQL (daca exista) asociat unei anumite coloane, folositi functia
 mysql_field_table()

Aceasta preia doua argumente: valoarea returnata de functia mysql_query() si indexul coloanei care
va fi descrisa. Indexul asociat cu prima coloana este 0, indexul asociat celei de-a doua coloane este l
etc.
În cazul în care coloana contine o valoare calculata sau daca respectiva coloana nu este asociata în
alt mod cu un tabel MySQL, functia returneaza un sir vid.
Iata un exemplu care determina tabelul asociat primei coloane din setul de rezutate:
<?php
$sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; 
$rezultat = mysql_query($sql);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
$tabel = mysql_field_table($rezultat, 0);
echo "<br /> Nume tabel : $tabel";
mysql_close();
?>

7. Obti nerea structurii complete a setului de rezultate

Daca doriti obtinerea mai multor caracteristici ale setului de rezultate, o functie utila poate fi:
 mysql_fetch_field()

Aceasta functie returneaza un obiect ale carui proprietati contin o varietate de informatii cu privire la
coloana unui tabel MySQL. Proprietatile sunt urmatoarele:
 blob - are valoarea 1 în cazul în care coloana este de tip BLOB
 max_length - lungimea maxima a coloanei;
  multiple_key - are valoarea 1 în cazul în care coloana este o cheie non-unica
 name - numele coloanei
 not_null - are valoarea 1 în cazul în care coloana nu poate contine valoarea NULL
 numeric - are valoarea 1 în cazul în care coloana este numerica
 primary_key - are valoarea 1 în cazul în care coloana este o cheie primara
 table - numele tabelului MySQL caruia îi apartine coloana
 type - tipul MySQL al coloanei
 unique_key - are valoarea 1 în cazul în care coloana este o cheie unica
 unsigned - are valoarea 1 în cazul în care coloana este de tip UNSIGNED
 zerofill - are valoarea 1 în cazul în care coloana este completata cu zerouri

functia mysql_fetch_field() preia doua argumente: valoarea returnata de functia mysql_query() si

indexul coloanei care va fi descrisa. Indexul asociat primei coloane este 0, indexul asociat celei de-a
doua coloane este l etc.
Iata un exemplu care prezinta modul de obtinere si descriere a structurii complete a setului de
rezultate pentru prima coloana dintr-un tabel MySQL:
<?php
$sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; 
$rezultat = mysql_query($sql);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
$info = mysql_fetch_field($rezultat, 0);
echo "<br /> Coloana 1: ";
echo "<PRE> 
blob: $info->blob
max_length: $info->max_length
multiple_key: $info->multiple_key
name: $info->name
not_null: $info->not_null
numeric: $info->numeric
primary_key: $info->primary_key
table: $info->table
type: $info->type
unique_key: $info->unique_key
unsigned: $info->unsigned
zerofill: $info->zerofill
</PRE>";
mysql_close();
?>
Pentru a obtine aceste proprietati pentru toate coloanele din tabel, folositi o instructiune "for", dupa
exemplul de mai jos, care parcurge fiecare coloana, folosind ca limita a numarului de coloane
valoarea returnata de functiamysql_num_fields()
<?php
$sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; 
$rezultat = mysql_query($sql);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
$nr_campuri = mysql_num_fields($rezultat);
for ($i=0; $i<$nr_campuri; $i++) {
    echo "<br /> Coloana $i: ";
    $info = mysql_fetch_field($rezultat);
    if ($info) {
        echo "<PRE> 
        blob: $info->blob
        max_length: $info->max_length
        multiple_key: $info->multiple_key
        name: $info->name
        not_null: $info->not_null
        numeric: $info->numeric
        primary_key: $info->primary_key
        table: $info->table
        type: $info->type
        unique_key: $info->unique_key
        unsigned: $info->unsigned
        zerofill: $info->zerofill
        </PRE>";
  }
    else {
        echo "Necunoscut";
  }
}
mysql_close();
?>

8. Accesul non-secventi al la coloanele unui set de rezultate

Functiile mysql_fetch_row() si mysql_fetch_array() returneaza, în general, rândurile dintr-un
set de rezultate în mod secvential, incepand de la primul rand al tabelului. Totusi,
functia mysql_data_seek() permite obtinerea accesului la rândurile unui set de rezultate într-o
maniera non-secventiala, . Functia are forma:
 mysql_data_seek(rezultat, numar_rand)

Unde "rezultat" este valoarea returnata de functia mysql_query(), iar "numar_rand" este indexul
rândului la care doriti sa obtineti accesul. Primul rând al tabelului este numerotat cu 0, al doilea cu 1
etc.
Functia returneaza TRUE daca executia reuseste, respectiv FALSE în caz contrar. 
Apoi, o invocare ulterioara a functiei mysql_fetch_row() sau a functiei mysql_fetch_array() va
returna rândul din pozitia specificata in functia mysql_data_seek().
Studiati urmatorul exemplu, care obtine accesul la al treilea rând al setului de rezultate returnat de o
interogare anterioara:
<?php
$sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; 
$rezultat = mysql_query($sql);
if (mysql_errno()) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
if (!mysql_data_seek($rezultat, 2)) {
    echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
else {
    $rand = mysql_fetch_array($rezultat, MYSQL_ASSOC);
    foreach ($rand as $coloana) {
        echo "| $coloana |";
  }
}
mysql_close();
?>
- Acest exemplu afiseaza datele din randul trei pentru fiecare coloana a tabelului MySQL.

Optiuni pentru utilizarea caracterelor speciale

 Invatati rolul optiunilor "magic_quotes"

 Invatati sa convertiti caracterele speciale prin schimbarea semnificatiei acestora utilizand
functii PHP
 Invatati sa convertiti caracterele speciale specifice HTML si cele din sirurile folosite pentru
adrese URL

1. Ghilimelele magice
Apar situatii cand dorim sa introducem ghilimele in interiorul unui textintr-o baza de date, dar
SQL nu permite înglobarea unor ghilimele simple în interiorul valorii unui sir. Probleme similare pot
aparea la introducerea unui text ce contine caractere speciale precum: \ + * ? ^ ( $ ), si care sunt
trimise la un script PHP.
PHP include functii si facilitati pentru rezolvarea acestor situatii.
Fisierul de initializare PHP ("php.ini") contine optiuni de configurare care determina modul în care
PHP controleaza datele provenite de la o sursa externa, cum sunt un formular HTML, un fisier text
sau o baza de date.
Optiunea magic_quotes_gpc specifica modul în care PHP manipuleaza operatiile HTTP: GET si
POST, precum si operatiile dintre PHP si MySQL sau cele cu variabile cookie. Daca optiunea este
activata (ON), PHP prefixeaza automat ghilimelele simple, ghilimelele duble, caracterele backslash
si caracterele nule (caracterele a caror valoare ASCII este 0) care apar într-o variabila HTTP, cu un
caracter backslash (\).
Optiunea magic_quotes_runtime specifica modul în care PHP manipuleaza datele de origine
externa. Daca aceasta optiune este activata, PHP ignora automat ghilimelele simple si duble care
apar în datele externe, inclusiv datele din formularele HTML, din fisiere si baze de date. 
Daca este activata optiunea magic_quotes_sybase, aceasta modifica efectul
optiunilor magic_quotes_gpc simagic_quotes_runtime, astfel încât un caracter de tip ghilimele
simple sa fie prefixat cu un alt caracter de tip ghilimele simple, nu cu un backslas.
Dar, în general, accesul la aceste comenzi din fisierul "php.ini" il are administratorul de sistem iar
utilizatorii obisnuiti nu trebuie sa aiba posibilitatea de a aduce modificari în fisier. Astfel, pot fi
folosite functii PHP care sa seteze aceste optiuni pe durata scriptului respectiv.
Functiile get_magic_quotes_gpc() si get_magic_quotes_runtime() returneaza fiecare valoarea
optiunii PHP corespunzatoare setate in fisierul "php.ini". Mai mult, puteti folosi
functia set_magic_quotes_runtime() pentru a specifica valoarea
optiunii magic_quotes_runtime pentru restul duratei scriptului PHP curent. 
De exemplu, pentru a dezactiva optiunea magic_quotes_runtime, invocati functia
 set_magic_quotes_runtime(0);

Alternativ, pentru a activa aceasta optiune intr-un script, folositi functia

 set_magic_quotes_runtime(1);
 2. Conversia caracterelor speciale si anularea acesteia
PHP poate converti ghilimelele simple si duble dintr-un sir, folosind functia addslashes(). 
Daca PHP nu este configurat astfel încât sa converteasca aceste caractere din sir în mod automat,
atunci trebuie sa executati manual aceasta modificare. Pur si simplu utilizati functia addslashes(),
transferându-i ca argument sirul text. Aceasta adauga caracterul backslash "\" pentru conversia
caracterelor de tip ghilimele simple, ghilimele duble, backslash si caractere nule
Aceasta conversie nu trebuie confundata cu o alta, si anume conversia de tip, care foloseste
caracterul backslash (\). 
Conversia mentionata în acest capitol consta din modificarea semnificatiei anumitor caractere, pentru a
preveni o interpretare eronata a acestora de catre programele specializate, precum MySQL. Din acest
motiv, toate conversiile mentionate în acest capitol fac referire la modificarea semnificatiei unor
caractere, nu la conversiile de tip.
De exemplu, pentru a converti continutul sirului "$text" si a plasa rezultatul în variabila
"$modificat", invocati functia dupa cum urmeaza:
 $modificat = addslashes($text);

Functia stripslashes() executa operatia complementara de anulare a conversiei, elimina caracterele

backslash inserate. 
Pentru a anula conversia sirului "$modificat" si a plasa rezultatul în variabila "$nemodificat", utilizati
functia dupa cum urmeaza:
 $nemodificat = stripslashes($modificat)

O alta functi utila pentru conversia caracterelor speciale este quotemeta(), aceasta va insera un
backslash înainte de fiecare aparitie a urmatoarelor caractere: . \ + * ? [ ^ ] ( $ ). Ca si addslashes(),
functia quotemeta() se foloseste in mod similar, prelund ca argument sirul text.

3. Conversia textelor HTML

Când lucrati cu texte HTML, conversia executata de functia addslashes() nu este suficienta,
deoarece HTML este sensibil si la alte caractere speciale decât cele convertite de
functia addslashes(). 
In schimb puteti folosi functia htmlspecialchars().
Aceasta converteste caracterele la care HTML este sensibil. Functie este utila cand se doreste ca un
anumit sir sa nu contina marcaje HTML, ceea ce poate fi important in modul de operare a unei
aplicatii, cum ar fi un tabel HTML. 
Functia are urmatoarea forma:
 htmlspecialchars("text" [,stil_ghilimele])

Unde "text" specifica sirul care contine textul ce urmeaza a fi convertit, iar argumentul optional
"stil_ghilimele" specifica modul de conversie a ghilimelelor simple, respectiv duble. Valorile permise
ale optiunii "stil_ghilimele" sunt:
 ENT_COMPAT - precizeaza ca trebuie convertite numai ghilimelele duble
 ENT_QUOTES - precizeaza ca trebuie convertite ambele tipuri de ghilimele
 ENT_NOQUOTES - precizeaza ca nu trebuie convertit nici un tip de ghilimele

De exemplu, pentru a converti toate caracterele HTML speciale, inclusiv ambele tipuri de ghilimele,
din sirul "$texthtml", utilizati functia dupa cum urmeaza:
 $conversie = htmlspecialchars($texthtml);
 Functia htmlspecialchars() executa urmatoarele conversii:
Caracter Rezultatul conversiei
  & (ampersand)   &amp;
  &quot; (numait când este specificată opţiunea ENT_COMPAT sau
  "(ghilimele duble)
ENT_QUOTES)
  '(ghilimele simple)   &#39; (numai când este specificată opţiunea ENT_QUOTES)
  < (mai mic decât)   &lt;
  > (mai mare decât)   &gt;
O functie PHP conexa, htmlentities(), converteste toate caracterele cu echivalente în entitati HTML.
Este acceptat setul de caractere ISO-8859-1
Si o alta functie utila pentru conversia textelor HTML este functia  n12br(). Aceasta insereaza tag-ul
<br /> anterior fiecarui caracter de tip linie noua care se gaseste in argumentul sau.

4. Conversia pentru adresele URL

Când doriti sa codificati in PHP date ca parte a unei adrese URL, puteti folosi
functia urlencode().
Aceasta functie înlocuieste fiecare caracter non-alfanumeric (cu exceptia spatiilor) cu un simbol al
procentului (%), urmat de doua cifre hexazecimale care contin valoarea ASCII a caracterului.
Spatiile sunt codificate sub forma de simboluri ale adunarii (+).
O functie conexa, în speta rawurlencode(), executa o conversie similara; cu deosebirea ca
înlocuieste spatiile cu %20, conform RFC 1738, standardul Internet pentru codificarea adreselor
URL.
Functiile urldecode() si rawurldecode() executa operatii complementare. Aceste functii sunt utile la
crearea adreselor URL care includ perechi 'nume-valoare'.
De exemplu, sa presupunem ca avem un script PHP care trebuie sa creeze o pagina HTML ce
contine o hiperlegatura spre adresa URL a unui motor de cautare. Termenul de cautare trebuie
transmis în forma codificata URL, pentru ca serverul Web si browserul sa nu se "impiedice" de
caracterele speciale. Pentru a codifica datele pentru o adresa URL, puteti folosi o metoda ca in
exemplul urmator:
 echo ’<a href="www.sitecautare.com?cuvantcheie='. urlencode($text). '">’;

Ca sa intelegeti mai bine aceste moduri de conversie, puteti studia amanuntit exemplul urmator:
<?php

// Variabila $a contine textul ca va fi convertit

$a = "abc 123 ' <br /> / < & > ( % ) * , $ . # ^ ! [ \ ] { @ } : ; = ?";

$b = addslashes($a);
$c = stripslashes($b);
$d = quotemeta($a);
$e = htmlentities($a);
$f = urlencode($a);

echo '<br /> Conversie addslashes() = '. $b;

echo '<br /> Anulare conversie addslashes() = '. $c;
echo '<br /> Conversie quotemeta($a) = '. $d;
echo '<br /> Conversie caractere HTML = '. $e;
echo '<br /> Conversie pt. adrese URL = '. $f;
?>
Datele de iesire ale exemplului sunt urmatoarele:
Conversie addslashes() = abc 123 \' / < & > ( % ) * , $ . # ^ ! [ \\ ] { @ } : ; = ?
Anulare conversie addslashes() = abc 123 ' / < & > ( % ) * , $ . # ^ ! [ \ ] { @ } : ; = ?
Conversie quotemeta($a) = abc 123 ' / < & > \( % \) \* , \$ \. # \^ ! \[ \\ \] { @ } : ; = \?
Conversie caractere HTML = abc 123 ' <br /> / < & > ( % ) * , $ . # ^ ! [ \ ] { @ } : ; = ?
Conversie pt. adrese URL = abc+123+%27+%3Cbr+%2F%3E+%2F+%3C+%26+%3E+%28+%25+%29+
%2A+%2C+%24+.+%23+%5E+%21+%5B+%5C+%5D+%7B+%40+%7D+%3A+%3B+%3D+%3F

Utilizarea claselor si a obiectelor (1)

 Invatati bazele si principiul programarii orientate spre obiecte

 Invatati sa definiti si sa instantati o clasa
 Invatati sa definiti o metoda constructor si sa folositi mostenirea

O abordare importanta a activitatii de programare, care a devenit populara în anii '90, este
orientarea spre obiecte.
Orientarea spre obiecte a fost creata ca o modalitate de organizare a unor programe de simulare
complexe. Cu toate acestea, progresul interfetelor grafice cu utilizatorul din perioada anilor '90 a
dus la descoperirea ca metodele orientate spre obiecte faciliteaza scrierea programelor interactive.
Principiul de baza al programarii orientate spre obiecte (POD) îl reprezinta incapsularea datelor. 
Un program care nu este orientat spre obiecte este organizat ca un set de functii si un set de
variabile globale utilizate de acele functii. Orice functie poate opera folosind orice variabila
globala,. Un program orientat spre obiecte combina functii si variabile într-o unitate, cunoscuta sub
numele de "clasa". Un program orientat spre obiecte caracteristic este alcatuit din mai multe clase.
Programele orientate spre obiecte pot fi mai usor de înteles decât programele care nu sunt
orientate spre obiecte, deoarece interactiunile între clasele unui program orientat spre obiecte
sunt relativ reduse ca numar. Astfel, un programator poate studia si întelege un program orientat
spre obiecte abordând fiecare clasa în parte, nu toate clasele deodata.
Pe langa modatitatea de programare structurata, invatata pana acum, PHP va permite sa creati si
sa folositi clasele, obiectele, respectiv proprietatile si metodele asociate acestora. 
Aceasta lectie prezinta conceptele orientarii spre obiecte într-un mod general si va invata sa folositi
caracteristicile orientate spre obiecte ale limbajului PHP.

1. Clasele
O clasa este de fapt o structura care contine variabile (membrii) si functii (metode), Metodele
sunt operatiile pe care membrii clasei le pot efectua.
Membrii si metodele declarate intr-o clasa apartin clasei respective si se acceseaza specificand
numele clasei.
O clasa poate include o metoda speciala, numita "metoda constructor" sau "constructor". Aceasta
este o functiei din clasa care are acelasi nume cu denumirea clasei.
Diferenta între clasa si obiect este importanta. Daca o clasa poate fi asimilata unui tip de date, un
obiect poate fi echivalat cu o variabila sau cu o valoare avand un anumit tip de date. Practic, o clasa
este o "fabrica" de obiecte, care produce obiecte cu aceeasi structura, avand proprietati si metode
identice.
 - Pe langa incapsularea datelor, o alta caracteristica importanta al POD este mostenirea
Mostenirea consta in aceea ca putem declara anumite clase ca fiind derivate din alte clase de baza.
In cele mai multe situatii clasa derivata (numita si clasa copil) extinde, primeste functionalitatile
clasei de baza (numita si clasa parinte). In acest fel se reduce foarte mult cantitatea de cod
necesara.

2. Alcatuirea si instanti erea unei clase

Definirea unei clase incepe cu un cuvantul cheie "class". Variabilele sau membrii clasei se
specifica folosind cuvantul "var". Functiile sau metodele unei clase se declara specificand cuvantul
"function" . Structura general de alcatuire a unei clase este urmatoarea:
 class nume_claca {
    var membru1;
    var membru2;
    .................
    function nume_functie(); {
        function metoda1();
        function metoda2();
        .................
  }
}

Pentru a intelege mai bine modalitatea de definire a unei clase în PHP, consideram urmatorul
exemplu in care alcatuim o clasa simpla denumita "ContBanca":
<?php

// Definirea clasei

class ContBanca {
    var $sold = 0;             // Membru clasei

    // Definirea primei metode a clasei

    function c_depozit($suma) {
        $this->sold = $this->sold + $suma;
  }

    // Definirea celei dea doua metode a clasei

    function obtine_sold() {
        return $this->sold;
  }
}
?>
- Clasa "ContBanca" are un singr membru, "$sold" si doua metode: "c_depozit()" si "obtine_sold()".
- Membru (variabila) "$sold" este definita de o instructiune "var". Clasa "ContBanca" atribuie
variabilei "$sold" valoarea initiala zero (  Nu este necesara atribuirea unei valori initiale unei
proprietati, dar astfel programele devin mai simple si mai usor de citit).
- Cele doua metodele (functii) sunt definite folosind cuvântul cheie "function". (Diferenta dintre
metode si functii este legata de amplasarea acestora, pentru a se face deosebirea; metodele sunt
definite în interiorul claselor, în timp ce functiile sunt definite în exteriorul acestora).
Un aspect interesant al metodelor consta în modalitatea în care acestea obtin accesul la variabila,
folosend sintaxa "$this->" (aceasta are o semnificatie similara cu a pronumelui posesiv din limba
româna (al meu)). Când o metoda face o referire de forma "$this->sold", se considera ca face
trimitere la membru "$sold" a obiectului curent, aici efectul este similar cu acela al expresiei "sold-ul
mea".

Instantierea unei clase se face prin operatorul "new", avand urmatoarea forma generala:
 $nume_variabila = new nume_clasa();

Variabila "$nume_variabila" contine o referinta la clasa "nume_clasa". In continuare se apeleaza

metodele clasei respective, asta se face prin operatorul de referinta "->" ca mai jos:
 $nume_variabila->Metoda1();

Variabila apeleaza metoda cu numele "Medoda1()", care apartine clasei "nume_clasa".

Stergerea instantelor unei clase se face simplu prin apelarea functiei:
 unset($nume_variabila)

Dupa aceasta stergere, orice apel de genul "$nume_variabila->Metoda1();" va fi semnalat ca eroare.

Iata un exemplu concret de Instantiere in care folosim clasa "ContBanca", definita mai sus.
<?php
// Definirea clasei

class ContBanca {
    var $sold = 0;             // Membru clasei

    // Definirea primei metode a clasei

    function c_depozit($suma) {
        $this->sold = $this->sold + $suma;
  }

    // Definirea celei dea doua metode a clasei

    function obtine_sold() {
        return $this->sold;
  }
}

// Instantierea clasei (setarea obiectului)

$cont = new ContBanca();

// Apelarea metodelor din obiectul setat

$cont->c_depozit(90);
echo "<br /> Soldul este : ". $cont->obtine_sold();
?>
- Prima instructiune, dupa crearea clasei, seteaza (instantiaza) un obiect "ContBanca" folosind
operatorul "new" si stocheaza referinta la acest obiect în variabila "$cont", care va fi utilizata ulterior
pentru a obtine acces la metodele obiectului.
- A doua instructiune foloseste variabila "$cont", (care face referire la obiectul "ContBanca" creat de
prima instructiune). Operatorul "->" arata ca PHP trebuie sa apeleze metoda "c_depozit()" asupra
obiectului desemnat de variabila "$cont". 
Astfel, prin a doua instructiune se va executa metoda "c_depozit()", careia ii este transmis
argumentul 90. Dupa cum este definita, metoda "c_depozit", aceasta incrementeaza valoarea
membrului "$sold" cu valoarea argumentului din paranteze, "$suma" (adica aici 90).
- Cea de-a treia instructiune invoca metoda "obtine_sold()", care returneaza valoarea membrului
"$sold". Instructiunea afiseaza valoarea returnata prin intermediul unei instructiuni "echo", afisand
"Soldul este : 90".

3. Defi nirea unei metode constructor

Metoda constructor este o functie din interiorul clasei care are aceeasi denumire cu numele
clasei.
Pentru ca o clasa sa fie eficienta, ar trebui sa aibe mai multi membri.
De exemplu, clasa "ContBanca", pe langa membrul "$sold", ar necesita membrii care sa defineasca
numele si id-ul posesorului. 
Iata o noua versiune a clasei, care include trei membri si o metoda constructor:
<?php
// Definirea clasei

class ContBanca {
    // Membri clasei
    var $cont_id;
    var $nume_posesor;
    var $sold = 0;

    // Definirea metodei constructor

    function ContBanca($id, $nume, $suma) {
        $this->cont_id = $id;
        $this->nume_posesor = $nume;
        $this->sold = $suma;
  }

    // Definirea celei dea doua metode a clasei

    function c_depozit($suma) {
        $this->sold = $this->sold + $suma;
        return $this->sold;
  }
}
?>
- Constructorul este "function ContBanca()", asa cum se observa, are acelasi nume ca al clasei.
Deosebirea fata de ceilalti membri este ca la invocarea operatorului "new", pentru setarea
obiectului, PHP va apela automat si aceasta functie din clasa.
Argumentele constructorului sunt folosite pentru a stabili valorile initiale ale membrilor noului
obiect, "$id", "$nume" si "$suma".
Iata cum s-ar putea folosi noua clasa, adaugam codul de mai jos dupa datele de definire a clasei, pe
care nu le mai repetam:
<?php
// Aici sunt adaugate datele pentru definirea clasei

// Setarea (instantierea) obiectului "ContBanca"

$cont = new ContBanca(8, "Plo Mar", 100);
echo "<br /> Contul $cont->cont_id apartine lui $cont->nume_posesor";

// Apelarea celei dea doua metode

$cont->c_depozit(90);
echo "<br /> Soldul este $cont->sold";
?>
- Instructiunea "$cont = new ContBanca(8, "Plo Mar", 100);" obtine accesul la membrii obiectului în
mod direct, prin "constructorul" care are acelasi nume cu al clasei, transferandu-le valorile "8", "Plo
Mar" si "100"
- Datele de iesire ale acestui exemplu sunt urmatoarele:

Contul 8 apartine lui Plo Mar 

Soldul este 190

4. Uti lizarea mostenirii

Asa cum s-a explicat la inceput, un avantaj al programarii orientate spre obiecte este facilitatea
cunoscuta sub numele de mostenire.
Pentru a intelege cum functioneaza, iata un exemplu care prezinta modul de derivare a unei clase
"ContCurent" din clasa de baza "ContBancar", definita anterior si pe care o salvam intr-un fisier
extern "contbanca.php":
<?php
include("contbanca.php");             // Include clasa parinte (sau poate fi scrisa aici)

// Definirea clasei copil

class ContCurent extends ContBanca {
    var $cec_nr;             // Membru clasei copil

    // Metoda constructor a clasei copil

    function ContCurent($id, $nume, $suma, $cecnr) {
        $this->cont_id = $id;
        $this->nume_posesor = $nume;
        $this->sold = $suma;
        $this->cec_nr = $cecnr;
  }

    // A doua metoda a clasei copil

    function primire_cec($cecnr, $suma) {
        $this->sold = $this->sold - $suma;
  }

    // A treia metoda a clasei copil

    function obtine_sold() {
        return $this->sold;
  }
}
?>
- Exemplul foloseste o instructiune "include" pentru a obtine accesul la definitia clasei "ContBanca".
(sau puteti scrie direct aceasta clasa in locul "include").
- Cuvântul cheie "extends" stabileste identitatea clasei "ContCurent" ca fiind derivata (copil) a clasei
"ContBanca". 
- Clasa derivata defineste un membru, "$cec_nr", de asemenea, defineste un constructor si alte doua
metode, "primire_cec()" si "obtine_sold()".
Important este faptul ca aceasta clasa mai include si membrii definiti în clasa de baza (parinte):
"$cont_id", "$nume_posesor" si "$sold", in plus va mosteni si metoda "c_depozit()". Constructorul
clasei copil atribuie valori membrilor mosteniti, dar si membrilor noi definiti în clasa copil.
Clasa derivata (copil) se foloseste ca orice clasa.
Dupa ce adaugam datele de definire a claselor parinte si copil prezentate mai sus, creem un obiect
"ContCurent" care face referire la aceasta clasa copil, ca in exempll urmator.
<?php
// Aici sunt adaugate datele pentru clasa parinte si clasa derivata (copil)

// Setarea (instantierea) obiectului "ContCurent"

$cont = new ContCurent(8, "Plo Mar", 100, 11);
$cont->primire_cec(11, 150);             // Apeleaza metoda creata in clasa copil
$cont->c_depozit(250);             // Apeleaza metoda mostenita
echo "<br /> Soldul este". $cont->obtine_sold();
?>
- Observati ca metoda "c_depozit()", care este definita în clasa de baza, este invocata ca si cum ar fi
fost definita în clasa derivata; metodele mostenite se apeleaza la fel ca cele create in clasa copil.
- Dupa ce veti include in acelasi fisier php clasa parinte, clasa copil si instantierea de mai sus,
rezultatul afisat dupa executia acestui fisier va fi: Soldul este 200".

Testati si dv. aceste exemple.

Utilizarea claselor si a obiectelor (2)

 Invatati sa redefiniti metodele inadecvate

 Invatati sa folositi metode care au fost anulate
 Invatati sa lucrati cu tablouri de obiecte

1. Redefi nirea metodelor

Uneori, o clasa parinte include o metoda care nu este adecvata pentru o clasa copil. In loc de a
defini noua clasa fara referire la o clasa de baza, puteti anula metoda inadecvata adaugand o
metoda cu acelasi nume in clasa copil (derivata). Astfel la instantiere va fi folosita metoda, cu
acelasi nume, din clasa derivata.
De exemplu, sa consideram urmatoarea clasa:
<?php
class ContBanca2 {
    var $cont_id;
    var $nume_posesor;
    var $sold = 1;

    function ContBanca2($id, $nume, $suma) {

        $this->cont_id = $id;
        $this->nume_posesor = $nume;
        $this->sold = $suma;
  }

    function inchide_cont() {
        $suma = $this->sold;
        $this->sold = 1;
        return $this->sold;
  }
}
?>
Sa presupunem ca dorim sa derivam din aceasta o clasa copil care reprezinta un nou tip de cont
bancar, cu dobânda. La închiderea contului, programul trebuie sa calculeze dobânda pe care sa o
adauge la soldul curent si sa returneze suma acumulata.
Iata cum putem proceda, definim clasa derivata astfe:
<?php
class ContEco extends ContBanca2 {
    function inchide_cont($zile, $rata) {
        $suma = $this->sold * $rata * ($zile / 365);
        $suma = $suma + $this->sold;
        $this->sold = 1;
        return $suma;
  }
}
?>
- In cadrul clasei derivate (copil) este definita o metoda numita "inchide_cont()". O metoda cu acelasi
nume exista si în clasa de baza (clasa parinte), dar are o alta definitie. Astfel, in clasa copil nu va mai
fi mostenita metoda cu acelasi nume, ci o va folosi pe cea proprie.
In continuare creem un obiect "ContEco" si apelam metoda "inchide_cont()" astfel:
<?php
// Aici sunt adaugate datele pentru definirea clasei de baza, ContBanca2
// Aici sunt adaugate datele pentru definirea clasei derivate, ContEco

$cont = new ContEco(8, "Didi", 100);

echo "<br /> Didi primeste ". $cont->inchide_cont(22, 0.8);

// Va fi afisat sirul:     "Didi primeste 104.82191780822"

?>
- Este invocata metoda "inchide_cont" definita de clasa copil, nu cea definita în clasa parinte. Astfel,
metoda definita în clasa parinte a fost anulata (redefinita) de catre metoda, cu acelasi nume, definita
în clasa copil.

2. Invocarea unei metode redefi nite

Daca încercati sa invocati o metoda anulata (redefinita), probabil ca veti obtine o eroare. 
Daca in exemplul anterior, am fi scris instructiunea: "echo "<br /> Didi primeste ". $cont-
>inchide_cont();", fara cele doua argumente (22, 0.8), incercand astfel sa facem referire la metoda
anulata "inchide_cont()", am primi mesaje de eroare:
 Warning: Missing argument 1 for ContEco::inchide_cont(),
 Warning: Missing argument 2 for ContEco::inchide_cont(),

Cu toate acestea, este posibila invocarea metodei redefinite. Prin specificarea in clasa copil a
numelui clasei parinte, urmat de o pereche de caractere doua puncte (::) si metoda redefinita. Astfel
se poate indica programului PHP sa foloseasca metoda, cu acelasi nume, definita în clasa parinte, nu
metoda definita în clasa copil.
Invocarea unei metode redefinite este un procedeu mai complicat, pentru incepatori este mai bine a
fi evitat deoarece poate complica intelegerea scriptului.

Iata cum ar arata clasa derivata utilizand acest procedeu:

<?php
class ContEco extends ContBanca2 {
    function inchide_cont($zile, $rata) {
        $suma = ContBanca2::inchide_cont();
        $suma = $suma + $suma * $rata * ($zile / 365);
        return $suma;
  }
}
?>

3. Tablouri cu obiecte
Tablourile (numite si matrice) reprezinta o modalitate convenabila pentru lucrul cu mai multe
valori. Valorile stocate în tablouri pot face referire la obiecte exact asa cum procedeaza în cazul
numerelor sau al sirurilor. 
Un tablou care face referire la obiecte se numeste "tablou cu obiecte".
Pentru a intelege modul de utilizare a unui tablou cu obiecte, sa examinam urmatoarea clasa
"ContBanca" si doua clase copil ale acesteia:
<?php
// Clasa parinte
class ContBanca {
    var $cont_id;
    var $nume_posesor;
    var $sold;
    var $tip_cont;

    function ContBanca($id, $nume, $suma, $tip) {

        $this->cont_id = $id;
        $this->nume_posesor = $nume;
        $this->sold = $suma;
        $this->tip_cont = $tip;
  }

    function dump() {
        return "Cont = ". $this->cont_id.
            " posesor = ". $this->nume_posesor.
            " sold = ". $this->sold.
            " tip = ". $this->tip_cont;
  }
}

// Incepe codul pt. prima clasa copil

class ContCurent extends ContBanca {
    function ContCurent ($id, $nume, $suma) {
        ContBanca::ContBanca($id, $nume, $suma, "curent");
  }
}

// Incepe codul pt. a doua clasa copil

class ContEco extends ContBanca {
    function ContEco ($id, $nume, $suma) {
        ContBanca::ContBanca($id, $nume, $suma, "economii");
  }
}
?>
- Remarcati faptul ca metodele constructor ale celor doua clase copil fac referire la constructorul
clasei parinte (folosind perechea "::"), reutilizând în mod eficient caracteristica furnizata de clasa
parinte, reducand astfel codul programului.
Acum, creem instante ale claselor copil si stocam referintele la aceste instante într-un tablou:
<?php
$cont[0] = new ContCurent(11, "Plo Mar", 100);
$cont[1] = new ContEco(12, "Didi", 140);
?>
Dupa ce referintele au fost stocate în tablou, pot fi accesate în mai multe moduri, (vedeti lectiile
despre lucrul cu tablouri: Lectia 9  si  Lectia 10  ).
De exemplu, dupa ce am definit clasele si am stocat instantele in tabloul "$cont[]" de mai sus,
adaugam urmatorul cod:
<?php
// Aici adaugam datele pt. definirea claselor
// Aici adaugam codul pentru stocarea instantelor in tablou

foreach ($cont as $contul) {

    echo "<br /> ". $contul->dump();
}
?>
- Apelam metoda "dump()" deoarece aceasta este inclusa in clasa parinte, deci mostenita de clasele
copil, si are ca rol returnarea datelor.
- Tabloul este simplu de parcurs, prin invocarea metodei "dump()", care doar afiseaza membrii
claselor unui obiect "ContBancar" sau ale unui obiect din una din clasele sale copil.
Exemplul va afisa urmatorul rezultat:
Cont = 11 posesor = Plo Mar sold = 100 tip = curent 
Cont = 12 posesor = Didi sold = 140 tip = economii
- Primul rand reprezinta datele returnate din "$cont[0]" care face referire la obiectul clasei copil
"ContCurent"
- Al doilea rand reprezinta datele returnate din "$cont[1]" care face referire la obiectul clasei copil
"ContEco"

Studiati cu atentie aceste exemple si exersatile (adaugand si alte valori) pana le intelegeti.

Trimitere date la o adresa de e-mail

 Invatati sa trimiteti mesaje si date dintr-un formular la o casuta de e-mail.

Este util sa avem pe o pagina din site un formular prin care vizitatorii sa poata trimite mesaje la
o adresa de e-mail. 
Am putea lasa pe pagina doar adresa de e-mail la care vizitatorii sa ne poata contacta, dar aceasta
metoda (comoda pt. webmaster) nu este indicata. In primul rand din cauza programelor bot care
circula pe net si colecteaza adresele de e-mail de pe site-uri pentru ca mai tarziu sa transmita mail-
uri spam. In al doilea rand este mai simplu si mai rapid pentru vizitator sa trimita mesajul direct de
pe site.

In cadrul acestei lectii este explicat un mod simplu de utilizare a limbajului PHP pentru a expedia la
 o adresa de e-mail date sub forma de text, preluate de la un formular HTML. 
Pentru a putea expedia datele la adresa de mail, scripturile PHP trebuie sa fie capabile de a obtine
accesul la serviciile SMTP (Simple Mail Transfer Protocol).
Daca folositi serviciile oferite de un "web hosting", majoritatea au implementate aceste functii. 
Daca folositi propriul sistem pentru gazduirea site-ului, sau pentru teste, este nevoie sa aveti
instalat si un server SMTP, acesta preia datele prelucrate de modulul PHP si le trimite la adresa de
e-mail.

Expedierea mesajelor de e-mail

Configuratia PHP standard accepta expedierea mesajelor de e-mail prin intermediul SMTP
(abreviere de la Simple Mail Transfer Protocol). Acesta este protocolul standard folosit pentru
transferul mesajelor de e-mail, prin intermediul Internetului.
Mesajele de e-mail sunt alcatuite din doua parti: o serie de antete de mesaj si un corp.
 - Antetele de mesaj indica adresa destinatarului si subiectul mail-ului, precum si alte
informatii.
 - Corpul contine mesajul in sine.

Pentru a trimite datele la o adresa de e-mail, se foloseste functia mail(), care preia 3 argumente
principale, avand urmatoarea forma:
 mail($to, $subject, $message)

Unde, in ordinea argumentelor:

 - primul argument, aici variabila "$to", va contine adresa de e-mail a destinatarului (unde va
fi trimis mesajul)
 - al doilea argument, aici variabila "$subject", va contine subiect-ul mail-ului
 - al treilea argument, aici variabila "$message" va contine mesajul

Functia "mail()" poate contine si alte adrese de e-mail optionale, astfel un al patrulea argument
poate fi "From", care indica adresa de e-mail a expeditorului (cel care trimite mesajul).
Functia ar avea astfel urmatoarea forma:
 mail($to, $subject, $message, $from )

- Variabila "$from" trebuie sa contina in sir cuvantul "From: " inaintea adresei de e-mail, adica asa:
            $from="From: adresa@de.mail";
- Daca argumentul "$from" nu este specificat, serverul va transmite automat aceasta adresa (in
functie de cum este configurat). Astfel, cand primim mail-ul, pe langa subiect vom avea adresa
expeditorului, si daca nu este specificata, putem vedea ceva de genul "nobody@localhost.ro" 

Datele pentru aceste argumente, in special al treilea (aici "$message"), pot fi preluate dintr-un
formular HTML, folosind functia "$_POST". 
Functia "mail()" returneaza TRUE daca mail-ul a fost acceptat pentru expediere, in caz contrar
returneaza FALSE. 

Iata un script PHP simplu care va trimite mesaje la o adresa de e-mail:

<?php
// Verifica daca au fost trimise datele de la formular
if (isset($_POST['email']) && isset($_POST['mesaj'])) {
    $to = 'adresa_ta@de.mail';                 // Adresa unde va fi trimis mesajul 
    $subiect = 'Mesaj de pe site'; 
    $mesaj = $_POST['mesaj']; 
    $from = 'From: '. $_POST['email']; 

    // PHP trimite datele la serverul de e-mail

    if (mail($to, $subiect, $mesaj, $from)) { 
              echo 'Mesajul a fost trimis cu succes.'; 
    } 
    else {
              echo 'Eroare, mesajul nu a putut fi expediat.';
  }
}
?>
- Intai se verifica (cu isset()) daca au fost trimise date de la formularul HTML. Fara aceasta verificare,
s-ar expedia mesaje de e-mail ori de cate ori cineva (intentionat) acceseaza direct fisierul php cu
scriptul.
- Variabilele "$mesaj" si "$from" preiau datele adaugate de vizitator in campurile unui formular
HTML care au atributele 'name="mesaj"' si 'name="email"'. 
Daca functia "mail()" este executata cu succes, va apare mesajul "Mesajul a fost trimis cu succes.", in
caz contrar va afisa "Eroare, mesajul nu a putut fi expediat.". 
Un model de cod HTML pentru crearea formularului care trimite datele la scriptul php de mai sus
este urmatoru:
<h3>Trimiteti mesaj</h3>
<form name="form" method="post" action="nume_script.php">
<label>E-mail : </label> 
<input type="text" name="email" size="20" /> <br />
<label>Scrie mesajul : </label> <br />
<textarea name="mesaj" cols="35" rows="6"></textarea> <br />
<input type="submit" value="Trimite" />
</form>
- "nume_script.php" este calea si numele fisierului in care se afla scriptul php de mai sus. 
In browser va apare:

Trimiteti mesaj

E-mail :   
Scrie mesajul : 

 
Trimite

La sectiunea  Mailer  gasiti un "mailer" mai complet.

- In Partea 2 invatati cum sa trimiteti mail-uri cu PHP care pot cotine tag-uri HTML si cod CSS.
Part. 2

Creare imagini cu PHP

  Invatati sa creati si sa afisati imagini cu PHP
 Invatati sa afisati mai multe imagini generate de PHP in aceeasi pagina

Pe langa crearea de cod de tip text (HTML, XML, ...), PHP poate fi folosit si pentru crearea si
manipularea de imagini cu diferite formate (GIF, PNG, JPEG, WBMP si XPM).
PHP are implemetat cateva functii pentru lucru cu informatii legate de imagini, cum ar fi lungimea,
latimea sau extensia imaginii. Pentru crearea de noi imagini sau manipularea celor existente este
necesar sa aveti instalat in PHP o librarii GD cu functii pentru imagini. Pentru mai multe informatii
despre cerinte si instalare librarie GD, vizitati GD library.
- Daca folositi WampServer sau Xampp, acestea au deja incluse librarii GD.
Puteti afla informatii despre libraria GD instalata folosind functia gd_info(), aceasta returneaza o
matrice cu informatii despre libraria GD inclusa.
Exemplu:
<?php
var_dump(gd_info());
?>

1. Crearea imaginilor
Pentru crearea unei imagini cu PHP sunt esentiali urmatorii pasi:
 - Definirea identificatorului de imagine si suprafata de baza a imaginii.
 - Stabilirea culorilor fundalului, formei sau a textului din imagine.
 - Trimiterea datelor de iesire cu imaginea creata.
 - Eliberarea memoriei asociata creeri imaginii.

Cam asta e, pe scurt, partea teoretica, acum sa trecem la practica, voi prezenta pas cu pas un script
PHP simplu care va afisa in browser o imagine PNG formata dintr-un dreptunghi cu fundal albastru si
in interior un text.
Scriptul este urmatorul:
<?php
$text = 'Textul din imagine';

// setare dimensiuni suprafetei de baza

$height = 40;
$width = 170;
// definirea imaginii
$im = imagecreate($width, $height);

// setare culori
$fundal = imagecolorallocate($im, 10, 10, 250);
$text_color = imagecolorallocate($im, 255, 255, 255);

// finalizarea imaginii
imagefill($im, 0, 0, $fundal);
imagestring($im, 4, 10, 15, $text, $text_color);

// trimiterea datelor de iesire

header('Content-type: image/png');
imagepng($im);

// curatarea memoriei
imagedestroy($im);
?>
- Acest script va afisa urmatorul rezultat

Sa studiem acest script

        - Pentru inceput am setat variabila "$text" ce contine textul care va fi adaugat in imagine, si
variabilele "$height" si "$width" care reprezinta dimensiunile imaginii.
        - In continuare avem "$im = imagecreate($width, $height)", functia imagecreate() returneaza un
identificator de imagine ce creaza suprafata de baza a imaginii, prelund ca argumente dimensiunile
acesteia (in pixeli).
 - Ca alternativa se poate folosi o imagine deja existenta, peste care sa adaugati testul,
pentru aceasta se foloseste functia imagecreatefrompng("nume.png") (sau
"imagecreatefromjpeg()", "imagecreatefromgif()"; in functie de tipul imaginii),
exemplu: $im = imagecreatefrompng("img.png")

        - Urmatorul pas este definirea culorii pentru fundal si pentru text, pentru aceasta se foloseste
functiaimagecolorallocate(), aceasta returneaza un identificator de culoare care va fi folosit pentru
accesarea culorii si preia 4 argumente: primul argument este identificatorul de imagine creat cu
"imagecreate()" (in script este in variabila "$im"), urmatoarele trei argumente reprezinta valorile RGB
(Red, Green, Blue) pentru stabilirea culorii.
        - Pentru adaugarea culorii de fundal se foloseste functia imagefill(), care preia 4 argumente (in
script avem "imagefill($im, 0, 0, $fundal);"), argumentele sunt:
 - identificatorul de imagine
 - urmatoarele doua argumente definesc coordonatele X si Y de start pentru umplerea culorii
(0, 0)
 - ultimul argument reprezinta identificatorul de culoare folosit (aici cel din variabila $fundal)

        - Pentru adaugarea textului in cadrul imaginii se foloseste functia imagestring(), aceasta preia 6

argumente:
 1. - identificatorul de imagine
 2. - tipul fondului folosit, care poate fi un numar intre 1 si 5, reprezentand fonturi
prestabilite
o - ca alternativa se poate folosi functia imageloadfont(), pentru includerea de
alte fonturi
 3. - al treilea argument reprezinta distanta, in pixeli, fata de marginea din stanga a imaginii
 4. - al patrulea argument reprezinta distanta, in pixeli, fata de marginea de sus a imaginii
 5. - al cincilea argument reprezinta sirul introdus
 6. - ultimul argument este culoarea textului

        - Urmatotul pas este trimiterea datelor de iesire pentru afisarea in browser.

 - Pentru aceasta intai scriptul spune browser-ului ca trimite o imagine si nu test sau HTML,
se face acest lucru folosind functia header() cu tipul MIME al imaginii "header('Content-
type: image/png')". Daca doriti ca imaginea sa fie de tip JPEG (sau GIF) inlocuiti "png" cu
"jpeg" (sau "gif"), astfel 'Content-type: image/jpeg'.
 - dupa ce s-au trimis datele pentru "header", se trimit datele imaginii utilizand
functia imagepng() (sau "imagejpeg()", "imagegif(); in functie de tipul imaginii") care
preia ca argument identificatorul de imagine (in script avem "imagepng($im)")
 o Ca alternativa, imaginea poate fi scrisa intr-un fisier, in loc sa fie afisata in
browser o salvati pe server, pentru aceasta se adauga un al doilea parametru
la "imagepng()" reprezentand numele fisierului, exemplu "imagepng($im,
"img.png")" si nu se mai scrie functia "header()". (trebuie sa aveti permisiuni
de scriere pe server)

        - In final s-a folosit functia imagedestroy() (care foloseste ca argument identificatorul de

imagine) pentru eliberarea resurselor de memorie folosite la crearea imaginii.

2. Uti lizarea imaginilor create cu PHP

Deoarece un header poate fi trimis numai o data pentru o pagina, si asta este singura cale de a
spune browser-ului ca sunt trimise date de imagine, poate deveni mai dificil cand se doreste
crearea si afisarea mai multor imagini cu PHP.
In acest caz:

a) Puteti folosi scriptul pentru a salva imaginea pe server (dupa cum a fost explicat mai sus) si apoi
folositi etichete <img> pentru afisarea imaginii
- Exemplu:
<?php
$text = 'Textul din imagine';

// setare dimensiuni
$height = 50;
$width = 170;
$im = imagecreate($width, $height);

// setare culori
$fundal = imagecolorallocate($im, 10, 10, 250);
$text_color = imagecolorallocate($im, 255, 255, 255);

// finalizarea imaginii
imagestring($im, 4, 10, 15, $text, $text_color);

// salvarea imaginii pe server

imagepng($im, "img.png");

// curatarea memoriei
imagedestroy($im);
?>

<img src="img.png" alt="Afisare 1" />

--- <img src="img.png" alt="Afisare 2" />
- Acest script va afisa urmatorul rezultat

 --- 

b) O alta metoda este scrierea intr-un fisier php extern a scriptului care genereaza si afiseaza
imaginea, apoi apelati scriptul PHP in atributul src, ca in exemplul urmator:
<img src="script_img.php" alt="Afisare 1" />
--- <img src="script_img.php" alt="Afisare 2" />
- Unde "script_img.php" este fisierul PHP care genereaza si afiseaza imaginea

- In urmatoarea lectie,  Lectia 33, sunt prezentate mai multe functii utile in lucrul cu imagini
generate de PHP.

Functii utile pentru lucrul cu imagini

 Invatati si exersati diferite functii pentru crearea si manipularea imaginilor

 Invatati sa copiati si sa redimensionati suprafete din imagini

In aceasta lectie sunt prezentate, cu exemple, cateva functii utile pentru lucrul cu imagini
generate de PHP.

1. Functi a imageline()
- Aceasta functie deseneaza o linie in cadrul imaginii, sintaxa generala este urmatoarea:
 imageline("identificator_im", "x1", "y1", "x2", "y2", "id_culoare")

Unde
 - "identificator_im" reprezinta identificatorul de imagine returnat de o functie pentru
crearea imaginii, cum e "imagecreate", "imagecreatetruecolor" sau
"imagecreatefrompng" (pt. imagine PNG)
 - "x1" si "y1" reprezinta coordonatele de start (x, y) pentru punctul de incepere a liniei (in
pixeli, in raport cu marginea din stanga si de sus)
 - "x2" si "y2" reprezinta coordonatele de final (x, y) pentru punctul de terminare a liniei (in
pixeli, in raport cu marginea din stanga si de sus)
 - "id_culoare" reprezinta identificatorul de culoare folosit pentru culoarea liniei (returnat de
functia "imagecolorallocate")

Iata un exemplu:
<?php
// setare dimensiuni
$height = 40;
$width = 170;
// definirea cadrului de baza a imaginii
$im = imagecreate($width, $height);

// setare culori
$fundal = imagecolorallocate($im, 10, 10, 250);
$line_color = imagecolorallocate($im, 200, 220, 8);

// crearea imaginii
imagefill($im, 0, 0, $fundal);
imageline($im, 50, 10, 120, 10, $line_color);     // prima linie
imageline($im, 40, 20, 130, 20, $line_color);     // a doua linie 

// trimiterea datelor de iesire

header('Content-type: image/jpeg');
imagejpeg($im); 

// curatarea memoriei
imagedestroy($im);
?>
- Comentariile necesare sunt deja in codul scriptului.
- Functia "imageline()", folosita de 2 ori, va crea doua linii dupa coordonatele dintre paranteze.
- Rezultatul accestui script este imaginea de mai jos

2. Functi a imagearc()
- Aceasta functie deseneaza un arc de cerc centrat pe anumite coordonate date. Sintaxa
generala este urmatoarea:
 imagearc("identificator_im", "x1", "y1", "width", "height", "start", "end", "id_culoare")

Unde
 - "identificator_im" reprezinta identificatorul de imagine returnat de o functie pentru
crearea imaginii, cum e "imagecreate", "imagecreatetruecolor" sau
"imagecreatefrompng" (pt. imagine PNG)
 - "x1" si "y1" reprezinta coordonatele de start (x, y) pentru centrul arcului de cerc (in pixeli,
in raport cu marginea din stanga si de sus)
 - "width" si "height" reprezinta lungimea, respectiv inaltimea, arcului de cerc.
 - "start" reprezinta unghiul de inceput al arcului de cerc, in grade
 - "end" reprezinta unghiul de sfarsit al arcului de cerc, in grade. 0o este localizat la pozitia
orei 3, arcul de cerc fiind desenat in sensul acelor ceasornicului.
 - "id_culoare" reprezinta identificatorul de culoare folosit pentru culoarea liniei arcului de
cerc (returnat de functia "imagecolorallocate")

Iata un exemplu:
<?php
// setare dimensiuni
$height = 100;
$width = 100;
// definirea imaginii
$im = imagecreate($width, $height);

// setare culori
$fundal = imagecolorallocate($im, 10, 10, 250);
$cerc_color = imagecolorallocate($im, 220, 220, 8);
$arc_color = imagecolorallocate($im, 250, 2, 2);

// crearea imaginii
imagefill($im, 0, 0, $fundal);
imagearc($im, 30, 25, 20, 20, 0, 360, $cerc_color);     // primul cerc
imagearc($im, 70, 25, 20, 20, 0, 360, $cerc_color);     // al doilea cerc
imagearc($im, 50, 44, 70, 70, 25, 150, $arc_color);     // ultimul arc de cerc 

// trimiterea datelor de iesire

header('Content-type: image/jpeg');
imagejpeg($im); 

// curatarea memoriei
imagedestroy($im);
?>
- Comentariile necesare sunt deja in codul scriptului.
- Functia "imagearc()", folosita de 3 ori, va crea arce de cerc dupa coordonatele dintre paranteze.
(Testati singuri scriptul, modificand valorile argumentelor)
- Rezultatul accestui script este imaginea de mai jos

- Observati ca pot fi create cercuri complete sau arce de cerc, in functie de valoarea in grade a
argumentului sapte ("end").
- Pentru a desena un arc de cerc (sau cerc) cu suprafata colorata, nu doar linia de margine, folositi
functia "imagefilledarc()".

3. Functi a geti magesize()

- Aceasta functie returneaza o matrice cu mai multe elemente ce contin date despre tipul si
dimensiunile imagini.
Mai importante sunt primele 2 elemente din matrice (index 0 si 1) care reprezinta lungimea,
respectiv inaltimea imaginii; si al patrulea element (index 3) care este un sir cu dimensiunile
imaginii.
Iata un exemplu:
<?php
$img = 'imagini/image.png';     // calea catre fisierul cu imaginea
$size = getimagesize($img);
echo "$size[0] - $size[1] <br /> $size[3]";
?>
- "getimagesize()" preia ca argument imaginea si stocheaza datele (matricea) in variabila "$size".
- acest script va afisa un rezultat similar cu cel de mai jos (depinde de imaginea folosita)
270 - 100
width="270" height="100"

4. Functi a imagecopy()
- Aceasta functie copie o portiune dintr-o imagine data. Sintaxa generala este urmatoarea:
 imagecopy("identificator_im2", "identificator_im1", "x2", "y2", "x1", "y1", "width",
"height")

Unde
 - "identificator_im2" reprezinta identificatorul celei dea doua imagini, rezultata prin
suprafata copiata
 - "identificator_im1" reprezinta identificatorul primei imagini (sursa), din care va fi copiata
portiunea
 - "x2" si "y2" reprezinta coordonatele de start (x, y) din cadrul celei dea doua imagini,
punctul de unde va incepe adaugarea imaginii rezultata prin suprafata copiata
  - "x1" si "y1" reprezinta coordonatele de start (x, y) din prima imagine, de unde va incepe
copierea (in pixeli, in raport cu marginea din stanga si de sus)
 - "width" si "height" reprezinta lungimea, respectiv inaltimea, suprafetei copiate.

Iata un exemplu:

 - Avem initial aceasta imagine 

 - In continuare urmatorul script va copia si afisa o portiune din imagine

<?php
// preluarea imaginii sursa
$im1 = imagecreatefrompng('imgs/marplo.png');

// definirea identificatorului si a cadrului pt. imaginea 2

// care va rezulta cu suprafata copiata
$im2 = imagecreatetruecolor(170, 50);

// Copierea suprafetei
imagecopy($im2, $im1, 10, 0, 30, 10, 170, 50);

// datele de iesire
header('Content-Type: image/png');
imagepng($im2);

// eliberarea memoriei
imagedestroy($im2);
imagedestroy($im1);
?>
- "imagecopy()" va copia o suprafata din prima imagine, reprezentata prin "$im1" si o va incadra in
cea dea doua imagine, reprezentata prin "$im2" (conform coordonatelor date).
- Acest script va returna urmatorul rezultat:

5. Functi a imagecopyresized()
- Aceasta functie copie si redimensioneaza o portiune dintr-o imagine data. Sintaxa generala
este urmatoarea:
 imagecopyresized("identificator_im2", "identificator_im1", "x2", "y2", "x1", "y1",
"width2", "height2", "width1", "height1")

Unde
 - "identificator_im2" reprezinta identificatorul celei dea doua imagini, rezultata cu suprafata
copiata si redimensionata
 - "identificator_im1" reprezinta identificatorul primei imagini (sursa), din care va fi copiata
portiunea
  - "x2" si "y2" reprezinta coordonatele de start (x, y) din cadrul celei dea doua imagini,
punctul de unde va incepe adaugarea imaginii rezultata prin suprafata copiata si
redimensionata
 - "x1" si "y1" reprezinta coordonatele de start (x, y) din prima imagine, de unde va incepe
copierea suprafetei (in pixeli, in raport cu marginea din stanga si de sus)
 - "width2" si "height2" reprezinta lungimea, respectiv inaltimea, suprafetei rezultata dupa
redimensionare.
 - "width1" si "height1" reprezinta lungimea, respectiv inaltimea, suprafetei copiate.

Iata un exemplu:

 - Avem initial aceasta imagine 

 - In continuare urmatorul script va copia, redimensiona si afisa o portiune din imagine

<?php
// preluarea imaginii sursa
$im1 = imagecreatefrompng('imgs/marplo.png');

// definirea identificatorului si a cadrului pt. imaginea 2

// care va rezulta cu suprafata copiata si redimensionata
$im2 = imagecreatetruecolor(80, 20);

// Copierea si redimensionarea suprafetei

imagecopyresized($im2, $im1, 0, 0, 10, 10, 80, 20, 170, 50);

// datele de iesire
header('Content-Type: image/png');
imagepng($im2);

// eliberarea memoriei
imagedestroy($im2);
imagedestroy($im1);
?>
- "imagecopyresized()" va copia o suprafata din prima imagine =, reprezentata prin "$im1" si o va
redimensiona si incadra in cea dea doua imagine, reprezentata prin "$im2" (conform coordonatelor
date).
- Acest script va returna urmatorul rezultat:

- Pentru copierea si redimensionarea imaginii cu "resambling", puteti folosi

functia imagecopyresampled().

O lista completa cu functiile care pot fi folosite pentru lucrul cu imagini in PHP gasiti aici  Functii
pentru imagini

Creare PDF cu PHP

 Part. 2

 In aceasta lectie veti invata cum sa creati documente PDF cu PHP

Pe langa date de tip text sau imagini, cu PHP puteti crea si documente in format PDF (care pot fi
citite cu Adobe Acrobat Reader), utile in special cand se doreste scoaterea la imprimanta a
paginilor.
Pentru crearea documentelor de tip PDF pot fi utilizate functii care folosesc libraria PDFlib. Pentru a
folosi functiile specifice acestei librarii trebuie sa aveti PDFlib instalat si activat in modulul PHP.
Incepand cu versiunea PHP 5 si PDFlib 6 functiile acesteia sunt apelate ca metodele unei clase. Pe
langa faptul ca unele sisteme nu au instalata sau activata aceasta librarie de functii, trebuie sa
tineti cont la scrierea programului si de versiunile PHP si PDFlib pe care le folositi, acest lucru poate
fi mai dificil pentru incepatori. Totusi, daca sunteti interesati gasiti documentatia pentru crearea
documentelor PDF cu PDFlib la pagina creare PDF cu PHP si PDFlib.

O alta modalitate mai simpla de a crea documente PDF cu PHP este folosirea unei clase numite
FDPF. Avantajul este ca aceasta clasa nu necesita instalarea PDFlib si este gratuita. Aveti nevoie
doar de fisierul PHP care contine clasa FPDF si un director cu fonturile pe care le puteti folosi in
documentul PDF, acestea le puteti descarca de aici Download Clasa FPDF sau de pe site-ul
oficial www.fpdf.org.
Documentatia si tutorialele in limba engleza le puteti descarca si de aici -> Documentatie Clasa
FPDF.

Aceasta lectie are doua parti, in prima parte, aici, voi explica lucrile de baza (pentru incepatori) in
crearea documente PDF folosind class FPDF, iar in partea a doua sunt prezentate cateva metode
mai avansate.

1. Primul document PDF

Primul pas e sa copiati pe server fisierul PHP cu clasa FPDF si directorul cu fonturile, apoi in
fisierul dv. php includeti aceasta clasa dupa care urmeaza datele necesare creari documentului
PDF.
Aceste date trebuie sa fie in principal urmatoarele:
 1. Se creaza obiectul ce va reprezenta documentul PDF. Pentru aceasta se foloseste
expresia new FPDF(), aceasta poate prelua 3 argumente, exemplu: new
FPDF('P','mm','A4'); primul argument defineste orientarea paginii (P - Portrait sau L -
Landscape), al doilea argument e pentru unitatea de masura (mm - milimetri, cm -
centimetri, pt - point), iar ultimul argument este pt. formatul paginii (A3, A4, A5, Letter).
Daca nu sunt specificate argumente, documentul va avea valorile implicite: Portrait,
milimetri, A4.
 2. Se adauga elemente ce definesc fontul, grafica, textul, imagini si altele. Pentru aceasta se
folosesc metodele (functiile) clasei FPDF.
                                - Aici, inainte de a adauga text, apelati metoda pentru initializarea
paginii, functiaAddPage(), si metoda pentru definirea fontului SetFont().
 3. La urma se trimit datele de iesire cu metoda Output(), aceasta poate prelua 2 argumente,
avand forma generala.
                                Output('file', 'action')
                  - unde 'file' este numele documentului PDF creat, exemplu 'doc.pdf'
                  - iar 'action' poate fi unul din literele: 'I', 'D', 'F' sau 'S' care reprezinta actiunea
ce se va efectua
                             - I trimite fisierul pdf sa fie afisat in browser
                            - D deschide optiunea de download a documentului PDF
                            - F salveaza fisierul pdf pe server, cu numele (si calea) adaugat in primul
atribut
                            - S returneaza documentul ca string (sir), numele este ignorat.
    Daca metoda Output() este apelata fara atribute, documentul PDF va fi afisat direct in
browser.

Pentru ca documentul PDF creat sa poata fi vizualizat de browser sau descarcat, browser-ul clientului
trebuie sa aibe instalat plug-in-ul pentru Adobe Reader.
Cand continutul pe care doriti sa-l afisati in pagina PDF depsaseste inaltimea acesteia, se va genera
automat o pagina noua.
Iata un exemplu simplu in care este creata o pagina PDF si in ea un text.
<?php
include('fpdf.php');
$pdf=new FPDF();
$pdf->AddPage();
$pdf->SetFont('Arial','',16);
$pdf->Text(25,40,'Prima pagina PDF.');
$pdf->Output();
?>
- Dupa includerea fisierului cu clasa FPDF 'fpdf.php' am definit obiectul FPDF() stocat in variabila
"$pdf", cu aceasta se va apela metodele clasei.
- Odata obiectul creat, am initializat crearea paginii cu "$pdf->AddPage()", apoi am setat fontul
apeland metoda specifica "$pdf->SetFont('Arial','B',16)" - primul argument este numele fontului, al
doilea este pentru stil (B-bold, I-italic, U-underline, null-normal).
- In continuare am apelat metoda Text() pentru crearea textului, aceasta preia 3 argumente: primul
argument reprezinta distanta X fata de marginea din stanga (aici 25), al doilea argument reprezinta
distanta Y fata de marginea de sus (aici 40) si ultimul este textul care va apare in pagina PDF.
- Dupa ce am definit toate aceste elemente, apelam metoda Output(), fara atribute, care trimite
datele de iesire pentru afisarea documentului PDF.
- Daca doriti salvarea acestuia pe server, apelati aceasta metoda astfel   $pdf->Output('fisier.pdf',
'F');   (in acest caz, PHP trebuie sa aibe permisiuni de creare fisiere pe server). Daca doriti ca
utilizatorului sa-i apara optiunea de download, apelati aceasta metoda asa:   $pdf-
>Output('fisier.pdf', 'D');   (fisierul nu va fi salvat si pe server).
- Puteti vedea rezultatele acestui exemplu aici -> Demo 1.

In documentatia FPDF gasiti metodele pe care aceasta clasa le poate folosi, rolul lor si argumentele
pe care le preia fiecare.

2. Adaugarea unei celule cu text

Pe langa text simplu, puteti adauga si celule (cadre) in care sa fie adaugat textul. Aceste celule
le puteti crea cu metoda Cell(); sunt similare cu DIV-ul din HTML, le putem defini suprafata, fondul,
bordura sau alinierea datelor.
Iata un exemplu care va crea o pagina PDF in care avem o celula cu un text centrat in ea.
<?php
include('fpdf.php');
$pdf=new FPDF();
$pdf->AddPage();
$pdf->SetFont('Arial','',16);
$pdf->Cell(36,10,'Text in celula.',1,1,'C');
$pdf->Output();
?>
- Ca si in primul exemplu, dupa ce am inclus fisierul cu clasa FPDF am definit obiectul de lucru si am
setat initializarea paginii si fontul.
- Functia cell() defineste cadrul celulei si textul din ea, aceasta preia mai multe argumente:
 - primele doua reprezinta lungimea si inaltimea celulei
 - urmatorul argument este textul afisat in celula
 - celelalte argumente sunt pentru bordura, pozitia pointer-ului in pagina in raport cu celula si
alinierea textului din ea
 - in afara de acestea, functia cell() mai poate prelua 2 argumente: pentru fundal (true) si
pentru link.

- La urma am apelat metoda Output() care trimite datele de iesire pentru afisare.
Rezultatul acestui exemplu il puteti vedea aici -> Demo 2.

3. Linie noua, culori si fond

In urmatorul exemplu puteti vedea cum sa adaugati o linie noua in pagina, sa setati o culoare
pentru text si pt. fondul unei celule si sa definiti culoarea si grosimea bordurii celulei.
Pentru a adauga o linie noua intr-o pagina PDF construita cu clasa FPDF se apeleaza metoda Ln(),
aceasta poate prelua un argument numeric ce reprezinta inaltimea noii linii.
Pentru definirea unei culori pentru text se foloseste metoda SetTextColor(), aceasta preia 3
argumente numerice cu valoarea intre 0 si 255 reprezentand culorile RGB (Red, Green, Blue).
Similar, pentru culoarea de fundal (background) se foloseste metoda SetFillColor() cu cele 3
argumente reprezentand culorile RGB, iar pentru culoarea bordurii se foloseste
metoda SetDrawColor().
Grosimea liniei se poate defini cu metoda SetLineWidth(nr), unde "nr" e un numar ce reprezinta
grosimea in unitatea de masura data, de obicei milimetri. Daca aceasta metoda nu e specificata,
grosimea liniei este 0.2 mm.
Iata un exemplu care va crea o pagina PDF cu 2 linii de text (a doua cu text albastru) si o alta linie in
care avem o celula cu fond galben, bordura definita si text verde.
<?php
include('fpdf.php');             // Include clasa FPDF

// Creaza documentul de lucru

$pdf=new FPDF();

$pdf->AddPage();                                 // Initializeaza pagina

$pdf->SetFont('Arial','',16);
$pdf->Text(20,10,"Prima linie");             // Adauga prima linie de text
$pdf->SetTextColor(1,1,250);               // Seteaza culoarea pentru textul care va apare in continuare
$pdf->Text(20,16,"Alta linie de text");         // Adauga o alta linie cu text albastru
$pdf->ln(10);                                     // Adauga rand nou cu inaltimea 10 mm
$pdf->SetDrawColor(0,10,220);                 // Seteaza o culoare pt. bordura celulei
$pdf->SetLineWidth(0.5);                     // Defineste grosimea bordurii la jumatate de milimetru
$pdf->SetFillColor(255,255,10);                     //Seteaza culoarea pt. background din celula urmatoare
$pdf->SetTextColor(0,220,0);                     // Schimba culoarea pentru urmatorul text
$pdf->Cell(115,10,'A treia linie de text in celula, dupa linie noua',1,1,'C',true);         // Celula cu background

$pdf->Output();                       // Trimite datele de iesire la browser

?>
- Ca sa intelegeti rolul fiecarei linii de cod, cititi comentariile asociate.
Pentru a vedea rezultatul acestui script click aici -> Demo 3.
- Ca sa observati mai bine rolul liniei noi "Ln()", cand testati scriptul, stergeti aceasta linie de cod.

4. Paragraf, Linie, Imagine si Link

• Paragraf
In exemplele de sus ati vazut cum puteti adauga text (pe o linie) folosind metoda "Text()", totusi,
aceasta metoda este utila in cazul sirurilor mai mici, pe o singura linie, dar sunt situatii cand trebuie
sa adaugati in pagina PDF un continut de text mai mare si care are mai multe linii. In acest caz
folositi metoda write(), aceasta permite adaugarea de continut text cu mai multe linii (formate cu
"\n") sau cand testul ajunge la marginea din dreapta trece automat pe o noua linie. Sintaxa
generala a acestei metode este:
                Write(h, continut_text, url)
- unde "h" este inalimea fiecarei linii din paragraf, "continut_text" este textul adaugat, iar "url"
(optional) este o adresa URL care poate fi deschisa cand se da click pe continut_text.

      • Linie
Clasa FPDF are si o metoda pe care o puteti folosi pentru trasarea de linii in pagina, aceasta este
metoda line() si are urmatoarea sintaxa:
                    Line(x1, y1, x2, y2)
- unde "x1" si "y1" sunt coordonatele X si Y pentru punctul de inceput a liniei, iar "x2" si "y2" sunt
coordonatele X si Y pentru punctul de sfarsit a liniei

      • Imagine
Pe langa date de tip text sau linii, in pagiina PDF puteti adauga cu FPDF si imagini JPEG, PNG sau
GIF; pentru aceasta se foloseste metoda Image() care are urmatoarea sintaxa:
                Image(src, x, y, w, h, tip, url)
- unde "src" este adresa imaginii, aceasta este singura strict necesara, restul sunt optionale.
- "x" si "y" sunt coordonatele X si Y pentru coltul din stanga-sus de unde incepe afisarea imaginii,
daca nu sunt specificate se folosesc coordonatele curente.
- "w" si "h" reprezinta dimensiunile (lungime, inaltime) in care va fi afisata imaginea in pagina, daca
nu sunt specificate se folosesc dimensiunile imaginii.
- "tip" este tipul imaginii (JPG, JPEG, PNG sau GIF), daca nu e adaugat se preia din extensia acesteia,
iar "url" este o adresa URL care poate fi deschisa la click pe imaginea respectiva.

      • Link
Sunt mai multe metode, simple sau mai complexe, de a adauga un link in pagina PDF. Aici veti
vedea doua metode simple, pentru ceva mai complicat studiati tutorialul din documentatia FPDF.
Cea mai simpla metoda e sa scrieti direct adresa URL in continutul textului (vedeti in exemplul de
jos), in pagina va apare adresa asa cum ati scris-o iar cand se da click pe ea deschide acea adresa.
O alta metoda pe care o puteti folosi e sa adaugati adresa in atributul URL a uneia din metodele:
Cell(), Write() sau Image().

Codul din urmatorul exemplu va afisa o pagina PDF in care este un continut text pe mai multe linii
care are si o adresa URL, urmat de un link intr-o celula, doua linii si o imagine.
<?php
include('fpdf.php');                         // Include clasa FPDF

// Creaza documentul de lucru

$pdf=new FPDF();
// Initializeaza pagina si defineste fontul textului
$pdf->AddPage();
$pdf->SetFont('Arial','',15);

// Sirul ce contine textul cu mai multe linii, care va fi adaugat in metoda Write()
$sir ="Text adaugat cu metoda Write() \r\n Linie noua din cadrul aceluiasi sir, \r\n O alta linie care contine
si un link www.marplo.net/php-mysql";

$pdf->Write(5, $sir);                         // Paragraf cu inaltimea liniei de 5 mm

$pdf->SetTextColor(1,1,250);           // Seteaza culoarea pentru textul care va apare in continuare
$pdf->Ln(10);                                 // Linie noua cu inaltimea 20mm
$pdf->SetFont('Arial','I',13);                   // Modifica stilul si dimensunea textului, pt. evidentiere link
$pdf->Cell(23,5,'Link Jocuri','B',1,'C',false,'http://www.marplo.net/jocuri');         // Celula cu link si bordura
jos pt. evidentierea acestuia

$pdf->Ln();                                   // Linie noua

$pdf->Image('marplo.jpg');         // Adauga o imagine in pagina

// Adaugarea liniilor
$pdf->SetDrawColor(90,100,200);                 // Seteaza culoarea pt. linie
$pdf->SetLineWidth(1);                       // Defineste grosimea liniei
$pdf->line(80,70,100,45);                   // Deseneaza prima linie
$pdf->line(100,45,120,70);                 // Deseneaza a doua linie

$pdf->Output();                         // Trimite datele de iesire la browser

?>
- Studiati codul si comentariile din script ca sa intelegeti modul de lucru.
Pentru a vedea rezultatul acestui script click aici -> Demo 4.
Atentie, cand doriti sa adaugati in metode atribute care, in ordine, sunt dupa altele optionale pe
care nu doriti sa le folositi, trebuie totusi sa le adaugati si pe acestea (cu valoare nula "" sau false).
De exempu, in scriptul de mai sus am vrut sa adaug o adresa URL in metoda "Cell()", care este ultimul
atribut, inaintea acestuia fiind atributul pt. background. Desi nu am folosit o culoare pt. background,
am adaugat acest atribut ca "false" ca sa fie respectata ordinea atributelor recunoscute de clasa.

In partea a doua a acestei lectii veti invata cum sa adaugati elemente mai avansate in documentul
PDF, cum sunt: Header, nr. pagini, tabele sau contint realizat prin recunoasterea unor tag-uri HTML

Utilizare FTP cu PHP

 Invatati sa va conectati la server prin FTP folosind PHP

 Invatati sa transferati fisiere prin FTP cu PHP
 Functii utile pentru utilizare FTP cu PHP

FTP (File Transfer Protocol) este un protocol standard care realizeaza o conexiune client-server
pentru transfer si manipulare de fisiere prin Internet.
Cu ajutorul FTP puteti adauga si copia fisiere (si directoare) de pe server sau sa le schimbati
permisiunile CHMOD. PHP are functii speciale pentru conectarea la server si lucrul cu FTP.
 1. Conectarea la server
Pentru conectarea la server prin FTP sunt necesare 3 date importante: adresa serverului (a
domeniului), numele de utilizator si parola de conectare prin FTP.
La inceput se deschide o conexiune cu serverul, folosind functia ftp_connect(), aceasta preia ca
argument necesar numele serverului, care de obicei are forma "ftp.server" ("server" poate fi
numele domeniului sau adresa IP a acestuia). Daca deschiderea conexiunii s-a efectuat, functia va
returna un ID a conexiunii, in caz contrar returneaza FALSE.
Dupa deschiderea conexiunii se face autentificarea pe server, pentru aceasta se foloseste
functia ftp_login() care are urmatoarea sintaxa:
                ftp_login(conn_id, nume_user, parola)
- unde "conn_id" este id-ul conexiunii returnat de "ftp_connect()"
- "nume_user" este numele de utilizator pentru conectare la FTP, iar "parola" este parola
utilizatorului.
Pentru inchiderea conectarii se foloseste functia ftp_close(), aceasta preia ca argument id-ul
conexiunii.

Iata un exemplu de conectare prin FTP la server-ul unui site:

<?php
// Datele pt. conectare la server
$ftp_server = 'ftp.un_site.net'; // Poate fi de exemplu
'ftp.marplo.net'
$ftp_user = 'utilizator';
$ftp_pass = 'parola';

// Seteaza Id-ul conexiunii

$conn_id = ftp_connect($ftp_server);

// Executa autentificarea pe server

$login_result = ftp_login($conn_id, $ftp_user, $ftp_pass);

// Verifica daca s-a reusit sau nu conectarea la server

if ((!$conn_id) || (!$login_result)) {
echo "Conectarea prin FTP la serverul $ftp_server pentru utilizatorul
$ftp_user a iesuat.";
exit;
}
else {
echo "Conectare reusita la serverul $ftp_server, pentru utilizatorul
$ftp_user";
}

// Inchide conexiunea
ftp_close($conn_id);
?>

- Daca s-a efectuat cu succes conectarea si autentificarea pe server, va afisa mesajul de confirmare,
in caz contrar apare mesajul de eroare.
- La urma, "ftp_close($conn_id);" inchide conexiunea si elibereaza memoria alocata.

Conectarea la server folosind codul de mai sus este primul pas, dupa aceasta puteti folosi functiile
PHP specifice FTP pentru a efectua diferite operatii, cum sunt: preluarea continutului directoarelor,
incarcarea sau descarcarea de fisiere, crearea de noi directoare sau modificarea permisiunilor
CHMOD.
 2. Preluarea conti nutului directoarelor
Pentru a prelua continutul unui director (numele fisierelor si directoarelor din el) se foloseste
functia
                ftp_nlist(conn_id, director)
- unde "conn_id" este id-ul conexiunii returnat de "ftp_connect()"
- "director" este numele directorului a carui continut va fi preluat
Aceasta functie returneaza o matrice secventiala a carei elemente sunt numele fiecarui director si
fisier din catalogul cautat.
Mai jos este un exemplu practic.
<?php
// Datele pt. conectare la server
$ftp_server = 'ftp.domeniu_site'; // Poate fi de exemplu
'ftp.marplo.net'
$ftp_user = 'utilizator';
$ftp_pass = 'parola';

// Seteaza Id-ul conexiunii

$conn_id = ftp_connect($ftp_server);

// Executa conectarea
$login_result = ftp_login($conn_id, $ftp_user, $ftp_pass);

// Verifica daca s-a reusit sau nu conectarea la server

if ((!$conn_id) || (!$login_result)) {
echo "Conectarea prin FTP la serverul $ftp_server pentru utilizatorul
$ftp_user a iesuat.";
exit;
}
else {
// Obtine continutul directorului (numele de fisiere si directoare din
el)
$continut = ftp_nlist($conn_id, ".");

// Parcurge matricea si afiseaza numele directoarelor si fisierelor

returnate
for ($i=0; $i<count($continut); $i++) {
echo '<br>'.$continut[$i];
}
}

// Inchide conexiunea
ftp_close($conn_id);
?>

- Dupa setarea conexiunii si autentificarea pe server, daca conectarea a reusit este apelata functia
"ftp_nlist()", care va stoca in variabila "$continut" matricea cu numele cataloagelor si fisierelor din
directorul radacina (precizat de argumentul ".").
Daca doriti obtinerea datelor din alt director, de exemplu "www", puteti apela functia
asa:  ftp_nlist($conn_id, '/www').
- Pentru afisarea (sau preluarea) numelui fiecarui fisier si director returnat se parcurge matricea
"$continut".
Rezultatul afisat de acest script va fi ceva similar cu cel de jos:
cgi-bin
private
public_html
statistics
www

3. Incarcare fi sier pe server

Pentru incarcarea (upload) unui fisier pe server prin FTP cu PHP se foloseste functia ftp_put(),
aceasta returneaza TRUE daca incarcarea s-a efectuat cu succes, in caz contrar returneaza FALSE.
Are urmatoarea sintaxa:
                ftp_put(conn_id, destinatie, fisier, tip_transfer)
- unde "conn_id" este id-ul conexiunii returnat de "ftp_connect()"
- "destinatie" este directorul (si numele fisierului) pe server unde va fi incarcat fisierul
- "fisier" este numele fisierului care va fi copiat
- "tip_transfer" reprezinta modul incarcarii pe server, acesta poate lua
valoarea FTP_ASCII sau FTP_BINARY

Iata un exemplu in care se copie un fisier de pe calculatorul client pe server, in directorul 'www':
<?php
// Datele pt. conectare la server
$ftp_server = 'ftp.domeniu_site';
$ftp_user = 'utilizator';
$ftp_pass = 'parola';

// Seteaza Id-ul conexiunii

$conn_id = ftp_connect($ftp_server);

// Executa conectarea
$login_result = ftp_login($conn_id, $ftp_user, $ftp_pass);

// Verifica daca s-a reusit sau nu conectarea la server

if ((!$conn_id) || (!$login_result)) {
echo "Conectarea prin FTP la serverul $ftp_server pentru utilizatorul
$ftp_user a iesuat.";
exit;
}
else {
// Datele cu numele fisierului, sursa unde se afla si directorul unde
va fi incarcat pe server
$fisier = 'test.txt';
$sursa = 'c:/wamp/www/site/'. $fisier;
$destinatie = '/www/'. $fisier;

// Apeleaza functia "ftp_put()" pt. efectuarea transferului

// Afiseaza mesaj de reusita sau nu
if (ftp_put($conn_id, $destinatie, $sursa, FTP_BINARY)) echo "Fisierul
$fisier a fost incarcat pe server";
else echo "Eroare, fisierul $fisier nu a putut fi incarcat pe server";
}

// Inchide conexiunea
ftp_close($conn_id);
?>

- Daca datele pentru conectare sunt corecte si PHP are permisiuni de transfer prin FTP, fisierul
"test.txt" (aflat pe calculatorul client in directorul "c:/wamp/www/site/") va fi copiat pe server, in
directorul "www/".
- Fisierul va fi incarcat cu acelasi nume, daca doriti sa fie transferat pe server cu alt nume, modificati
la "$destinatie".

4. Copiere fi sier de pe server

Pentru copierea (download) unui fisier de pe server pe calculatorul client se foloseste
functia ftp_get(), aceasta returneaza TRUE daca transferul s-a efectuat cu succes, in caz contrar
returneaza FALSE. Are urmatoarea sintaxa:
                ftp_get(conn_id, client, fisier, tip_transfer)
- unde "conn_id" este id-ul conexiunii returnat de "ftp_connect()"
- "client" este locatia de pe calculatorul client unde va fi copiat fisierul
- "fisier" este numele fisierului (si locatia) de pe server unde acesta se gaseste
- "tip_transfer" reprezinta modul incarcarii pe server, acesta poate lua
valoarea FTP_ASCII sau FTP_BINARY

Iata un exemplu in care se descarca prin FTP un fisier de pe server pe calculatorul client:
<?php
// Datele pt. conectare la server
$ftp_server = 'ftp.domeniu_site';
$ftp_user = 'utilizator';
$ftp_pass = 'parola';

// Seteaza Id-ul conexiunii

$conn_id = ftp_connect($ftp_server);

// Executa conectarea
$login_result = ftp_login($conn_id, $ftp_user, $ftp_pass);

// Verifica daca s-a reusit sau nu conectarea la server

if ((!$conn_id) || (!$login_result)) {
echo "Conectarea prin FTP la serverul $ftp_server pentru utilizatorul
$ftp_user a iesuat.";
exit;
}
else {
// Datele cu numele fisierului, sursa unde se afla si directorul unde
va fi copiat
$fisier = 'test.txt';
$server = '/www/'. $fisier;
$client = 'c:/download/'. $fisier;

// Apeleaza functia "ftp_get()" pt. efectuarea transferului

// Afiseaza mesaj de reusita sau nu
if (ftp_get($conn_id, $client, $server, FTP_BINARY)) echo "Fisierul
$fisier a fost descarcat";
else echo "Eroare, fisierul $fisier nu a putut fi descarcat";
}

// Inchide conexiunea
ftp_close($conn_id);
?>

- Daca datele pentru conectare sunt corecte si PHP are permisiuni de transfer prin FTP, fisierul
"test.txt" (aflat pe server in directorul "www/") va fi copiat pe calculatorul client, in directorul
"c:/download/".
- Fisierul va fi copiatat cu acelasi nume, daca doriti sa fie descarcat pe calculator cu alt nume,
modificati la "$client". Daca in directorul unde va fi copiat se mai afla un fisier cu acelasi nume,
acesta va fi inlocuit cu cel descarcat de pe server.

5. Creare director pe server

Inainte de a crea un director nou prin FTP, setati directorul curent de lucru care reprezinta
locatia unde doriti sa fie creat noul catalog. Pentru aceasta se foloseste functia ftp_chdir(conn_id,
director); "conn_id" este id-ul conexiunii iar "director" este numele directorului care va fi setat
pentru lucru.

Pentru crearea unui director pe server prin FTP se foloseste functia ftp_mkdir(), in caz de succes
returneaza numele noului director creat, iar in caz contrar returneaza FALSE. Are urmatoarea
sintaxa:
                ftp_mkdir(conn_id, nume_dir)
- unde "conn_id" este id-ul conexiunii returnat de "ftp_connect()"
- "nume_dir" este numele noului director

Iata un exemplu in care se creaza un director "test" pe server, in "www/":

<?php
// Datele pt. conectare la server
$ftp_server = 'ftp.domeniu_site';
$ftp_user = 'utilizator';
$ftp_pass = 'parola';

// Seteaza Id-ul conexiunii

$conn_id = ftp_connect($ftp_server);

// Executa conectarea
$login_result = ftp_login($conn_id, $ftp_user, $ftp_pass);

// Verifica daca s-a reusit sau nu conectarea la server

if ((!$conn_id) || (!$login_result)) {
echo "Conectarea prin FTP la serverul $ftp_server pentru utilizatorul
$ftp_user a iesuat.";
exit;
}
else {
$dir = 'un_director'; // Numele noului director

// Daca e setat directorul de lucru "www/"

if(ftp_chdir($conn_id, '/www/')) {
// Apeleaza functia "ftp_mkdir()" pt. crearea directorului
// Afiseaza mesaj de reusita sau nu
if (ftp_mkdir($conn_id, $dir)) echo "Directorul $dir a fost creat";
else echo "Eroare, directorul $dir nu a putut fi creat";
}
}

// Inchide conexiunea
ftp_close($conn_id);
?>
- Daca datele pentru conectare sunt corecte si directorul curent de lucru (www/) este setat cu succes
iar PHP are permisiuni de scriere pe server, in catalogul "www/" va fi creat directorul "un_director".

Pentru stergerea unui director se foloseste functia  ftp_rmdir(conn_id, del_dir), unde "conn_id" este
id-ul conexiunii iar "del_dir" este numele directorului care va fi sters.

6. Transferarea unei porti uni de fi sier pe server

Pe langa transferul unui fisier complet, PHP ofera si functii pentru transferul unei anumite parti
din continutul unui fisier.
O functie care face acest lucru este ftp_fput(), aceasta incarca pe server continut dintr-un fisier
deschis cu "fopen()", returneaza TRUE in caz de succes, iar in caz contrar returneaza FALSE. Are
urmatoarea sintaxa:
                ftp_fput(conn_id, destinatie, pointer_fisier, tip_transfer)
- unde "conn_id" este id-ul conexiunii returnat de "ftp_connect()"
- "destinatie" este directorul de pe server unde va fi incarcat fisierul
- "pointer_fisier" reprezinta identificatorul (pointer-ul) de fisier deschis cu "fopen()". Retine
continutul de la acest pointer pana la sfarsitul fisierului.
- "tip_transfer" reprezinta modul incarcarii pe server, acesta poate lua
valoarea FTP_ASCII sau FTP_BINARY

Iata un exemplu in care este preluata o parte din continutul unui fisier si transferata intr-un fisier
pe server:
<?php
$fisier = "test.txt"; // Fisierul care va fi deschis pt. citire

// Daca fisierul a fost deschis pt. citire

if ($fp = fopen($fisier, rb)) {
fseek($fp, 40); // Seteaza pozitia pointer-ului in fisier

// Datele pt. conectare la server

$ftp_server = 'ftp.domeniu_site';
$ftp_user = 'utilizator';
$ftp_pass = 'parola';

// Seteaza Id-ul conexiunii

$conn_id = ftp_connect($ftp_server);

// Executa conectarea
$login_result = ftp_login($conn_id, $ftp_user, $ftp_pass);

// Verifica daca s-a reusit sau nu conectarea la server

if ((!$conn_id) || (!$login_result)) {
echo "Conectarea prin FTP la serverul $ftp_server pentru
utilizatorul $ftp_user a iesuat.";
exit;
}
else {
$destinatie = '/www/test2.txt'; // Directorul destinatie
si numele fisierului

// Transfera continutul intr-un fisier nou pe server

// Afiseaza mesaj de reusita sau nu
 if (ftp_fput($conn_id, $destinatie, $fp, FTP_BINARY)) echo
'Continutul a fost transferat';
else echo 'Eroare, continutul nu a putut fi transferat';
}

// Inchide conexiunea
ftp_close($conn_id);

// Elibereaza memoria ocupata de deschiderea fisierului

fclose($fp);
}
?>

- Daca fisierul "test.txt" a fost deschis pentru citire, functia "fseek($fp, 40)" muta pointer-ul la pozitia
40, astfel va fi retinut continutul din fisier care incepa de la caracterul 41 pana la sfarsit (primul
caracter are pozitia 0).
- In continuare, daca s-a efectuat cu succes conexiunea si autentificarea prin FTP, se transfera
continutul in fisierul "test2.txt" din directorul "www" de pe server (daca fisierul "test2.txt" exista
deja pe server, continutul lui va fi inlocuit cu cel transferat).
In cazul in care doriti sa transferati intreg continutul unui fisier deschis cu "fopen()", nu este necesara
utilizarea funtiei "fseek()".
Aceasta metoda este utila cand doriti sa adaugati un sir sau continut, de exemplu preluat dintr-un
form, pe server prin FTP. Adaugati sirul intr-un fisier temporar pe care apoi il deschideti cu "fopen()"
si transferati continutul cu "ftp_fput()".

Pentru stergerea unui fisier se foloseste functia  ftp_delete(conn_id, 'cale/fisier'), unde "conn_id"
este id-ul conexiunii iar "cale/fisier" este calea si numele fisierului care va fi sters.

7. Alte functi i uti le pentru FTP

Pe langa functiile prezentate in exemplele de mai sus, PHP are si alte functii utile pentru lucrul
cu fisiere si directoare prin FTP.
Iata cateva din acestea:
 ftp_cdup(conn_id)   - Schimba ca director curent de lucru directorul parinte
 ftp_chmod(conn_id, octal_CHMOD, fisier)   - Seteaza permisiunile CHMOD a unui fisier prin
FTP
 ftp_mdtm(conn_id, fisier)   - returneaza timpul, in format Unix, cand a fost ultima data
modificat un fisier
 ftp_pwd(conn_id)   - Returneaza numele directorului curent de lucru
 ftp_rename(conn_id, nume_actual, nume_nou)   - Modifica numele unui director sau fisier
 ftp_size(conn_id, fisier)   - Returneaza marimea fisierului specificat, in bytes (unele servere
nu suporta aceasta functie)

O lista completa cu functiile PHP pentru FTP gasiti la adresa din urmatorul link  Functii PHP
pentru FTP

Creare site cu PHP, fara baza de date

 In aceasta lectie este prezentat si explicat modul de creare a unui site simplu, de la zero,
folosind PHP, si fara a utiliza baza de date.
Datele despre paginile site-ului sunt stocate intr-o matrice iar continutul acestora, doar ce se
schimba de la o pagina la alta, se va afla in fisiere.
Obiectul acestui tutorial este codul PHP si logica acestuia pentru crearea unui site simplu de
prezentare, designul HTML, CSS nu este finalizat pentru aspect grafic.
Ca sa intelegeti si sa aplicati tutorialul din aceasta lectie, trebuie sa aveti cunostinte generale
despre HTML, CSS si PHP.

1. Structura site-ului
Site-ul va contine:
 un fisier principal "index.php",
 un alt fisier PHP, denumit "admin.php" in care e stocata matricea cu paginile site-ului,
continand datele acestora: nume, titlu, descriere si cuvinte cheie,
 un fisier pentru stilurile CSS, denumit "grafic.css", in care e definit designul paginilor,
 un director "pagini" in care sunt adaugate fisierele pentru continutul specific fiecarei pagini.

Fisierul principal este "index.php", in acesta este scris:

 - La inceput, codul PHP cu includerea fisierului "admin.php" si scriptul PHP care prelucreaza
datele pentru generarea paginilor.
 - Dupa scriptul PHP este adaugat codul HTML: sectiunea HEAD cu meta-tag-urile si in BODY
template-ul (sau layout-ul) site-ului.
 - Template-ul este format din trei zone principale: top, corp si subsol. Corpul este impartit in
doua zone:meniu (pozitionat in stanga) si context. In afara de ce apare in context, tot
restul codului HTML este creat si generat in "index.php" si va apare in toate paginile.

2. Crearea codului din "index.php"

Fisierul "index.php" va avea doua parti principale:
- Prima parte, la inceput, unde scriem codul PHP cu includerea matricei pentru datele paginilor si
scriptul care le prelucreaza si genereaza datele pt. meta-tags si codul HTML pentru meniu, cu link-
urile in functie de paginile adaugate in matrice. Aceste date vor fi pastrate in variabile.
- A doua parte este codul HTML cu sectiunea HEAD si strucura generala a template-ului. In acest
cod se includ, cu "echo", variabile PHP generate de script: pentru meta-tags si meniu; in locatia lor.

Ca exemplu, voi crea un model de site simplu de prezentare, cu urmatoarele pagini: 'Despre mine',
'Favorite', 'Poze' siContact. La Poze va fi 3 submeniuri: Familie, Prieteni si Natura.
In continuare iata codul complet pentru fiecare fisier, explicatiile necesare le gasiti in documentatia
adaugata.
De asemenea, puteti descarca arhiva cu fisierele acestui exemplu de aici -> Creare Site.

- Fisierul admin.php
<?php
// Datele initiale pt. HEAD ale pagini "index"
$titlu = 'Titlul paginii index';
$desc = 'Descrierea pentru pagina index';
$keys = 'cuvnte, cheie, pagina, index';
/*** Matricea cu datele despre paginile adaugate in site, care apar in
"context" ***/

// Este formata din numele paginilor ca si cheie principala

// Fiecare contine un array cu: Titlul paginii, Descriere si Cuvinte-
cheie (pt. sectiunea HEAD)
// Sau pt. submeniuri, cu alte array imbricate, ce contin datele de mai
sus (cum e la 'poze')

$pags['despre_mine'] = array(
'titl'=>'Titlul paginii Despre Mine',
'desc'=>'Descrierea paginii Despre Mine',
'keys'=>'cuvinte, cheie, despre, mine'
);
$pags['favorite'] = array(
'titl'=>'Titlul paginii Favorite',
'desc'=>'Descrierea paginii Favorite',
'keys'=>'cuvinte, cheie, favorite'
);
$pags['poze'] = array(
'familie'=>array(
'titl'=>'Titlul pt. pagina Poze Familie',
'desc'=>'Descriere pt. pagina Poze Familie',
'keys'=>'cuvinte, cheie, poze, familie'
),
'prieteni'=>array(
'titl'=>'Titlul pt. pagina Poze Prieteni',
'desc'=>'Descriere pt. pagina Poze Prieteni',
'keys'=>'cuvinte, cheie, poze, prieteni'
),
'natura'=>array(
'titl'=>'Titlul pt. pagina Poze Natura',
'desc'=>'Descriere pt. pagina Poze Natura',
'keys'=>'cuvinte, cheie, poze, natura'
)
);
$pags['contact'] = array(
'titl'=>'Titlul paginii Contact',
'desc'=>'Descrierea paginii Contact',
'keys'=>'cuvinte, cheie, contact'
);

// Daca doriti sa adaugati alte meniuri sau submeniuri pt. alte pagini
de site
// Adaugati in continuare, comform modelului de mai sus
// De asemenea, trebuie sa adaugati in dir. "pagini" fisierul ce contine
contextul afisat de acel meniu
?>

- Fisierul index.php
<?php
// Exemplu creare site cu PHP, de la http://www.marplo.net
ini_set('display_errors',1);
error_reporting(E_ALL);
// Include fisierul "admin.php", in care e matricea cu datele fiecarei
pagini
include('admin.php');

/*** Crearea variabilei ce contine codul HTML pt. meniu, cu paginile din
matrice ***/

$meniu = '<ul><li><a href="index.php" title="Pagina principala">Pagina

principala</a></li>'; // Initializeaza variabila pt. meniu

// Parcurge matricea cu foreach() si adauga un link in <li> pt. fiecare

pagina
// Verifica daca sunt submeniuri si creaza codul HTML pt. ele
foreach($pags as $kei=>$pagini) {
// Daca elementul are cheia 'titl', e considerat cu link direct, fara
submeniu
if (isset($pags[$kei]['titl'])) {
// Daca e meniu direct
// Creaza link-ul, codificat urlencode() si prima litera din
nume majuscula cu ucfirst()
$link = '<a href="index.php?id='. urlencode($kei).'" title="'.
$pagini['titl']. '">'. str_replace('_', ' ', ucfirst($kei)). '</a>';
// Adauga link-ul in meniu
$meniu .= '<li>'. $link. "</li>\r\n";
}
else {
// Altfel e considerat cu submeniu
$meniu .= '<li class="smeniu"><a href="#"><span>'. str_replace('_',
' ', ucfirst($kei)). '</a></span><ul>';
// Parcurge submeniul
foreach($pagini as $kei2=>$pagini2) {
// Creaza link-ul, codificat urlencode() si prima litera din
nume majuscula cu ucfirst()
$link = '<a href="index.php?id='. urlencode($kei). '&amp;sm='.
urlencode($kei2).'" title="'. $pagini2['titl']. '">'. str_replace('_', '
', ucfirst($kei2)). '</a>';
// Creaza submeniul cu link-ul si numele
$meniu .= '<li>'. $link. "</li>\r\n";
}
$meniu .= '</ul></li>'; // Inchide codul HTML pt.
submeniu
}
}
$meniu .= '</ul>'; // Inchide codul HTML pt. tot meniul

/*** Prelucrarea datelor primite prin GET ***/

// Verifica daca sunt primite date prin GET si daca acestea se afla in
matrice
// Creaza variabilele pt. meta-tags si continutul ce va fi inclus
if (isset($_GET['id']) && isset($pags[urldecode(trim($_GET['id']))])) {
$pg = urldecode(trim($_GET['id'])); // Numele paginii,
decodificat URL, care va fi inclusa pt. continut
$obj = $pags[$pg]; // Obiectul cu datele despre pagina

// Daca e accesata pagina din submeniu

 if (isset($_GET['sm']) && isset($obj[urldecode(trim($_GET['sm']))])) {
$pg = urldecode(trim($_GET['sm'])); // Numele paginii,
decodificat URL, care va fi inclusa pt. continut
$obj = $obj[$pg];
}

// Seteaza variabilele cu datele pt. sectiunea HEAD

$titlu = $obj['titl'];
$desc = $obj['desc'];
$keys = $obj['keys'];
}
// In continuare, codul HTML in care se adauga variabilele necesare
generate de PHP
?>
<!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN"
"http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.dtd">
<html>
<head>
<title><?php echo $titlu; ?></title>
<meta name="description" content="<?php echo $desc; ?>" />
<meta name="keywords" content="<?php echo $keys; ?>" />
<meta name="robots" content="index, follow" />
<link href="grafic.css" rel="stylesheet" type="text/css" />
</head>
<body>
<!-- Start Top pagina -->
<div id="top">
<h1>Sectiunea din top-ul paginii</h1>
<h2>Va apare in toate paginile site-ului</h2>
</div>

<!-- Start Corp pagina -->

<div id="corp">
<!-- Start Meniu -->
<div id="meniu">
<h4>Meniu</h4>
<?php echo $meniu; ?>
</div>

<!-- Start Context -->

<div id="context">
<?php
// Daca e setata o valoare pt. variabila $pg,
// Variabila devinita cand e accesat un link din meniu
if (isset($pg)) {
// Include fisierul in care e continutul
include('pagini/'.$pg.'.php');
}
else {
// Daca nu e apelat vreun link din meniu
// Afiseaza continutul dorit pt. pagina "index"
// Il puteti afisa cu 'echo' sau sa includeti din alt fisier
extern
echo '<h3>Continut initial pentru pagina index</h3>
<h3>Creati cu "echo" tag-urile HTML sau includeti continut din
alt fisier extern,<br />
cu include("fisier.php") sau readfile("fisier.html")</h3>';
 }
?>
</div>
</div>

<!-- Start Subsol pagina -->

<div id="subsol">
<h4>Continutul din subsolul paginii</h4>
<h4>Va apare in toate paginile site-ului</h4>
</div>

</body>
</html>

- Fisierul grafic.css
body {
margin:0px auto;
width:1000px;
background-color:#e8e8fe;
text-align:center;
}

/* Grafica pentru sectiunea Top */

#top {
margin:2px auto;
position:relative;
border:1px solid #ceceda;
background-color:#dedeee;
}

/* Grafica pentru sectiunea Corp */

#corp {
position:relative;
margin:2px auto;
width:100%;
border:1px solid #eeeefe;
background-color:#ededfe;
text-align:left;
}

/* Grafica pentru Meniu */

#meniu {
float:left;
position:relative;
width:250px;
margin:2px auto;
border:1px solid #dafedf;
background-color:#deefee;
padding-left:5px;
}
#meniu ul {
margin:0px;
background-color:#cceede;
list-style:none;
padding:0px 0px 1px 5px;
}
#meniu ul li {
display:block;
position:relative;
margin:0px;
width:235px;
border:1px solid silver;
padding:2px 0px 2px 5px;
}
#meniu ul li a {
display:block;
margin:0px;
width:100%;
border:1px solid #daccfe;
}
#meniu ul li a:hover {
background-color:#ebede0;
}
#meniu .smeniu ul {
display:none;
position:absolute;
top:0px;
}
#meniu li span {
overflow:hidden;
}
#meniu .smeniu:hover ul {
display:block;
left:190px;
z-index:12;
}

/* Grafica pentru Context */

#context {
min-height:200px;
margin:0px 1px 1px 260px;
padding:3px 5px;
}

/* Grafica pentru sectiunea Subsol */

#subsol {
clear:both;
position:relative;
margin:2px auto;
border:1px solid #ceced8;
background-color:#ebede0;
z-index:10;
}

- Pe langa aceste fisiere, creati un director "pagini" in care adaugati fisierele ce au continutul specific
pentru fiecare link din meniu, si care apare in zona "context".

- Codul generat de "index.php" este ordonat si valid XHTML.

- Observati ca template-ul, codul HTML din HEAD si BODY e simplu, foloseste cateva variabile
standard, generate de script-ul PHP, in rest, structura acestuia poate fi oricand modificata usor,
pentru toate paginile; trebuie doar sa se tina cont de adaugarea variabilelor pentru meta-tags, meniu
si codul PHP din zona "context" care include continutul paginii accesate. In HEAD puteti adauga si
alte stiluri CSS sau script-uri JavaScript.
- Cand doriti sa adaugati pagini noi in site, sa le stergeti sau sa modificati numele lor, lucrati in fisierul
"admin.php". Acolo sunt stocate, in matricea "$pags[]", elementele ce contin datele necesare afisarii
fiecarei pagini. Pentru orice pagina noua, adaugati un element pt. matrice, ($pags['nume']) dupa
modelul celor deja existente, apoi in directorul "pagini" adaugati un fisier cu acelasi 'nume' si care sa
contina doar continutul care sa fie afisat in sectiunea "context".

Important
- Numele fisierelor pe care le adaugati in directorul "pagini" (pt. continut din context) trebuie sa fie
acelasi cu numele cheii din elementul matricei "$pags[]" pentru pagina respectiva.
- Numele din Meniu care va contine subdomeniu trebuie sa fie diferit de cheile: titl, desc si keys.
- Ordinea afisarii numelor in meniu este aceeasi cu cea a elementelor din matrice.

3. Cosmeti zarea link-urilor

Daca doriti sa "cosmetizati" link-urile paginilor, generate in meniul din exemplul de sus, sa le
faceti "user friendly", puteti folosi mod-rewrite.
Pentru aceasta, adaugati intr-un fisier ".htaccess" (care sa se afle in acelasi loc unde e si
"index.php") urmatorul cod:
Options +FollowSymLinks
RewriteEngine On

#RewriteBase /
RewriteCond %{REQUEST_FILENAME} !-f
RewriteCond %{REQUEST_FILENAME} !-d
RewriteRule ^([a-zA-Z_]+).html$ index.php?id=$1 [NC,L]
RewriteRule ^([a-zA-Z_]+)-([a-zA-Z_]+).html$ index.php?id=$1&sm=$2 [NC,L]
- Link-urile vor avea forma "nume_pagina.html",
- iar pentru cele cu submeniu vor avea forma "meniu-nume_pagina.html".

In script-ul PHP din "index.php", unde este generat codul pentru meniu, trebuie efectuate
urmatoarele doua modificari:
In loc de
$link = '<a href="index.php?id='. urlencode($kei).'" title="'. $pagini['titl']. '">'. str_replace('_', ' ',
ucfirst($kei)). '</a>';
Scrieti
$link = '<a href="'. urlencode($kei).'.html" title="'. $pagini['titl']. '">'. str_replace('_', ' ', ucfirst($kei)).
'</a>';
Iar pentru submeniuri, inlocuiti
$link = '<a href="index.php?id='. urlencode($kei). '&amp;sm='. urlencode($kei2).'" title="'. $pagini2['titl'].
'">'. str_replace('_', ' ', ucfirst($kei2)). '</a>';
Cu
$link = '<a href="'. urlencode($kei). '-'. urlencode($kei2).'.html" title="'. $pagini2['titl']. '">'. str_replace('_',
' ', ucfirst($kei2)). '</a>';

Sau puteti descarca versiunea cu mod-rewrite a acestui exemplu de aici -> Creare Site 2.

Daca studiati codul HTML al paginilor, generat de PHP, veti intelege mai bine rolul datelor din
matrice si ce face scriptul PHP.
Codul paginii poate fi vazut, daca folositi Mozilla Firefox, din meniul View -> Page Source.
 Creare site cu PHP si MySQL - CMS

Part. 2   --   Part. 3

In aceasta lectie puteti invata cum sa creati un site de la zero, care foloseste si baza de date
MySQL. Trebuie sa aveti cel putin cunostintele de baza despre PHP, MySQL, HTML si CSS.
Datele despre numele paginilor, titlu, cuvinte cheie si descriere vor fi stocate intr-un tabel dintr-o
baza de date MySQL, iar continutul fiecarei pagini va fi salvat in fisiere intr-un director pe server.
Toate aceste date vor putea fi adaugate sau stere dintr-o pagina de administrare.
Acest sistem de script pentru site se mai numeste si CMS, acronim de la Content Management
System, o colectie de proceduri prin care continutul, paginile site-ului, pot fi adaugate, sterse si
modificate automat dintr-o pagina de administrare.
Exemplul din aceast tutorial este un fel de CMS mai simplu, care da posibilitatea de a adauga in
site: categorii, meniuri si continut, precum si stergerea lor din pagina de Admin. Pentru a nu
complica prea mult scriptul si necesitatea explicatiilor, nu am adaugat si o procedura de modificare.
Ideea fiind sa puteti invata esentialul in modul de creare a unui site cu PHP si MySQL. Continutul
paginilor il puteti apoi modifica din fisierele in care a fost salvat.
Accentul este pus pe partea de programare, grafica site-ului pentru modelul prezentat aici o face
fiecare. Sistemul permite usor crearea si folosirea unui template HTML

Daca doriti sa invatati cum sa creati un script de site CMS, va sfatuiesc sa cititi cu atentie acest
tutorial si sa scrieti personal scriptul din fiecare fisier, dupa codul prezentat in continuare pentru
fiecare. Daca doar vreti sa folositi acest model pentru a-l adapta si dezvolta, descarcati arhiva cu
tot scriptul si studiati documentatia din el.
- Scriptul complet il puteti descarca de aici -> Creare site - CMS.

In fisierele scriptului gasiti explicatiile necesare intelegeri fiecarei linii de cod si la ce sunt folosite. In
acest tutorial este explicat in mare structura si logica scriptului.

1. Structura site-ului
Inainte de a incepe crearea unui site, trebuie stabilita structura acestuia, care consta din 3
elemente principale (daca folosim si baza de date):
        - structura tabelului (tabelelor) din baza de date.
        - structura fisierelor si directoarelor pe server.
        - structura paginii (paginilor) siteului, layout-ul.
Luam pe fiecare in parte.

Pentru exemplu de site, relativ simplu, din aceasa lectie, este folosit un singur tabel MySQL, care
are urmatoarele coloane:
        - id - o coloana de tip INTEGER AUTO_INCREMENT, care va avea un 'id' (numar) unic pentru
fiecare pagina adaugata.
        - meniu - unde e inregistrat numele meniurilor principale (categoria careia apartine pagina).
        - pagina - pentru numele care-l are fisierul ce contine contextul paginii respective.
        - titlu - in care e stocat titlul ce va fi adaugat in sectiunea HEAD, folosit si pt. formarea numelui
si URL-ul paginii
        - descriere - pentru descrierea din meta-tag "description".
        - cuv_key - pentru cuvintele cheie care vor fi adaugate la fiecare pagina in meta-tag
"keywords".
         - data - pentru inregistrarea datei (in format UNIX) la care sunt adaugate paginile.

La structura de pe server sunt folosite 5 fisiere principale si un director pentru stocarea fisierelor
unde va fi salvat continutul fiecarei pagini (vor fi prezentate fiecare mai tarziu).

Structura paginii (layout-ul) este creata in "index.php", cu o configuratie impartita in 3 zone

principale:
        - Top - unde sunt afisate meniurile principale din site,
        - Corp - zona in care sunt afisate: intr-o parte link-urile paginilor din categoria respectiva, si in
rest continutul acestora
        - Subsol - pentru ce vrem sa apara in partea de jos a site-ului.

Aceasta e pe scurt structura site-ului, in continuare creem pe rand fiecare din aceste elemente.

2. Crearea tabelului MySQL

Partea mai simpla, dar esentiala si foarte importanta la un site care foloseste baze de date e
proiectarea si scrierea codului pentru crearea tabelelor in baza de date. Pentru acest proiect, care e
simplu in ceea ce priveste structura MySQL, am folosit un singur tabel, cu numele "pagini" ce are
coloanele prezentate mai sus.
In directorul radacina al site-ului (www sau httpdocs) creem un fisier php (aici numit
"creaza_tabel.php") in care se scrie codul PHP de mai jos, pentru tabelul MySQL (explicatiile
necesare sunt in documentatia din cod).

- Fisierul creaza_tabel.php
<?php
// Seteaza utilizarea formatului UTF-8
header("Content-type: text/html; charset=utf-8");

// Include fisierul pt. conectare-selectare baza de date

include("admin.php");

// Creaza tabelul pagini, cu coloanele necesare si utilizabil cu formatul UTF-8

$sql = "CREATE TABLE `pagini` (id INTEGER UNSIGNED NOT NULL AUTO_INCREMENT PRIMARY KEY, meniu
varchar(25), pagina varchar(110), titlu varchar(75), descriere varchar(250), cuv_key varchar(200), data
int(10)) CHARACTER SET utf8 COLLATE utf8_general_ci";

// Se verifica executia funtiei pentru transmiterea codului SQL

if (mysql_query($sql, $conn))
echo '<br /><br /><br /><center><h4>Tabelul pagini a fost creat</h4></center><br />';
else
echo '<br /><br /><br /><center><h4>Tabelul pagini nu a putut fi creat deoarece - '. mysql_error().
'</h4></center>';

mysql_close();         // Incheie conexiunea la mysql

?>

3. Datele administratorului, conectarea la MySQL si functi i de fi ltrare

Pentru a lucra cu MySQL din PHP, trebuie sa scriem datele pentru conectarea scriptului la baza
de date.
Deoarece aceste date trebuie folosite in toate paginile care preiau sau transmit valori la MySQL, le
 scriem intr-un fisier php separat, aici numit "admin.php", pe care-l vom include (cu include()) unde
este necesar.
In acest script de tip CMS vom avea nevoie de inca 2 fisiere principale: unul pentru partea de
administrare (adaugare, stergere pagini) si altul pentru afisarea continutului. Ambele vor lucra cu
baza de date si numele meniurilor.
Pentru a nu crea de mai multe ori aceeasi functie in fisiere diferite, folosim "admin.php", pe care
oricum il includem in celelalte fisiere din script, si scriem in el si alte date sau functii generale,
precum cele de filtrare, pe care va trebui sa le folosim in fisiere separate. Astfel, codul comun
folosit in scripturile din ele il vom scrie cat mai simplu, o singura data, in "admin.php", unde in total
adaugam:
- datele pentru conectarea si selectarea bazei de date, numele si parola pentru accesul la functiile
paginii de admin (prezentata in partea a doua a tutorialului), o functie pentru selectarea meniurilor
principale din tabelul MySQL, deoarece numele meniurilor vor fi necesare atat in fisierul care
afiseaza paginile din site cat si in cel de administrare, o functie pentru filtrarea datelor care
lucreaza cu MySQL si alta care va fi folosita pentru definirea numelor paginilor din site, utilizate si in
crearea link-urilor.
Codul PHP ce trebui scris in "admin.php" e urmatorul.

- Fisierul admin.php
<?php
// De la http://www.marplo.net/php-mysql/
// Datele pt. autentuificare Administrator
// Necesare in pagina pt. adaugare si stergere pagini in site
$admin = 'admin';
$pass = 'pass';

// Numele directorrului unde sunt incarcate paginile

$dir = 'pagini';

// Seteaza extensia folosita pt. fisierele in care sunt salvate

contextul paginilor
$ext = '.htm';

// Modificati datele pt. conectare la baza de date

$host = "localhost";
$utilizator = "root";
$parola = "parola";
$numebd = "nume_bd";

// Conectarea la baza de date

$conn = mysql_connect($host, $utilizator, $parola);
if (!$conn) {
echo 'Conectare nereusita la MySQL';
exit;
}

// Selectarea bazei de date

if (!mysql_select_db($numebd, $conn)) {
echo 'Baza de date nu a putut fi selectata deoarece : '.
mysql_errno(). ' : '. mysql_error();
exit;
}

// Setarea conexiunii pt. utilizare format UTF-8

$sql = "SET NAMES 'utf8'";
mysql_query($sql, $conn);

/*** Functii necesare ***/

// Functia pt. filtrarea variabilelor folosite in lucru cu MySQL

function filtr_sql($var) {
// Se verifica daca "magic_quotes_gpc()" este setat ON
// Daca e ON, se aplica stripslashes() variabilei $var, pentru a nu se
adauga de 2 ori "\"
if(get_magic_quotes_gpc()) { $var = stripslashes($var); }

// Aplica functia de filtrare

$var = mysql_real_escape_string($var);

return $var;
}

// Functia care preia din MySQL meniurile principale ale site-ului

function get_meniu() {
// Selecteaza coloanele in care numele meniului e acelasi cu numele
paginii
// Apoi adauga numele meniurilor intr-o variabila tip array
$q = "SELECT `meniu` FROM `pagini` WHERE `meniu`=`pagina`";
$result = mysql_query($q) or trigger_error(E_USER_ERROR);
if (mysql_num_rows($result) == 0) {
$menu = false;
}
else {
while ($rand = mysql_fetch_assoc($result)) {
// Elimina caracterele "\" care au fost adaugate de
"mysql_real_escape_string()"
$menu[] = stripslashes($rand['meniu']);
}
}
return $menu;
}

// Functia pt filtrarea sirurilor folosite la numele meniurilor sau

paginilor
// Utilizate la crearea numelor fisierelor si a link-urilor
function filtrare($sir) {
// Inspirat de la www.tutoriale.far-php.ro
// Se converteste numele in litere mici si se scot spatiile de la
inceput si sfarsit
$sir = trim(strtolower($sir));

// Un array cu lista caracterelor care se inlocuiesc

$lista_car = array(
'&#259;' => 'a',
'&icirc;' => 'i',
'&acirc;' => 'a',
'&#351;' => 's',
'&#355;' => 't',
'&#258;' => 'a',
'&Icirc;' => 'i',
'&Acirc;' => 'a',
 '&#350;' => 's',
'&#354;' => 't',
'ã' => 'a',
'â' => 'a',
'é' => 'e',
'î' => 'i',
'í' => 'i',
'n' => 'n',
'ó' => 'o',
's' => 's',
'?' => 't',
'ú' => 'u',
'-' => '_',
' _ ' => '_',
' _' => '_',
'_ ' => '_',
' ' => '_'
);

// Se inlocuiesc caracterele de mai sus, parcurgand fiecare element

din matrice
foreach ($lista_car as $litera=>$inlocuire) $sir =
str_replace($litera, $inlocuire, $sir);

// Pastreaza in sir doar caracterele din expresia regulata (adica

litere, cifre si _)
$sir = preg_replace('/([^A-Za-z0-9_])/', "", $sir);

// Se returneaza gata aranjat

return $sir;
}
?>

4. Protejarea fi sierului
Deoarece in "admin.php" sunt datele importante pentru conectare la baza de date si
autentificare administrator, este indicat sa asiguram o protetie sporita acestui fisier. Pentru aceasta
folosim .htaccess ca sa blocam accesul extern la el.
Deschideti un editor simplu de text si scrieti in el codul de ma jos, apoi salvati-l in format ASCII cu
denumirea .htaccess, fara alta extensie, in acelasi loc unde e si "admin.php".
# Blocheaza accesul extern la admin.php
<files admin.php>
order allow,deny
deny from all
</files>

Sau o alta metoda ar fi sa mutati fisierul "admin.php" intr-un director de pe server, care nu poate fi
accesat din browser. In acest caz trebuie sa modificati si calea de includere a lui.

- In partea a doua a acestui tutorial gasiti explicatii despre fisierul de administrare si management
date, prin care se va putea adauga si sterge paginile site-ului.
- In partea a treia sunt prezentate fisierele "index.php" si "grafic.css"
 Creare site cu PHP si MySQL - CMS -   Pa rt . 3

Part. 1   --   Part. 2

Aici, in a treia parte din acest tutorial sunt prezentate fisierele "index.php" si "grafic.css".
index.php - e fisierul care afiseaza continutul site-ului. In partea de sus a paginilor sunt afisate
categoriile, meniurile principale din site. Iar in corpul paginii: in partea stanga e un meniu in care
sunt afisate link-urile paginilor corespunzatoare fiecarei categorii si in centru se afiseaza continutul
celei accesate.
Acest fisier trebuie creat in directorul root al site-ului (www sau httpdocs). In el sunt 2 categorii
distincte de cod: scriptul PHP si codul HTML cu layout-ul site-ului.
Scriptul PHP include la inceput fisierul "admin.php", dupa care sunt definite variabilele cu datele
initiale care vor fi incluse in codul HTML, pentru meniuri, nume pagina, titlul, descrierea si cuvintele
cheie, apoi, in functie de pagina apelata, aceste date sunt modificate cu cele care apartin paginii
respective, si care sunt preluate din MySQL.
O alta treaba pe care trebuie sa o faca scriptul din acest fisier este crearea link-urilor pentru
meniuri si pagini. Adauga numele paginilor preluate din tabelul MySQL intr-o matrice, apoi
parcurge aceasta matrice si formeaza cate un link cu fiecare nume, avand adresa URL de forma
"index.php?p=nume_pagina". Astfel, ca sa stie ce pagina sa fie afisata cand e accesat un link,
scriptul verifica valoarea variabilei $_GET['p'], care e numele paginii si care a fost folosit atat in
tabelul MySQL cat si la fisierul in care e salvat continutul iei.
Ultima operatie din acest script e definirea meniului cu principalele categorii, care sunt afisate in
top-ul paginii. Pentru aceasta se foloseste functia "get_meniu()" din "admin.php", datele returnate
de aceasta fiind o matrice cu numele categoriilor. Se parcurge aceasta matrice si fiecare nume e
adaugat in cod HTML.
Dupa scriptul PHP urmeaza codul HTML cu template-ul site-ului. Acesta preia variabilele setate in
script, pentru titlu, descriere, cuvinte cheie, meniu principal, paginile din meniul curent si numele
fisierului in care e continutul ce trebuie afisat. Aceste variabile au nume fixe, oricare ar fi pagina
accesata, si datele din ele pot fi afisate cu instructiunea "echo", astfel, puteti modifica oricand
template-ul site-ului si sa schimbati locul afisarii acestor elemente dupa cum doriti.
Veti observa ca scriptul complet din acest tutorial nu are si o grafica definita (doar superficial), asta
o face fiecare dupa cum vrea, obiectul acestei lectii fiind partea de programare PHP.
Iata si codul complet din "index.php"

- Fisierul index.php
<?php
// Exemplu creare site cu PHP, de la http://www.marplo.net
// Seteaza optiunea de a afisa orice eroare care apare in executia
scriptului
ini_set('display_errors',1);
error_reporting(E_ALL);

// Include fisierul cu datele pt. conectare la MySQL

include('admin.php');

// Creaza variabilele folosite in template-ul paginii

$meniuri_html = '';
$pagini_html = '';
$titlu = 'Titlu pt. pagina principala, index';
$desc = 'Descriere pt. pagina principala, index';
$cuv_key = 'Cuvinte, cheie, pagina, principala, index';
// Daca sunt primite date prin $_GET, cu indice 'p'
if (isset($_GET['p'])) {
// Adauga valoarea intr-o variabila, eliminand spatii exterioare cu
trim()
// si decodand-o cu urldecode() deoarece acel sir din adresa URL este
adaugat cu urlencode()
$pag = urldecode(trim($_GET['p']));

// Preia din sir, cu explode(), primul cuvant (cuvinte) dinainte de

'-', cu indice [0]
// deoarece acesta e numele meniului (categoriei), necesar pt.
Selectarea din MySQL a paginilor din meniu
$sir = explode('-', $pag);
$meniu = $sir[0];

// Deoarece la adaugarea in tabele, datele au fost filtrate cu functia

filtr_sql(), creata in admin
// Aplica acelasi filtru si variabilelor $pag si $meniu, necesare pt.
Select in tabel
$pag = filtr_sql($pag);
$meniu = filtr_sql($meniu);

// Selecteaza din MySQL paginile care apartin categoriei, meniului

transmis in adresa URL
$sql = "SELECT * FROM `pagini` WHERE meniu='$meniu'";
$result = mysql_query($sql) or trigger_error(E_USER_ERROR);
if (mysql_num_rows($result) == 0) {
echo '0 rezultate';
}
else {
while ($rand = mysql_fetch_assoc($result)) {
// Preia numele si titlul pagiilor care sunt in meniul accesat
// unde numele din coloana pt. pagini e diferit de numele
meniului
if ($rand['pagina']!=$meniu) {
// Elimina caracterele "\" care au fost adaugate de
"mysql_real_escape_string()"
$pg_titlu[] = stripslashes($rand['titlu']);
$pg_nume[] = stripslashes($rand['pagina']);
}

// Preia numele paginii apelate, titlu, descriere, cuvinte

cheie si data
// unde randul din tabel are datele paginii accesate
if ($rand['pagina']==$pag) {
$titlu = stripslashes($rand['titlu']);
$desc = stripslashes($rand['descriere']);
$cuv_key = stripslashes($rand['cuv_key']);
$pagina = stripslashes($rand['pagina']);
$data = stripslashes($rand['data']);
}
}
}
}
$meniuri = get_meniu(); // Apeleaza functia din admin.php
pt. obtinerea meniurilor (categoriile) din Top

// Creaza codul HTML cu meniurile

$meniuri_html = '<ul><li><a href="index.php" title="Pagina
Principala">Pagina Principala</a> &nbsp; </li>';

// Daca matricea cu meniurile contine cel putin un meniu adaugat

if (count($meniuri)>0 && !empty($meniuri[0])) {
for($i=0; $i<count($meniuri); $i++) {
// Cu ucfirst() face prima litera din meniu sa fie Majuscula
// Cu str_replace inlocuieste '_' din numele meniului cu spatiu
$n_meniu = ucfirst(str_replace('_', ' ', $meniuri[$i]));
$meniuri_html .= '<li><a href="index.php?p='.$meniuri[$i].'"
title="'.$n_meniu.'">'.$n_meniu.'</a></li>';
}
}
$meniuri_html .= '</ul>'; // Inchide codul HTML pt. aceste
meniuri

// Creaza codul HTML cu paginile din categoria curenta, daca acestea

exista, pt. meniul din stanga
if (isset($pg_nume)) {
$pagini_html = '<ul id="pagini">';
for($i=0; $i<count($pg_nume); $i++) {
$pagini_html .= '<li><a href="index.php?p='.$pg_nume[$i].'"
title="'.$pg_titlu[$i].'">'.ucfirst($pg_titlu[$i]).'</a></li>';
}
$pagini_html .= '</ul>';
}

// Seteaza utilizarea formatului UTF-8 in pagina

header("Content-type: text/html; charset=utf-8");

// In continuare, codul HTML in care se adauga si variabilele necesare

generate de PHP
?>
<!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN"
"http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.dtd">
<html>
<head>
<title><?php echo $titlu; ?></title>
<meta name="description" content="<?php echo $desc; ?>" />
<meta name="keywords" content="<?php echo $cuv_key; ?>" />
<meta name="robots" content="index, follow" />
<link href="grafic.css" rel="stylesheet" type="text/css" />
</head>
<body>
<!-- Start Top pagina -->
<div id="top">
<h1>Sectiunea din top-ul paginii</h1>
<div id="meniu">
<?php echo $meniuri_html; ?>
</div>
</div>

<!-- Start Corp pagina -->

<div id="corp">
<!-- Start Meniul cu paginile -->
<div id="meniu_p">
<h4>Pagini</h4>
<?php echo $pagini_html; ?>
</div>

<!-- Start Context -->

<div id="context">
<?php
// Daca e setata o valoare pt. variabila $pagina,
// Variabila definita prin Selectul din MySQL, si contine numele
paginii, pt. adresa ei
if (isset($pagina)) {
// Afisaza data la care a fost creata psgina, preluata din MySQL
echo '<em>'.date('j-F-Y ', $data).'</em><br />';
// Include fisierul in care e continutul
readfile('pagini/'.$pagina.$ext);
}
else {
// Daca nu e apelat vreun link din meniu sau poagini
// Afiseaza continutul dorit pt. pagina "index"
// Il puteti crea cu 'echo' ori sa-l includeti din alt fisier
extern
echo '<h3>Continut initial pentru pagina index</h3>
<h3>Creati cu "echo" tag-urile HTML sau includeti continut din
alt fisier extern,<br />
cu include("fisier.php") sau readfile("fisier.html")</h3>';
}
?>
</div>
</div>

<!-- Start Subsol pagina -->

<div id="subsol">
<a href="add_del.php" title="Admin"><em><b>Admin</b></em></a>
<h4>Continutul din subsolul paginii</h4>
<h4>Va apare in toate paginile site-ului</h4>
</div>

</body>
</html>

Ultimul fisier din acest script gen CMS este cel care se ocupa de grafica site-ului. L-am denumit
"grafic.css" si contine doar cateva coduri CSS pentru o structura de baza a cadrelor din pagina.
Acest fisier este apelat in sectiunea HEAD a codului HTML din "index.php".

- Fisierul grafic.css
body {
margin:0px auto;
width:1000px;
background-color:#e8e8fe;
text-align:center;
}
/* Grafica pentru sectiunea Top */
#top {
margin:2px auto;
position:relative;
border:1px solid #ceceda;
background-color:#dedeee;
}

/* Grafica pentru sectiunea Corp */

#corp {
position:relative;
margin:2px auto;
width:100%;
border:1px solid #eeeefe;
background-color:#ededfe;
text-align:left;
}

/* Grafica pentru Meniu principal */

#meniu {
position:relative;
margin:2px auto;
border:1px solid #dafedf;
background-color:#deefee;
padding-left:5px;
}
#meniu ul {
margin:0px;
background-color:#cceede;
list-style:none;
padding:0px 0px 1px 5px;
}
#meniu ul li {
display:inline;
margin:1px 3px;
border:1px solid silver;
padding:3px;
}
#meniu ul li a {
margin:0px;
border:1px solid #daccfe;
}
#meniu ul li a:hover {
background-color:#ebede0;
}

/* Grafica pentru meniul din stanga */

#meniu_p {
float:left;
position:relative;
width:240px;
border:1px solid green;
padding:2px
}

/* Grafica pentru Context */

#context {
min-height:200px;
margin:0px 1px 1px 260px;
padding:3px 5px;
}

/* Grafica pentru sectiunea Subsol */

#subsol {
clear:both;
position:relative;
margin:2px auto;
border:1px solid #ceced8;
background-color:#ebede0;
z-index:10;
}

- Arhiva cu scriptul complet o puteti descarca de aici -> Creare site - CMS.

Site-ul creat cu acest script poate folosi si afisa caracterele in format UTF-8, iar codul HTML generat
este valid XHTML.
Cateva date suplimentare despre modul de utilizare gasiti in fisierul "Citeste.html".