MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA JURNALISM ȘI ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII

Catedra: Jurnalism și
procese mediatice

REFERAT

Tema: Discursuri politice în mass

media

A elaborat: Țîgîrlaș Tatiana, anul I ,

învățământ cu frecvență redusă, grupa 101

A verificat: Pîrțac Grigore

Doctor în științe politice, conferențiar universitar

Chișinău - 2021
Cuprins:
Originea termenului Mass- Media
Termenul Mass-media
MASS-MEDIA ÎN RELAȚIILE CU POLITICUL: CONCEPTE, FUNCȚII, TEORII
FUNCȚIILE MASS-MEDIA ÎN RELAȚIILE CU POLITICUL
Paradigma funcţiilor mass-media
LINŞAJUL MEDIATIC
Funcțiile mass media

Termenul de media sau mass-media este preluat din limba

engleză și se traduce ca  „medii (de comunicare) de masă”.
Televiziunea, radioul, internetul și presa scrisă cuprind un număr mare de informații publice care ajung
la un număr foarte mare de persoane. Acest produs, presupune că este ușor de obținut și are un preț
accesibil pentru toate grupurile sociale.

Funcțiile media de comunicare întotdeauna au avut și vor avea un rol important în societate.
Cuprinzând:

1.Transmiterea informației

2.formarea, influențarea și manipularea opiniei publice,

3.educație,

4.divertisment ș.a.

Cele mai importante evenimente care se întâmplă în societatea noastră, fie interne sau externe, ne-au
fost aduce de către mass-media, ceea ce denotă faptul că media poate influența opiniile puternice,
judecățile de valoare și, prin urmare, alegerile și deciziile pe care oamenii le vor lua.

Presa și celelalte pot afecta indivizii, grupurile, instituțiile, modelându-le personalitatea umană sub
aspect cognitiv, afectiv și comportamental. [10].

MASS-MEDIA ÎN RELAȚIILE CU POLITICUL: CONCEPTE, FUNCȚII, TEORII

Presa și politicul sunt fenomene ce nu mai pot fi percepute separat. Presa monitorizează politicul, iar
politicul încearcă să controleze și să facă ingerințe, deseori, în activitatea media, ea fiind principala sursă de
comunicare între politicieni și electorat. Rémy Rieffel consideră că modul tradițional de reprezentare a
puterii prin triada: a delibera – a analiza – a lua decizii s-a îmbogățit datorită influenței presei, cu încă o
acțiune-tip: a ști să faci vizibile actele de guvernare [1]. Altfel spus, în lumea modernă, actul politic este
indisolubil legat de actul de comunicare: o guvernare bună, care nu știe să se facă vizibilă, să fie bine
„reprezentată” în presă, riscă să piardă adeziunea unui public neinformat sau greșit informat. În campaniile
electorale, între actorii politici și mass-media se creează o alianță tactică. „Politicienii se folosesc de media
pentru a ajunge, în primul rând, la cetățeni, și urmăresc să le câștige, prin intermediul social media, presei
scrise sau audiovizuale, încrederea, simpatia și voturile” [2]. În timpul campaniei electorale, instituțiile
media devin părtinitoare și purtătoare de mesaje critice și negative la adresa unor forțe politice. Mass-
media joacă un rol crucial în cadrul sistemului politic, indiferent de regimul politic de guvernare instaurat.
De fapt, politica este prezentă prin mass-media. În cadrul sistemului politic mass-media îndeplinește un set
de funcții specifice: presa prezintă informații publicului, interpretează știrile și faptele. Informațiile, oferite
de mass-media, au o redutabilă capacitate de penetrare și de convingere, de modelare a percepțiilor asupra
lucrurilor și de influențare a opiniei și comportamentului publicului.

În regimurile totalitare, mass-media sunt un canal de promovare propagandistică a conducerilor politice, a

politicilor elaborate de acestea, în democrații însă, mass-media trebuie să se transforme într-un releu
obligatoriu și de nesubstituit care asigură cu succes informarea corectă și nepărtinitoare a votantului cu
privire la actorii politici. Imperativul din fraza precedentă îl includem tranșant, conștientizând fenomenul
partizanatului politic, și în democrații. Desigur, calitatea unei democrații poate avea de suferit atunci când
calitatea informației mediatice scade. Numărul instituțiilor media este mai puțin relevant pentru asigurarea
condițiilor de funcționare optimă a proceselor democratice, contează în special ca aceste instituții să nu
transmită doar mesajul puterii politice, ci și pe cel al opoziției. Libertatea presei este o garanție a oricărei
democrații funcționale [3]. Teoretic, presa monitorizează activitatea puterii, iar actul de putere se
desfășoară sub privirea critica a mijloacelor de informare.

Liderii politici încearcă prin construcția unor relații speciale cu presa să acapareze câmpul mass-media.
Numai așa aceștia ajung să fie percepuți de public ca „lideri: „Cei ce reușesc să se exprime, apar ca
reprezentativi, ca importanți [...], în timp ce exclușii de pe micile ecrane rămân în anonimat, nu mai fac
parte din peisajul politic” [4]. Capacitatea mass-media de a influența puterea și a o face mai vizibilă în ochii
electoratului îi permite să se autorizeze ca a patra putere.

FUNCȚIILE MASS-MEDIA ÎN RELAȚIILE CU POLITICUL

Coabitarea dintre politic şi mediatic constituie o axiomă a societăţii moderne comunicaţionale. Mass-media
a devenit un actor activ al sistemului politic, adjudecându-i şi exercitând funcţii distincte. Mijloacele de
informare în masă contribuie esenţial la formarea culturii politice a cetățenilor, la cristalizarea opţiunilor
politice, admiraţiei sau atitudinilor critice faţă de subiecţii politici. Mass-media constituie pârghiile specifice
ale puterii în promovarea viziunilor, poziţiilor şi atitudinilor, apărând în calitate fie de agenţi ai conservării
status-quoului, fie de agenţi ai schimbării. Factorul mediatic devine, incontestabil, un suport al dezvoltării
democratice şi în societatea moldovenească, opinează V. Moraru, fenomenul fiind confirmat şi de
rezultatele sondajelor de opinie, potrivit cărora 63,5% din respondenţi declară încredere în mass-media [5].
Principalii actori ai procesului democratic – partidele politice – depind de funcţionarea adecvată a sistemului
comunicaţional, pentru a transmite votanţilor informaţii care să legitimeze acţiunile sau promisiunile
politice şi rolul acestora. Mai mult, consideră Cristina Coman, unul din rolurile sistemice atribuite partidelor
politice este deţinut de funcţia comunicativă, acestea având rolul de a furniza un canal de comunicare între
conducători și conduși [6]. Problema funcţiilor mass-media este una din cele mai controversate chestiuni
teoretice legate de existenţa mass-media în societatea democratică. Între 1948 şi 1950, Harold D. Lasswell,
R.K. Merton și P. Lazarsfeld enunțau primele definiții (denumite acum „clasice”) ale funcţiilor mass-media.

Paradigma funcţiilor mass-media, elaborată de Lasswell, are trei componente: funcția de supraveghere a
mediului (culegerea şi difuzarea informaţiilor); funcţia de corelare a diferitelor părţi ale societăţii
(interpretarea informaţiei); funcţia de transmitere culturală de la o generaţie la alta (socializare) [7]. În
contextul politicului, Harold Lasswel se referă la următoarele funcţii ale mass-media: monitorizarea
evenimentelor; interpretarea sensului lor; socializarea indivizilor .

Deseori, implicându-se în lupta pentru putere politică și influență, mass-media deviază de la rolul său
obiectiv-deontologic, transformându-se în instrument de propagandă nocivă și de distorsionare a realității.
La influență propagandistică recurg atât partidele politice pe dimensiune națională, cât și statele. În ultimul
timp se scrie și se vorbește mult despre propaganda rusă, precum și despre propaganda anti-rusească.
Astfel, ministrul de Externe al României, Teodor Meleșcanu, remarcă într-un interviu că propaganda rusă
există în Romania și în Republica Moldova. Moscova dispune de televiziuni, presă scrisă prin care-și
promovează interesele [8]. Mai recent, liderul Partidului Democrat din Republica Moldova a acuzat media
din Federația Rusă că „s-a amestecat în alegerile moldovene din toamnă, ajutându-l pe Igor Dodon să le
câștige” [9]. Afirmația apare într-un articol semnat de Vlad Plahotniuc și este accesibilă pe site-ul publicației
americane „The Hill”, specializate mai ales în actualitatea legislativului de la Washington.

LINŞAJUL MEDIATIC este Unul din fenomenele indezirabile la care recurg oponenții politici prin
intermediul mass-media este așa-numitul linșaj mediatic, care reprezintă operațiunea mediatică non-
jurnalistică, deosebit de agresivă, uneori de lungă durată, promovată de către una sau mai multe instituții
media și care acționează premeditat împotriva unei persoane publice, cu scopul compromiterii și distrugerii
credibilității și reputației sale [9]. Prin urmare, mass-media este puterea, magicianul care poate crea
plusvaloare de marcă sau poate cauza pierderea oricărei valori a brandului politic/de justiţie [9] etc. peste
noapte. Linşajul mediatic este manifestarea excesivă a arbitrariului şi lipsei de scrupule a celei de-a patra
puteri. Linşajul mediatic operează şi de fapt se bazează pe un singur instrument de luptă mediatică – atacul
la persoană.

Indiferent de tipul de sistem pe care îl servesc, cu care conlucrează sau în cadrul căruia acţionează, mass-
media este principala forţă de influenţare a opiniei publice. De aceea, guvernele, actorii electorali învaţă să
folosească forţa presei pentru atingerea propriilor interese. O pot face prin câştigarea bunăvoinţei, prin
oferirea de avantaje, prin ameninţări, prin presiuni, prin îngrădiri, prin control administrativ etc. Totodată,
trebuie să recunoaștem și o mare dilemă referitoare la rolul media în democrații. În primul rând, aceasta are
sarcina de a informa, pe de alta, în goana după rating și senzație, mai mult încearcă să impresioneze, să
emoționeze, să distreze decât să relateze. În al doilea rând, incluziunea factorului politic în piața media o
face pe aceasta din urmă dependentă, în principal, financiar. Din considerentele respective, un fenomen
periculos este autocenzura instituțiilor mass-media, care permite jurnaliștilor să se conserve într-un ambalaj
propice material și moral. Tot mai puține sunt sursele media care proliferează analize deranjante la adresa
puterii.Este un fenomen prezent în sistemul politico-mediatic, care nu poate fi neglijat. În acest sens, e cazul
să facem distincție între cenzura politică și cenzura deontologică. Prima este periculoasă pentru democrații,
cea de-a doua –necesară. Pentru a evita fenomenele emergente negative ale colaborării între politică și
mass-media este nevoie de un cadru legislativ echilibrat, modern, care ar evita monopolul pepiața mediatică
cu respectivele consecințe dezastruoase pentru opinia publică, pentru societate în ansamblu.

NIVELUL DE INFORMARE ȘI SATISFACȚIE FAȚĂ DE MASS-MEDIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Cât de informat vă simțiți cu privire la ce se întâmplă în general în Republica Moldova?”

Puțin peste jumătate dintre participanții la studiu (55%) au declarat că se consideră ”foarte informați” sau

”în mare măsură informați” cu privire la evenimentele care au loc în Republica Moldova, iar 43% dintre

respondenții se cred ”în mică măsură” sau ”deloc informați”.

Majoritatea respondenților (61%) cu studii gimnaziale/primare au indicat că se consideră în mică măsură
sau

deloc informați cu privire la ce se întâmplă în Moldova (Anexa 1.1). Jumătate din respondenți care locuiesc
în

mediul rural și o pondere de 52% din locuitorii regiunii Nord au afirmat la fel.

Cât de mulțumit sau nemulțumit sunteți de mass media din Republica Moldova în general (TV, presă, radio,
portaluri de știri pe internet etc.)?”

În cadrul sondajului, participanții la studiu au fost rugați să evalueze nivelul de satisfacție față de mass
media

din Republica Moldova în general. 56% dintre respondenți au menționat că nu sunt mulțumiți de mass
media,

dintre care – 18% au declarat că sunt ”foarte nemulțumiți”. Analizând datele în funcție de criteriile
demografice

(Anexa 1.2), se observă că 62% din cei cu studii superioare au indicat că sunt mai curând sau foarte
nemulțumiți

de mass media în țară. Cu 2 p.p. (puncte procentuale) mai puțini respondenți cu vârsta 46-65 de ani au

comunicat același lucru. 14% dintre respondenții care se află în concediu de maternitate au indicat că sunt

foarte mulțumiți de mass media din țară. Cu 9 p.p mai puțini respondenți pensionari cu indicat același nivel
de

mulțumire. 35% din vorbitori de limba română și cu 3 p.p. mai puțini vorbitori de limba rusă declară că sunt

destul de mulțumiți de mass-media din Moldova. În același timp, 17% din cei care vorbesc româna și 19%
din
vorbitori de limba rusă au denotat că sunt mai curând nemulțumiți de mass-media din RM.

profesionalismul unui jurnalist

Respondenții au menționat următorii factori:

 „experiența anterioară de lucru”;

 subiectele analizate alese de către jurnalist sunt considerate un factor ce determină încrederea în

profesionalismul acestuia;

 „obiectivitatea și veridicitatea informației” transmisă de un jurnalist;

 „are curajul și spune adevărul”;

 implicare în transmiterea informației de la fața locului;

 Câteva persoane au declarat că relatarea adevărului reprezintă un risc pentru unii jurnaliști, care nu sunt

protejați, dar din contră, adesea „au suferit foarte mult jurnaliștii anume pentru informația corectă”.

 S-a exemplificat cazul jurnalistului rus D. Gubernev – care activează în știrile din sport de peste 10 ani și

cunoaște aria, sportivii și situația din domeniu;

Alt participant a făcut referire la jurnaliștii care primesc noutatea bine structurată prin comunicatele de
presă

ale unor instituții, organizații și o expun la buletinele de știri fără a o analiza sau a adăuga informații. În
opinia

repondentului, jurnalistul nu poate interveni în astfel de informații, respectiv în mass-media apar noutăți
care

nu sunt verificate. Iar o altă persoană a adăugat că familiarizarea jurnalistului cu un anumit subiect înainte
de

a lua un interviu, de asemenea, este simțită de public.

Participanții nu au putut enumera multe calificative ale unui jurnalist profesionist, fapt care ar putea indica
că

populația nu gândește în termeni precum ”profesionalism”, ”echidistanță” etc. Totuși, pentru a înțelege
care

sunt lucrurile apreciate la jurnaliștii considerați profesioniști moderatorul a întrebat numele jurnaliștilor pe

respectați, după care i-a rugat să enumere prin aceștia se deosebesc alți jurnaliști.

Printre jurnaliștii admirați de participanții la discuție se numără: Andrei Bolocan, Anatol Melnic, Angela

Gonța, Natalia Morari, Gheorghe Gonța, Lorena Bogza, Constantin Cheianu, Natalia Cheptene. Iar dintre

jurnaliștii străini, respondenții îi urmăresc pe Vladimir Pozner, Ksenia Sobchak.

În acest sens, câteva persoane au menționat că le place de Natalia Morari și Lorena Bogza deoarece:

 sunt considerate ”pricepute” la adresarea întrebărilor care îi interesează pe spectatori

 „dau întrebări, la care lumea așteaptă răspunsuri, real așteaptă răspunsuri”

 „de parcă întreabă ceea ce ai fi vrut tu să întrebi”;

 există diversitate politică în platourile emisiunilor moderate de Natalia Morari și Lorena Bogza;

 felul lor de a se adresa direct și la temă sunt printre factorii care îi fac pe respondenții să prefere aceste 2

jurnaliste: „vin diferite păreri, adică, vin și șefi, și același Dodon, poate să invite, și socialiștii, toate partidele,

de toate culorile - veniți și vă expuneți punctul vostru de vedere”;

 un respondent a menționat că sunt „jurnaliști care taie cu cuțitul în varză, concreți și direcți”.

 admirația pentru Dan Negru, conform spuselor mai multor respondenți, se datorează stilului

prezentatorului de a comunica cu invitații de la emisiune: ”omul e simplu, omul vorbește simplu. Nu se

străduie să arate cuiva că el e... El cu un om bogat și cu un om sărac vorbește la fel”.

În acest sens, cu referire la jurnaliștii menționați mai sus, participanții la discuție au enumerat calitățile pe

care le apreciază:

 capacitatea de a adresa întrebări corespunzătoare, care vor genera informația necesară și căutată de

jurnalist;

 individualitate/unicitate în activitate și capacitatea de a crea sinergia dintre așteptările populației și

informația dobândită de la persoanele intervievate: „întrebarea corect lingvistic pusă, asta în mare parte

mult contează și la ce conținut ea o să aducă, la ce informație. Întrebările pot să fie puse diferit, da un
jurnalist

bun, el știe cum lingvistic să pună întrebarea la nivel încât omul cărui este adresată întrebarea să dea
Efectele angajării politice asupra conţinutului mass media

Consideraţiile mediologiei actuale converg, în principiu, asupra faptului că în bătălia

pentru democratizarea spaţiului mediatic se confruntă trei logici: logica pieţii, logica statului,

logica mişcărilor sociale, şi că numai cea de la urmă îi permite cetăţeanului să-şi cîştige un loc

plenar şi activ în cadrul sferei publice. Traiectoria dezvoltării mişcărilor sociale în Republica

Moldova a urmat un făgaş similar celor încetăţenite deja în practica democraţiilor occidentale:

transformarea mişcărilor sociale în partide politice. Ţinînd cont de faptul că credibilitatea

societăţii în faţa apartenenţei partidice a fost subminată de anii totalitarismului, precum şi de

faptul prezenţei masive în noua clasă politică a reprezentanţilor vechii nomenclaturi, de

incerta evoluare spre constituirea clasei medii care şi-ar putea asuma o mai mare pondere

politică, este evident că întrebarea vizînd reprezentativitatea acestor formaţiuni politice

rămîne deschisă. Este dificil a pronostica azi dacă viitoarea participare politică va lua cu

timpul forma unor mişcări sociale de alternativă, aşa cum anumite semne ale acestui fenomen

apar în Occident, ca expresie a distanţării dintre sfera puterii şi viaţa socială ordinară,

reprezentînd acel “flux de răspunsuri ale unei mase nediferenţiate şi eterogene în faţa

18

hărţuielii sondagice a ideilor, evenimentelor şi a personajelor politice”. În prezent însă viaţa

politică a republicii este dominată în mod hotărît de partide.

Mass media constituie pentru partide o extraordinară resursă de legitimare şi influenţă

politică. De notat că, spre deosebire de Rusia, unde partidele tind spre pătrunderea în mass

media de informare generală, manifestă insistenţă în utilizarea spaţiilor presei fără apartenenţă

partidică, în Republica Moldova partidele tind să dispună de ziare proprii, acestea la rîndul

lor, practic fără excepţie, manifestînd ambiţii de a se prezenta drept ziare naţionale. Nu

lipseşte însă nici fenomenul invers: transformarea presei naţionale în “ziare de partid”,

partizanatul politic promovat de mass media ce se declară, pentru mărirea credibilităţii, drept
independente ori au statutul de instituţie publică. Dacă angajarea politică a unei publicaţii de

partid poate fi justificată, tendinţa de afiliere politică uşor deductibilă a unei publicaţii cu

pretenţii de a avea un statut de imparţialitate nu are nimic comun cu noţiunea de fair play.

“Logica partidelor” strîmtorează însă aşa-numita “logică a mass media”. Competiţia partidelor

stimulează acapararea mass media: efectul lor amplificator nu este nicidecum de neglijat.

Configuraţia istorică face din majoritatea periodicelor actori politici, aducînd mass media în

ansamblu, aşa cum recunosc observatorii, “în capcana ultrapolitizării”. Se impune astfel

modelul unui jurnalism politic-interpretativ, de multe ori agresiv şi impulsiv, iar viziunile

pluraliste realizate în cheia juxtapunerii sînt substituite prin pluralism de confruntare. Ca

rezultat, creşte pericolul alunecării spre reducerea complexităţii conflictelor politice, spre

declarativismul subiectiv, impunerea propriei poziţii drept adevăr în ultimă instanţă, în

definitiv, spre superficialitate. Oricît de paradoxal ar părea, dar în consecinţă, în loc de

exercitare a acţiunii de generare a consensului, jurnaliştii consolidează tendinţa clasei politice

spre autonomie.

Interesul politic impune mass media obiective specifice, tinde să aservească pînă şi

ediţiile ce se declară independente. Constatările observatorilor străini sînt, de exemplu,

categorice în această privinţă: "Mass media din Moldova sînt finanţate, direct ori indirect, de

partide politice ori de structuri politice. În consecinţă, mass media sînt foarte politizate".

Observaţia făcută acum cîţiva ani nu şi-a pierdut nici azi valabilitatea, ba mai mult,

parţialitatea mass media, partizanatul mediatic a obţinut o şi mai mare amploare. Cît priveşte

instituţiile mass media aflate sub oblăduirea puterii, este clar că colaborarea aici este

implicită. Monitorizarea unor programe ale Televiziunii Naţionale a demonstrat, spre

exemplu, că spaţiul major din timpul mai multor emisiuni a fost oferite interviurilor cu

reprezentanţii fracţiunii parlamentare – deţinătoare a pîrghiilor de conducere a forului

legislativ şi a executivului, fracţiunilor de opoziţie revenindu le un spaţiu informaţional foarte

limitat.

S-a constatat, de exemplu, că mass media din Republica Moldova nu şi-au îndeplinit

rolul de informare a electoratului pe parcursul campaniei alegerilor parlamentare anticipate,

au declarat într-o conferinţă de presă reprezentanţii Institutului European pentru mass media.

În perioada 11-25 februarie 2001, experţii EIM au monitorizat activitatea a cinci posturi tv –
TVM, ORT Moldova, NIT, Catalan TV, TV-21, a cinci posturi de radio – Radio Moldova,

Antena C, Nostalgie, HIT FM, Russkoe Radio şi a nouă ziare – De facto, Flux, Ţara,

Luceafărul, Nezavisimaia Moldova, Kommunist, Săptămîna, Jurnal de Chişinău şi Dialog.

Studiul a arăttat că propriu-zis informaţii, obiective şi imparţiale despre concurenţii electorali

au fost foarte puţine, mass media preferînd să acorde forţelor politice timp de emisie şi spaţiu

contra plată pentru publicitate electorală. Aceasta, în opinia EIM a diminuat considerabil rolul

presei de a prelucra şi a generaliza informaţia. Studiul a menţionat că electorala a fost marcată

de jocuri murdare, campanii de discreditare, critici şi acuze reciproce ale concurenţilor prin

intermediul MCM. Potrivit EIM, compania de stat TVM şi-a îndeplinit obligaţiunile stabilite

de legislaţie, oferind spaţiu de emisie gratis tuturor concurenţilor electorali, însă a eliminat

orice încercasre de analiză politică. Nici unul dintre ziarele monitorizate n-a oferit o reflectare

obiectivă a campaniei.

19

Abordarea problemei relaţiilor dintre partide şi mass media permite evidenţierea

anumitor legităţi şi tendinţe. Astfel, influenţa clasei politice şi a partidelor asupra mijloacelor

de comunicare poate fi privită atît prin prisma procesului de cooperare a elitelor politice cu

mass media, cît şi în optica influenţei la nivelul promovării de către partid a liniei sale politice

prin intermediul mass media. În literatura de specialitate a fost elaborată scara graduală de

clasificare a nivelului partidismului politic, aplicabilă pe deplin situaţiei locale. Conform

acesteia, relaţia dintre partide şi mass media poate fi marcată de: a) partidism maximal, b)

afiliere partidistă voluntară, c) coincidenţă partidistă ordinară, d) partidism "ad hoc", e)

neutralitate absolută. De menţionat că în cazul mass media din Republica Moldova, numai de

neutralitate absolută, practic, nu poate fi vorba. Şi explicaţia o găsim în aspiraţia partidelor de

a domina spaţiul mediatic, în special, prin publicaţiile proprii, dar utilizînd şi orice altă

posibilitate de mediatizare a propriei acţiuni politice. Sînt manifestări ale unei tendinţe spre un

protagonism axat mai mult pe aspecte exterioare ale acţiunii produse pe arena politică, decît

pe activităţi responsabile cotidiene. Dacă ţinem cont de faptul că rolul partidelor în viaţa

politică a republicii este foarte mare, datorită, în special, adoptării sistemului electoral

proporţional, şi de lupta acerbă desfăşurată de o parte de formaţiuni politice parlamentare

pentru a realiza modificarea Constuţiei în vederea obţinerii pentru Moldova a statutului de

republică parlamentară, soldată cu succes în anul 2000, avem, probabil, temeiul de a vorbi

despre avansarea fenomenului de "partitocraţie".

În condiţiile, însă, cînd acest fenomen, însoţit de veleităţi şi ambiţii, apare pe fundalul

unei profunde disfuncţionalităţi a sistemului, cînd partidele, chiar şi afirmate pe scena politică,

nu reuşesc să-şi impună identitatea politică şi nu prezintă exemple de consolidare, fiind

tensionate de conflicte interne, cînd credibilitatea în instituţii atinge cotele minime, anunţate

în cadrul unui sondaj sociologic recent54, este firesc să apară pericolul minimalizării rolului

partidelor în faţa unor actori politici marginalizaţi, care aspiră să avanseze în prim plan. De

notat că este o situaţie, în fond, comună pentru mai multe democraţii tinere, lipsite de

experienţa politică necesară. Cercetătorii remarcă prezenţa în cadrul acestor democraţii a

paradoxurilor suprapartidizării, arătînd drept una din trăsăturile definitorii ale sistemelor

postcomuniste "lipsa partidelor şi sistemelor politice înrădăcinate din punct de vedere social,

consolidate şi cu un contur politic pronunţat. Aceste formaţiuni îşi modifică mereu poziţiile,

se dezintegrează ori fuzionează între ele, şi astfel de partide nestabile şi sisteme partidice

împiedică procesul de transformare a parlamentului într-un organ politic mai competent şi mai

eficient pentru luarea deciziilor".Presa însăşi a făcut nu puţin pentru a detrona partidele

politice, pentru a le perpetua dezechilibrul, pentru a reduce din imaginea clasei politice.

Există, de altfel păreri contradictorii vizînd proliferarea presei de partid în Republica

Moldova la etapa actuală. Conform unor viziuni ale experţilor, etatizarea, partitizarea şi

partizanatul politic, marchează adînc implicaţiile politice ale mass media autohtone. Unii

jurnalişti însă susşin că existenţa ziarelor de partid poartă şi un caracter benefic, deoarece

fiecare formaţiune politică reprezintă un segment al societăţii. Întrebarea este, dacă cu

adevărat reprezintă.

În fond, cele expuse confirmă faptul că mass media şi politica sînt două vase

comunicante, şi orice mişcare în una din aceste sfere este imediat resimţită în cealaltă.

Dinamica dezvoltării mass media în Republica Moldova demonstrează că şi aici, ca şi în alte

părţi, este valabilă concluzia: mijloacele de comunicare nu numai exercită rolul de mijloc prin

intermediul căruia este prezentată politica; ele însele constituie un factor politic de primă

importanţă. Iar carenţele semnalate vizînd procesele comunicaţionale în general sînt cu atît

mai evidente într-o perioadă de instabilitate, avînd un impact pronunţat asupra societăţii în
tranziţie.

Bibliografie:

1. Rieffel R. Mass-media și viața politică, 1996. În: CJ

Bertrand (coord.). Introducere în presa scrisă și vorbită.

Iași: Polirom, 2001.

2. Zalupca A. Puterea mass-media în societatea civilă germană. În: Sfera politicii, București, 2016, nr. 188.

3. Baconschi. T. Rolul presei libere și independența în

construirea democrației în Europa, 2011. În: România literară, nr. 48.

4. Derville G. Le pouvoir de medias: mythes et realites.

Grenoble, PUG, 1997.

5. Moraru V. Mass-media vs politica. Chişinău: CEP

USM, 2011.

6. Coman C. Sfera publică și imaginea politică. Bucureşti: C.H. Beck, 2010.

7. Lasswell H. Funcţiile mass-media, pe http://www.

scritub.com/jurnalism/ Functiile mas-medi45578.php

8. Peru-Balan Aurelia, Tofan Eugenia. Funcțiile

mass-media în procesul politic și implicația fenomenului

spin-doctor. În: Informarea vs manipularea electoratului,

coord. V. Dumbraveanu, 2015.

9. https://point.md/ro/noutati/politica/plahotniuc-

MEDIA ŞI COMUNICARE

92 |Akademos 3/2017

une şi post-gândirea. Bucureşti: Humanitas, 2005.

10. Gabriel A. Almond, Sidney Verba, Cultura civică, București, Editura Du style, 1996

11.http://www.audiovizual.md/files/Metodologia%20de%20monitorizare%20a%20radiodifuzorilor
%20aflati%20sub%20jurisdic%C8%9Bia%20Republicii%20Moldova_0.pdf
https://www.culturepartnership.eu/ro/publishing/communication-course/lecture-5-tips-for-success