Sunteți pe pagina 1din 10

2.

LAGĂRE
2.1. Definire; clasificarea lagărelor.

Lagărele sunt organe de maşini care preiau încărcările radiale şi axiale ale unui
arbore (sau osie), permiţând acestuia doar mişcare de rotaţie sau oscilaţie în jurul
axei sale şi totodată asigurând sprijinirea arborelui (sau osiei).

Lagărele pot fi clasificate utilizând mai multe criterii:


• După tipul frecării:
o Lagăre cu alunecare
o Lagăre cu rostogolire
• După direcţia sarcinii:
o Lagăre radiale
o Lagăre radial-axiale
o Lagăre axiale
• După regimul de frecare-ungere:
o Lagăre cu frecare uscat limită
o Lagăre cu frecare mixtă
o Lagăre cu frecare fluida

La lagărele cu alunecare rezemarea arborelui se realizează prin intermediul unei


cuple cinematice formată formată dintr-o porţiune a arborelui, numită fus de
alunecare, şi piesa de rezemare a lagărului, numită cuzinet (fig.2.1).

Lagărele cu rostogolire (rulmenţii) sunt organe de maşini care asigură sprijinirea


arborelui prin intermediul unor corpuri de rostogolire (bile sau role) plasate între
două elemente ale rulmentului, numite inele. Unul dintre inele se asamblează la
organul rotitor (arbore sau osie), iar celălalt la partea fixă (carcasa). În acest fel
mişcarea de rotaţie a arborelui este realizată prin frecare de rostogolire (fig.2.2).
2.2. Lagăre cu alunecare

Lagărele cu alunecare se utilizează mai rar (în comparaţie cu rulmenţii), şi numai


în anumite condiţii specifice cum ar fi:
• La încărcări specifice mari, atunci când funcţionarea are loc în prezenţa unor
şocuri şi vibraţii importante.
• La dimensiuni de montaj mari.
• În condiţii de montaj care necesită demontarea lagărului în plan radial ( de
exemplu la sprijinirea arborilor cotiţi).

2.2.1. Forme constructive ale fusurilor de alunecare

Fusurile radiale cilindrice ale arborilor, pot asigura (sau nu) şi sprijinirea axială a
arborelui. În funcţie de această posibilitate a sprijinirii axiale, putem distinge trei
variante constructive de fusuri :
a) Fus radial cilindric fără umeri (fig.2.3). În acest caz arborele are două grade
de libertate şi anume : rotaţia în jurul axei longitudinale şi deplasarea axială
spre stânga şi spre dreapta.
b) Fus radial cilindric cu un umăr de sprijin (fig.2.4). Şi la această soluţie
constructivă arborele are două grade de libertate : rotaţie în jurul axei şi
deplasare axială. Însă deplasarea axială se poate face într-un singur sens ( în
exemplul din fig.2.4 deplasarea axială a arborelui este posibilă numai spre
dreapta). Pentru a se realiza o sprijinire axială corectă este necesară
îndeplinirea condiţiei rc>rf ( rc- raza de racordare a cuzinetului; rf- raza de
racordare a fusului).
c) Fus radial cilindric cu doi umeri de sprijin (fig.2.5). În acest caz arborele
deţine un singur grad de libertate : rotaţie în jurul axei longitudinale.
Deplasările axiale sunt împiedicate de prezenţa celor doi umeri de sprijin.
Rezemarea axială corectă impune prezenţa unui joc axial ja=0,2…0,5mm.
Acest joc axial are rolul de a prelua efectele fenomenului termic, ce se
manifesta la orice cuplă cinematică.
2.2.2. Calculul lagărelor cu alunecare radiale

Dimensiunile fusurilor sunt cele care determină şi dimensiunile lagărelor. La


calculul fusurilor trebuiesc îndeplinite următoarele cerinţe (criterii):
1. Condiţia de asigurare a ungerii;
2. Condiţia de limitare a încălzirii;
3. Condiţia de rezistenţă;
4. Condiţia de bună rezemare.

Primele două condiţii pot fi tratate fie printr-un calcul simplificat (aproximativ), fie
utilizând un calcul foarte precis.
• La calculul simplificat este pusă condiţia ( pm ⋅ v )nom. ≤ ( p ⋅ v )adm. , unde
pm este presiunea medie fus/cuzinet, iar v reprezintă viteza
tangenţială a fusului. Acest calcul un ţine cont de diagramele reale
ale presiunii fus/cuzinet.
• La calculul exact se ţine cont de teoria hidrodinamică a ungerii,
algoritmul de calcul va asigura o funcţionare optimă, din punct de
vedere tribologic, a cuplei cinematice fus-cuzinet.
Condiţia de bună rezemare este determinată de limitarea deformării prin încovoiere
a arborelui pe reazeme. Deci va fi limitată săgeata unghiulară la îcovoiere a
arborelui, astfel încât să fie îndeplinită condiţia: ϕn < ϕa ( φn- săgeată nominală; φa-
săgeată admisibilă).

A. Calculul fusurilor de capăt din condiţia de rezistenţă

Considerând schema de încărcare a unui fus de capăt, din fig. 2.6, şi ţinând cont de
faptul că acesta este supus exclusiv la încovoiere, atunci poate fi scrisă condiţia de
verificare la rezistenţă:
σ ni ≤ σ ai ;(2.1)
Mi
σ ni = ≤ (σ ai )nσ ;(2.2)
W
l π ⋅d3
Dar: M i = R1 ⋅ ;W = ≅ 0,1⋅ d 3 ;(2.3)
2 32
Înlocuind relaţiile (2.3) în (2.2) va rezulta relaţia de predimensionare:
5 ⋅ R1 ⋅ l
d≥ 3 ;(2.4)
(σ ai )nσ
l
Se poate ţine cont de valorile uzuale ale raportului: k = = 0,5...0,8. astfel încât
d
relaţia (2.4) permite determinarea celor două dimensiuni caracteristice ale unui
lagăr, lugimea fusului şi diametrul acestuia.

B. Calculul fusurilor intermediare din condiţia de rezistenţă

Fusurile intermediare sunt acelea care sunt solicitate la încovoiere şi răsucire, prin
urmare sunt supuse solicitărilor compuse. Dacă se analizează schema de încărcare
din fig.2.7, atunci este oportună condiţia de verificare la rezistenţă:
M ei
σ ei = ≤ (σ ai )nσ ;(2.5)
W
π ⋅d3 10 ⋅ M ei
Dar W = ≅ 0,1⋅ d 3 şi astfel σ ei = ≤ (σ ai )nσ ;(2.6)
32 d3
Momentul echivalent (respectând ipoteza a-III-a la rupere) se poate determina
utilizând expresia:

M ei = M i2 + (α III ⋅ M r ) ;(2.7)
'' 2

Relaţia de predimensionare a fusului va avea forma:

10 ⋅ M ei
d≥ 3 ;(2.8)
(σ ai )nσ

2.3. Lagăre cu rostogolire (rulmenţi)

Lagărele cu rostogolire prezintă o serie de avantaje în raport cu cele de alunecare,


şi anume:
• Pierderi mai reduse prin frecare
• Pornire mai uşoară
• Dezvoltare de căldură mai redusă
• Fusurile arborilor nu se uzează
• Nu necesită rodaj
• Consum mic de lubrifiant
• Dimensiuni mici ale fusului (lungime)
• Tipizare la scară internaţională
2.3.1. Clasificarea rulmenţilor ; variante constructive

Se poate face o clasificare a rulmenţilor, utilizând următoarele criterii:


1. După direcţia sarcinilor preluate de rulment
a. Rulmenţi radiali (preiau încărcări radiale, dar şi axiale ce au valori
reduse)
b. Rulmenţi radiali-axiali
c. Rulmenţi axiali-radiali
d. Rulmenţi axiali
2. După forma corpurilor de rostogolire
a. Rulmenţi cu bile
b. Rulmenţi cu role cilindrice
c. Rulmenţi cu role conice
d. Rulmenţi cu role butoi
e. Rulmenţi cu ace (diametrul rolelor nu depăşeşte 5mm)
3. După numărul rândurilor corpurilor de rostogolire
a. Rulmenţi pe un rând
b. Rulmenţi pe două rânduri
c. Rulmenţi pe mai multe rânduri (foarte rari)

Rulmenţi radiali cu bile pe un rând


Aceşti rulmenţi (fig. 2.8) preiau în principal sarcini radiale (R) dar şi sarcini axiale
(A) cu valori mici (maximum 20% din valoarea sarcinilor radiale).

Rulmenţi radiali-axiali cu bile pe un rând


Căile de rulare ale acestor rulmenţi sunt mai adânci, permiţând preluarea unor
încărcări axiale mai mari decât la rulmenţii precedenţi, dar aceste sarcini axiale
sunt preluate numai într-un singur sens (fig. 2.9).
Rulmenţi radial-axiali cu role conice pe un rând
Corpurile de rostogolire au formă de trunchi de con, de asemenea căile de rulare
sunt tronconice (fig. 2.10). Aceşti rulmenţi preiau atât sarcini radiale cât şi sarcini
axiale mari (comparabile valoric cu cele radiale). Sarcinile axiale sunt preluat într-
un singur sens.

Rulmenţi axiali cu bile pe un rând


Corpurile de rostogolire (bilele) se rostogolesc între două căi de rulare prelucrate
pe suprafeţele frontale ale celor două inele. Inelul superior este rotitor (solidar cu
arborele) iar cel inferior este fix (solidar cu carcasa). Aceşti rulmenţi preiau numai
sarcini axiale (A), într-un singur sens (fig. 2.11).
2.3.2. Calculul rulmenţilor

A. Criteriul sarcinii statice admisibile


Una din cauzele de deteriorare a rulmenţilor este depăşirea locală a limitei de
curgere a materialului, situaţie ce poate produce striviri locale ale corpurilor de
rostogolire sau ale căilor de rulare. Se poate admite ca nefiind periculoasă o
deformaţie plastică ∆, în relaţie cu diametrul corpurilor de rostogolire, Dw, de
următoarea formă :
∆ ≤ 10−4 ⋅ Dw ;(2.9)
Din această condiţie se are în vedere limitarea încărcărilor la valori mai mici, cel
mult egale, cu acele sarcini care ar putea produce deformaţii periculoase. Această
relaţionare este de forma :
P0 ≤ C0 ;(2.10)
unde : P0(Fr,Fa)- sarcina statică echivalentă
C0- sarcina statică de bază.

B. Criteriul durabilităţii la uzura de oboseală


Acest criteriu are la bază evitarea uzurii de oboseală de tip pitting (ciupituri),
pentru o anumită durabilitate dată, exprimată în ore de funcţionare (Lh).
Pentru rulmenţii radiali şi radial-axiali durabilitatea nominală poate fi exprimată
prin:
p
⎛C ⎞
L10 = ⎜ r ⎟ ;(2.11)
⎝ Pr ⎠
unde:
• L10-durabilitatea nominală a rulmentului pentru o fiabilitate de 90%,
exprimată în milioane de rotaţii.
• Cr- sarcina radială dinamică de bază, determinată experimental.
• Pr- sarcina reală dinamică echivalentă, corespunzătoare încărcării lagărului:
Pr = X ⋅ Fr + Y ⋅ Fa , unde coeficienţii X şi Y au valorile indicate în SRISO 281-
1994 în funcţie de tipul rulmentului.
• p- exponent cu valorile: p=3 pentru rulmenţii cu bile; p=10/3 pentru
rulmenţii cu role.

Din relaţia (2.11) se poate determina sarcina radială dinamică necesară, Cnr:
1

Cnr = L ⋅ Pr ;(2.12)
p
10

Valoarea acestui parametru, pentru alegerea rulmentului, se compară cu CrSTAS:


CrSTAS ≥ Cnr ;(2.13)